Negative conflict of jurisdiction: legal prorogation of competence after failure to timely invoke territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la 24 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la primirea amestecătorului de glet electric C., cu suportarea cheltuielilor de transport aferente şi restituirea preţului încasat conform facturii nr. x/18.02.2021.

În drept, au fost indicate prevederile art. 9 şi art. 16 din O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.06.2021, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale raportat la sediul acesteia. De asemenea, a arătat că O.U.G. nr. 34/2014 nu guvernează relaţia dintre profesionişti, sens în care a solicitat respingerea pe fond a cauzei.

În drept a invocat prevederile art. 107 C. proc. civ., art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 34/2014, art. 194 lit. e) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2317 din 6 iulie 2021, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamţ, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit art. 107 C. proc. civ. care reprezintă dreptul comun, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

A mai reţinut că, prin decizia nr. 1699/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necompetenţă de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Prin urmare, instanţa nu poate să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa în această situaţie este de ordine privată, şi nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

De asemenea, a mai reţinut că, aşa cum reiese atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din întâmpinare şi înscrisurile care emană de la societatea pârâtă, sediul acesteia se află în Timişoara, iar faţă de excepţia invocată, în situaţia de faţă, raportat la obiectul acţiunii, Judecătoria Piatra Neamţ nu este competentă să judece cauza.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a constatat că nu este competentă teritorial, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare conform H.G. nr. 337/1993 în favoarea Judecătoriei Timişoara în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 16 iulie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 13 octombrie 2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanţa a procedat la verificarea competenţei şi a pus în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată de reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 12661 din 13 octombrie 2021, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 129 şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi a constatat că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competenţa de soluţionare a cauzei a fost câştigată de către o altă instanţă.

Astfel, a reţinut că, potrivit rezoluţiei din data de 02.04.2021, instanţa a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare în termenul legal de 25 zile de la primirea comunicării. Cererea de chemare în judecată a fost comunicată la sediul legal al pârâtei, menţionat şi în extrasul O.N.R.C., la data de 12.04.2021, termenul legal pentru depunerea întâmpinării împlinindu-se la data de 10.05.2021.

Ca urmare a cererii pârâtei formulată prin e-mail la data de 31.05.2021, instanţa a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată la data de 03.06.2021, fiind consemnat în rezoluţie că, la termenul de judecată, se va aprecia dacă prima comunicare a fost efectuată în mod legal.

La data de 23.06.2021 pârâta a depus "întâmpinare" prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.

La termenul de judecată din data de 06.07.2021, reclamanta a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată, apreciind că Judecătoria Piatra Neamţ este competentă să soluţioneze cauza. Instanţa, fără a se pronunţa asupra celor invocate de către reclamantă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâtă.

Prin urmare, instanţa de conflict a reţinut că, atâta vreme cât instanţa care s-a declarat necompetentă nu s-a pronunţat pe excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie de ordin privat, şi nici nu a procedat la verificarea legalităţii celor două comunicări efectuate, Judecătoria Timişoara a devenit necompetentă să soluţioneze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială în faţa instanţei sesizate de reclamant (10.05.2021), deoarece la acel moment instanţa iniţial învestită a devenit competentă.

În acest sens, instanţa a reţinut relevanţa în cauză a Deciziei nr. 31/2019 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, sens în care a redat considerentele 65 şi 66 ale Deciziei nr. 31/2019, respectiv: "65. …. dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis."

Având în vedere considerentele anterior expuse, ţinând cont de Decizia RIL nr. 31/2019 şi văzând că termenul pentru formularea întâmpinării s-a împlinit la data de 10.05.2021, fără ca excepţia de necompetenţă teritorială să fie invocată conform rigorilor legii, prin depunerea întâmpinării în termenul de 25 zile de la momentul comunicării cererii, Judecătoria Timişoara a constatat că a devenit necompetentă să soluţioneze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepţiei de necompetentă teritorială în faţa instanţei sesizate de reclamant (10.05.2021), motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 6 decembrie 2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanţelor de judecată şi care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită priveşte împrejurarea de a şti dacă a doua instanţă, sesizată în urma declinării de competenţă are posibilitatea de a-şi verifica propria competenţă nu numai prin raportare la dispoziţiile legale care instituie regulile de competenţă, ci şi prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În speţă, prima instanţă, Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi fără a se pronunţa asupra celor invocate de apărătorul societăţii reclamante care, la termenul din 6 iulie 2021, când instanţa s-a dezînvestit, a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor de ordine publică.

Având în vedere că, în speţă, formularea şi depunerea întâmpinării nu este facultativă, Judecătoria Piatra Neamţ era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea, cu atât mai mult cu cât apărătorul reclamantei a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării.

Prin urmare, câtă vreme Judecătoria Piatra Neamţ nu s-a pronunţat pe excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie de ordin privat, şi nici nu a procedat la verificarea legalităţii celor două comunicări efectuate, pentru a stabili dacă întâmpinarea a fost depusă în termen legal, după cum însăşi instanţa a stabilit prin rezoluţia din data de 3 iunie 2021 (aflată la dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ), Înalta Curte reţine că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, întâmpinarea este depusă cu depăşirea termenului legal, motiv pentru care, nedepunerea întâmpinării în termenul legal trebuia să atragă decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile art. 130 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanţa rămâne competentă teritorial a soluţiona cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.

Aşa fiind, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.