Annulment action against partial award on jurisdiction held inadmissible; appeal on merits rejected.

Acţiune în anularea hotărârii parţiale de stabilire a competenţei instanţei arbitrale internaţionale. Inadmisibilitatea acţiunii în raport cu dispoziţiile art. 579 alin. (2) şi ale art. 608 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procesul civil internaţional. Arbitrajul internaţional şi efectele hotărârilor arbitrale străine

Index alfabetic: acţiune în anularea hotărârii arbitrale

arbitraj internaţional

hotărâre parţială

reguli de procedură arbitrală

inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 576 alin. (1)-(2), art. 579 alin. (2), art. 594, art. 608, art. 619 alin. (3), art. 1111 alin. (2), art. 1115 alin. (1), art. 1119 alin. (1), art. 1121 alin. (1), (3), (4), art. 1123

Prevederile art. 1119 alin. (1) şi art. 1121 alin. (1) şi (4) C.proc.civ. stabilesc că tribunalul arbitral statuează asupra propriei competențe şi că poate pronunţa hotărâri parţiale, din cuprinsul acestora nerezultând că o astfel de hotărâre poate fi atacată separat de hotărârea arbitrală.

Astfel, în cazul în care printr-o sentinţă parţială ICC - International Court of Arbitration a decis că această instanță are competenţa necesară să soluționeze disputa părților în conformitate cu Regulile CCI devin aplicabile dispoziţiile art. 579 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608 C.proc.civ.

Împrejurarea că hotărârea atacată a fost denumită sentință, şi nu încheiere nu prezintă relevanță în ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi promovată împotriva acestei hotărâri sau motivele pentru care se poate cere anularea acesteia, desființarea hotărârii arbitrale putând avea loc numai pe calea acțiunii în anulare, pentru motive expres și limitativ prevăzute în art. 608 C. proc. civ., dispoziții cu caracter imperativ, de ordine publică în dreptul român.

Prin urmare, este legală soluția curții de apel de respingere ca inadmisibilă a acţiunii în anulare formulată împotriva sentinței parțiale.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 358 din 22 februarie 2022

1.Prin sentinţa arbitrală parțială din data de 16.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/MHM/HBH de către ICC - International Court of Arbitration, s-a decis că această instanță are competența necesară să decidă disputa în conformitate cu Regulile CCI.

2.Compania Națională A. S.A. a formulat acțiune în anulare, solicitând desfiinţarea sentinţei arbitrale, aceasta fiind nelegală şi netemeinică în opinia sa.

În drept, s-au invocat art. 608 alin. 1 lit. c) şi art. 612 C. proc. civ., O.U.G. nr. 84/2003, O.U.G. nr. 55/2016 şi O.U.G. nr. 34/2006.

Pârâta, Asocierea B. S.p.A. - C. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenţei materiale a secției de contencios administrativ şi fiscal, solicitând trimiterea cauzei la secţia civilă, excepția netimbrării, solicitând anularea acţiunii ca netimbrată, excepția inadmisibilității, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 613 alin. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 06.11.2020, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, cauza a fost trimisă spre repartizare unui complet din cadrul Secţiei a III-a civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.04.2021.

Prin încheierea din data de 09.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) a Secţiei a III-a civilă, iar dosarul a fost trimis Curţii de Apel Bucureşti. În urma repartizării aleatorii, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a VI-a civile a Curții de Apel București la data de 26.05.2021, sub nr. x/2/2021.

Prin decizia civilă nr. 95 din data de 15.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională A. S.A., împotriva sentinţei parţiale pronunţate în dosarul nr. x/MHM/HBH în data de 16.04.2020 de către ICC - International Court Of Arbitration, în contradictoriu pârâta Asocierea B. S.P.A- C. S.R.L. prin Lider de Asociere B. S.P.A.

3.Împotriva acestei decizii, la data de 12.08.2021 a formulat recurs Compania Națională A. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., susținând că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, invocând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 576 și 579 alin. 2 C.proc.civ.

În motivarea recursului s-a arătat că, deși în cadrul dosarului arbitral a fost invocată excepția necompetenței Curții de Arbitraj Internațional - ICC, s-au aplicat, din punct de vedere procedural, Regulile de arbitraj ale Camerei de Comerț Internațional intrate în vigoare la data de 1 martie 2017. Fundamentându-şi soluția pe regulile ICC aplicabile la data de 16 aprilie 2020, Tribunalul Arbitral a pronunțat o sentință parțială cu privire la competența sa, iar nu o încheiere, astfel cum eronat a reținut Curtea de Apel București. Prin urmare, dispozițiile art. 579 alin. 2 C.proc.civ. nu sunt aplicabile în cauză, arbitrajul fiind guvernat din punct de vedere procedural de Regulile ICC în vigoare la data începerii arbitrajului, astfel că hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea acestor norme procedurale. Mai mult, litigiul este unul de arbitraj internațional, astfel că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 1119, art. 1121 alin. 1 și 4 din care rezultă că, fiind pronunțată o sentință parțială, aceasta poate fi desființată prin acțiune în anulare formulată potrivit Titlului V, art. 698 C.proc.civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepție pe care nu a mai susţinut-o, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură instituite de art. 576 alin. (1) și (2), art. 579 alin. (2), art. 619 alin. (3), art. 1.119 alin. (1) și art. 1.121 alin. (1) și (4) C.proc.civ.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, se reţine că prin sentinţa parţială din data de 16.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/MHM/HBH de către ICC - International Court of Arbitration, s-a decis că această instanță are competenţa necesară să soluționeze disputa părților în conformitate cu Regulile CCI, reținându-se că sintagma din Anexa la Ofertă desemnează această instanță ca instituție competentă să administreze procedura arbitrală.

