Recurs inadmisibil al cererii de revizuire a hotărârii definitive privind insolvența, în lipsa hotărârilor potrivnice

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 15 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, creditoarea DGRFP Galaţi a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea A. S.R.L. împotriva căreia a invocat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în valoare de 788.734 RON izvorâtă din titlurile executorii anexate cererii introductive şi, apreciind că debitoarea se află în vădită insolvenţă în sensul art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr. 85/2014, creditoarea a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 24 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte contestaţia debitoarei A. S.R.L. şi, în consecinţă, s-a respins contestaţia pentru autoritate de lucru judecat.

A fost admisă cererea formulată de creditoarea DGRFP GALAŢI - AJFP CONSTANŢA în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L. şi, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L..

În temeiul art. 73 şi 45 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 57 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost desemnat, în mod provizoriu, în calitate de administrator judiciar, B., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din lege.

Deschiderea procedurii ridică debitoarei dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dacă nu îşi declară intenţia de reorganizare în condiţiile art. 74 coroborat cu art. 67 alin. (1) lit. g).

În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus ca administratorul judiciar să efectueze notificările prevăzute la art. 100 din lege, iar în condiţiile art. 76, să comunice hotărârea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei către toate băncile unde debitorul are deschise conturi.

Prin sentinţa civilă nr. 398 din 11 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa prin judecătorul-sindic s-a admis contestaţia formulată de debitoarea A. S.R.L. şi, în consecinţă, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa.

Creditoarea DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 398 din 11 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, care a fost admis prin decizia civilă nr. 441 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Prin decizia civilă nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-debitoare societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 231 din 24 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei soluţii, revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2021 a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 249 din 27 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunţată de aceeaşi curte, în dosar nr. x/2021 formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C..

Împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a deciziei civile de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunţată de aceeaşi instanţă a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că, în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire, întrucât instanţa nu trebuie să aştepte o hotărâre a unei instanţe penale să constate falsurile şi abuzurile sesizate prin cererea de revizuire, ci se putea raporta la dispozitivul sentinţei civile nr. 398/2019 care a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de ANAF.

Astfel, ignorarea acestor abuzuri si falsuri a dus la deschiderea procedurii insolvenţei bazându-se pe acte a căror nulitate se putea constata chiar de instanţă, având în vedere că debitoarea "a luat cunoştinţă de titlurile executorii privind accesoriile calculate la creanţa principală prin intermediul registraturii instanţei" context în care rezultă că aceste acte sunt nule, raportat la art. 47 (3) şi art. 48 din Legea nr. 207/2015, acestea producând efecte de la comunicare, conform procedurii definite la art. 47 C. proc. civ.

Mai susţine recurenta, că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ. nu este un motiv nou, el fiind prezent şi sub art. 322 pct. 4 teza I C. proc. civ. de la 1865. Aşa fiind, rămân utile concluziile trase sub reglementarea anterioară, acestea propunând ca, în cazul menţionat, să se dea mai întâi o hotărâre prin care, constatându-se existenţa infracţiunii, să se desfiinţeze hotărârea atacată cu revizuire, trecându-se apoi la rejudecarea procesului şi dându-se, finalmente, o nouă hotărâre

Aşadar, instanţa civilă poate face aceste verificări în mod direct, pe cale incidentală, fără să fie necesară prezentarea unei hotărâri a instanţei penale, având în vedere că se poate invoca excepţia de nelegalitate şi astfel, poate constata nulitatea actelor necomunicate legal.

În acest context, susţine că este rolul judecătorului să afle adevărul - art. 22 C. proc. civ. şi să nu îşi întemeieze hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei pe acte ilicite.

Prin întâmpinarea, depusă la 12 noiembrie 2121, intimata DGRFP Galaţi - AJFP Constanta a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca inadmisibil în principal şi ca nul şi tardiv în subsidiar, iar pe fond ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 22 decembrie 2021, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca fiind neîntemeiate.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. şi în urma analizării în completul de filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. şi A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 şi a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din 5 mai 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 121/2021 din 11 martie 2021, prin care, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2017, precum şi decizia civilă nr. 249 din 27 mai 2021, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunţată de aceeaşi curte, în dosar nr. x/2021 formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C..

Deciziile ce formează obiectul prezentului recurs nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile atacate neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea 85/2014, "Hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel", iar art. 9 prevede "Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul sindic, după caz. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Tot în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În speţa de faţă, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curţii de Apel Constanţa prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ., context în care se reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (6) din acelaşi Cod, potrivit cărora "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Din această perspectivă, se reţine că revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ., iar nu pe cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", astfel că, în raport cu motivul de revizuire evocat de revizuentă, Înalta Curte constată că în cauză nu ne aflam în prezenţa unor hotărâri potrivnice, care să-i permită revizuentei să exercite calea extraordinară de atac a recursului.

Aşadar, deciziile ce formează obiectul prezentului recurs au caracter definitiv de la pronunţarea lor, astfel că nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Or, autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Întrucât deciziile atacate sunt hotărâri definitive, nesusceptibile a fi cenzurate în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. şi A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 şi a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. şi A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 şi a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P GALAŢI - A.J.F.P CONSTANŢA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2022.