Refusal of European Arrest Warrant execution and incidental recognition of foreign conviction for Romanian national
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal filed by the requested person, quashed the lower court's decision, remanded the case to the Court of Appeal for re-judgment, and maintained the provisional detention of the individual. The dispute concerned the execution of an European Arrest Warrant (EAW) issued by Italian authorities for the execution of a 5-year, 2-month imprisonment sentence for robbery and procuring; the Romanian appellate court had previously ordered surrender to Italy and rejected the requested person's application for incidental recognition of the foreign convictions to serve the sentence in Romania. The ICCJ determined that the lower court erred by failing to solicit certified copies of the Italian conviction judgments to facilitate incidental recognition under Article 99(3) of Law No. 302/2004, thereby denying the requested person the substantive assessment of the optional ground for refusal of surrender under Article 99(2)(c) of the same law, which allows refusal when a Romanian national refuses to execute the sentence in the issuing state; the court emphasized that refusing to process this request violated the right to a fair trial and double jurisdiction under the ECHR, necessitating remand for a proper motivated analysis.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004; Refusal of European Arrest Warrant execution and incidental recognition of foreign conviction for Romanian national: The dispute concerned the execution of an European Arrest Warrant (EAW) issued by Italian authorities for the execution of a 5-year, 2-month imprisonment sentence for robbery and procuring; the Romanian appellate court had previously ordered surrender to Italy and rejected the requested person's application for incidental recognition of the foreign convictions to serve the sentence in Romania. The ICCJ determined that the lower court erred by failing to solicit certified copies of the Italian conviction judgments to facilitate incidental recognition under Article 99(3) of Law No. 302/2004, thereby denying the requested person the substantive assessment of the optional ground for refusal of surrender under Article 99(2)(c) of the same law, which allows refusal when a Romanian national refuses to execute the sentence in the issuing state; the court emphasized that refusing to process this request violated the right to a fair trial and double jurisdiction under the ECHR, necessitating remand for a proper motivated analysis.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the sentence, and remanding the case for re-judgment.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 152/PI din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 1.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, nr. de referinţă x/2021 SIEP, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean român, aflat în Arestul IPJ Timiş, şi s-a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare din Italia.
S-a constatat că persoana solicitată NU a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Italia şi a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menţinută starea de arest provizoriu a persoanei solicitate A., dispusă iniţial prin mandatul de arestare din 3.05.2022, menţinută ulterior prin încheierea din 16 mai 2022 şi 10 iunie 2022, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 15 iunie 2022 până la data de 14 iulie 2022, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia.
A fost respinsă cererea formulată de persoana solicitată A. privind recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare la pedeapsa finală de 5 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 300 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariu avocat din oficiu parţial.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a arătat că, la data de 2 mai 2022, prin adresa nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 101 şi art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, a înaintat documentele privind pe A., cetăţean român, pentru punerea în executare a unei semnalări privind mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, pentru executarea unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, solicitându-se arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile .
Prima instanţă,prin încheierea de şedinţă din 03.05.2022, a dispus, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, admiterea propunerii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 03.05.2022, până la data de 17.05.2022, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare din 03.05.2022, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen.
De asemenea, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 16.05.2022, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei urmărite internaţional A., tradus în limba română.
Pentru termenul de judecată din 16.05. 2022 s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei urmărite internaţional, precum şi propunerea de luare a măsurii arestării pe o perioadă de 30 zile a acesteia, în vederea executării mandatului european şi a predării către autorităţile judiciare din Italia, constatându-se că a fost transmis persoanei urmărite internaţional o copie de pe mandatul european de arestare tradus în limba română.
Prin mandatul de arestare european emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara - Italia pe numele persoanei urmărite internaţional A., la data de 1 aprilie 2022 în dosarul nr. x/2021 SIEP, s-a solicitat predarea acesteia către autorităţile din Italia în vederea executării unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, mandatul de arestare european bazându-se pe Ordinul de executare pentru încarcerare emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021.
Prin încheierea din data 16.05.2022, instanţa în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a dispus în continuare arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe care a menţinut-o, pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 16.05.2022, până la data de 14.06.2022, inclusiv.
