Corruption convictions and civil liability upheld in forest restitution scheme; extraordinary annulment appeals rejected.

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au hotărât următoarele:

I. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., angajat în cadrul SC B. SRL Urziceni, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din perioada ianuarie - aprilie 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă de la începutul lunii mai 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

5. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

6. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 şi următoarele din vechiul C. pen., prin sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi cu infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, mai sus menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 01.11.2016, emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale sentinţei penale nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015, inclusiv şi de la data de 01.11.2016 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 34.400 RON, respectiv 440 euro, ridicate de la locuinţa inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare, instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 21.11.2014, măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpatului A., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

II. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C., angajat la Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Buzău, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la dare de mită, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 25.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

5. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., combinat cu art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

6. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 22.07.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 38 din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 9 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014 şi de la data de 21.11.2014 la data de 15.05.2015, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului C., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014, măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului C., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunului mobil aparţinând inculpatului C., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 07.04.2015.

III. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D., de profesie inginer silvic, inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani, la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din luna mai 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 06.03.2015 şi de la data de 07.03.2015 la data de 15.05.2015, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului D., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului D., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

IV. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E., avocat în cadrul Baroului Buzău, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) din vechiul C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care inculpatul E. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi următoarele din vechiul C. pen., prin sentinţa penală nr. 26/03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 423/01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, mai sus menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 26/03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 423/01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 20.01.2015, inclusiv şi de la data de 11.02.2015 la data de 18.02.2015, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului E., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului E., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

V. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F., de profesie inginer silvic, angajat la Direcţia Silvică Buzău, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014 şi de la data de 21.11.2014 la data de 28.11.2014, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului F., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului F., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

VI. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G., judecător în cadrul Judecătoriei Pătârlagele, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din perioada ianuarie 2011 - aprilie 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din perioada februarie 2011 - aprilie 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului G., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului G., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

VII. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen., art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului H., consilier juridic în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Buzău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen., art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului H. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă din datele de 21.02.2011 şi 11.04.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului H., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului H., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

VIII. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei I., fost prefect în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Buzău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatei I., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei I., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

IX. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei J., secretar în cadrul Primăriei comunei Gura Teghii, jud. Buzău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei J. la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza I din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei J. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 375 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) teza I din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei J. la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei J. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

X. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului K., administrator în cadrul SC L. SRL Buzău, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 22.07.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului K., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

XI. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M., de profesie inginer silvic, angajat la N. SRL, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prev. de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 28.02.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului M., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului M., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

XII. 1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din data de 13.01.2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului O. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (2) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 1 an.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, sub supraveghere, pe o durată de 3 ani, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul O. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus condamnatului O. să execute obligaţia prevăzută la lit. d) a acestui articol, aceea de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul O. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti, conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

S-a atras atenţia condamnatului O. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatului O., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului O., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

În baza art. 112 lit. b), d) şi e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 290 alin. (5) din C. pen., art. 291 alin. (2) din C. pen., art. 292 alin. (4) din C. pen. şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, s-a dispus confiscarea următoarelor sume:

- de la inculpatul A., 2.288.000 euro şi 10.000 RON;

- de la inculpatul C., 1.000.000 euro;

- de la inculpatul D., 15.000 euro;

- de la inculpatul F., 1.000.000 euro;

- de la inculpatul G., 250.000 euro;

- de la inculpatul H., 23.000 euro şi 10.000 RON;

- de la inculpatul K., 45.000 euro;

- de la inculpatul M., 1.670.240 RON.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului reprezentat de adresa nr. x conex 470/2011 a Instituţiei Prefectului judeţului Buzău, a înscrisului reprezentat de adresa nr. x/19.01.2011 a Primăriei comunei Gura Teghii, jud. Buzău şi a înscrisului reprezentat de adresa înregistrată la Instituţia Prefectului judeţului Buzău sub nr. x/13.01.2011.

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19, 20, 21 şi 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 şi 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă precizată, formulată de partea civilă Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti şi s-a dispus obligarea inculpaţilor A., C., G., H., I., J. şi a părţii responsabile civilmente SC P. SRL, cu sediul în Mun. Bucureşti, la plata unei sume de 21.740.241 euro, în echivalent RON la cursul Băncii Naţionale a României la data executării, în favoarea acestei părţi civile.

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19, 20, 21 şi 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 şi 1381 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă precizată, formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în Bucureşti, şi s-a dispus obligarea inculpaţilor C., G., H., I., J. şi a părţii responsabile civilmente SC P. SRL, în solidar, la plata unei sume de 5.052.202 RON, în favoarea acestei părţi civile.

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19, 20, 21 şi 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 şi 1381 C. civ., s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de părţile civile Q., domiciliat în Bucureşti şi R., domiciliată în Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de S. SA, cu sediul în Bucureşti, bd. x, privind închiderea contului de depozit nr. x aparţinând inculpatului F., la instituţia bancară respectivă şi asupra căruia s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014, respectiv privind acordul transferului sumei de bani indisponibilizate în alte conturi curente.

În baza art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 274 din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., C., G., H., I. şi J., fiecare dintre aceştia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL, precum şi inculpaţii D., E., F., K., M. şi O., la plata câte unei sume de 6.235 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă.

Împotriva sentinţei penale menţionate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii J., H., G., M., I., A., C., K., E., F., O. şi D., părţile civile Q., R., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, precum şi partea responsabilă civilmente SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în opinie majoritară, în privinţa apelanţilor inculpaţi A., C., D., T. şi J., a decis următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii C., I., K., H. şi J. împotriva sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplicată inculpatului C., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la dare de mită, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011;

- 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din data de 19.01.2011;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din data de 25.01.2011;

- 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011;

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din data de 22.07.2011.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din data de 22.07.2011.

În baza art. 38 C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

II. În temeiul art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. perioada reţinerii şi arestului preventiv, de la data de 20.01.2015 până la data de 06.03.2015, precum şi perioada arestului la domiciliu, de la data de 07.03.2015 până la data de 15.05.2015.

III. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplicată inculpatului H., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011;

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., faptă din datele de 21.02.2011 şi 11.04.2011.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului H., de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A menţinut pedeapsa aplicată inculpatului H., de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, faptă din datele de 21.02.2011 şi 11.04.2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a impus inculpatului H., pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Buzău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului H., pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Buzău sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului H., pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei municipiului Buzău sau în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului H. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

IV. A redus pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011, aplicată inculpatei I. prin hotărârea atacată, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

V. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată inculpatei J., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., faptă din data de 19.01.2011;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., faptă din data de 19.01.2011;

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., faptă din data de 19.01.2011;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., faptă din data de 19.01.2011.

A reţinut în favoarea inculpatei, la încadrarea juridică a infracţiunilor menţionate, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei J., de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei J., de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei J., de la 3 ani închisoare la 2 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei J., de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) teza I C. proc. pen., respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) şi art. 76 C. pen., faptă din data de 19.01.2011.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen., a aplicat inculpatei J. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlaltor pedepse, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

VI. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul K. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din data de 22.07.2011.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor imobile aparţinând inculpatului K., instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

A înlăturat dispoziţia vizând confiscarea sumei de 45.000 euro de la inculpatul K.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în soluţionarea fondului, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K., au rămas în sarcina acestuia.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., D., E., F., G., M., O., de părţile civile Q., R., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi de partea responsabilă civilmente SC P. SRL.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii C., I., K., H. şi J. au rămas în sarcina statului.

A obligat apelanţii inculpaţi A., D., E., F., G., M. şi O. la plata sumei de câte 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat apelantele părţi civile Q., R. şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat apelanta parte responsabilă civilmente SC P. SRL la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., E., C., I., F., K., J., M., H. şi G., precum şi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi O., în sumă de câte 800 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii C., I., A., M. şi O., precum şi partea responsabilă civilmente SC P. SRL, calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (în cazul inculpaţilor I., A., M. şi O.), respectiv pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (în cazul inculpaţilor C., I. şi A.). Recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL nu a indicat în cuprinsul cererii scrise promovate niciun caz de recurs în casaţie, în susţinerea orală a căii de atac fiind invocate dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în sensul că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susţinând că, la stabilirea pedepselor, ar fi trebuit să fie avute în vedere limitele impuse de vechiul C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, pe fondul cauzei, achitarea sau înlăturarea aplicării greşite a legii, în ceea ce priveşte stabilirea legii penale mai favorabile.

În esenţă, s-au arătat următoarele:

1. Referitor la infracţiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen., coroborat cu art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a arătat că vechiul C. pen. este legea mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, motivat de următoarele argumente: posibilitatea reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 76 alin. (1) lit. e) din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 81 - 82 din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 122 alin. (1) lit. d) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 124 din vechiul C. pen. (forma în vigoare la începutul anului 2011); pedeapsa prevăzută de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. este de la 6 luni la 5 ani; prevederile art. 33 - 34 din vechiul C. pen., privind concursul de infracţiuni, nu prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa rezultantă; termenul de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de calcul al acestuia.

2. Referitor la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a arătat că vechiul C. pen. este legea mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, motivat de următoarele argumente: posibilitatea reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 76 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 81 - 82 din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 122 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 124 din vechiul C. pen. (forma în vigoare în prima jumătate a anului 2011); pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. este de la 3 ani la 12 ani; prevederile art. 33 - 34 din vechiul C. pen., privind concursul de infracţiuni, nu prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa principală; termenul de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de calcul al acestuia.

3. Referitor la infracţiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen., cu referire la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a arătat că vechiul C. pen. este legea mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, motivat de următoarele argumente: posibilitatea reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 76 alin. (1) lit. e) din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 81 - 82 din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 122 alin. (1) lit. d) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 124 din vechiul C. pen. (forma în vigoare la data de 19.01.2011); pedeapsa prevăzută de art. 289 alin. (1) din vechiul C. pen. este de la 6 luni la 5 ani; prevederile art. 33 - 34 din vechiul C. pen., privind concursul de infracţiuni, nu prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa principală; termenul de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de calcul al acestuia.

4. Referitor la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a arătat că vechiul C. pen. este legea mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, motivat de următoarele argumente: posibilitatea reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 76 alin. (1) lit. e) din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 81 - 82 din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 122 alin. (1) lit. d) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 124 din vechiul C. pen. (forma în vigoare la data de 25.01.2011); pedeapsa prevăzută de art. 289 alin. (1) din vechiul C. pen. este de la 6 luni la 5 ani; prevederile art. 33 - 34 din vechiul C. pen., privind concursul de infracţiuni, nu prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa principală; termenul de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de calcul al acestuia.

5. Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la prevederile art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., s-a arătat că vechiul C. pen. este legea mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză, motivat de următoarele argumente: posibilitatea reţinerii prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 76 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 81 - 82 din vechiul C. pen. posibilitatea aplicării prevederilor art. 122 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 124 din vechiul C. pen. (forma în vigoare în prima jumătate a anului 2011); pedeapsa prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din vechiul C. pen., cu referire la prevederile art. 2481 din vechiul C. pen., este de la 5 ani la 15 ani; prevederile art. 33 - 34 din vechiul C. pen., privind concursul de infracţiuni, nu prevăd obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pe lângă pedeapsa principală; termenul de prescripţie a răspunderii penale şi modalitatea de calcul al acestuia.

Recurenta inculpată I. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

A solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., urmare a constatării neîndeplinirii condiţiilor angajării răspunderii penale determinate prin art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire, în principal, la incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare şi exercitare a acţiunii penale reglementat prin art. 16 alin. (1) lit. a) şi, în subsidiar, a celui statuat prin art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea sub aspectul instigării la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea corespunzătoare, pe latură civilă, a dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

În esenţă, prin prisma primului caz de casare indicat, recurenta a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul neexaminării apărărilor formulate în cauză, cu privire la următoarele chestiuni:

- neaudierea la urmărirea penală a martorului denunţător H. şi necitarea acestuia în faza judecaţii, pentru a fi audiat, în această calitate de martor (invocata de el însuşi), nici pentru a se realiza în cursul judecaţii procedura confruntării, în condiţiile în care nu exista niciun act în care să se fi consemnat un eventual refuz de îndeplinire a obligaţiilor procesuale stabilite în sarcina martorului;

- neaudierea în apel, deşi nu se poate reţine vreo manifestare de voinţă a sa în sensul de a nu da declaraţie;

- neadministrarea niciunei probe în apărare, din oficiu, ori cu referire la mijloacele de probă a căror încuviinţare a administrării a fost procedural solicitată;

- neadministrarea, de către instanţe, a probelor pretins de acuzare ca susţinând declaraţia de culpabilitate, ca activitate procesuală obligatorie, în raport de contestarea lor neechivocă şi, în mod repetat, formularea de cereri cu acest obiect, astfel cum rezultă, în mod neîndoielnic, din lucrările cauzei;

- apelarea, de către inculpatul H., la data de 28.10.2014, a martorei J., secretara comunei Gura Teghii, căreia i-a cerut să ia măsuri la nivelul UAT în vederea punerii în executare provizorie a hotărârii civile pronunţate în primă instanţă.

