Civil fruits for annulled patrimonial transfer of heating plants and implicit resolution of ownership standing via res judicata

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 10 martie 2017 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Botoşani şi Consiliul Local Botoşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de 10.893.066,89 RON, reprezentând fructele civile produse de cele 36 de imobile, clădiri puncte termice, proprietatea societăţii A. S.A, culese fără drept de pârâţi, în perioada 1 iulie 2010 şi data predării efective a imobilelor, ca urmare a anulării transferului patrimonial operat în baza facturii fiscale nr. x din 01.07.2010, prin Decizia nr. 2955 din 14.03.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor şi la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data achitării efective a acesteia, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 482 - 485 şi art. 1088 - 1090 C. civ. de la 1864.

Pârâtul Municipiul Botoşani a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv al Termodistribuţie S.A., respectiv a art. 8 din Statutul societăţii autentificat de BNP B. prin încheierea nr. 3346 din 25.06.1998 şi a actului adiţional din 16 iulie 1999 de modificare a Statutului. De asemenea, pârâtul a solicitat a se constata nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al societăţii A. S.A., respectiv a art. 6 din Statutul societăţii autentificat de BNP B. prin încheierea nr. 1349 din 22.03.2000.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2017, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Botoşani în formularea cererii reconvenţionale, prescripţiei dreptului la acţiune privind solicitarea anulării actelor constitutive ale Termodistribuţie S.A. şi A. S.A. şi a lipsei de interes a cererii de constatare a nulităţii actelor constitutive ale celor două societăţi, invocate de reclamantă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 760 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia puterii de lucru judecat, s-a respins cererea formulată de reclamantă, s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Botoşani şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al societăţii Termodistribuţie S.A., precum şi a actului constitutiv al societăţii A. S.A., cu privire la includerea în capitalul social al acestora a clădirilor reprezentând puncte termice indicate în anexa 2d, ca aport social.

Totodată, tribunalul a obligat societatea A. S.A. să plătească Municipiului Botoşani suma de 10.933,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 5.933,77 RON taxă judiciară de timbru şi 5.000 RON onorariu avocat după reducere.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.A., prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei la plata daunelor-interese pentru lipsa de folosinţă pentru cele 36 de clădiri puncte termice, în sumă totală de 8.040.959 RON, calculate conform raportului de expertiză şi suplimentului acestuia întocmite de expert C. şi respingerea, în principal, ca inadmisibilă, a cererii de constatare a nulităţii absolute a actului constitutiv al societăţii Termodistribuţie S.A., a actului adiţional din 16.07.1999 şi a actului constitutiv al societăţii A. S.A., iar, în subsidiar, ca nefondată.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Prin decizia nr. 201 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamantă, s-a anulat sentinţa atacată şi, în rejudecare, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiului Botoşani ca nefondată. Totodată, s-a fixat termen în vederea judecării cererii principale formulate de reclamanta la 5 septembrie 2019, cu citarea părţilor.

4. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii Municipiul Botoşani şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2241 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

5. Prin decizia civilă nr. 81 din 3 martie 2021, pronunţată în rejudecare de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a fost obligat pârâtul Municipiul Botoşani să plătească reclamantei suma de 6.512.775 RON cu titlu de daune, reprezentând fructe civile cuvenite proprietarului, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 10.03.2017, până la plata efectivă a sumei, precum şi suma de 8.890 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanţa de apel a respins cererea pârâtului Municipiul Botoşani de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

6. La 19 aprilie 2021, au formulat recurs pârâţii Municipiul Botoşani şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani, reprezentate prin primar D. împotriva deciziei civile nr. 81 din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa de apel a încălcat principii ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C. proc. civ., principiul legalităţii şi cel al aflării adevărului prevăzute la art. 7 şi 22 din acelaşi cod, sub sancţiunea nulităţii hotărârii atacate.

