Insurer's claim upheld: appeal by defunct carrier inadmissible due to loss of legal capacity after deregistration

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 152.680 Euro (echivalentul în RON al sumei 681.578,78 RON) reprezentând prejudiciul ce a rezultat ca urmare a plăţii indemnizaţiei de asigurare către asiguratul Cerno Sas din cauza pierderii mărfii constând în 20.000 kg nuci, pe perioada transportului efectuat de către societăţile pârâte pe ruta Romania-Franţa.

Prin sentinţa nr. 757 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A., invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Apelanta-reclamantă A. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 757 din 25 septembrie 2020 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2016 prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acesteia şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 263 din 23 iunie 2021 a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 757 din 25 septembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa şi a anulat sentinţa atacată.

În rejudecare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive S.C. B. S.R.L. şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată.

A admis acţiunea.

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata către reclamantă a sumei de 152.680 Euro (echivalentul în RON 681.578,78 RON).

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.288,79 RON cu titlu de cheltuieli de judecată fond şi apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D., cererea de recurs fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă argumentează sub un prim aspect, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nemotivată şi care cuprinde motive contradictorii, întrucât a reţinut pe de o parte incidenţa art. 1960 C. civ. privind substituirea transportatorilor, situaţie în care instanţa trebuia să constate că răspunderea revine transportatorului care a realizat efectiv transportul, instanţa apreciind în contradictoriu cu prima susţinere că răspunderea incumbă pârâtei.

Dispoziţiile precitate arată în mod clar că dacă transportatorul îşi substituite alt transportator pentru executarea totală sau parţială a obligaţiei sale, transportatorul care realizează transportul este considerat parte în contractul de transport.

Aspectul contradictoriu al motivării rezultă din faptul că pe de o parte se reţine legalitatea procedurii substituirii transportatorului, respectiv incidenţa art. 1960 C. civ., însă în antiteză conchide că răspunderea incumbă pârâtei.

În ceea ce priveşte aspectul privind nemotivarea hotărârii, recurenta-pârâtă apreciază că instanţa de apel era obligată să aibă în vedere argumentele pârâtei cu privire la fondul cauzei, referitoare la faptul că transportul a fost efectuat de o altă societate de transport, administratorul acestuia fiind cel care a săvârşit infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost condamnat.

Instanţa de apel avea obligaţia de a indica motivele pentru care apărările pârâtei au fost înlăturate, o astfel de analiză lipsind din cuprinsul deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că normele de drept material încălcate de instanţa de apel sunt cele reglementate de art. 1960 C. civ. şi art. 9, art. 12 alin. (7), art. 17 din Convenţia CMR.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a soluţionat în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei, invocată în faţa instanţei de fond, soluţionată de instanţa de apel în rejudecare.

Recurenta-pârâtă citează dispoziţiile legale evocate, pentru a arăta că reclamanta avea deschisă cale unei acţiuni doar în contradictoriu cu transportatorul mărfii şi anume de C. S.R.L., singura entitate care a efectuat transportul, care poartă răspunderea încărcării, livrării şi descărcării mărfii.

Pârâta nu a încărcat marfa, nu a întocmit nicio scrisoare de trăsură CMR, nu a efectuat transportul, în consecinţă, neexistând nicio justificare legitimă pentru angajarea răspunderii pârâtei, care nu deţine calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă citează şi dispoziţiile art. 1968 C. civ., pentru a demonstra că raportul juridic s-a născut între furnizorul E. S.R.L. şi transportatorul C. S.R.L., acesta din urmă având întreaga răspundere a livrării mărfii către locul de descărcare.

În consecinţă, concluzionează în sensul că pârâta nu deţine calitate procesuală pasivă, hotărârea fiind nelegală sub acest aspect.

Se reproşează instanţei de apel că nu a rejudecat fondul cauzei cu privire la analizarea tuturor normelor de drept material invocate, dispoziţii care ar fi condus la respingerea acţiunii.

Întrucât pârâta nu a deţinut calitatea de transportator şi nu a încasat niciun preţ pentru un astfel de serviciu, transportul fiind efectuat de C., răspunderea pentru descărcarea şi livrarea mărfii aparţine acestuia.

Din motive obiective pârâta nu a putut efectua transportul mărfii, astfel încât riscurile au fost preluate de societatea transportatoare, căreia îi incumbă întreaga răspundere.

Recurenta susţine că din cercetările efectuate în cadrul dosarului penal nr. x/2015 a rezultat că întreaga responsabilitate pentru transportul efectuat în cauză revine transportatorului.

Instanţa de apel era obligată să facă o analiză a fondului cauzei, cu aplicarea normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi respingerea cererii de apel formulată de reclamantă, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta pricină.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 3 februarie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi a acordat termen la data de 5 mai 2022.

