Territorial jurisdiction for criminal protective measures: conflict resolved based on location of criminal consequences and civil party

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iulie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată din oficiu de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate de petenţii A. şi SC B. SRL împotriva ordonanţei de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 dată în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că raportat la natura prezumtivelor infracţiuni cercetate în cauză, constituirea unui grup infracţional de persoane domiciliate în jud. Timiş, mun. Timişoara, obţinere ilegală de fonduri, art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la ADR Vest, spălarea a banilor, precum şi locul unde acestea par să fi fost săvârşite, competenţa aparţine Tribunalului Timiş.

Prin încheierea nr. 107/DL din data de 25 iulie 2022, Tribunalul Timiş, secţia penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată Ministerul Public - Parchetul European, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorii A. şi SC B. SRL împotriva ordonanţei de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 dată în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum şi a modului de aducere la îndeplinire a acestora, în favoarea Tribunalul Bucureşti.

S-a reţinut că, prezumtiva activitate infracţională s-a desfăşurat pe raza municipiului Timişoara, însă urmările acestei activităţi infracţionale au avut loc la Bucureşti, prin raportare la faptul că fondurile prezumtiv a fi accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor şi Administraţiei Publice, autoritate de management în dauna căreia s-a produs prezumtivul prejudiciu.

De asemenea, s-a reţinut că activitatea infracţională a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, respectiv atât a Tribunalului Timiş, cât şi a Tribunalului Bucureşti, situaţie în care se constată existenţa unei competenţe teritoriale alternative, sens în care oricare dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza pe fond.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este stabilirea competenţei teritoriale cu privirea la soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorii A. şi SC B. SRL împotriva ordonanţei de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022, emisă în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum şi a modului de aducere la îndeplinire a acestora.

În ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că presupusa activitate infracţională a inculpaţilor a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, sens în care competenţa de soluţionare este una alternativă în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

În acest sens, Înalta Curte constată că activitatea infracţională s-a desfăşurat şi a produs urmări pe raza municipiului Bucureşti prin raportare la faptul că fondurile accesate ar fi fost achitate din fondurile Ministerului Dezvoltării Lucrărilor şi Administraţiei Publice, autoritate în dauna căreia s-ar fi produs prejudiciul. De altfel, procurorul a depus la dosar constituirea de parte civilă formulată de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

În egală măsură, potrivit art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Or, evaluând datele concrete ale speţei prin prisma dispoziţiilor legale care guvernează competenţa teritorială a instanţelor, anterior menţionate, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., fiind instanţa în raza căreia s-au realizat urmările activităţii infracţionale.

Nu este lipsit de importanţă faptul că Tribunalul Bucureşti este instanţa care a soluţionat cererile privind dispunerea unor măsuri preventive faţă de inculpaţii din cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de contestatorii A. şi SC B. SRL împotriva ordonanţei de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 28.06.2022 emisă în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului European, precum şi a modului de aducere la îndeplinire a acestora, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 august 2022.

GGC - ED