Jurisdictional competence for labor seniority claims by judicial auxiliary staff: application of Art. 127 CPC bias-avoidance rule to grefieri

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat să se constatate că activitatea desfăşurată în perioada 01.04.2006-01.01.2008 ca şi secretar în cadrul B.N.P. B. constituie vechime în specialitate, în baza art. 93 din Legea nr. 567/2004.

Reclamanta a menţionat că, în prezent, este grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004, intră în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, angajatorul său din prezent.

La primul termen de judecată din 29 septembrie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 2548 din 29 septembrie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Argeş competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că reclamanta, având funcţia de personal auxiliar-grefier, a chemat în judecată, printre altele, şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa pentru recunoaşterea vechimii în funcţia de secretar în cadrul unui birou notarial ca vechime în specialitate conform art. 93 din Legea nr. 567/2004.

Totodată, instanţa a constatat că susţinerile părţilor au fost concordante, în sensul că partea reclamantă are calitatea de personal angajat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi al Curţii de Apel Ploieşti care sunt parchete de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza ca şi a instanţei inferioare acesteia, devenind, astfel, incidente dispoziţiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ.

Deşi domiciliul părţii reclamante, ca şi locul de derulare a raporturilor de muncă, se află într-o localitate din judeţul Dâmboviţa, respectiv la parchetul de pe lângă tribunalul competent, aceasta nu a înţeles să sesizeze o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă material de la locul de derulare a raporturilor de muncă, potrivit art. 127 C. proc. civ.

În acest sens, instanţa a apreciat ca fiind relevante şi considerentele deciziei Î.C.C.J nr. 7/2016 (Complet R.I.L.) în sensul că, în cadrul parchetelor, funcţionează atât procurori, cât şi grefieri, astfel că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Cum, în cauză, prima instanţă de conflict a reţinut că locul de muncă al părţii reclamante este Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, iar din cererea depusă la ultimul termen de judecată, ca şi din motivare, reiese o anumită opţiune în privinţa instanţei competente de la locul de muncă (art. 210 din Legea nr. 62/2010 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, o dispoziţie similară regăsindu-se şi în art. 269 alin. (1) Codul muncii), instanţa a decis declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 14 octombrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată din 9 decembrie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 4896/2021 din 9 decembrie 2021, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul ivit.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (2), alin. (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ., arătând că, faţă de calitatea reclamantei, de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., enumerarea legiuitorului neputând fi extinsă. Totodată, a reţinut că, în cauză, au calitatea de pârâţi unităţi de parchet, şi nu instanţe de judecată.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la această instanţă, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, iar domiciliul acesteia este în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, instanţa de conflict a apreciat că, în cauză, cererea reclamantei este de competenţa tribunalului, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Mai mult, a considerat că Tribunalul Dâmboviţa a reţinut în mod eronat că "locul de muncă al reclamantei este Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa", pentru a fi incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de prorogare de competenţă prevăzut de art. 127 din C. proc. civ., Tribunalul Argeş a apreciat că este necompetent absolut, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă în a cărei circumscripţie are locul de muncă reclamanta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 24 decembrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect recunoaşterea vechimii în funcţia de secretar în cadrul unui birou notarial ca vechime în specialitate conform art. 93 din Legea nr. 567/2004.

Faţă de obiectul acţiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competenţa materială revine în primă instanţă tribunalului.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi grefierilor, cu menţiunea că, potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, noţiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se şi la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În altă ordine de idei, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretate în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, care, de altfel, a şi fost valorificată prin modificarea adusă art. 127 din Cod de Legea nr. 310/2018, motiv pentru care analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier), trebuie să aibă în vedere nu numai ipoteza în care cauza este de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea, ci şi ipoteza în care competenţa aparţine unei instanţe inferioare acesteia, dată fiind posibilitatea exercitării căilor de atac.

În speţă, reclamanta deţine funcţia de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, însă, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu este de competenţa judecătoriei, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, se reţine că nici dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Aceasta întrucât acest text de lege instituie o normă de competenţă facultativă, aspect ce rezultă din sintagma "reclamantul poate sesiza". Prin urmare, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Dâmboviţa nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială relativă.

În consecinţă, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Cum reclamanta are atât domiciliul, cât şi locul de muncă pe raza Tribunalului Dâmboviţa, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, instanţă aleasă de reclamantă prin cererea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.