Jurisdiction for annulment of public procurement constatatory documents: civil versus administrative competence under Law 101/2016 and Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 6 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în calitate de furnizor în Contractul de produse nr. 550/281 din data de 25.09.2020 încheiat cu Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, în calitate de pârâtă, să se dispună:

(i) anularea Documentului constatator nr. x/447 emis în data de 10 iulie 2020 de către COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara şi, în mod subsecvent, al Răspunsului la Plângerea Prealabilă nr. x/03.09.2020;

(ii) obligarea pârâtei la stornarea facturii seria x nr. x din 12.06.2020;

(iii) plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; art. 166 alin. (4) din Normele Metodologice din 2016 de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; art. 1351 şi art. 1350 din C. civ., art. 164-167 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin întâmpinare, pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara - a solicitat:

I. În principal, să se constate necompetenţa materială şi teritorială a Tribunalului Olt şi să se dispuna trimiterea cauzei la Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal; tardivitatea formulării acţiunii şi prescripţia dreptului material la acţiune;

II. În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi nefondată a acţiunii reclamantului, cu cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

Prin sentinţa nr. 240/2021 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, către Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante..,".

Cum, în procesul pendinte, instanţa a reţinut că sediul autorităţii contractante pârâte se află în aria de competenţă a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru acest motiv, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. către Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 15 octombrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 19 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, spre competentă soluţionare.

Pe rolul secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş, cauza a fost înregistrată la 21 octombrie 2021, sub nr. x/2021*.

La termenul de judecată acordat la data de 14 decembrie 2021, Tribunalul Timiş a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 837/2021 din 14 decembrie 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, în favoarea Tribunalului Olt. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a reţinut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea unui act emis de către autoritatea contractantă în executarea unui contract de achiziţie publică, respectiv actul prin care s-a reţinut neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi s-a dispus rezilierea contractului.

Totodată, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, (1') Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Astfel, instanţa a reţinut că legea stabileşte o competenţă alternativă între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi tribunalul în circumscripţia în care îşi are sediul social reclamanta.

Cum, faţă de prevederile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantei, instanţa a reţinut că reclamanta a optat pentru sesizarea instanţei în circumscripţia căreia se află sediul său, respectiv Tribunalul Olt, motiv pentru care această instanţă era competentă cu soluţionarea cauzei, neputându-se dezînvesti prin declinarea competenţei.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 decembrie 2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Conflictul de competenţă urmează a fi tranşat în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 25 din 15 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. 971 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Cum, în cauză, litigiul vizează anularea documentului constatator nr. x/447 emis în data de 10 iulie 2020 de către COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere că dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competenţă alternativă între tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi tribunalul în circumscripţia în care îşi are sediul social reclamanta, faţă de opţiunea reclamantei de a sesiza instanţa de la sediul acesteia, competenţa aparţine secţiei civile, respectiv, secţiei a II-a Civile a Tribunalului Olt.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.