Electricity disconnection damages award quashed and remanded over res judicata and prescription reassessment.

Acţiune în despăgubiri. Conexarea dosarului. Incidenţa autorităţii de lucru judecat. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în faţa primei instanţe. Hotărârile judecătoreşti

Index alfabetic: acţiune în despăgubiri

conexare

excepţia autorităţii de lucru judecat

C. proc. civ., art. 22, art. 431 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5

Potrivit art. 431 alin. (1) C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Aşadar, în această manifestare, de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar judecătorul chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat.

În condiţiile în care pretenţii identice cu cele deduse judecăţii au făcut anterior obiect al altui dosar, conexat împreună cu alte dosare unei cauze soluţionate definitiv în favoarea reclamantului, împrejurarea că în considerentele hotărârii nu s-a făcut o referire expresă la dosarul conexat nu împiedică producerea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, o interpretare potrivit căreia lipsa oricărei menţiuni în cuprinsul considerentelor la dosarul conexat ar avea semnificaţia unei nesoluţionări a acestui dosar contravenind, ca soluţie legală, procedurii civile, căci numai în materie penală instanţele sunt îndrituite de lege ca, în anumite situaţii, să lase nesoluţionată latura civilă a acţiunii penale.

Or, de principiu, în materie civilă, individualitatea proprie a oricărui dosar se pierde ca efect al conexării, obiectul său inițial fiind absorbit în cel al dosarului la care s-a conexat și, în concret, examinat împreună cu acesta.

De aceea este necesar ca, în rejudecare, instanţa să verifice, în măsura în care nu se vor fi făcut demersuri în vederea lămuririi întinderii dispozitivului hotărârii, dacă dreptul reclamantului la a fi despăgubit a fost recunoscut sau nu ca rezultat al analizei de ansamblu a tuturor pretenţiilor formulate în toate dosarele conexate.

Prin urmare, dezlegarea primei instanţe care a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat neraportându-se la toate dosarele conexate pricinii iniţiale este nelegală.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 463 din 2 martie 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția a II-a civilă la 20.11.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i achite suma de 230.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit în perioada 01.05.2016-27.06.2016 şi determinat de debranşarea pretins ilegală a locuinţei sale de la reţeaua de furnizare a energiei electrice.

La 09.12.2020 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca acţiunea reclamantului să fie respinsă fie pe cale de excepţie, invocând, astfel, atât autoritatea de lucru judecat - prin raportare la hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/95/2017 -, cât şi prescripţia, fie ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 28/09.03.2021, tribunalul a respins excepția autorităţii de lucru judecat, a admis excepţia prescripției şi, ca o consecinţă, a respins acțiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, ambele părţi au declarat apel, căile de atac fiind respinse prin decizia nr. 408/24.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.

Părţile au recurat decizia instanţei de apel.

Prin memoriul său, recurentul-reclamant a solicitat casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, a arătat că decizia atacată cuprinde motive străine de cauză şi că a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C.proc.civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, a afirmat că pentru a respinge calea de atac în care a solicitat reevaluarea modalităţii în care în primă instanţă fusese dezlegată chestiunea prescripţiei, curtea de apel a făcut trimitere la demersurile efectuate în dosarul nr. y/95/2017, despre care a reţinut că nu pot avea efect întreruptiv de prescripţie. Recurentul-reclamant a apreciat ca fiind străină de cauză referirea la respectivul dosar, în care au fost dezbătute pretenţiile aferente perioadei 28.06.2016-30.08.2016, diferite de cele ce fac obiectul analizei în dosarul de faţă; în acest context, a precizat că dosarul în care formulase o cerere identică cu cea din cauza pendinte poartă nr. x/95/2017.

Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin decizia nr. 807/16.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă asupra momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie.

În fine, subsumat ultimului motiv de casare, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 397 alin. (1) C.proc.civ., deoarece nu a procedat la soluţionarea pricinii sale.

Prin memoriul său, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, apreciind că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. z/95/2015; a invocat, aşadar, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta-pârâtă a arătat că în urma conexării la dosarul nr. z/95/2015 a mai multor dosare, printre care şi a celui purtând nr. x/95/2017 (identic, din perspectiva obiectului, cauzei şi părţilor, cu cel de faţă), instanţa judecătorească s-a pronunţat definitiv, ceea ce face ca în prezenta cauză să i se opună părţii adverse autoritatea de lucru judecat.

La 29.09.2021 şi 22.10.2021 fiecare parte a depus întâmpinare la recursul celeilalte; de asemenea, fie pe calea întâmpinării, fie pe cea a notelor scrise, părţile au invocat fie excepţia inadmisibilităţii - calificată, astăzi, ca fiind a nulităţii -, fie excepţia nulităţii.

Excepţiile nulităţii căilor de atac urmează să fie respinse, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C.proc.civ., deoarece memoriile de recurs cuprind critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C.proc.civ.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, în baza art. 489 alin. (3) C.proc.civ., motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, raportat la art. 22 C.proc.civ., în ceea ce priveşte lămurirea sentinţei nr. 51/10.04.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia a II-a civilă în dosarul nr. z/95/2015, în legătură cu care se opune excepţia autorităţii de lucru judecat; pornind de la acesta, analiza actelor dosarului şi a deciziei atacate în limita controlului de legalitate relevă următoarele:

Între părţi s-au derulat mai multe litigii generate de debranşarea locuinţei recurentului-reclamant de la reţeaua de furnizare a energiei electrice.

Unul dintre acestea a format obiect al dosarului nr. x/95/2017, în care, după cum însuşi recurentul-reclamant recunoaşte, se formulase o cerere identică cu cea din cauza de faţă; astfel, în ambele dosare acesta urmăreşte să obţină repararea prejudiciului cauzat de recurenta-pârâtă în perioada 01.05.2016-27.06.2016.