Potrivit recurenţilor-pârâţi, dreptul la un proces echitabil a fost încălcat, deoarece instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unei apărări de drept esenţiale invocate de Municipiul Botoşani, respectiv a lipsei calităţii de proprietar a reclamantei. Astfel, se susţine că prin punctul de vedere depus în rejudecarea apelului, la 15 ianuarie 2021, au invocat atât excepţia lipsei de interes cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Recurenţii precizează că excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale sunt excepţii de fond, absolute şi peremptorii care, în caz de admitere, fac de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care instanţa de apel avea obligaţia de a se pronunţa cu prioritate asupra acestora, fiind aplicabile dispoziţiile art. 247 alin. (1) şi art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, s-a învederat că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun obligaţia instanţei de a arăta în considerentele hotărârii judecătoreşti "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În concluzie, recurenţii arată că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra excepţiilor invocate, fundamentate pe lipsa calităţii de proprietar a reclamantei, încălcând astfel regulile de desfăşurare a procesului civil, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit recurenţilor, excepţia nulităţii absolute parţiale a actelor constitutive ale reclamantei a fost în mod greşit soluţionată, prin reţinerea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat derivată din hotărârea judecătorească definitivă pronunţată cu privire la cererea reconvenţională. Această excepţie opusă acţiunii reclamantei este întemeiată pe o excepţie de neconstituţionalitate, prin care pârâtul Municipiul Botoşani a susţinut, în esenţă, că includerea în capitalul social a bunurilor în litigiu, care prin declaraţia legii aparţin domeniului public, este contrară dispoziţiilor constituţionale.

Totodată, recurenţii susţin că, în mod greşit, s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, având în vedere că în cauza în care au invocat excepţia nulităţii absolute, aceştia au făcut dovada dreptului de proprietate publică al Municipiului Botoşani, titlul de proprietate al acestuia derivând chiar din dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 precum şi din Hotărârea Consiliului Local nr. 16/21 februarie 1996.

7. La 25 iunie 2021, reclamanta A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 8 martie 2022, cu motivarea că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 30 iulie 2021, recurenţii au formulat răspuns la întâmpinărea depusă de intimată, prin care au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 8 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recursul recurenţilor-pârâţi a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de apel a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ., principiul legalităţii stabilit prin art. 7 C. proc. civ. şi cel al aflării adevărului - art. 22 C. proc. civ., raportat la faptul că instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, respectiv lipsa calităţii de proprietar al A. S.A., invocată de Municipiul Botoşani în faţa primei instanţe, prin întâmpinare şi prin concluziile scrise depuse la data de 22 noiembrie 2018.

Totodată, recurenţii-pârâţi au subliniat că au invocat şi excepţia lipsei de interes, din perspectiva faptului că A. S.A. nu justifică interesul legitim de a pretinde despăgubiri echivalente lipsei de folosinţă a bunurilor din litigiu, care aparţin domeniului public al Municipiului Botoşani, deoarece nu avea calitatea de proprietar al bunurilor imobile - centrale termice, la data transferului patrimonial, adică 1 iulie 2010, excepţie asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

În acest sens, recurenţii au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 247 alin. (1) şi art. 248 alin. (2) C. proc. civ., instanţa având obligaţia de a se pronunţa asupra excepţiilor invocate, încălcând astfel regulile de desfăşurare a procesului civil, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii.

Această critică va fi înlăturată, având în vedere că din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a reţinut că Municipiul Botoşani a întocmit într-un mod fraudulos factura fiscală nr. x/01.07.2010 prin încălcarea dispoziţiilor legale imperative, urmărind transferarea dreptului de proprietate asupra imobilelor în scopul evitării satisfacerii creanţelor deţinute de către creditorii debitoarei A. S.A., aflată în faliment, argumente ce au fost reţinute prin raportare la considerentele deciziei civile nr. 2955/14.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că buna-credinţă a pârâtului este exclusă, neputând dobândi dreptul de proprietate asupra fructelor civile produse de bunurile imobile.

Totodată, din analiza deciziei nr. 201 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 2241 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Juatiţie, secţia a II-a civilă în recurs, rezultă că ambele instanţe au statuat că, la data efectuării aportului, bunurile nu aparţineau domeniului public local, pentru ca acestora să le fie aplicat regimul juridic consacrat unor asemenea bunuri, reţinându-se totodată că regimul juridic al clădirilor - puncte termice - a fost analizat prin hotărâri anterioare.

