Validity of personal withdrawal of criminal complaint against maintenance of preventive asset seizure

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală numărul 126/2021, pronunţată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe, cu privire la totalitatea bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare aparţinând acestuia, până la concurenţa sumei de 8.547.683,32 RON (reprezentând prejudiciul pretins produs şi cheltuielile judiciare avansate de stat, la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentinţa penală nr. 126/2021, pronunţată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe).

În temeiul dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 126/2021, pronunţată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe, cu privire la totalitatea bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare aparţinând acestuia, până la concurenţa sumei de 469.688,20 RON (reprezentând prejudiciul pretins produs şi cheltuielile judiciare avansate de stat, la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentinţa penală nr. 126/2021, pronunţată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe).

S-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere părţii civile A.N.A.F. - Direcţia generală de executări silite cazuri speciale - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Iaşi, precum şi inculpaţilor A. şi A.

S-a amânat judecarea cauzei la data de 5 septembrie 2022, ora 12:10.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, emis la data de 15.07.2019 în dosarul de urmărire penală nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de "evaziune fiscală", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale) şi a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii, în stare de concurs real, a unei infracţiuni de "evaziune fiscală", faptă prevăzură şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (381 acte materiale) şi a unei infracţiuni de "complicitate la evaziune fiscală", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (12 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Activitatea infracţională imputată inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei a constat, în linii mari, în aceea că în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, în calitate de administrator al SC "B." SRL, acesta ar fi evidenţiat atât în actele contabile ale societăţii, cât şi în declaraţiile fiscale depuse la organele fiscale competente, achiziţii fictive în valoare totală de 1.450.121,72 RON (din care 1.169.453 RON bază impozabilă şi 280.668,72 RON TVA), faptă prin care ar fi cauzat un prejudiciu la bugetul consolidat de stat în valoare totală de 464.688,20 RON (format din 277.576,20 RON TVA şi 187.112,48 RON impozit pe profit).

Cât priveşte pe inculpatul A., în esenţă, s-a reţinut că în perioada 02.01.2013 - 28.06.2013, în calitate de administrator al SC "C." SRL, ar fi evidenţiat în actele contabile ale societăţii administrate şi în declaraţiile fiscale depuse la organele fiscale competente achiziţii fictive în valoare totală de 38.138.259,46 RON (compus din 33.939.840,85 RON bază impozabilă şi 4.198.418,61 RON TVA), faptă prin care ar fi prejudiciat bugetul consolidat de stat cu suma totală de 8.075.995,12 RON (formată din 3.863.312,36 RON TVA şi 4.212.682,76 RON impozit pe profit), iar în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, în calitate de administrator al aceleiaşi societăţi, l-ar fi ajutat pe inculpatul A. să evidenţieze în actele contabile şi în declaraţiile fiscale ale SC "B." SRL achiziţii fictive în cuantum total de 1.450.121,72 RON (din care 1.169.453 RON bază impozabilă şi 280.668,72 RON TVA), faptă prin care acesta din urmă ar fi cauzat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare totală 467.780,72 RON (din care 280.668,72 RON TVA şi 187.112 RON impozit pe profit).

Judecata în primă instanţă a fost finalizată prin Sentinţa penală nr. 126 din data de 24.03.2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (12 acte materiale comise în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, cu epuizare la 01.08.2013) la o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani şi 4 (patru) luni închisoare. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a constatat vinovăţia inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală în formă continuată", prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (381 de acte materiale comise în perioada 02.01.2013 - 28.06.2013, cu epuizare la 16.10.2013) şi a infracţiunii de "complicitate la evaziune fiscală în formă continuată", prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (12 acte materiale comise în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, cu epuizare la 16.10.2013), la o pedeapsă principală rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 din C. civ. a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) prin Direcţia generală regională a finanţelor publice (D.G.R.F.P.) Iaşi - Administraţia judeţeană a finanţelor publice (A.J.F.P.) Iaşi, iar inculpaţii A. (în calitate de autor) şi A. (în calitate de complice) au fost obligaţi la plata în solidar a sumei de 464.688,20 RON (din care TVA - 277.576,20 RON şi 187.112,48 RON - impozit de profit) şi a dobânzii legale prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală şi efectivă a debitului. În plus, faţă de participarea exclusivă a inculpatului A. la prejudicierea bugetului consolidat al statului prin evidenţierea de operaţiuni fictive în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013 în actele contabile ale societăţii SC "C." S.R.L şi în declaraţiile fiscale depuse la organele fiscale competente, instanţa de fond a stabilit în sarcina acestuia şi obligaţia de a plăti singur suma de 8.075.995,12 RON (din care 3.863.312,36 RON TVA şi 4.212.682,76 RON impozit de profit) cu titlu de despăgubiri civile şi a dobânzii legale prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală şi efectivă a debitului.

Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 404 alin. (4) lit. c), art. 397 alin. (2) şi la art. 249 alin. (1), (2), (5) şi (6) din C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, la solicitarea formulată de partea civilă în faza de urmărire penală, dar şi din oficiu, instanţa de fond a stabilit luarea măsurilor asigurătorii constând în instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 469.688,20 RON (reprezentând prejudiciul produs şi nerecuperat şi cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora acesta a fost obligat), respectiv ale inculpatului A., până la concurenţa sumei de 8.547.683,32 RON (reprezentând prejudiciul total produs şi nerecuperat şi cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora acesta a fost obligat).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi A.

Cauza a fost înaintată spre competentă soluţionare instanţei ierarhic superioare, respectiv la Curtea de Apel Iaşi, şi s-a fixat prim termen de judecată în stadiul procesual al apelului la data de 6.06.2022.

Procedându-se, conform dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., la verificarea temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, s-a constatat, în esenţă, că instituirea sechestrului asigurător faţă de inculpaţii A. şi A. a fost justificată, pe de o parte, de incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, care obligă la luarea măsurilor asigurătorii în ipoteza în care se constată că s-a săvârşit o infracţiune incriminată prin acest act normativ - prevedere legală prin care se derogă de la caracterul facultativ al măsurilor asigurătorii - şi, pe de altă parte, de necesitatea de a garanta solvabilitatea acestora până la momentul soluţionării definitive a cauzei, având în vedere cuantumul ridicat al despăgubirilor civile şi al cheltuielilor judiciare la plata cărora cei doi inculpaţi au fost obligaţi prin hotărârea instanţei de fond.

Totodată, s-a reţinut că de la momentul instituirii sechestrului asigurător nu au intervenit elemente noi care să determine modificări în situaţia judiciară a inculpaţilor apelanţi A. şi A. şi care să evidenţieze necesitatea sau oportunitatea restrângerii sau ridicării măsurilor procesuale instituite de prima instanţă, nefiind necesară, în prezent, intervenţia organului judiciar pentru o eventuală readucere a măsurilor procesuale aflate în derulare între limitele impuse de principiul legalităţii specific procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie apelantul inculpat A., indicând ca temei de drept dispoziţiilor art. 2501 din C. proc. pen.

Contestatorul nu a arătat, în scris, motivele de fapt pe care se întemeiază calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 4 iulie 2022, dată la care a fost repartizată aleatoriu la termenul de judecată din data de 7 iulie 2022, Complet Special.

La primul termen de judecată, s-a constatat, pe de o parte, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul A., precum şi faptul că, din eroare, delegaţia apărătorului din oficiu a fost emisă pe numele intimatului A., iar pe de altă parte, lipsa dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Iaşi, motive pentru care s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 14 iulie 2014.

La termenul de judecată acordat, contestatorul prezent la judecarea cauzei a precizat, personal, că îşi retrage calea de atac declarată.

Analizând cererea contestatorului A. de retragere a căii de atac declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin fax la data de 16 iunie 2022 şi înregistrată la Curtea de apel Iaşi la data de 17 iunie 2022, contestatorului A. a arătat că declară, în temeiul dispoziţiilor art. 2501 din C. proc. pen., contestaţie împotriva încheierii din data de 6 iunie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse faţă de acesta prin sentinţa penală numărul 126 din data de 24.03.2021 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe.

Regulile procesuale privind judecarea contestaţiei declarate împotriva încheierilor pronunţate în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., printre care se numără şi încheierea contestată, sunt reglementate de dispoziţiile art. 2501 din C. proc. pen., care nu fac referire expresă la soluţiile care se pot dispune în situaţia în care o parte sau un subiect procesual îşi retrage calea de atac declarată, însă fac trimitere indirectă la dispoziţiile privind retragerea apelului.

Sub acest aspect, se observă că dispoziţiile art. 2501 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. arată că "Prevederile art. 4251 şi următoarele se aplică în mod corespunzător" şi contestaţiilor întemeiate pe normele legale anterior menţionate, în timp ce art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. stipulează că dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen. se aplică similar şi în cazul contestaţiei.

Retragerea apelului declarat de oricare dintre părţi este reglementată de alin. (1) al art. 415 din C. proc. pen. care prevede:

"Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel."

Prin urmare, retragerea contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 2501 din C. proc. pen. de către părţi este supusă, similar retragerii apelului, următoarelor condiţii: să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere; declaraţia de retragere să fie făcută la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sau la instanţa de control judiciar; să fie făcută până la închiderea dezbaterilor la instanţa de control judiciar.

Verificând sub aceste aspecte cererea contestatorului A., se constată că retragerea contestaţiei în prezenta cauză îndeplineşte condiţiile anterior menţionate, fiind formulată personal de parte, în faţa Înaltei Curţi (instanţa de control judiciar), anterior închiderii dezbaterilor pe fondul contestaţiei, în şedinţa de judecată de la data de 14 iulie 2022.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 2501 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. şi art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. raportate la art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului A.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 313 RON, şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 79 RON, rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2022.

GGC - ED