Territorial jurisdiction for non-contentious annulment of stolen negotiable instruments when place of payment is indeterminate

Conflict negativ de competenţă. Acţiune în anularea unor instrumente de plată. Procedură necontencioasă. Instanţa competentă teritorial

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

acţiune în anulare

bilet la ordin

filă CEC

procedură necontencioasă

competenţă teritorială

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I, art. 135 alin. (2), (4), art. 528 alin. (3)

Legea nr. 58/1934, art. 89 alin. (1)

Legea nr. 59/1934, art. 67 alin. (1)

C. civ., art. 97, art. 227 alin. (2)

Potrivit normelor speciale prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cererea de anulare a titlului de valoare este de competenţa judecătoriei de la locul plăţii titlului.

Acţiunea în anularea unor instrumente de plată nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, astfel că procedura aplicabilă unui astfel de litigiu este cea prevăzută de Cartea a III-a din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) care reglementează procedura necontencioasă judiciară.

Astfel, în cazul în care locul de plată al titlului de valoare nu poate fi stabilit cu certitudine în condiţiile în care respectivul titlu nu mai există fizic nici măcar în copie, devin aplicabile dispoziţiile art. 528 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa (…).

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1361 din 7 iunie 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 16 septembrie 2021, sub nr. x/180/2021, reclamanta A. S.R.L. Constanţa a solicitat să fie declarate nule 123 de instrumente de plată, bilete la ordin şi cecuri, care au fost sustrase de la punctul său de lucru. A mai arătat că aceste instrumente de plată au fost emise de societăţi care îşi au sediul social în diverse localităţi, aflate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, plata urmând a fi realizată prin bănci al căror sediu social se află în Bucureşti, cu excepţia Băncii B. al cărei sediu se află în Cluj Napoca.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive de soluţionare a prezentei cereri având în vedere locul plăţii instrumentelor de plată, a acordat cuvântul pe excepţie și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 4970/2021 din 29 octombrie 2021, Judecătoria Bacău, Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că instrumentele de plată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul plăţii, însă, faţă de împrejurarea că instrumentele nu pot fi prezentate instanţei în copie, acestea nefiind realizate anterior sustragerii, a reţinut că locul plăţii este cel stabilit de dreptul comun în materie.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legilor speciale, Legile nr. 58/1934 şi nr. 59/1934, biletul la ordin/cecul care nu cuprinde menţiunea locului unde trebuie făcută plata se socoteşte plătibil la locul emisiunii titlului, adică, de regulă, la domiciliul emitentului [art. 105 alin. (3) din lege]. Acest loc trebuie trecut pe titlu în dreptul emitentului, însă, în lipsa înscrisurilor, acest fapt nu poate fi determinat de instanţă.

A mai arătat că, în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili, legea stabilește o regulă, și anume că obligațiile se execută la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății, ceea ce înseamnă că, în acest caz, plata este portabilă.

S-a mai reţinut că aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 1494 C. civ., privitoare la locul plăţii, precum şi faptul că, potrivit art. 113 C. proc. civ. privind competenţa teritorială alternativă, (1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare.

Reţinând că locul plăţii urmează a fi determinat potrivit dispoziţiilor inserate în Codul civil, adică la sediul creditorului, precum şi faptul că acest sediu este înregistrat în Constanţa, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive şi a declinat cauza către Judecătoria Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la 17 noiembrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 4451 din 20 aprilie 2022, Judecătoria Constanţa, Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Bacău. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Bacău şi Judecătoria Constanţa, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unei cambii, posesorul poate înştiinţa despre aceasta pe tras şi poate solicita anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei locului în care cambia este plătibilă.

Conform prevederilor art. 67 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, (1) În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să solicite anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei de la locul de plată a cecului.

Întrucât instrumentele de plată nu mai pot fi prezentate instanţei în copie, în accepţiunea instanţei de conflict, locul plăţii este cel stabilit potrivit dreptului comun în materie.

În acest sens, a evocat prevederile art. 1494 alin. 1 C. civ., potrivit căruia a observat că locul plăţii poate fi stabilit potrivit naturii prestaţiei, astfel cum o relevă înscrisurile administrate în cauză.

A mai reţinut că, în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de petentă cu societăţile cumpărătoare, nu este indicat un loc al executării obligaţiei de plată, însă, din extrasele bancare depuse la dosar rezultă că obligaţiile de plată, garantate cu instrumentele a căror anulare s-a solicitat, s-au executat în municipiul Bacău.

Având în vedere că obligaţia de plată a fost executată în Bacău, nu poate fi avut în vedere sediul principal al petentei ca loc al plăţii, ci sediul punctului de lucru, situat în municipiul Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă la 25 mai 2022, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Bacău şi Judecătoria Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să fie declarate nule 123 de instrumente de plată, bilete la ordin şi cecuri, sustrase de la punctul său de lucru.

Având în vedere că acţiunea formulată în litigiul pendinte nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, Înalta Curte reţine că, în speţă, procedura aplicabilă unui astfel de litigiu este cea prevăzută de Cartea a III-a din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) care reglementează procedura necontencioasă judiciară.

Cât priveşte instanţa competentă să soluţioneze un atare litigiu, Înalta Curte constată că, potrivit normelor speciale prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cererea de anulare a titlului de valoare este de competenţa judecătoriei de la locul plăţii titlului.

În speţă, ambele instanţe aflate în conflict au constatat că locul de plată al biletelor la ordin/cecurilor nu poate fi stabilit cu certitudine în condiţiile în care respectivele titluri nu mai există fizic nici măcar în copie.

Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 528 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa (…).

Potrivit art. 227 alin. (2) C. civ., în funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru, dispoziţiile art. 97 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Înalta Curte reţine că petenta A. S.R.L. a menţionat în mod explicit faptul că are punct de lucru în comuna Y, sat Y, nr. 1249, judeţul Bacău.

Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 528 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 227 alin. (2) C. civ., Înalta Curte a reținut că Judecătoria Bacău este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de anulare a titlurilor de valoare, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.