Appeal against EAW execution order inadmissible after consent to surrender, upholding Bulgarian arrest warrant for organized robbery and bodily harm

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 70 din data de 01 iulie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (3), (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Bulgaria privind executarea mandatului european de arestare nr. 4459/2022 emis la data de 17.06.2022 de Parchetul Plovdiv din Bulgaria, faţă de persoana solicitată B.

S-a luat act că persoana solicitată B. a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare din Bulgaria, în baza a mandatului european de arestare emis la data de 17.06.2022 de către autoritatea judiciară din Bulgaria, respectiv de Parchetul Plovdiv.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate B. către autoritatea judiciară din Bulgaria, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârşirea la data de 17.06.2022, în localitatea Stroevo, Plovdiv din Bulgaria, a infracţiunii de jaf organizat şi provocare de vătămare corporală medie, prevăzută de art. 199 (1), pct. 3, art. 198 (1), art. 20 (2) din C. pen. bulgar, pentru care pedeapsa maximă este de 15 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menţionate în mandatul european de arestare, şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reţinută conform ordonanţei 22 emisă la data de 17.06.2022 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, începând cu data de 17.06.2022 orele 19:15 până la data de 18.06.2022, orele 19:15 şi apoi a fost arestată provizoriu în baza mandatului de arestare provizoriu emis în baza încheierii din data de 18.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 18 iunie 2022, până la data de 02 iulie 2022, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.07.2022 şi până la data de 02.08.2022 inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Bulgaria, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării provizorii, începând cu data de 17.06.2022.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:

- mandatul european de arestare emis la data de 17.06.2022 de către autoritatea judiciară din Bulgaria, respectiv de Parchetul Plovdiv a fost depus în original şi tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate B. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea infracţiunii de jaf organizat şi provocare de vătămare corporală medie, prevăzută de art. 199 (1), pct. 3, art. 198 (1), art. 20 (2) din C. pen. din Bulgaria;

- circumstanţele cauzei constau în aceea că: persoana solicitată B. este suspectată că în dimineaţa zilei de 17.06.2021, împreuna cu numitul C. a deposedat prin violenţă victima D. de suma de 8.500 euro şi 9000 RON;

- infracţiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară bulgară solicitantă, face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, iar în C. pen. român aceasta are corespondent în dispoziţiile art. 233 - 234 alin. (1) lit. d);

- infracţiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancţionată de dispoziţiile legii penale bulgare cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi face parte din lista celor care dau loc la predare;

- nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B., aceasta exprimându-şi consimţământul la predare către autorităţile judiciare din Bulgaria;

- persoana solicitată a înţeles regula specialităţii, declarând că nu renunţă la aceasta şi solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în ţara de origine, adică în România;

- în mandatul european de arestare se precizează garanţiile furnizate de statul solicitant potrivit art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În concluzie, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată B., contestaţie ce nu a fost motivată, iar în faţa instanţei contestatorul a arătat că doreşte să fie predat.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, prin care, în procedura prevăzută de art. 97 - 116 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, luând act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată B., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, emis la data de 17.06.2022 de către Parchetul Plovdiv din Bulgaria, predarea acesteia către autorităţile judiciare ale statului emitent şi, respectiv, arestarea în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu contestaţie, în condiţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

Dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, stabilesc că, în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112.

Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată statuează că hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Per a contrario, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra punerii în executare a mandatului european de arestare este susceptibilă a fi supusă contestaţiei, în condiţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, numai în situaţia în care persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul la predare.

În ipoteza în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare este definitivă şi prin aceasta, nesusceptibilă de contestare, tocmai ca urmare a caracterului irevocabil al consimţământului la predare al părţii, consacrat prin dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 70 din data de 01 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iulie 2022.

GGC - ED