La acelaşi termen de judecată persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predat autorităţilor din Italia, solicitând ca instanţa să dispună executarea pedepsei în România, după lămurirea aspectelor legate de cuantumul pedepsei, ca urmare a recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare, punând sub semnul îndoielii cuantumul pedepsei, instanţa făcând demersuri pentru lămurirea situaţiei juridice a persoanei solicitate la autorităţile din Italia, acordându-se termene scurte, care nu au depăşit 10 zile fiecare, la data de 20, 27 mai 2022, apoi 3 iunie 2022 pentru verificarea documentaţiei primite, la solicitarea procurorului şi apărătorul persoanei solicitate, documentele fiind esenţiale pentru a stabili corect care sunt hotărârile judecătoreşti care stau la baza pedepsei finale de 5 ani şi 2 luni închisoare.
Din cuprinsul actelor aflate la dosar, Curtea a constatat următoarele:
Prin mandatul de arestare european emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara - Italia pe numele persoanei urmărite internaţional A., la data de 1 aprilie 2022 în dosarul nr. x/2021 SIEP, s-a solicitat predarea acesteia către autorităţile din Italia în vederea executării unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, mandatul de arestare european bazându-se pe Ordinul de executare pentru încarcerare emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021.
Ca urmare a examinării Ordinul de executare pentru încarcerare emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, prima instanţă a observat că pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare rezultă din sentinţa N 199/2019-Reg Gen nr. 3357/2018 JAP-RGNR n 1519/2018 pronunţată de Tribunalul din Ferrara, rămasă definitivă la data de 28.10.2019, prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 1778 euro amendă, pedeapsă care a fost suspendată iniţial, apoi revocată suspendarea executării pedepsei şi sentinţa N 276/2019-Reg Gen n 464/2019 JAP RGNR n 888/2019 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Ferrara, confirmată de Curtea de Apel din Bologna prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1000 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, cele două pedepse fiind cumulate aritmetic, dispunându-se executarea în regim de detenţie.
Prima instanţă a remarcat faptul că, din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare persoana solicitată a executat 3 luni şi 18 zile, restul de pedeapsă care a rămas de executat fiind de 4 ani 10 luni şi 12 zile şi amenda de 2778 euro, fiind ataşate şi hotărârile judecătoreşti traduse în limba română, persoana solicitată având posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestora, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A. în aceste hotărâri judecătoreşti fiind de tâlhărie şi proxenetism.
Totodată, prima instanţă a arătat că în şedinţa publică din 16.05.2022, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, s-a reţinut că persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Italia, că renunţă la beneficiul regulii specialităţii şi solicită recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare la pedeapsa finală de 5 ani şi 2 luni închisoare, în cazul în care din documente rezultă acest cuantum al pedepsei.
Instanţa, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., a constatat că nu există niciun motiv de refuz obligatoriu al executării acesteia, faptele pentru care a fost condamnată persoana urmărită sunt pedepsite şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, în legislaţia penală română infracţiunile descrise în mandatul european de arestare, respectiv hotărârile judecătoreşti, fiind reglementate de art. 233 din C. pen.-tâlhăria, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi şi art. 213 din C. pen. -proxenetism, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar termenele de prescripţie a executării pedepsei nu sunt împlinite.
Totodată, prima instanţă a arătat că potrivit art. 99 al (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, constituie un motiv de refuz facultativ pentru instanţa română, iar aceasta din urmă a apreciat că nu se impune să uzeze de acest text de lege, de acest motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, considerând prioritar executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene, care au solicitat predarea persoanei urmărite internaţional A. în vederea executării pedepsei şi în consecinţă, a respins cererea formulată de persoana solicitată A. privind recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare la pedeapsa finală de 5 ani şi 2 luni închisoare.
Cu privire la problematica arestării provizorii a persoanei solicitate, Curtea a constatat că aceasta a fost arestată provizoriu prin mandatul de arestare din 03.05.2022 pe o perioadă de 15 zile, menţinută ulterior cu câte 30 de zile prin încheierea din 16.05.2022 şi încheierea din 10 iunie 2022, până la data de 9 iulie 2022, iar ca urmare a admiterii sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a predării persoanei solicitate, prima instanţă a apreciat că se impune menţinerea în continuare a arestului provizoriu pe o perioadă de 30 zile în vederea predării sale efective către organele judiciare din Italia.
Totodată, prima instanţă a arătat că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, astfel încât prima instanţă în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva Sentinţei penale nr. 152/PI din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat, în termen legal, contestaţie persoana solicitată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data 22 iunie 2022, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 30 iunie 2022, cu citarea contestatorului persoană solicitată şi cu asigurarea apărării obligatorii.