Astfel, în considerentele deciziei nr. 201 din 21 iunie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, s-au reţinut aceleaşi aspecte ce au fost prezentate şi în decizia recurată, respectiv faptul că, prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2010, s-a dispus anularea transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria x TER nr. x din 01.07.2010, emisă de A. S.A., prin care au fost transferate, către Primăria Municipiului Botoşani, bunuri din patrimoniul A. S.A., sens în care, în considerentele deciziei nr. 2955/14.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, se reţine că, trecerea în domeniul public al activelor din patrimoniul A. S.A., se putea face în condiţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, coroborat cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/2017, urmând procedura expres reglementată de HGR nr. 450/1990, procedură care, însă, nu a fost respectată, astfel încât, bunurile ce au făcut obiectul transferului, nu au mai fost cuprinse în domeniul public al Municipiului Botoşani.

Prin urmare, se constată că instanţele au înţeles să dea eficienţă autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2955/14.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2010, care a statuat cu autoritate de lucru judecat că la data transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria x TER nr. x din 01.07.2010, bunurile transferate erau în patrimoniul A. S.A., iar nu în patrimoniul Municipiului Botoşani.

Faţă de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge critica recurenţilor-pârâţi vizând nepronunţarea instanţei de apel asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei de interes, având în vedere că, printr-o analiză completă a autorităţii de lucru judecat cu privire la calitatea de proprietar al bunurile ce formează obiectul litigiului, instanţa s-a pronunţat în mod implicit şi asupra apărărilor de fond privind calitatea procesuală activă a reclamantei în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, având în vedere argumentele invocate de pârâţi în susţinerea excepţiilor, instanţa le-a apreciat ca fiind apărări de fond, analizându-le odată cu soluţia pronunţată pe fondul cauzei.

În acest sens, cu privire la critica pârâţilor în legătură cu apartenenţa la domeniul public al bunurilor indicate în cererea introductivă, ce a făcut şi obiectul unei cereri reconvenţionale, instanţa de apel a reţinut că această solicitare a fost respinsă prin decizia nr. 201/21.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, menţinută în mod definitiv prin decizia nr. 2241/11.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această chestiune fiind tranşată în mod definitiv cu autoritate de lucru judecat. În decizia nr. 2241/11.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că, la data efectuării aportului, recurenţii nu au făcut dovada apartenenţei bunurilor din litigiu la domeniul public local, reţinându-se totodată că la data efectuării aportului social bunurile se aflau în proprietatea privată a unităţii administrative.

Faţă de argumentele arătate, Înalta Curte constată că a avut loc o analiză a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei de interes odată cu cercetarea fondului litigiului, aceste excepţii fiind examinate ca apărări de fond, neavând relevanţă împrejurarea că, în cauză, nu a fost efectuată o analiză separată, strict din punct de vedere procedural asupra excepţiilor invocate de pârâte.

Prin urmare, chiar dacă nu există o pronunţare distinctă asupra acestor excepţii, în analiza efectuată asupra fondului litigiului cu privire la stabilirea calităţii de proprietar, au fost avute în vedere aspectele tranşate cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2955 din 14 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fără ca aceasta să însemne un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de părţi, ci o expunere a argumentelor fundamentale care, prin conţinutul lor, înlătură de o manieră convingătoare şi printr-un raţionament logic, susţinerile părţilor.

O altă critică invocată de recurentele-pârâte, prin recurs, vizează greşita soluţionare de către instanţa de apel a excepţiei autorităţii lucrului judecat reţinută în legătură cu nulitatea absolută parţială a actelor constitutive ale societăţii A. S.A., susţinându-se că în mod greşit s-a constatat incidenţa autorităţii lucrului judecat prin raportare la hotărârea judecătorească definitivă pronunţată cu privire la cererea reconvenţională.

În legătură cu acest motiv de recurs, care vizează aplicarea greşită a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că nu există critici concrete, ci sunt reluate motivele din apel, astfel încât nu este posibilă analiza acestuia, deoarece conform dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Botoşani prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani împotriva deciziei nr. 81 din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Botoşani prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Botoşani împotriva deciziei nr. 81 din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.