Refusal to transfer criminal trial proceedings based on lack of habitual residence in Romania

Deliberând asupra contestaţiei formulate de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penale nr. 48 din data de 6 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus respingerea cererii de preluare a procedurii penale formulată de Judecătoria Maribor, secţia penală în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetăţeanul român B.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 964 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 02.06.2022, s-a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, sa fie preluată de către autorităţile judiciare române procedura penală privind pe inculpatul B., trimis în judecată de autorităţile judiciare slovene prin rechizitoriul din data de 24.01.2022, al Parchetului Districtual de Stat din Maribor, în Dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei din Maribor.

În motivarea sesizării, se arată că prin cererea data de 25.03.2022 Judecătoria Maribor din Republica Slovenia a solicitat preluarea procedurii în cauza privind pe cetăţeanul român B.

După emiterea rechizitoriului, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei din Maribor privind pe cetăţeanul român B. acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de acte prev. de art. 251 alin. (3) din C. pen. sloven, reţinându-se că la data de 29.12.2021, în spaţiul de servicii de pe autostrada x, cu ocazia controlului persoanelor, vehiculelor şi bagajelor, a prezentat unui agent de poliţie permisul de conducere românesc nr. x eliberat la data de 05.06.2018, în privinţa căruia s-a stabilit, în urma cercetărilor efectuate, că este fals.

Sub aspect probatoriu, se arată că din documentele ataşate cererii de preluare a procedurii, rezultă că procurorul nu a depus o acuzaţie fără cercetare, în condiţiile art. 170 alin. (6) din C. proc. pen. sloven, rechizitoriul emis de Parchetul Districtual de Stat din Maribor fiind întocmit în temeiul art. 45 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. pen. sloven, după finalizarea activităţii de urmărire penală, iar punerea sub acuzare a cetăţeanului român se întemeiază pe materialul probator administrat de organele de urmărire penală.

Procurorul a avut în vedere starea de fapt prezentată şi actele transmise de autorităţile judiciare slovene, din care a rezultat că în cauză urmărirea penală a fost finalizată, dosarul aflându-se în faza de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, astfel încât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a propus admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare slovene de preluare a judecăţii în cauza privind pe cetăţeanul român B.

Examinând cererea formulată de autorităţile judiciare slovene, Curtea a constatat următoarele:

Cu adresa nr. x/2022 din 25.03.2022 Judecătoria Maribor a transmis autorităţilor române cererea de preluare a judecăţii în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetăţeanul român B.

De asemenea, s-a arătat că din analiza documentelor transmise a rezultat că Parchetul Districtual de Stat din Maribor a înaintat Tribunalului Districtual din Maribor rechizitoriul din 24.01.2022 privind pe cetăţeanul român B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de acte prev. de art. 251 alin. (3) din C. pen. sloven.

Totodată, din descrierea faptelor a rezultat că la data de 29.12.2021, în spaţiul de servicii de pe autostrada x, cu ocazia controlului persoanelor, vehiculelor şi bagajelor, a prezentat unui agent de poliţie permisul de conducere românesc nr. x eliberat la data de 05.06.2018, pentru care s-a dovedit că nu prezintă caracteristicile unui document original, întrucât întregul formular a fost tipărit cu o imprimantă cu jet de cerneală, microimprimarea nu era vizibilă, datele de eliberare şi valabilitate ale permisului nu au fost imprimate prin gravare laser şi, prin urmare, nu a fost eliberat de către autoritatea competentă să îl elibereze, fapt confirmat de Interpol Bucureşti.

De asemenea, s-a reţinut că prin Decizia din data de 17.02.2022, în conformitate cu prevederile art. 84 din Legea privind asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, Tribunalul Districtual din Maribor a dispus ca Dosarul nr. x al acestei instanţe privind pe B. să fie transferat instanţei de judecată competente din România, având în vedere că este cetăţean român, are domiciliul stabil în România, nu are niciun fel de legături personale cu Republica Slovenia, prin urmare în ţara de origine procesul penal se va desfăşura mai uşor.

A fost avută în vedere starea de fapt prezentată şi actele înaintate de autorităţile judiciare slovene, din care a rezultat că în cauză urmărirea penală a fost finalizată de către Parchetul Districtual din Maribor prin rechizitoriul din 24.01.2022, prezenta cerere de cooperare judiciară fiind calificată drept o cerere de preluare a judecăţii.