Prin motivele de contestaţie, persoana solicitată A. a prezentat istoricul cauzei şi a susţinut, în esenţă, că în data de 16.05.2022 instanţa i-a luat declaraţie, acesta declarând că nu doreşte să fie predat autorităţilor italiene şi că doreşte să-şi execute pedeapsa într-un penitenciar din România. De asemenea a arătat faptul că, a solicitat instanţei de judecată recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţelor emise de instanţele italiene.
În acest sens a arătat că potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004,autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;totodată, potrivit alin. (3) din Legea nr. 302/2004:în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
S-a mai arătat că, din cuprinsul sentinţelor penale emise de instanţele italiene se poate observa că faptele pentru care a fost condamnat A., se regăsesc în C. pen. român,considerând, astfel, că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) şi art. 99 alin. (3) din Legea 302/2002, pentru ca contestatorul să-şi execute pedeapsa într-un penitenciar din România.
Prin contestaţie s-a solicitat admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 să se dispună recunoaşterea sentinţelor penale pronunţate de instanţele din Italia, prin care a fost condamnat A., să se dispună executarea pedepsei de 5 ani 2 luni închisoare într-un penitenciar din România, cu deducerea perioadei de 3 luni şi 18 zile, precum şi a perioadei executată în România din data 03.05.2022 la zi.
Examinând sentinţa penală atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi raportat la motivele de contestaţie formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:
În cauză, prima instanţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a fost sesizată cu cererea formulată de autorităţile judiciare italiene privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 1.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani şi 2 luni închisoare, pe numele persoanei solicitate A. - cetăţean român, aflat în arestul IPJ Timiş.
Astfel, art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al acestui text statuează că "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
În continuare, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Evaluând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor anterior menţionate, în raport, cu actele dosarului şi cu poziţia procesuală a persoanei solicitate.
În propriul demers analitic, Înalta Curte reţine că, în cazul recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare, devin aplicabile dispoziţiile art. 172 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată şi procedura reglementată de art. 166 alin. (5)-(9), (13), (15) din acelaşi act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);
Conform art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:
a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;
b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.
Evaluând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor anterior menţionate, în raport, cu actele dosarului şi cu poziţia procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul statului român, Înalta Curte constată că se impune, admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei cu privire la solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Italia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru a se solicita autorităţilor judiciare emitente, transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare.
Astfel, Înalta Curte are în vedere manifestarea expresă de voinţă a persoanei solicitate A. de a executa pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare în România, declarând că refuză să execute pedeapsa în Italia, în condiţiile în care întreaga sa familie se află în România, iar legăturile cu Italia nu există, relativ la dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie una dintre situaţiile în care autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi a procedat în mod greşit la judecarea pe fond a cauzei, fără a face o analiză pertinentă asupra celor solicitate de către persoana solicitată A., limitându-se la a aprecia că "procedura privind executarea unui mandat european se soluţionează cu celeritate". Or, în raport cu dispoziţiile anterior menţionate, Curtea de Apel Timişoara trebuia să solicite autorităţilor judiciare italiene hotărârile de condamnare în vederea recunoaşterii hotărârilor penale străine pe cale incidentală, chiar dacă obiectul cauzei se afla în procedura executării mandatului european de arestare.
Prin urmare, pentru a se evita o procedură suplimentară şi costisitoare ce în mod evident va fi declanşată de persoana solicitată, respectiv recunoaşterea pe cale principală în procedura transferului, Înalta Curte apreciază că, în condiţiile în care vor fi comunicate în timp util documentele ce vor fi solicitate de către Curtea de Apel Timişoara, trebuie efectuată o analiză serioasă şi convingătoare asupra cazului de refuz opţional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgenţă, ce are consecinţe directe, printre altele, şi asupra libertăţii persoanei vizate de mandatul european de arestare, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că persoana solicitată trebuie să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din CEDO, să uziteze, în mod efectiv, de o cale de atac.(art. 2 Protocolul 7 din CEDO).
Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.
Aşadar, faţă de absenţa totală a motivării, Înalta Curte apreciază că hotărârea nu poate fi examinată de Înalta Curte, astfel, că se impune admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea la Curtea de Apel Timişoara pentru a fi examinată motivat cererea persoanei solicitate de a executa pedeapsa pentru care s-a emis mandatul european de arestare, cu menţinerea stării de arest pentru această perioadă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/PI din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Va menţine starea de arest provizoriu a persoanei solicitate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/PI din data de 15 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Menţine starea de arest provizoriu a persoanei solicitate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2022.
GGC - ED