Astfel, a susţinut că, pentru a se crea aparenţa legalităţii, s-a procedat la:

- acordarea unei credibilităţi totale denunţului numitului H. (în sprijinul căruia se face trimitere la diferite mijloace de probă, care nu fac însă dovada săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina recurentei, neprezentând informaţii apte a susţine denunţul, respectiv pretinsa săvârşire a infracţiunii de instigare la abuz în serviciu), în condiţiile în care instanţele reţin că poziţia procesuală a inculpatului menţionat reflectă nu loialitatea procesuală, ci strategia de apărare a acestuia (cu referire la acelaşi inculpat, actele dosarului fac dovada primirii unor sume de bani, pe fondul asigurării realizării interesului grupului infracţional, sub aspectele ţinând de reconstituirea dreptului de proprietate);

- se reţine credibilitatea declaraţiilor numitului H., apreciate ca fiind constante pe parcursul judecăţii, în condiţiile în care, în calitate de inculpat, acesta a uzat de dreptul la tăcere, iar în calitate de martor, nici măcar nu a fost solicitat procedural pentru a fi audiat, nefiind citat niciodată în acest scop;

- se reţine că recurenta ar fi avut un ascendent asupra sa, în raport de calitatea acestuia de subordonat pe linie administrativă, în condiţiile în care nu era necesară intervenţia ei, în calitate de şef de serviciu, atâta timp cât probele administrate în cauză dovedesc că însuşi conducătorul instituţiei, şeful său şi al consilierului juridic, făcea parte din consorţiul infracţional, cunoştea implicarea numitului H. şi stabilea cuantumul sumelor ce urmau a fi date acestuia (prezintă relevanţă deosebită faptul că, în speţă, rezultă în mod cert, pentru fiecare inculpat, interesul săvârşirii infracţiunilor ori folosul realizat pentru comiterea faptelor prevăzute de legea penală, aceasta fiind singura persoană cu privire la care actele şi lucrările dosarului, respectiv probatoriul administrat, nu pun în evidenţă niciun interes ori folos dacă s-ar fi implicat în activitatea infracţională).

Prin urmare, recurenta inculpată a menţionat că este necesar a fi avute în vedere motivele de apel formulate în cauză şi concluziile scrise aflate la dosar, de care instanţele anterioare au refuzat să ţină seama, cu referire, în mod special, la:

- natura legală a raporturilor de serviciu, determinată de actele de reglementare internă în cadrul instituţiei şi inexistenţa probată stabilirii de raporturi interpersonale în cadrul colectivului de muncă, cu încălcarea acestora;

- natura apostilării actelor repartizate membrilor colectivului juridic (a întregului colectiv);

- identitatea dintre apostilele incriminatoriu interpretate şi toate celelalte apostile;

- inexistenţa unor acte care, pe acest parcurs administrativ, să nu fie apostilate, situaţie în care pretinsa singularitate a apostilei în discuţie apare ca urmare a refuzului examinării, la cerere, a celorlalte acte intrate la serviciul condus de aceasta, în perioada de referinţă şi repartizate colectivului de jurişti.

Sub aspectul celui de-al doilea caz de casare invocat ca temei al recursului în casaţie de faţă, recurenta a învederat că hotărârea de condamnare este supusă şi acestuia, ca urmare a greşitei încadrări juridice a faptei (inexistente), subliniind că, în cauză, greşita încadrare juridică priveşte reţinerea, fără temei factual şi, respectiv, legal, a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu consecinţa majorării nejustificate a pedepsei, generând acelaşi efect în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei. A precizat că instanţa de fond a dispus condamnarea sa, iar instanţa de apel a menţinut soluţia de condamnare, singura modificare privind doar reducerea pedepsei, deşi fapta care ar justifica angajarea răspunderii penale nu exista. În acest context, a susţinut că încadrarea juridică a faptei, cu referire la o faptă afirmată de denunţător, fără a se avea în vedere că acesta şi-a retractat afirmaţiile ce au constituit unicul temei al formulării acuzaţiei, este una greşită şi, în cazul în care s-ar pune problema că, în sarcina sa, s-ar putea reţine legal şi factual participaţia penală, sub forma instigării, instanţa a aplicat o pedeapsă în alte limite, mai mari cu o treime decât cele legal prevăzute.

A mai arătat recurenta că, referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, care, sub aspectul elementului material al laturii obiective, priveşte neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu ale făptuitorului ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos, infracţiune care, sub aspectul laturii subiective, se săvârşeşte cu intenţie şi care are drept urmări producerea unei pagube ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice sau fizice, pentru reţinerea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, era necesar ca probatoriul administrat să evidenţieze faptul că, procedând la instigarea numitului H., în sensul de a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu, cu obiectul arătat prin rechizitoriu şi preluat prin copiere în considerentele hotărârii pronunţate la judecata în fond a cauzei penale de faţă, aceasta a urmărit obţinerea unui folos necuvenit, de către autorul infracţiunii de abuz în serviciu ori cesionarul A.. Or, probatoriul administrat pune în evidenţă faptul nerelaţionării cu numitul H. şi cu A., sub niciun aspect, cu referire la infracţiunile săvârşite de către oricare dintre aceştia şi, cu atât mai puţin, al urmăririi obţinerii, de către unul sau altul dintre aceştia, a unui folos necuvenit, prin săvârşirea infracţiunii cu privire la care se pretinde (contrar probelor din dosar) că ar fi operat instigarea reţinută în sarcina recurentei.