În ceea ce priveşte procedura după care se desfășoară litigiul, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit convenției arbitrale încheiate între părți (sub-clauza 1.4 din anexa la ofertă), s-a stabilit că locul arbitrajului este București, România și că legea aplicabilă este legea română, motiv pentru care instanţa a stabilit că, inclusiv sub aspectul căilor de atac, procedura este circumscrisă Regulilor ICC și normelor procedurale române, fiind aplicabile dispozițiile art. 579 C.proc.civ., potrivit cărora, „la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral își verifică propria sa competență de a soluționa litigiul. 2) Dacă tribunalul arbitral hotărăște că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere, care se poate desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608.”

Recurenta a susținut că instanţa arbitrală a pronunțat o sentință şi nu o încheiere, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1191 alin. 1 şi art. 1121 alin. 1 şi 4 C.proc.civ., acţiunea în anulare fiind admisibilă, astfel că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că, pentru determinarea existenței căii de atac, nu are importanță denumirea hotărârii atacate şi că relevant este faptul că prin hotărârea arbitrală pronunțată în cauză a fost soluționată excepția de necompetență.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, legea română de drept procedural este aplicabilă litigiului, astfel că procedura soluționării acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, cu care instanța fost învestită, este cea reglementată de Codul de procedură civilă, iar instituția arbitrală, cu ocazia soluționării litigiului dedus în fața sa, este cea care aplică Regulile CCI, în soluționarea excepției necompetenței. Prin urmare, corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că sunt excluse domeniului de reglementare convențională aspectele referitoare la controlul hotărârii arbitrale de către instanţă.

De altfel, art. 1119 alin. 1 C.proc.civ. şi art. 1121 alin.1 şi 4 C.proc.civ., invocate de recurentă, stabilesc că tribunalul arbitral statuează asupra propriei competențe şi că poate pronunţa hotărâri parţiale, însă nu rezultă din aceste dispoziţii legale că o astfel de hotărâre poate fi atacată separat de hotărârea arbitrală ce poate fi atacată în condiţiile art. 608 C.proc.civ. Dimpotrivă, potrivit art. 1121 alin. 3 C.proc.civ., rezultă că hotărârea arbitrală este executorie şi obligatorie de la comunicarea sa părţilor şi poate fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele şi în regimul stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 1115 alin. 1 C. proc. civ., părțile pot stabili procedura arbitrală direct sau prin referire la regulamentul unei instituții de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor, însă aceasta nu echivalează cu posibilitatea de a determina și regulile de procedură aplicabile acțiunii în anulare, care este reglementată de Codul de procedură civilă. Regulile de procedură arbitrală sunt aplicabile doar în fața tribunalului arbitral și până la momentul în care acesta pronunță hotărârea arbitrală.

În ceea ce privește controlul hotărârilor arbitrale, sunt aplicabile regulile de procedură de la locul pe care părțile l-au ales în contract, în speță, București-România. Stabilirea locului arbitrajului în România de către părți are ca efect faptul că instanța de judecată învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare împotriva unei hotărâri arbitrale va soluționa cererea în conformitate cu Codul de procedură civilă, iar nu în conformitate cu Regulamentul ICC, cum eronat susține recurenta, hotărârea putând fi atacată numai cu acţiune în anulare pentru motivele stabilite în cartea a IV-a, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 1111 alin. (2) C.proc.civ., atunci când locul arbitrajului este în România sunt aplicabile dispozițiile Capitolului I, Titlul IV C.proc.civ., iar, potrivit art. 1123 din același act normativ, dispoziţiile cărţii a IV-a din Codul de procedură civilă.

Așadar, regimul juridic al căilor de atac împotriva hotărârilor arbitrale este reglementat imperativ de Codul de procedură civilă, părțile neputând deroga de la dispozițiile sale.

În cauză, întrucât prin sentinţa parţială din data de 16.04.2020 pronunţată de către ICC - International Court of Arbitration s-a decis că această instanță are competenţa necesară să soluționeze disputa părților în conformitate cu Regulile CCI, devin aplicabile dispoziţiile art. 579 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608 C.proc.civ.

Prin urmare, în mod corect a stabilit Curtea de Apel Bucureşti că este inadmisibilă acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională A. S.A. Împrejurarea că hotărârea atacată a fost denumită sentință şi nu încheiere nu prezintă relevanță în ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi promovată împotriva acestei hotărâri şi nici motivele pentru care se poate cere anularea acesteia, desființarea hotărârii arbitrale putând avea loc numai pe calea acțiunii în anulare, pentru motive expres și limitativ prevăzute în art. 608 C. proc. civ., dispoziții cu caracter imperativ, de ordine publică în dreptul român.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că, pe cale separată, pot fi atacate numai încheierile de ședință prevăzute de art. 594 C.proc.civ., printre care nu se regăsește şi hotărârea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

Față de aceste prevederi exprese care nu permit atacarea separată a hotărârii de stabilire a competenței instanței arbitrale, aceasta putând fi desființată numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608 C.proc.civ., se constată că în mod judicios a stabilit Curtea de Apel București că un astfel de demers este inadmisibil, în cauză fiind interpretate în mod corect normele de procedură în materia arbitrajului.

Din aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ. Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 95 din 15 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.