European Arrest Warrant execution: validity of formal requirements and mandatory detention for surrender

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 50 din data de 18 mai 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a admis cererea formulată de Parchetul Curţii Regionale din Graz, Austria, privind executarea mandatului european de arestare emis la 27 iulie 2021 în Dosarul nr. x, şi a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţilor judiciare din Austria, sub condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 04.05.2022, prin ordonanţa nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar prin încheierea din 05.05.2022 a Curţii de Apel Bacău a fost dispusă faţă de aceasta măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că pe rolul acesteia a fost înregistrată lucrarea nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A.

S-a mai constatat că în cuprinsul referatului s-a reţinut că, la data de 04.05.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău lucrarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Naţional din Austria la data de 02.08.2021 pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, prin care s-a solicitat arestarea acesteia în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis la data de 27.07.2021, în Dosarul nr. x, de Parchetul Curţii Regionale din Graz cu aprobarea Curţii Regionale din Graz, pentru săvârşirea, în perioada 2019 - 2020, în Austria, a cinci infracţiuni de participare în cadrul unui grup infracţional şi furt organizat sau armat, fapte prev. de art. 127, art. 1281/5, art. 1291/1, art. 1301 u2 din C. pen. austriac, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani.

Prin încheierea din 05.05.2022, în esenţă, curtea de apel, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 211, 2151 din C. proc. pen., a respins propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A. şi a luat faţă de aceasta măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 05.05.2022 şi până la data de 03.06.2022.

Ulterior pronunţării încheierii, definitivă prin necontestare, la dosar a fost depus mandatul european de arestare privind persoana solicitată, tradus în limba română.

S-a mai reţinut că persoana solicitată nu este de acord cu predarea şi că aceasta, prin apărător, a invocat două motive de refuz privind punerea în executare a mandatului european, respectiv că în cuprinsul mandatului nu se prevede existenţa unei hotărâri a organelor judiciare din Austria, prin care să se fi dispus arestarea persoanei solicitate, precum şi faptul că în momentul de faţă aceasta se află în termenul de supraveghere de 2 ani dispus prin sentinţa penală nr. 884/2020 a Judecătoriei Oradea.

Curtea, analizând motivele invocate, a constatat că acestea nu sunt întemeiate, întrucât în cuprinsul mandatului european se specifică, la par. b, hotărârea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, respectiv ordonanţa de arestare emisă de Parchetul Graz în data de 27 iulie 2021, aprobată de Tribunalul din Graz, iar Sentinţa penală nr. 884/2020 a Judecătoriei Oradea, prin care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei de 3375 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, a rămas definitivă prin neapelare.

Aşadar, a notat prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi a reţinut că faza de executare a hotărârii de condamnare poate fi avută în vedere, ca motiv de refuz al predării, doar în situaţia condamnării la pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, nu şi în ipoteza amânării aplicării pedepsei.

Sub aspectul situaţiei de fapt, curtea de apel a reţinut că din cuprinsul mandatului de arestare rezultă că faţă de persoana solicitată a fost dispusă urmărirea penală, sub acuzaţia că, împreună cu numiţii B., C., precum şi cu alţi făptuitori necunoscuţi, ca membri ai unui grup criminal organizat, în Austria:

- în noaptea dintre 27 octombrie 2019 şi 28 octombrie 2019, în localitatea Wiener Neustadt, au sustras persoanelor cu drept de dispoziţie asupra firmei D., un tractor marca x, de culoare roşie, în valoare de 18.000,00 euro, şi un tractor marca x, de culoare albastră, în valoare de 15.000,00 euro, respectiv au secţionat lanţul din fier de la poarta spre spaţiul de depozitare, au descuiat tractoarele cu cheile pe care le aveau la ei, le-au pornit şi le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport şi le-au dus în străinătate;

- în noaptea dintre 19 decembrie 2019 şi 20 decembrie 2019, în localitatea Saubersdorf, au secţionat lacătul de la poarta rulantă de la hala de depozitare, au pornit vehiculele cu cheile care se aflau în contact, le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport şi le-au dus în străinătate, şi anume, au sustras numitului E. un tractor marca x, de culoare verde, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de cel puţin 60.000,00 euro şi i-au sustras numitei F. un autoturism marca x, de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de cel puţin 10.000,00 euro;

- în noaptea dintre 13 ianuarie 2020 şi 14 ianuarie 2020, în localitatea Pirching an der Raab, au sustras persoanelor cu drept de dispoziţie asupra G. două tractoare marca x în valoare de 42.000,00 euro şi 77.000,00 euro, respectiv au secţionat o parte din gardul care împrejmuia terenul firmei, au pătruns pe terenul societăţii, au pornit tractoarele menţionate cu cheia pe care au avut-o la ei, le-au condus în afara terenului firmei, apoi le-au încărcat într-un vehicul de transport şi le-au dus în străinătate;

- în data de 15 iulie 2020, în localitatea Wollersdorf, cu intenţie, împreună cu numiţii H. şi I. în calitate de coautori, au încercat să-i determine pe cei cu drept de dispoziţie asupra J., prin inducere în eroare asupra unor împrejurări, folosindu-se de un document fals, la plata unei prestaţii de la asigurarea CASCO în valoare de 10.106,20 euro, ocazie în care, împreună cu H., a deteriorat un bun mobil străin, în speţă autovehiculul marca x cu de înmatriculare x (A) aparţinând firmei K., daunele ridicându-se la 1.200,00 euro.