Prin urmare, rezultă cu evidenţă greşita încadrare a faptei (de altfel, inexistentă), având ca urmare aplicarea unei pedepse cu închisoarea între alte limite decât cele prevăzute de legea penală, hotărârea de condamnare fiind supusă casării şi în raport de acest caz de casare.

Recurentul inculpat O. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare:

I. sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în principal, încetarea procesului penal, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, iar în subsidiar, achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

II. sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, achitarea, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., în principal raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, la cele ale art. 16 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod;

III. sub aspectul laturii civile, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) din C. proc. pen., desfiinţarea/ridicarea măsurilor asigurătorii înfiinţate asupra bunurilor mobile şi imobile (sechestru), precum şi asupra conturilor bancare (poprire).

În esenţă, recurentul a arătat, cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reţinută în sarcina sa, că nu este prevăzută de legea penală.

A precizat că primul motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014 şi, pe cale de consecinţă, nesocotirea principiului legii penale mai favorabile.

Astfel, aşa cum rezultă din actul de sesizare, pretinsa faptă penală pentru care a fost trimis în judecată a avut loc în luna ianuarie a anului 2011, dată la care în vigoare era C. pen. vechi. Primul element în funcţie de care instanţa de apel trebuia sa analizeze favorabilitatea uneia sau alteia dintre cele două legi îl constituie, aşa cum obliga Curtea Constituţională, condiţiile de incriminare. În reglementarea abrogată - dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen. (în vigoare la data pretinsei fapte), această faptă se putea realiza exclusiv prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea, în orice mod, pe când în reglementarea noului C. pen., a fost adăugată şi modalitatea (materială) de săvârşire ce constă în atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului. Aşadar, vechiul C. pen. nu prevedea, ca element material al acestei infracţiuni, verbum regens-ul infracţiunii de fals intelectual, ceea ce, în mod evident, conduce la aprecierea că această lege este favorabilă recurentului, în calitatea sa de inculpat, deoarece, în vechea lege penală, pretinsa sa acţiune ilicită (întocmirea şi semnarea cererii înregistrate sub nr. x/13.01.2011 la Prefectura Judeţului Buzău, în cuprinsul căreia ar fi precizat în fals că până în acest moment nu mi s-a comunicat rezultatul contestaţiei) nu îndeplineşte elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A arătat că instanţa de apel a ignorat şi cel de-al doilea criteriu de apreciere a legii penale mai favorabile, respectiv criteriul condiţiilor de tragere la răspundere penală, subliniind că, şi sub acest aspect, este evident că legea penală abrogată este cea favorabilă, deoarece intervine prescripţia specială a răspunderii penale, având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni de la data pretinsei fapte (ianuarie 2011), definit în dispoziţiile art. 122 lit. d) rap. la art. 124 din C. pen., astfel cum era în vigoare la data săvârşirii pretinsei fapte.

Cel de-al treilea criteriu, în aprecierea legii penale mai favorabile, îl reprezintă limitele de pedeapsă, iar din analiza acestora, rezultă clar favorabilitatea C. pen. abrogat. Astfel, în C. pen. vechi, în vigoare la data faptei, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune era cuprinsă între 3 luni şi 2 ani închisoare. În reglementarea în vigoare, la momentul emiterii actului de sesizare, limitele de pedeapsă pentru această pretinsă faptă penală sunt cuprinse între 6 luni şi 3 ani închisoare.

În această situaţie, recurentul a arătat că este neechivoc faptul că legea penală favorabilă o constituie C. pen. abrogat - dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., iar instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală sub acest aspect.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., recurentul a susţinut că nici aceasta nu este prevăzută de legea penală.

Cu alte cuvinte, acţiunile realizate de acesta, reţinute în elementul material al infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., sunt unele legale, neprohibite de vreo normă legală şi care, în mod evident, nu pot intra în conţinutul constitutiv al faptei penale pentru care a fost condamnat.

În mod greşit şi nelegal, instanţa de apel a calificat acţiunea sa de formulare/semnare a solicitării de comunicare a hotărârii, adresată comisiei judeţene, ca fiind o activitate ce intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., deoarece ar fi menţionat în fals că nu a primit-o.

Celelalte acţiuni ale sale, respectiv predarea actelor către dobânditorul drepturilor litigioase, coinculpatul A. şi semnarea contractului autentic de cesiune (considerate a fi parte din elementul material al infracţiunii) erau, în mod evident, permise de legile în vigoare şi nu pot fi apreciate ca vătămătoare pentru legea penală.

Pe de altă parte, recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel a omis să arate în motivarea hotărârii din ce mijloace de probă rezultă pretinsul mod coordonat în care ar fi acţionat, împreună cu ceilalţi trei coinculpaţi, câtă vreme nu este acuzat că ar fi săvârşit vreo infracţiune care ar fi intrat în scopul acestui grup sau că ar fi ajutat pe ceilalţi să comită faptele pentru care se pretinde că a luat fiinţă grupul organizat şi pentru care au fost condamnaţi. Sub acest aspect, al pretinsului mod coordonat de acţiune, instanţa de apel se limitează la a reţine că este amplu prezentat în sentinţa apelată, fără a analiza în concret critica acestuia. De asemenea, instanţa de apel a omis să arate care sunt infracţiunile ce au reprezentat scopul constituirii pretinsului grup infracţional.

În aceste condiţii, recurentul a apreciat că instanţa de apel a încălcat în mod flagrant definiţia grupului infracţional, reglementată în alin. (6) al dispoziţiilor art. 367 din C. pen.

A mai arătat că o altă eroare a instanţei de apel o constituie aprecierea greşită asupra motivului de apel referitor la pretinsa retrocedare nelegală, în condiţiile existenţei sentinţei civile irevocabile.

Recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL a declarat recurs în casaţie fără a invoca vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Cu ocazia susţinerii orale a căii de atac, apărarea a făcut trimitere la cazul reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a deciziei atacate, pe latură civilă şi, în rejudecare, înlăturarea nelegalităţilor constatate, prin respingerea acţiunilor civile formulate de către părţile civile Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva, ca fiind neîntemeiate.