La data de 03.06.2022, a fost înregistrat procesul-verbal privind realizarea procedurii de citare încheiat de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Calafat, din cuprinsul căruia a rezultat că la domiciliul intimatului B. nu a fost găsită nicio persoană, acesta fiind plecat la muncă în străinătate împreună cu familia, conform celor declarate de numita C.

Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004 cererea de preluare a judecăţii se transmite de Ministerul Justiţiei parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluţioneze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii. Odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă contestaţiei, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Potrivit dispoziţiilor art. 133 din aceeaşi lege privind respingerea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită, potrivit legii române. Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri: a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat; b) făptuitorii sunt necunoscuţi; c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România; d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei; e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală; f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice; g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii; h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României; i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române; j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.

De asemenea, s-a constatat că textul menţionat reglementează două cazuri în care este obligatorie respingerea cererii de preluare a unei proceduri penale - când urmărirea penală este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române. Totodată, s-a reţinut că sunt prevăzute mai multe cazuri în care respingerea cererii de preluare a procedurii penale este lăsată la latitudinea organului judiciar, care poate aprecia asupra admisibilităţii unei astfel de solicitări (art. 133 alin. (2) lit. a) - j). Instanţa de fond a arătat că, deşi în cuprinsul articolului menţionat se face referire la preluarea urmăririi penale, faţă de denumirea marginală a textului, dispoziţiile menţionate sunt incidente şi în situaţiile în care sesizarea vizează o solicitare de preluare a judecăţii.

Curtea a constatat că infracţiunea pentru care intimatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 24.01.2022 al Parchetului Districtual din Maribor are corespondent în legea penală română în infracţiunea prev. de art. 323 din C. pen.

De asemenea, s-a arătat că, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, intimatul nu a fost condamnat în România pentru infracţiunea pentru care este cercetat de autorităţile slovene şi în raport cu data comiterii faptei, 29.12.2021, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale potrivit legii române, prin urmare în cauză nu este incident un caz în care să fie obligatorie respingerea cererii de preluare a procedurii penale.

S-a reţinut, totodată, că motivul pe care se bazează cererea este justificat, autorul faptelor este cunoscut, este cetăţean român, iar infracţiunile în legătură cu care se solicită preluarea nu au un caracter politic şi nu sunt infracţiuni pur militare ori pur fiscale.

Totodată, s-a apreciat că, deşi în cazul intimatului B. se reţine că are cetăţenie română şi un domiciliu declarat pe teritoriul statului naţional, în urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili cu exactitate că acesta are reşedinţa obişnuită în România, fiind incident motivul opţional de respingere a cererii prev. de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a reţinut că din examinarea acestor dispoziţii legale se observă că legiuitorul a avut în vedere o situaţie de fapt atunci când a stabilit condiţia ca persoana cercetată să aibă reşedinţa obişnuită în România, în sensul că aceasta să locuiască efectiv, în fapt, în România, indiferent că are sau nu un domiciliu declarat în această ţară. Se are în vedere în mod evident ca persoana cercetată să locuiască efectiv pe teritoriul naţional, condiţie care nu este îndeplinită, întrucât din informaţiile obţinute de la organele de poliţie rezultă că este plecat de la domiciliul din ţară, aflându-se pe teritoriul unui alt stat.

Curtea a apreciat că raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura şi gravitatea infracţiunii pentru este cercetat intimatul, fiind vorba de o infracţiune de fals în înscrisuri comisă în afara teritoriului României, nu este oportună preluarea judecăţii, singurul aspect care ar veni în sprijinul solicitării de preluare a judecăţii fiind împrejurarea că intimatul B. este cetăţean român.

În consecinţă, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 133 alin. (2) lit. c) şi j) din Legea nr. 302/2004, Curtea a respins cererea de preluare a procedurii penale formulată de Judecătoria Maribor, secţia penală în Dosarul nr. x/2022 privind pe cetăţeanul român B.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, contestatorul B.

Cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică contestatorul a solicitat ca judecata cauzei să fie realizată de către autorităţile române.

Examinând încheierea atacată, în raport, cu actele dosarului şi criticile formulate de contestatorul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din legea-cadru în această materie, respectiv Legea nr. 302/2004, transferul de proceduri în materie penală reprezintă o formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

În doctrină (N. Neagu, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 111), s-a considerat că transferul de proceduri în materie penală poate fi definit ca acea formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală prin care, la cererea unui stat (solicitant), un alt stat (solicitat) preia exercitarea urmăririi penale sau a judecăţii împotriva unei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul statului solicitant, dacă statul solicitant are competenţa de a exercita urmărirea.

