State liability claim for delayed criminal investigation dismissed as inadmissible due to inapplicability of civil party compensation provisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on the merits, upholding the lower courts' decision to dismiss the plaintiff's claim as inadmissible, thereby denying the civil damages action against the State. The dispute involved a joint-stock company suing for civil indemnity for a loss allegedly caused by a six-year delay in criminal investigations, where the prosecutor's office had decided not to initiate criminal proceedings against third parties for financial offenses. The decisive legal basis for the dismissal was the inapplicability of Articles 504 and following of the Code of Criminal Procedure, as these provisions for repairing harm through state liability require that the claimant itself has been criminally prosecuted, convicted, or acquitted; since the claimant was merely a civil party (victim) in the criminal case and had not been subject to criminal investigation or indictment, the statutory conditions for the specific action were not met, rendering the request legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. pen, art. 507 C. proc. pen; State liability claim for delayed criminal investigation dismissed as inadmissible due to inapplicability of civil party compensation provisions: În contra deciziei menționate a declarat recurs SC I.I.H. SA București criticând-o pentru nelegalitate și reținând, în esență, că instanțele în mod eronat au admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii solicitată de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la aplicabilitatea art. 506 și art. 507 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1698 din 20 februarie 2001 reclamanta SC I.I.H. SA București a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 12.058.864.602 lei despăgubiri civile.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că suma solicitată reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a tergiversării cercetărilor pe o perioadă de 6 ani în dosarul nr. 01145/2001 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Prin ordonanța din 11 aprilie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpaților care au produs o pagubă reclamantei în cuantumul solicitat prin săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 215, art. 249 alin. (2) și art. 248 C. pen.
Prin sentința civilă nr. 457 din 2 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a III – a civilă, s-a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârât și s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că cererea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile art. 505, art. 506 și art. 507 C. proc. pen. și că pentru a se putea formula o asemenea cerere în condițiile textelor precizate trebuie ca persoana să fi fost condamnată definitiv, iar ulterior în urma rejudecării cauzei să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că aceasta nu există sau că persoana împotriva căreia s-a luat măsura preventivă a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată.
Reclamanta, persoană juridică, nu a fost cercetată penal și calitatea de subiect activ o are doar persoana fizică, parte civilă în cauza penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care prin decizia civilă nr. 340 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, a fost respins, ca nefondat, confirmând ca legală sentința instanței de fond.
În contra deciziei menționate a declarat recurs SC I.I.H. SA București criticând-o pentru nelegalitate și reținând, în esență, că instanțele în mod eronat au admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii solicitată de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la aplicabilitatea art. 506 și art. 507 C. proc. pen.
A mai menționat că față de conținutul textului, în acțiunea principală s-a încadrat greșit articolul de lege, deoarece autorul și semnatarul acțiunii nu are pregătire juridică iar instanțele erau obligate să încadreze cererea în articolul de lege corespunzător textului și să judece pe fond cauza.
Recursul este nefondat pentru motivele care se vor arăta în continuare.
În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că cererea dedusă judecății în raport cu dispozițiile art. 504 și urm. C. proc. pen. este inadmisibilă în raport de condițiile textului.
Pentru a se putea formula o atare cerere în justiție, trebuie îndeplinită condiția textului, respectiv să existe o persoană care să fi fost condamnată definitiv și ulterior, în urma rejudecării cauzei, să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că acea faptă nu există.
Repararea pagubei presupune ca persoana să fi fost cercetată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni, sau s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau s-a dispus achitarea, ori fapta nu există.
Reclamanta, persoană juridică, nu a fost cercetată penal, a avut calitatea de parte vătămată, respectiv de parte civilă în respectiva cauză penală.
În speță, textele art. 504 și urm. C. proc. pen. sunt inaplicabile, iar cererea având un asemenea temei juridic este inadmisibilă.
În consecință, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC I.I.H. SA București împotriva deciziei nr. 340 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.