S-a susţinut că decizia pronunţată de către instanţa de apel, sub aspectul acţiunii civile, este nelegală, contrară situaţiei de fapt şi probelor administrate în cauză, solicitându-se:

- înlăturarea nelegalităţii referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile;

A susţinut recurenta că instanţa de apel, în mod nelegal şi cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, a stabilit aplicabilitatea C. civ. în vigoare, raportându-se exclusiv la data unei plăţi efectuate de către inculpatul A., ulterioară datei de intrare în vigoare a noului C. civ., respectiv 01.10.2011. Această plată era făcută în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, contract supus legii civile abrogate, deoarece a fost încheiat în timpul în care aceasta se afla în vigoare, mai exact la data de 10.02.2011.

Faptul că plata unei tranşe/rate din preţul contractului este făcută după modificarea legii nu determină aplicabilitatea legii noi, tocmai pentru că se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile - art. 6 din C. civ., principiu care determină aplicarea legii în vigoare la momentul raportului/actului juridic litigios, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a noului C. civ.

- înlăturarea nelegalităţii privind încălcarea dispoziţiilor art. 86 şi art. 371 din C. proc. pen., prin respingerea apelului;

S-a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1369 alin. (1) din C. civ., în primul rând pentru că a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, C. civ. în vigoare nefiind aplicabil, iar în al doilea rând, pentru că niciuna dintre situaţiile/ipotezele reglementate în acest text de lege nu se regăseşte în cauza de faţă. De altfel, instanţa de apel nu a arătat modalitatea în care a tras foloase ilicite din săvârşirea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi. Faptul că societatea a încasat preţul înstrăinării drepturilor sale litigioase nu schimbă natura juridică a respectivei sume şi nu o transformă în foloase obţinute din prejudicierea părţilor civile, în condiţiile inexistenţei vreunui raport juridic între acestea.

Totodată, s-a arătat că instanţa de apel s-a îndepărtat de la obiectul cauzei şi a nesocotit actul de sesizare şi, implicit, dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen., neexistând între societate şi coinculpaţi vreun raport juridic.

- constatarea nelegalităţii deciziei atacate cu privire la inexistenţa condiţiilor legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale.

Recurenta a arătat că nu a săvârşit vreo fapta ilicită (nu a devenit proprietarul terenului forestier prin acţiunea juridică finalizată cu reconstituirea dreptului solicitat) care să conducă la atragerea răspunderii sale civile, iar reprezentantul legal, O., nu a fost obligat la plata vreunei sume, deoarece nu a produs, prin faptele sale, niciun prejudiciu părţilor civile.

A menţionat că decizia recurată este nelegală întrucât nu se poate evidenţia nicio faptă ilicită care să cauzeze pretinsul prejudiciu şi nici vreo vinovăţie, de vreme ce singura acţiune pe care a realizat-o a fost cedarea, cu titlu oneros, prin încheierea unui contract în faţa unui notar public, a dreptului litigios către A., persoana care a dobândit, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră.

De asemenea, recurenta a arătat că nici în sarcina sa şi nici a reprezentantului legal nu există şi nu a fost reţinută vreo faptă ilicită care să fie săvârşită cu vinovăţie şi care să producă pretinsul prejudiciu.

Astfel, a susţinut că obligarea sa, în solidar cu ceilalţi inculpaţi (mai puţin cu singurul inculpat cu care avea un raport juridic de solidaritate) faţă de care nu are o răspundere solidară, la plata pretinsului prejudiciu, încalcă dispoziţiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv dispoziţiile art. 998 - 999 din C. civ. abrogat, aplicabil laturii civile.

Recurentul inculpat M. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438. alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

A solicitat, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru ambele acuzaţii penale care au format obiectul judecăţii, întrucât faptele reţinute de instanţa de apel nu sunt prevăzute de legea penală.

- referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în modalitatea iniţierii - art. 367 alin. (1) C. pen., recurentul a arătat următoarele:

Conduita definitiv reţinută de instanţa de apel în sarcina acestuia, de a fi iniţiat întâlnirile pentru a se demara procedurile judiciare şi administrative necesare în vederea obţinerii retrocedării suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră din speţă, prin identificarea persoanei care pretindea anumite drepturi cu privire la reconstituire şi crearea unei conexiuni între aceasta şi cel care a devenit finanţatorul demersurilor judiciare şi administrative, licite şi ilicite, nu poate avea semnificaţia penală a iniţierii unui grup infracţional organizat, din perspectiva exigenţelor de tipicitate ce transpar din norma de incriminare. În cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în modalitatea iniţierii, legea incriminează un veritabil act pregătitor cu care debutează faza externă a iter criminis a infracţiunii-program, ce include, deopotrivă, forma oratorică a fazei interne, prin împărtăşirea către alte persoane (viitorii membri ai grupării) a rezoluţiei infracţionale de a comite respectiva infracţiune, adoptată de potenţialul subiect activ. Astfel fiind, iniţiatorul - potenţial subiect activ al infracţiunii-program, referitor la care a adoptat deja rezoluţia infracţională diseminată în vederea constituirii grupării - cunoaşte prin definiţie natura infracţiunii-program anvizajate a se comite, circumscrise scopului infracţional concret al grupării a cărei constituire o iniţiază, prin diseminarea respectivei rezoluţii infracţionale către alte persoane (minim două persoane alături de iniţiator, dacă acesta din urmă participă efectiv la conduita plurală de constituire a grupării de crimă organizată, altminteri, minim trei persoane).

În consecinţă, în speţă, tipicitatea iniţierii presupune, de plano, identificarea unei atare conduite de diseminare, de către iniţiator, a unei/unor rezoluţii infracţionale adoptate de acesta referitor la comiterea unei/unor infracţiuni în legătură cu procedurile judiciare şi administrative privind retrocedarea suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră din cauză.