În drept, s-a arătat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă agravantă, în scopuri lucrative şi prin efracţie, comis în cadrul unei asociaţii criminale prevăzută de art. 127, 128 alin. (1) subpunctul 5, 129 alin. (1) subpunctul 1, 130 alin. (1) şi (2) din C. pen. din Austria, ale infracţiunii de tentativă de înşelăciune în formă agravantă prevăzută de art. 15, 146, 147 alin. (1) subpunctul 1 şi alin. (2) din C. pen. din Austria şi ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 125 din C. pen. din Austria, pedeapsa maximă fiind de 5 ani închisoare.

Curtea de apel a reţinut că infracţiunile au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. român şi art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, fiind pedepsite cu maxim 5 ani închisoare.

Totodată, s-a constatat că, potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale ori amnistia sau graţierea, iar din verificările efectuate, a rezultat că împotriva lui A. nu se derulează alte proceduri judiciare pe teritoriul României.

Împotriva Sentinţei nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin apărător ales, avocat L.

În susţinerea căii de atac promovate, contestatorul a învederat că nu sunt îndeplinite condiţiile privind punerea în executare a mandatului european de arestare, întrucât, în esenţă, lipseşte un mandat naţional de arestare, nu se arată scopul pentru care a fost emis mandatul european de arestare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 lit. d) pct. iii din Legea nr. 302/2004, republicată.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 mai 2022, sub nr. x/2022.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă x, emis la data de 27.07.2021 de Parchetul Graz şi confirmat la data de 30.07.2021 de Tribunalul de Land pentru cauze penale Graz, cu referire la Dosarul nr. x, faţă de persoana solicitată A. în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de furt în formă agravantă calificat/în scopuri lucrative şi prin efracţie, comis în cadrul unei asociaţii criminale, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) subpunctul 5, art. 129 alin. (1) subpunctul 1, art. 30 alin. (1) şi (2), primele două teze din C. pen. austriac, tentativă de înşelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 15, art. 146, art. 147 alin. (1) subpunctul 1 şi alin. (2) din C. pen. din Austria, şi distrugere, prevăzută de art. 125 din C. pen. austriac, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. , 1, 18 şi 20 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

În continuare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că faza de executare a hotărârii de condamnare poate fi avută în vedere, ca motiv de refuz al predării, doar în situaţia condamnării la pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, nu şi în ipoteza amânării aplicării pedepsei.

De asemenea, în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Austria şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, personal şi prin apărător ales, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Se reţine că, în concret, criticile formulate în contestaţie de persoana solicitată vizează inexistenţa unui mandat naţional de arestare preventivă care să emane de la autorităţile austriece şi împrejurarea că autoritatea judiciară străină nu indică în concret pentru ce anume a solicitat arestarea şi predarea contestatorului (în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii; în vederea executării pedepsei sau în vederea executării măsurii privative de libertate).

Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.

Se remarcă, astfel, că motivul contestatorului vizând inexistenţa unui mandat naţional de arestare preventivă care să emane de la autorităţile austriece se regăseşte în dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată privind conţinutul mandatului european de arestare.

În concret, însă, se reţine că această critică nu este susţinută de actele şi lucrările aflate la dosar, din conţinutul mandatului european de arestare rezultând fără niciun dubiu că acesta se întemeiază pe ordonanţa de arestare emisă de Parchetul Curţii Regionale din Graz în data de 27 iulie 2021, cu aprobarea Curţii Regionale din Graz.

De altfel, nefondată este şi critica ce vizează împrejurarea că autoritatea judiciară străină nu indică în concret pentru ce anume a solicitat arestarea şi predarea contestatorului, de vreme ce în cuprinsul mandatului european de arestare, la lit. e), procurorul din cadrul Parchetului Graz a arătat următoarele: "Pe baza rapoartelor întocmite până în momentul de faţă de Direcţia de Poliţie a Land-ului Steiermark/Stiria - Departamentul de Investigaţii Criminale ale Land-ului cu numărul de dosar x, A. este suspectat de a fi săvârşit următoarele: (...)", "supoziţia rezonabilă referitoare la comiterea faptelor se fundamentează pe rezultatele anchetei efectuate de Direcţia de Poliţie a Land-ului Steiermark/Stiria - Departamentul de Investigaţii Criminale ale Land-ului cu numărul de dosar x (...), "supoziţia referitoare la comiterea faptei de la pct. II se fundamentează în special pe raportul de filaj al unităţii M. întocmit în data de 15 iulie 2020 în legătură cu observarea nemijlocită a accidentului de circulaţie fictiv/provocat, pe procesul-verbal/stenograma de la interceptările telefonului utilizat de A. cu numărul x (...)", "supoziţia referitoare la comiterea faptei de la pct. I se întemeiază pe împrejurarea că toate faptele au fost comise în toiul nopţii (...), pe relaţiile temporale strânse cu cel care este urmărit penal separat, B. (...)", etc.

Mai mult, la rubrica ce poartă denumirea marginală "natura şi încadrarea juridică a faptei/faptelor penale şi dispoziţiile legale aplicabile", autoritatea judiciară emitentă a arătat că "A. este suspectat în mod rezonabil de a fi comis prin aceasta (...)".

Aşadar, este evident că autorităţile judiciare din Austria au solicitat arestarea şi predarea contestatorului în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la infracţiunile ce fac obiectul mandatului european de arestare de faţă.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei nr. 50 din data de 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2022.

GGC - ED