La termenul din 5 mai 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac formulată, în considerarea următoarelor:

În acest context, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror alte cereri.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligaţii în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăşi.

C. proc. civ. - Cartea I - Dispoziţii generale - Titlul II - Capitolul II - Părţile - art. 56 prevede că "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile".

Per a contrario, persoanele care nu au folosinţa drepturilor civile nu pot sta în judecată şi nici nu pot exercita vreun drept la acţiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul înregistrării lor şi o pierd odată cu dizolvarea şi radierea (art. 401 Decretul nr. 31/1954).

Efectul esenţial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosinţă, cât şi capacitatea de exerciţiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosinţă limitată la aptitudinea de a avea drepturile şi obligaţiile necesare realizării activului şi plăţii pasivului, iar capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor.

Potrivit sentinţei civile nr. 2/2022 din 10 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2021 şi publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1021 din 19 ianuarie 2022, în baza art. 174 din Legea nr. 85/2014, a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea B. S.R.L. şi radierea acesteia din Registrul Comerţului.

A dispus radierea debitorului din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul art. 180 din Legea privind procedura insolvenţei.

A descărcat lichidatorul de îndatoriri şi responsabilităţi, în temeiul art. 179 din Legea privind procedura insolvenţei.

A dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice Vrancea, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru efectuarea menţiunilor de închidere a procedurii şi de radiere şi pentru publicarea în BPI, în baza art. 39 alin. (4) din Legea 85/2014.

A dispus plata onorariului lichidatorului D. în suma de 5000 RON conform art. 39 alin. (4) din lege, din fondul de lichidare administrat de UNPIR Filiala Vrancea.

Potrivit adresei emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflată la dosar recurs, privind furnizarea de informaţii, Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea debitoarei S.C. B. S.R.L., data radierii producându-se la data de 21 ianuarie 2022.

Radierea din Registrul comerţului este o operaţiune de înregistrare a menţiunii privitoare la radierea intervenită.

Radierea poate privi însăşi înregistrarea societăţii comerciale sau numai anumite menţiuni privitoare la aceasta care au fost înregistrate în registrul comerţului, fiind o operaţiune care poate avea loc oricând în cursul funcţionării societăţii comerciale ori la încetarea acesteia, în urma dizolvării şi lichidării.

Radierea marchează încetarea deplină a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale, deoarece, pe perioada care este cuprinsă între dizolvare şi radiere, fie că se urmează etapa lichidării, fie că nu, societatea păstrează o capacitate de folosinţă restrânsă, putând încheia actele necesare în vederea lichidării, în mod similar capacităţii de folosinţă restrânse existentă între momentul întocmirii actului constitutiv şi data înmatriculării societăţii, când aceasta poate încheia actele juridice necesare dobândirii personalităţii sale juridice. Societatea îşi păstrează personalitatea juridică, pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Încheierea definitivă privind radierea unei societăţi comerciale, în condiţiile reglementate prin art. 31 alin. (5) din Legea nr. 359/2004 are drept consecinţe încetarea societăţii ca persoană juridică, încetând astfel şi capacitatea sa procesuală de folosinţă (condiţie obligatorie pe care instanţa trebuie să o analizeze în orice procedura judiciară, astfel încât, jurisprudenţa a apreciat că nu poate avea calitatea de subiect al procedurii de lichidare judiciară în temeiul Legii nr. 85/2014, o societate lipsită de asemenea capacitate procesuală).

Oficiul Registrului Comerţului constată dizolvarea de drept a societăţii debitoare în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 şi procedează la radierea din oficiu a acesteia, situaţie în raport cu care societatea nu mai există din punct de vedere juridic, nu mai are nici personalitate juridică şi nici patrimoniu şi, ca atare, nu poate fi subiect al procedurii insolvenţei, fiind evocate în acest sens prevederile art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora, numai persoanele care au folosinţa drepturilor lor pot sta în judecată, capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale subzistând atât timp cât exista personalitatea sa juridică, din momentul înregistrării în registrul comerţului şi până la radiere.

În urma dizolvării şi lichidării se va obţine radierea societăţii comerciale din Registrul comerţului, dată de la care se va elibera certificatul de radiere, act care atestă încetarea firmei.

Astfel, pârâta a fost radiată din Registrul Comerţului la data de 19 ianuarie 2022, dată de la care şi-a încetat existenţa cu consecinţa pierderii folosinţei - şi subsecvent exerciţiului - oricăror drepturi, inclusiv cele procesuale.

În acest sens, se constată că, recurenta-pârâtă - dizolvată şi lichidată judiciar - este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, neputând sta în judecată în nume propriu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, pentru lipsa capacităţii de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca fiind formulat de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2022.