A menţionat recurentul că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu a identificat în concret atare infracţiuni-program ale grupării, cu privire la care, anterior momentului consumptiv al iniţierii, acesta să fi luat el însuşi rezoluţia/rezoluţiile infracţionale diseminate subsecvent către constituenţi prin actul de conduită al iniţierii, pentru care a fost considerat vinovat şi condamnat. Astfel fiind, conduita definitiv reţinută de instanţa de apel în sarcina sa, de a fi iniţiat întâlniri între inculpaţii O., E. şi A., nu poate avea per se o semnificaţie penală, din perspectiva iniţierii unui grup infracţional organizat, în lipsa identificării concrete a unor infracţiuni referitor la care recurentul ar fi adoptat anterior rezoluţiile infracţionale diseminate faţă de constituenţii grupării. Independent de activitatea infracţională subsecventă reţinută în sarcina fiecărui membru al pretinsei grupări, condiţiile de tipicitate edictate de prevederile art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen. nu au nicio semnificaţie penală din perspectiva modalităţii iniţierii analizate, nici identificarea persoanei care pretindea anumite drepturi cu privire la reconstituire şi nici crearea unei conexiuni între aceasta şi cel care a devenit finanţatorul demersurilor judiciare şi administrative, licite şi ilicite.

Iniţiatorul nu este, deopotrivă, şi unul dintre constituenţii grupării, ci tipicitatea iniţierii impunea, în mod necesar, în raport de exigenţele ce transpar din art. 367 alin. (6) C. pen., ca diseminarea rezoluţiei/rezoluţiilor infracţionale, de către pretinsul iniţiator, în vederea formării pluralităţii constituite, să se realizeze la momentul consumptiv (al iniţierii) faţă de minim trei persoane (constituenţii grupării, în speţă O., E. şi A.). Or, potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, primul contact al recurentului cu inculpatul A. - finanţatorul pretinsului grup infracţional organizat - s-a realizat ulterior pretinsului moment consumptiv al iniţierii - finalul anului 2010.

Astfel fiind, la momentul consumptiv al pretinsei iniţieri - finalul anului 2010 - această din urmă conduită nu era de plano tipică, întrucât, şi dacă ar fi vizat ad absurdum diseminarea unei/unor rezoluţii infracţionale, respectiva diseminare s-a realizat exclusiv faţă de două persoane, respectiv coinculpaţii O. şi E., contrar cerinţelor esenţiale de tipicitate edictate de prevederile art. 367 alin. (1) raportat la alin. (6) C. pen. Or, din situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, reiese că, la momentul consumptiv al pretinsei iniţieri - finalul anului 2010 - recurentul nu îl cunoştea încă pe inculpatul A.

- cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000:

Sub acest aspect, s-a arătat că recurentul M. nu îndeplineşte de plano calitatea de subiect activ al infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, incriminată de prevederile art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, deoarece:

- acesta a deţinut funcţii în cadrul Direcţiei Silvice Buzău, iar nu în cadrul centralei RNP Romsilva;

- oricum, şi în măsura în care textul s-ar aplica personalului direcţiilor silvice din teritoriu, funcţiile îndeplinite în concret de către recurent erau funcţii cu caracter operaţional, care nu implicau luarea sau influenţarea deciziilor adoptate de Direcţia Silvică Buzău ori, cu atât mai puţin, de RNP Romsilva;

- instanţa de apel nici măcar nu antamează în analiza de tipicitate o atare chestiune de drept, relaţionată incidenţei art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, privind participarea recurentului la luarea sau influenţarea deciziilor adoptate de Direcţia Silvică Buzău şi/sau RNP Romsilva;

- dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 se referă la persoanele care îndeplinesc calităţile cerute pentru a fi subiect activ al infracţiunilor incriminate de Legea nr. 78/2000, la momentul consumptiv al infracţiunii;

- la data de 28.02.2011, recurentul nu mai avea nicio calitate în cadrul Direcţiei Silvice Buzău, încetând orice raport juridic cu aceasta din 09.09.2010.

Recurentul inculpat A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

A solicitat, în principal, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la cazul de recurs în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la instanţa de apel, în vederea rejudecării.

Deopotrivă, raportat la dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi, rejudecând, să se dispună un regim sancţionator stabilit printr-o individualizare corectă a pedepselor, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În situaţia în care instanţa de recurs va da eficienţă dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a solicitat să se constate necesitatea reindividualizării pedepsei.

În esenţă, s-a susţinut că infracţiunea de dare de mită, în baza convorbirii dintre A. şi U., nu poate exista, în condiţiile în care această convorbire a stat la baza acuzaţiei constând în cumpărare de influenţă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită bazată pe o probă care, în altă cauză, a condus la reţinerea infracţiunii de cumpărare de influenţă (convorbirea dintre A. şi U.), a arătat că s-a reţinut în mod formal. Odată ce această convorbire a reprezentat proba în dovedirea infracţiunii de cumpărare de influenţă - în mod definitiv, prin decizie penală, pentru care recurentul a fost deja condamnat - se poate reţine că aceeaşi probă poate conduce la dovedirea altei fapte de natură penală, mai ales că există diferenţe semnificative între cele două infracţiuni, ca formă de săvârşire, astfel că este incident principiul enunţat în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit jurisprudenţei menţionate, s-a arătat că aceasta interzice dubla sancţionare penală în legătură cu aceleaşi fapte, împiedicând astfel iniţierea unei a doua proceduri penale, atunci când prima sancţiune a rămas deja definitivă -recurentul a fost deja condamnat pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, stabilită pe acelaşi probatoriu pe care se sprijină în prezent infracţiunea de dare de mită.

S-a mai arătat că, în aplicarea principiului ne bis in idem, se impune ca faptele materiale şi inculpatul să fie aceleaşi în ambele proceduri desfăşurate în faţa ambelor instanţe (Cauza C-467/04, Gasparini şi alţii), în hotărârea C-436/04, Van Esbroeck statuându-se că, în ceea ce priveşte coincidenţa faptelor, aceasta trebuie înţeleasă nediferenţiat de circumstanţe şi independent de încadrarea lor juridică - condiţie îndeplinită în speţă cu privire la A.

În consecinţa celor precizate, s-a susţinut că recurentul inculpat a fost condamnat pentru o infracţiune care nu există, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-au precizat următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, conform noului C. pen. şi, respectiv, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, conform art. 255 din vechea reglementare a C. pen.

S-a arătat că instanţa de apel, constatând că toate actele materiale care constituie infracţiunea de dare de mită sunt săvârşite în cursul anului 2011, nu putea să stabilească pedeapsa principală pentru această infracţiune în cuantum de 2 ani şi 6 luni, 4 ani, 3 ani şi 6 luni, în contextul în care nu au fost reţinute cauze de atenuare sau de agravare a pedepsei prevăzute de lege.