Din verificarea evidenţei informatizate a instanţelor a rezultat că dosarul nr. x/95/2017 a fost conexat la 30.10.2017 la dosarul nr. z/95/2015, măsura conexării la acelaşi dosar fiind adoptată şi în privinţa dosarelor nr. w/95/2015, q/95/2015, x/95/2017 şi y/95/2017.

În dosarul nr. z/95/2015, la care celelalte cauze enumerate mai sus au fost conexate, prin sentinţa nr. 51/10.04.2018 Tribunalul Gorj, Secţia a II-a civilă a admis acţiunea reclamantului A. şi a obligat pârâtele S.C. B. S.A, S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A. la plata către acesta a câte 10.000 lei fiecare, cu titlu de despăgubiri.

Sentinţa menţionată a rămas definitivă faţă de recurenta-pârâtă din cauza de faţă, ca efect al deciziilor nr. 1217/11.12.2018 a Curţii de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă şi nr. 1272/07.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă.

Potrivit art. 431 alin. (1) C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Aşadar, în această manifestare, de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar judecătorul chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat.

Cu alte cuvinte, lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În condiţiile factuale expuse mai sus, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârile pronunţate în dosarul nr. z/95/2015 au dobândit autoritate de lucru judecat; în schimb, recurentul-reclamant consideră că o atare excepţie nu i se poate opune cu succes, susţinând că dosarul nr. x/95/2017 a rămas nesoluționat, de vreme ce nu se poate identifica vreo menţiune, în considerentele sentinţei nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă, la acesta.

Examinarea sentinţei nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă relevă, într-adevăr, aşa cum a sesizat şi recurentul-reclamant, lipsa oricărei menţiuni, în cuprinsul considerentelor ei, la dosarul nr. x/95/2017.

Cu toate acestea, afirmaţia recurentului-reclamant potrivit căreia dosarul nr. x/95/2017 a rămas nejudecat contravine procedurii civile, ca soluție legală, căci numai în materie penală instanţele sunt îndrituite de lege ca, în anumite situaţii, să lase nesoluţionată latura civilă a acţiunii penale.

De principiu, în materie civilă, individualitatea proprie a oricărui dosar se pierde ca efect al conexării, obiectul său inițial fiind absorbit în cel al dosarului la care s-a conexat și, în concret, examinat împreună cu acesta.

În cauza de faţă, Înalta Curte notează că instanţa care a judecat dosarele care au fost conexate la dosarul nr. z/95/2015 a pronunţat sentinţa nr. 51/10.04.2018, prin care, ca rezultat al unei ample analize a situaţiei de fapt, a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri, dar nu prin raportare la fiecare pretenţie în parte, ci în ansamblu.

Pentru a înlătura critica privind incidenţa autorităţii de lucru judecat, curtea de apel, excluzând din analiză dosarul nr. x/95/2017, s-a referit la un alt dosar, la rândul lui conexat la dosarul nr. z/95/2015, în care reclamantul a pretins să îi fie acoperit prejudiciul suferit într-un alt interval de timp (28.06.2016-30.08.2016).

Din această perspectivă, dezlegarea din apel este nelegală, căci a fost plasată pe premisa greşită că părţile ar fi avut în vedere, la dezbaterea autorităţii de lucru judecat, un alt dosar decât cel care poartă nr. x/95/2017.

În lipsa unui demers concret, prin care părţile interesate urmează să obţină lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă (pentru a se indica dacă dreptul recurentului-reclamant la a fi despăgubit a fost recunoscut în analiza de ansamblu a tuturor pretenţiilor formulate în dosarele conexate, înglobând-o pe cea care iniţial a făcut obiect al dosarului nr. x/95/2017 - context în care lipsa considerentelor ar putea să fie expresie a unei omisiuni de consemnare, iar nu a uneia de examinare - sau, în ipoteza unui răspuns negativ, pentru a se indica dispoziţia dată în dosarul nr. x/95/2017), un control mai amplu al chestiunii autorităţii de lucru judecat - dincolo de aspectul indicat mai sus - ar fi prematur.

Considerentele expuse în precedent demonstrează însă că dispoziţia curţii de apel care, pentru a înlătura critica privind incidenţa autorităţii de lucru judecat, nu a avut în vedere dosarul nr. x/95/2017, invocat de părţi şi relevant în cauză, ci un altul, la rândul lui conexat la dosarul nr. z/95/2015, este nelegală şi suficientă ca să determine, în baza art. 496 şi 497 C.proc.civ., admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă.

Cum nelegalitatea soluţiei date autorităţii de lucru judecat se repercutează şi asupra soluţiei prescripţiei, va fi admis şi recursul promovat de către recurentul-reclamant, iar ca o consecinţă a admiterii ambelor căi de atac, decizia atacată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă, pentru o nouă judecată, instanţei de apel.

În rejudecare, va fi reevaluată chestiunea autorităţii de lucru judecat, context în care curtea de apel va verifica, în măsura în care nu se vor fi făcut demersuri în vederea lămuririi întinderii dispozitivului sentinţei nr. 51/10.04.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia a II-a civilă, dacă dreptul recurentului-reclamant la a fi despăgubit a fost recunoscut sau nu ca rezultat al analizei de ansamblu a tuturor pretenţiilor formulate în toate dosarele conexate, înglobând-o şi pe cea care iniţial a făcut obiect al dosarului nr. x/95/2017 şi, în măsura unui răspuns afirmativ, va reevalua şi necesitatea de a mai pune în dezbatere chestiunea prescripţiei, în urma determinării ordinii de soluţionare a excepţiilor, ţinând cont de criteriul efectelor pe care acestea le produc, prevăzut de art. 248 alin. (2) C.proc.civ.