Jurisdiction for suspension of foreign prison sentence execution: executing court defined by underlying offense competency, not recognition authority

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.07.2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că, raportat la faptul că petentul se află în executarea unei pedepse de 1570 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 8 din 20.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţa de executare este curtea de apel, iar instanţa locului de deţinere (egală în grad primei instanţei), la data de formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, este Curtea de Apel Bucureşti în circumscripţia căreia se află Penitenciarul Bucureşti - Jilava.

Prin încheierea din data de 03.08.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulate de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., a constatat existenţa unui conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.

S-a reţinut că, raportat la infracţiunile pentru care numitul A. a fost condamnat în străinătate - proxenetism şi tâlhărie prevăzute de art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., încadrarea fiind efectuată cu caracter definitiv prin Sentinţa penală nr. 8/F/20.01.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare la data de 02.02.2021, instanţa competentă material în România să judece astfel de infracţiuni în primă instanţă este judecătoria, astfel că instanţa de executare şi totodată instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A.

Prin Sentinţa penală nr. 8/F/20.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare la data de 02.02.2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi art. 226 din C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., a fost dispusă arestarea preventivă a numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20.01.2021 şi pana la 18.02.2021, inclusiv.

În temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secţia I penală, la data de 28.11.2019, care a reformat Sentinţa nr. 2647/2012 din data de 21.12.2012 a Tribunalului din Roma, secţia 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile).

S-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, a fost dedusă din această pedeapsă durata reţinerii de 24 ore, de la data de 05.01.2021, ora 14:50, până la data de 06.01.2021, ora 14:50, precum şi durata arestării provizorii de la data de 06.01.2021 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

La data de 21.07.2022, condamnatul A. a solicitat întreruperea pedepsei închisorii pentru ameliorarea afecţiunilor medicale.

Potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Deşi, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel Bucureşti nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen.

Astfel, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată. Ulterior, incidentele ivite în cursul executării, implicit cererile de întrerupere a executării, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

În consecinţă, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor recunoscute.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

În cauza de faţă, raportat la infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunile de proxenetism şi tâlhărie, instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă faptele ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, este judecătoria.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţă ce devine competentă în raport cu orice incidente ivite în cursul executării pedepsei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 august 2022.

GGC - ED