Raportându-se şi la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, recurentul a susţinut că se impune verificarea, de către instanţa de recurs, şi a legii penale mai favorabile aplicabile.

Ulterior, acelaşi recurent inculpat a depus la dosar o completare a motivelor circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că, în urma condamnării de 3 ani cu executare, a beneficiat de liberare condiţionată, prin sentinţa penală nr. 1515/2018 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 413/2018 a Tribunalului Prahova. Însă, instanţa de apel nu a verificat situaţia sa juridică, întrucât, dacă ar fi realizat acest lucru, ar fi constatat că, în cazul condamnării de 1 an cu suspendare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 06.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, termenul de încercare s-a împlinit la data de 06.06.2019, iar prin raportare la data la care s-a soluţionat apelul în prezenta cauză, respectiv la 6 iulie 2020, se poate observa că pedeapsa de un an nu mai putea face obiectul concursului de infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, s-a aplicat în mod greşit sporul de 4 luni la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni.

Totodată, s-a precizat faptul că, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, mai sus menţionată.

S-a arătat că s-a realizat, astfel, o combinare a prevederilor vechii reglementări a C. pen. cu cele ale C. pen. în vigoare, în aplicarea dispoziţiilor art. 39 şi art. 40 din C. pen., situaţie amendată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014, publicată în M.Of nr. 372/20.05.2014.

Totodată, s-a solicitat să se constate că în mod greşit s-a aplicat sporul de 1 an la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În lumina precizărilor făcute, recurentul a solicitat să se constate că, în cauză, este aplicabil cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv că sporurile de 4 luni şi de 1 an, la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare, au fost aplicate în mod greşit.

Din această perspectivă, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 9 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., I., A., M. şi O. şi de partea responsabilă civilmente SC P. SRL împotriva deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., acestea au fost admise în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursurilor în casaţie declarate.

Examinând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., I., A., M. şi O. şi de partea responsabilă civilmente SC P. SRL, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în actuala reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. prevăzând, în mod explicit, scopul acestei căi de atac.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus, aşadar, decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenţii inculpaţi I., O., M. şi A., precum şi de recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL în susţinerea căii de atac - se constată că nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Se reţine, totodată, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., că "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale." (art. 15 din C. pen.)

Soluţia reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. intervine atunci când "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, faţă de soluţia reglementată prin dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conţinută în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care reglementează unul dintre cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei, în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii.

În speţă, din examinarea criticilor formulate de recurenţii inculpaţi I., O., M. şi A., precum şi de recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susţinute oral în faţa instanţei, prin prisma cazului de casare anterior menţionat, se constată că acestea nu pot fundamenta pronunţarea unei soluţii de admitere a căii de atac.

Astfel, în ceea ce îi priveşte pe recurenţii inculpaţi I. şi A., se observă că, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, au făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care au fost condamnaţi.

Criticile invocate nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestora în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus soluţia de condamnare.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Prin recursul în casaţie promovat, s-a urmărit, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţele anterioare, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, se reţine că evaluarea instanţei supreme, în actualul cadru procesual, nu ar putea fi extinsă la chestiuni care excedează cazurilor de casare prevăzute de lege şi care antamează, în realitate, probleme de aplicare a unor norme procesual penale, cum este cazul celor referitoare la pretinsa omisiune a instanţei de apel de a răspunde tuturor problemelor ce au constituit obiect de controversă în calea de atac, aspecte la care a făcut referire recurenta inculpată I. în motivarea cererii de recurs în casaţie.

Aceeaşi recurentă, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a mai arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată ulterior Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, în opinia sa impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare sub acest aspect.

Înalta Curte constată, însă, contrar susţinerilor apărării, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză de instanţele de fond şi, respectiv, apel, că fapta pentru care a fost condamnată inculpata I. este prevăzută de legea penală, realizând condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 47 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen.

În speţă s-a reţinut că, prin acţiunile întreprinse, inculpata a încălcat, printre altele, prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici (potrivit cărora "funcţionarii publici au obligaţia să-şi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici"), fiind îndeplinită condiţia despre care se face vorbire în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016.

Ca atare, se apreciază ca fiind nefondate criticile referitoare la incidenţa în cauză a deciziei sus indicate, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", statuându-se, astfel, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară ori a unor acte interne ale angajatorului se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Referitor la susţinerile recurentului inculpat M. - care au fost circumscrise, în mod formal, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - în sensul că cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt întemeiate.

Astfel, în speţă, s-a reţinut în mod just că acţiunile inculpatului M. caracterizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a grupului infracţional, în modalitatea iniţierii, inculpatul fiind cel care a identificat persoana care pretindea anumite drepturi cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră şi a creat o conexiune între acesta şi cel care a devenit finanţatorul demersurilor judiciare şi administrative, licite şi ilicite. Pe de altă parte, este de subliniat că, în cazul elementului material al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, legea nu instituie o cerinţă specifică privind existenţa unui număr minim de întâlniri între membrii grupului, ori pe aceea ca aceştia să se fi întâlnit toţi, în aceleaşi condiţii de timp şi spaţiu, fiind suficientă realizarea şi întâlnirilor secvenţiale între diverşi membri ai grupului, condiţia impusă de textul normativ fiind ca activităţile să se desfăşoare coordonat şi o anumită perioadă de timp, suficientă pentru atingerea scopului în care grupul a fost constituit.

În legătură cu cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina recurentului inculpat M., respectiv aceea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prevăzută de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta din data de 28.02.2011), Înalta Curte are în vedere împrejurarea că legea nu impune un caracter confidenţial informaţiilor deţinute de inculpat. Astfel, dispoziţiile art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 nu prevăd că este necesar ca subiectul activ să mai funcţioneze în cadrul autorităţii sau al instituţiei publice, or, în speţă, s-a reţinut că recurentul inculpat M. a deţinut, până la data de 9 septembrie 2010, diferite funcţii în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, informaţiile diseminate fiind obţinute în perioada respectivă.

În consecinţă, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale celor două infracţiuni reţinute în sarcina recurentului inculpat M., faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestuia fiind prevăzute de legea penală.