Acelaşi autor afirmă că esenţa şi originile acestei forme de cooperare judiciară se regăsesc în adagiul aut dedere, aut judicare (fie predai, fie urmăreşti).

În ceea ce priveşte necesitatea adoptării acesteia, s-a apreciat că este posibil ca exercitarea jurisdicţiei proprii asupra comiterii unei infracţiuni să nu fie posibilă, deşi statul respectiv ar fi în cea mai bună poziţie să judece persoana care a săvârşit infracţiunea. În asemenea situaţii, este posibil ca un alt stat să exercite urmărirea penală ori judecata, în special datorită faptului că persoana care a săvârşit infracţiunea este propriul cetăţean ori rezident pe teritoriul său.

Esenţială pentru realizarea transferului de proceduri este cererea statului solicitant. Prin cerere se exprimă voinţa statului solicitant de a renunţa la propria jurisdicţie şi a delega cauza autorităţilor competente ale statului solicitat.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 302/2004, orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanţelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri diferă în funcţie de locul unde a fost comisă fapta, respectiv pe teritoriul statului român sau în afara acestui teritoriu.

(i) Astfel, în cazul în care infracţiunea a fost comisă pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecăţii se soluţionează, după caz, de parchetele de pe lângă curţile de apel sau curţile de apel în circumscripţia cărora se află locul unde a fost săvârşită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuieşte persoana vătămată.

(ii) Dacă infracţiunea a fost comisă în afara teritoriului statului român, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecăţii se soluţionează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie locuieşte făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, soluţionarea cererii este de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sau a Curţii de Apel Bucureşti, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se soluţionează de către acestea.

Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispoziţiile C. proc. pen.

Cererea de preluare a judecăţii se transmite de Ministerul Justiţiei parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluţioneze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii. În doctrină, s-a arătat că, spre deosebire de cererea de transfer de procedură formulată în faza de urmărire penală, textul nu mai lasă posibilitatea procurorului general competent să delege competenţa de soluţionare a cererii altui procuror.

Odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă contestaţiei, în termen de 5 zile de la pronunţare.

În cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă, potrivit dispoziţiilor C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei informează autorităţile statului solicitant în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.

De asemenea, art. 133 din Legea nr. 302/2004 prevede, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

"(1) Cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuţi;

c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei;

e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună."

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului, constată că există un motiv pentru respingerea cererii statului solicitant de preluare a judecăţii, nu dintre cele obligatorii prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ci, dintre cele facultative, conform art. 133 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege.

Astfel, cererea nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunţată o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte nici în Republica Slovenia şi nici în România, iar pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a numitului B. de autorităţile judiciare slovene nu s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 155 din C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În faţa instanţei de contestaţie apărarea contestatorului a invocat motivele de ordin personal şi a precizat că este incident doar motivul facultativ de respingere a cererii statului străin de preluare a procedurilor penale prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, nu şi cel prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, întrucât, deşi B. este cetăţean român, şi, deşi acesta figurează cu domiciliul în judeţul Dolj, la această adresă nu a fost identificat la momentul executării mandatului de aducere emis pe numele acestuia.

Aşadar, se apreciază că, deşi în cazul intimatului B. se reţine că are cetăţenie română şi un domiciliu declarat pe teritoriul statului naţional, în urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili cu exactitate că acesta are reşedinţa obişnuită în România, fiind incident motivul opţional de respingere a cererii prev. de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Mai mult decât atât, apărătorul ales al acestuia a menţionat că inculpatul nu a putut fi prezent la şedinţele de judecată, întrucât termenele de judecată acordate au fost foarte scurte şi nu a reuşit să îşi achiziţioneze bilete de avion în timp util, fiind plecat la muncă în străinătate, susţinere care este de natură a face aplicabil motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce priveşte motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că într-adevăr acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă preluarea stadiului judecăţii, iar nu a procedurii urmăririi penale, astfel cum prevede textul de lege.

Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar, apreciază că B. nu a manifestat un minim interes în clarificarea situaţiei sale juridice, cât timp dosarul s-a aflat pe rolul autorităţilor judiciare slovene.

În plus, Înalta Curte reţine că pentru respingerea cererii de extrădare este suficientă existenţa unui singur temei dintre cele prevăzute de art. 133 din Legea nr. 302/2004, iar nu a mai multora.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că cererea de transfer de procedură în materie penală nu satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de prima instanţă în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor mai sus enunţate, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, sunt neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii nr. 48 din data de 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul B. împotriva încheierii nr. 48 din data de 06 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2022.

GGC - ED