Accessory intervener's annulment plea inadmissible where principal party did not appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as inadmissible the motion to annul (contestație în anulare) filed by an accessory intervener against a final decision that had dismissed as unfounded the intervener's appeal as untimbered; the challenged decision remains in force. The case arose in an insolvency proceeding in which a creditor appealed a court order confirming a reorganization plan, and a third party intervened accessory in favor of the debtor; after the third party's appeal was annulled for failure to pay the judicial stamp duty, it sought annulment of that ruling, alleging improper notification, lack of citation, and procedural violations. The court applied Article 67(4) of the Civil Procedure Code, which provides that an appeal brought by an accessory intervener is deemed inadmissible if the party in whose favor the intervention was made did not itself exercise the appeal, renounced it, or its appeal was annulled; since the debtor did not challenge the prior decision, the motion was rejected as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 50 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, art. 154 C. proc. civ, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; Accessory intervener's annulment plea inadmissible where principal party did not appeal: The case arose in an insolvency proceeding in which a creditor appealed a court order confirming a reorganization plan, and a third party intervened accessory in favor of the debtor; after the third party's appeal was annulled for failure to pay the judicial stamp duty, it sought annulment of that ruling, alleging improper notification, lack of citation, and procedural violations. The court applied Article 67(4) of the Civil Procedure Code, which provides that an appeal brought by an accessory intervener is deemed inadmissible if the party in whose favor the intervention was made did not itself exercise the appeal, renounced it, or its appeal was annulled; since the debtor did not challenge the prior decision, the motion was rejected as inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground: the appeal contestation was dismissed as inadmissible because the accessory intervener filed it alone, while the party it supported did not.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 mai 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 410 din 5 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în temeiul art. 139 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitoarei A. S.A. propus de administratorul judiciar, aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 13 ianuarie 2020, astfel cum a fost modificat în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 şi aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 17 septembrie 2020.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditorul B. S.A., solicitând suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate până la soluţionarea apelului şi casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecinţa infirmării planului de reorganizare propus de administratorul judiciar C. SPRL.
Prin încheierea din 26 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în principiu cererea accesorie formulată de terţul intervenient D. S.R.L., respingând totodată cererea de amânare formulată de această societate.
Împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurenta D. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei decizii, D. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea cererii cu consecinţa anulării deciziei civile nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte şi admiterea recursului formulat împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, pentru continuarea judecăţii.
În motivare, se arată că în mod greşit, Înalta Curte a anulat ca netimbrat recursul formulat de D. S.R.L., întrucât nu i s-a comunicat obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru, prin scrisoare recomandată, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 154 C. proc. civ. şi nici nu a fost citată pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2021.
Totodată, se arată că D. S.R.L. nu participă la procedura de insolvenţă a societăţii A. S.A. şi nu este creditor al acestei societăţi, astfel că nu i se poate impune să urmărească Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, iar în calitate de terţ faţă de această procedură şi având în vedere că nu a fost parte la judecata în fond a cauzei, apreciază că prima citare se efectuează conform C. proc. civ. şi prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, concomitent, pentru respectarea dreptului la apărare garantat de către Constituţia României.
Mai susţine contestatoarea, că citaţia publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nu respecta dispoziţiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că a aflat întâmplător de publicarea citaţiei, într-un Buletin al Procedurilor de Insolvenţă, ce cuprinde peste 100 de citaţii către creditorii din procedura de insolventa a societăţii A. S.A., citatia aflându-se la pagina 118.
Mai mult decât atât, citaţia nu cuprindea menţiunile obligaţii prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv nu i s-a pus în vedere recurentului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
Aşadar, nerespectarea drepturilor contestatoarei şi necitarea sa în mod legal conduce la nulitatea absolută a hotărârii pronunţate cu încălcarea drepturilor la apărare şi la un proces echitabil.
În continuare, contestatoarea arată cu privire la motivarea recursului că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26 mai 2021 şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii, având în vedere că instanţa de apel a încălcat regulile procedurale privitoare la comunicarea cererii de intervenţie şi la dreptul intervenientului de a propune probe şi de a face apărările necesare, conform C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 6 aprilie 2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare promovată de D. S.R.L. în principal, ca neavenită, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că este neavenită contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Obiectul contestaţiei în anulare formulată de D. S.R.L. îl constituie decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că în decursul judecăţii apelului creditoarei B. S.A., la termenul de judecată din 26 mai 2021, societatea D. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul debitoarei A. S.A., care a fost admisă în principiu.
În prezenta cauză se constată că doar intervenientul accesoriu D. S.R.L. a formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, iar partea pentru care aceasta a intervenit - debitoarea A. S.A. - nu a exercitat această cale extraordinară de atac.
În acest context, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora, "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".
Textul de lege anterior evocat îşi găseşte aplicare şi în situaţia în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.
În cauză, s-a constatat că D. S.R.L. are calitatea de intervenientă accesorie, în favoarea debitoarei A. S.A., iar cum aceasta din urmă nu a exercitat calea extraordinară de atac, ci doar intervenienta accesorie a fost singura care a formulat contestaţie în anulare, se apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., urmând să fie respinsă contestaţia în anulare, ca neavenită.
Această situaţie, ce determină sancţiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenţiei care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziţie procesuală de susţinere a părţii în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. şi va respinge ca neavenită contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neavenită contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. prin administrator judiciar E., S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C. SPRL şi toţi membrii Comitetului Creditorilor debitoarei A. S.A. prin preşedinte B. S.A. prin administrator judiciar E..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2022.