De asemenea, Înalta Curte constată că nici criticile formulate de recurentul inculpat O. ce vizează intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi încetarea procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nerespectarea principiului legii penale mai favorabile, schimbarea încadrării juridice, respectiv modul de soluţionare a acţiunii civile, nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În legătură cu celelalte critici formulate de recurentul inculpat anterior menţionat în susţinerea căii de atac, Înalta Curte apreciază că şi acestea sunt neîntemeiate, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, cu autoritate de lucru judecat, constatându-se îndeplinirea elementelor de tipicitate a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, pentru care a fost dispusă soluţia de condamnare.

În ceea ce priveşte criticile recurentei parte responsabilă civilmente SC P. SRL, vizând neretroactivitatea legii civile, acestea nu pot fi primite de instanţa de recurs în casaţie şi supuse analizei în actualul cadru procesual.

Cu referire la celălalt caz de recurs în casaţie invocat în susţinerea căii de atac, de către recurenţii inculpaţi C., I. şi A., respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), se constată, de asemenea, că nu este incident în cauză.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

Aşadar, în cadrul acestui caz de recurs în casaţie, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei.

În legătură cu cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că sintagma "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" se referă la toate situaţiile în care, pentru infracţiunea comisă de persoana condamnată, a fost aplicată o pedeapsă neprevăzută de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, dar şi la ipoteza în care regimul de executare a pedepselor nu este conform cu dispoziţiile legii penale substanţiale. Şi în acest caz, analiza legalităţii hotărârii definitive se realizează exclusiv în limitele proprii normelor de incriminare şi cauzelor de majorare sau de reducere a pedepselor reţinute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea pronunţată în ciclul ordinar de judecată.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând criticile formulate de recurenţii inculpaţi C., I. şi A. prin prisma cazului de casare anterior menţionat, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat.

Astfel, în ceea ce priveşte critica recurentei inculpate I. ce vizează greşita reţinere, la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnată (infracţiunea de instigare la abuz în serviciu), a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, în raport de specificul şi limitele recursului în casaţie, aceasta nu poate fi analizată de instanţa supremă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu prilejul analizei legalităţii pedepsei instanţa de recurs în casaţie având în vedere încadrarea juridică stabilită în cauză cu autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, nici criticile recurenţilor inculpaţi C. şi A., referitoare la greşita aplicare a legii mai favorabile, cu consecinţa stabilirii unor pedepse prea aspre, nu pot fi analizate de instanţa supremă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că modul de apreciere a legii penale mai favorabile, de către instanţele anterioare, nu ţine de legalitatea pedepsei.

Acest aspect nu poate constitui obiect de cenzură în recurs în casaţie, de vreme ce identificarea legii penale mai favorabile presupune un proces de apreciere globală a tuturor cauzelor şi circumstanţelor relevante în alegerea tratamentului sancţionator, adică a unor chestiuni de temeinicie, iar nu de legalitate a hotărârii.

Pe de altă parte, având în vedere cazurile limitativ prevăzute de lege în care se poate exercita calea extraordinară de atac analizată, rezultă că, prin invocarea nelegalităţii pedepsei, se poate tinde, în acest cadru, doar la înlăturarea greşitei aplicări a legii sub aspectul naturii sau duratei sancţiunii penale şi al tratamentului sancţionator, iar nu la valorificarea unei cauze de înlăturare a răspunderii penale (recurentul inculpat C. a făcut vorbire, în susţinerea recursului în casaţie, inclusiv despre împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, în situaţia în care s-ar fi reţinut că legea penală mai favorabilă în cauză este reprezentată de dispoziţiile vechiul C. pen.), această ultimă ipoteză putând constitui temei pentru exercitarea unei alte căi extraordinare de atac, excedând, însă, situaţiilor care constituie motive legale de casare.

De asemenea, recurentul inculpat A., prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, prin prisma aceluiaşi caz de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a criticat şi modalitatea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, susţinând că, pentru aceeaşi infracţiune (dare de mită), fiind reţinute mai multe acte materiale, a primit pedepse diferite, fără ca instanţele să facă vorbire despre circumstanţe atenuante sau agravante în prezenta cauză.

O astfel de critică nu poate fi însă circumscrisă cazului de recurs în casaţie indicat, neputând face obiectul analizei instanţei în prezenta cale extraordinară de atac.

Acelaşi recurent inculpat a mai invocat nelegalitatea pedepsei pe care o are de executat, prin raportare la situaţia sa juridică, cu referire la operaţiunea de contopire a pedepselor şi de stabilire a sporului, realizată în cauză.

Înalta Curte constată, însă, că nici această critică nu este întemeiată, în mod corect reţinându-se în speţă că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 şi următoarele din vechiul C. pen. (prin sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti) şi cu infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (prin sentinţa penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi procedându-se, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) din vechiul C. pen., la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, mai sus menţionată, pedeapsa principală rezultantă, de 10 ani şi 8 luni închisoare, fiind legală (aceasta fiind dispusă prin aplicarea, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 din C. pen., a pedepsei cele mai grele, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse).

Prin urmare, având în vedere criticile formulate de cei trei recurenţi inculpaţi (C., I. şi A.), se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie invocat (prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.), pedepsele aplicate acestora, pentru infracţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină, prin raportare la încadrarea juridică stabilită în cauză, inclusiv sub aspectul legii penale mai favorabile, fiind situate în limitele prevăzute de lege.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., I., A., M. şi O. şi de partea responsabilă civilmente SC P. SRL împotriva deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpaţii anterior menţionaţi nu poate profita intimaţilor inculpaţi D., K., F., J., G., E. şi H., nefiind incidente dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi C., I., A., M. şi O. şi recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi I., A., M. şi O., precum şi pentru intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat C., precum şi pentru intimaţii inculpaţi K., F., J., G., E. şi H., în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., I., A., M. şi O. şi de partea responsabilă civilmente SC P. SRL împotriva deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenţii inculpaţi C., I., A., M. şi O. şi recurenta parte responsabilă civilmente SC P. SRL la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi I., A., M. şi O., precum şi pentru intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat C., precum şi pentru intimaţii inculpaţi K., F., J., G., E. şi H., în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2021.

GGC - ED