Suppression of right of cassation for labor disputes initiated in 2017 under Law No. 2/2013

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ la 22 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., Liceul Tehnologic Nr. 1, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Săruleşti, C., Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi, anularea tuturor actelor de concediere emise pe baza criteriului de vârstă şi "repunerea în drepturile sale de profesor titular pe perioadă nedeterminată".

Prin încheierea din 29 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat cu nr. x/2018*.

La 28 august 2018, reclamantul a formulat o cerere prin care arată că renunţă la judecată împotriva pârâţilor C., Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând scoaterea lor din cauză, întrucât şi-au corectat erorile faţă de el.

Prin sentinţa civilă nr. 58/F din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, din punct de vedere material, către Tribunalul Călăraşi.

Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată la 11 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 773 din 30 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamantul A. faţă de pârâţii C., Inspectoratul Şcolar al Judeţului Călăraşi şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Totodată, a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B., Liceul Tehnologic Nr. 1 şi Şcoala Gimnazială Nr. 1 Săruleşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii B., Liceul Tehnologic Nr. 1 şi Şcoala Gimnazială Nr. 1 Săruleşti Gară.

Împotriva acestei decizii, la 15 martie 2021, reclamantul A. a declarat recurs.

În memoriul de recurs, autorul prezentei căi de atac a precizat că motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul sunt motive de ordine publică, respectiv înţelege să critice neîndeplinirea procedurii de citare a părţilor de către prima instanţă şi faptul că obiectul pricinii nu se afla în fiinţă, la data introducerii acţiunii.

Mai arată recurentul că prima instanţă şi instanţa de apel s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut de către reclamant.

În plus, susţine că intimatele ar fi depus înscrisuri false în probaţiune, iar instanţa de apel s-ar fi pronunţat pe fond înainte de soluţionarea unor cereri de recuzare, încălcând dispoziţiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul conchide în sensul că, în cauză, competenţa ar aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

La 1 aprilie 2021, recurentul a depus o completare a motivelor de recurs prin care a precizat că instanţa de apel a schimbat obiectul cererii reclamantului, încălcând dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 396 C. proc. civ., a omis să soluţioneze cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma unui expert grafolog care să constate falsificarea semnăturii reclamantului pe dovada de înmânare a citaţiei pentru termenul din 30 octombrie 2018, a cercetat o decizie care nu era în fiinţă la 19.04.2018 şi la 22.05.2018 şi a pronunţat o încheiere interlocutorie ilegală.

A mai arătat că pronunţarea deciziei recurate a avut loc înaintea soluţionării cererii de recuzare, cu încălcarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

În încheiere, a arătat că prima instanţă a judecat cauza în lipsa părţii reclamante care nu a fost legal citată, motiv pentru care instanţa de apel avea obligaţia să anuleze hotărârea atacată cu apel.

Recurentul nu a precizat dacă este de acord cu soluţionarea recursului în complet de filtru, în situaţia în care va fi găsit admisibil în principiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în data de 29 martie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La 21 aprilie 2021, recursul a fost comunicat intimaţilor-pârâţi.

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare şi nici nu au precizat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluţionat în complet de filtru, în situaţia în care va fi găsit admisibil în principiu.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut inadmisibilitatea recursului formulat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu şi-a exercitat dreptul de a formula punct de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Totodată, reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie.

De asemenea, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care pârâţii au dispus în mod nelegal concedierea sa.

Potrivit art. 1 lit. p) pct. (iii) din Legea nr. 62/2011, sunt considerate conflicte individuale de muncă conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) pct. (iii) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., teza a doua şi teza finală, "………în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (cazul în speţă), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011 şi art. XVIII alin. (2) teza a doua şi teza finală din Legea nr. 2/2013.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.