Challenge to recognition and enforcement of foreign criminal sentence dismissed on grounds of procedural non-conformity

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 2 din 11 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la solicitarea autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, privind persoana condamnată A., cu consecinţa dispunerii recunoaşterii şi punerii în executare pe teritoriul României a Sentinţei nr. T20197050 a Curţii Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care a fost aplicată pedeapsa de 5114 zile închisoare, persoanei condamnate A., pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de viol, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea privind infracţiunile sexuale din 2003, potrivit legii penale române, faptele persoanei condamnate fiind prevăzute de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a luat act că persoana condamnată A. nu şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice, într-un penitenciar de pe teritoriul României, precum şi că expirarea executării pedepsei de 5114 zile închisoare va avea loc la data de 03.03.2033.

În plus, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5114 zile închisoare aplicată prin hotărârea sus - menţionată, respectiv emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 5114 zile închisoare, la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 141 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei deja executate de 633 zile şi a perioadei de la 25.11.2020 la zi, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi a se vira în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 18.04.2022 a formulat contestaţie la executare persoana condamnată A., solicitând ca din pedeapsa închisorii în a cărei executare se află să se dispună deducerea perioadei arestului preventiv începând cu data de 04.03.2019, sens în care a depus la dosar înscrisul existent la fila x, ce a fost tradus în limba română conform actului existent la fila x.

Examinând contestaţia persoanei condamnate prin raportare atât la susţinerile acesteia, cât şi la înscrisul depus şi dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut, că perioada petrecută în arest preventiv (începând cu data de 04.03.2019) a fost dedusă din pedeapsa închisorii de 5114 zile aplicate de Curtea Coroanei Guildford prin Sentinţa nr. T20197050 din data de 24.02.2020, aceasta fiind inclusă în cele 633 zile menţionate în Sentinţa nr. 2 C. civ. din 11.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti (calculate până la data de 25.11.2020, conform certificatului existent la f.35 şi urm. Dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti).

În privinţa argumentelor suplimentare invocate de persoana condamnată în sprijinul contestaţiei, constând în lipsa acordului de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice într-un penitenciar de pe teritoriul României, existenţa unor condiţii mai severe ce trebuie îndeplinite conform legislaţiei române pentru a se putea libera condiţionat sau condamnarea pe nedrept, Curtea a constatat că cel dintâi a fost analizat cu prilejul recunoaşterii şi punerii în executare pe teritoriul României a sentinţei penale de condamnare pronunţate de Curtea Coroanei Guildford, intrând în puterea lucrului judecat, iar celelalte nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. civ. penală, pentru a putea face obiectul analizei instanţei în acest cadru procesual.

Împotriva Sentinţei penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022 formulat contestaţie condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 05 iulie 2022, fiind acordat termen aleatoriu la data de 28 septembrie 2022.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul din oficiu al contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, condamnatul a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, reducerea pedepsei de 5.114 zile închisoare, stabilită prin (Sentinţa penală nr. 2 din 11 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în procedura recunoaşterii şi punerii în executare pe teritoriul României a Sentinţei nr. T20197050 a Curţii Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeaşi dată), prin deducerea perioadei de arest preventiv din pedeapsa de 5.114 zile închisoare. Totodată, contestatorul nu este de acord să execute pedeapsa în România, deoarece ar executa cu 4 ani mai mult decât în Marea Britanie, întrucât există o deosebire în ceea ce priveşte calculul zilelor de liberare condiţionată, în Marea Britanie având posibilitatea să se elibereze mai devreme.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul contestaţiei declarate de persoana condamnată A. împotriva hotărârii de recunoaştere şi punere în executare a Sentinţei penale nr. 2 din 11 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. S-a reţinut că, s-a recunoscut şi pus în executare pe teritoriul României Sentinţa nr. T20197050 a Curţii Coroanei Guildford din data de 24.02.2020, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care a fost aplicată pedeapsa de 5114 zile închisoare, persoanei condamnate A., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de viol, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea privind infracţiunile sexuale din 2003, potrivit legii penale române, faptele persoanei condamnate fiind prevăzute de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., astfel că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare britanice este compatibilă ca durată şi natură cu legislaţia română.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat A., Înalta Curte reţine că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Se constată că verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condiţiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaştere (asupra căreia secţia penală din cadrul instanţei supreme s-a pronunţat prin Decizia penală nr. 288/A din 24 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021), drept de care condamnatul a uzat în cauză. Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

În consecinţă, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploieşti a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situaţia juridică a condamnatului A., respectiv cu privire la durata pedepsei care trebuie executată, având în vedere că, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica Sentinţa penală nr. 2 din 11.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat modalitatea de calcul şi cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România, în raport cu Sentinţa nr. T20197050 din data de 24.02.2020 pronunţată de către Curtea Coroanei din Guildford, definitivă la aceeaşi dată, durata arestării preventive (începând cu data de 04.03.2019 până la data de 25.11.2020) fiind dedusă din pedeapsa închisorii de 5114 zile, aceasta fiind inclusă în cele 633 zile menţionate în Sentinţa nr. 2 din 11.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din data de 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2022.

GGC - ED