Lifting of precautionary seizure in tax evasion case after full payment of damages and statutory surcharge

Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în baza art. 2502 C. proc. pen., cu privire la măsurile asigurătorii s-au dispus următoarele:

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpatul B. şi partea responsabilă civilmente SC C. SRL BACĂU prin ordonanţa procurorului din data de 04.09.2014, modificată prin ordonanţa din data de 11.09.2014 şi ordonanţa din 13.02.2015.

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpatul D. prin ordonanţa din data de 12.02.2015 pentru hotel şi clădiri administrate în complexul E. şi prin ordonanţa procurorului din data din data de 19.03.2015 până la suma de 1.752.380 RON.

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate de procuror faţă de inculpatul F. prin ordonanţele din 01.09.2014 şi 04.09.2014, precum şi poprirea dispună prin ordonanţa din 22.12.2014.

Menţinerea măsurile asigurătorii luate prin ordonanţele din 01.09.2014, 04.09.2014 şi 22.12.2014 faţă de inculpatul G.

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţele din 04.09.2014 şi 22.12.2014 faţă de inculpata H. şi partea responsabilă civilmente SC I. SRL şi prin ordonanţele din 10.11.2014.

Ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de inculpatul J. şi partea responsabilă civilmente SC K. SRL prin ordonanţele din 01.09.2014, 04.09.2014, 15.09.2014 şi 26.01.2015.

Menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de L. şi SC M. SRL prin ordonanţele din 04.09.2014 şi 22.12.2014.

Menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de inculpatul N. şi SC O. SRL prin ordonanţele din 04.09.2014 şi 22.12.2014.

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa din 09.02.2015 faţă de inculpatul A.

Menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de inculpatul P. şi partea responsabilă civilmente SC Q. SRL prin ordonanţa din data de 13.02.2015.

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate de inculpatul R. şi partea responsabilă civilmente SC S. SRL prin ordonanţa din 22.12.2014 cu privire la privire la bunurile mobile aparţinând SC S. SRL.

Ridicarea măsurilor asiguratorie luată faţă de inculpatul T. prin ordonanţa din 10.03.2015 cu privire la apartamentul situat în Bacău, str. x, 12/D, jud. Bacău.

Ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpatul U. şi partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin ordonanţele din 22.12.2014, 14.01.2015 şi 12.02.2015.

Menţinerea măsurilor sechestrului asigurător luată prin ordonanţa din data de 21.01.2015 faţă de inculpatul W. şi partea responsabilă civilmente SC X. SRL.

Ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpatul U. şi partea responsabilă civilmente SC Y. SRL prin ordonanţele din 22.12.2014 şi 29.01.2015.

Ridicarea măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpatul Z. şi partea responsabilă civilmente SC AA. SRL prin ordonanţele procurorului din 12.02.2015 şi 09.03.2015.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii faţă de inculpaţi şi părţile responsabile civilmente, cu excepţia inculpatului Z. şi părţii responsabile civilmente SC AA. SRL, inculpatului J. şi părţii responsabile civilmente SC K. SRL, inculpatului T. şi părţii responsabile civilmente SC BB. SRL, inculpatului U. şi părţilor responsabile civilmente SC Y. SRL şi SC V. SRL, Curtea le-a menţinut.

Luând în considerare că inculpaţii Z., J., T. şi U. au achitat prejudiciile şi accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, Curtea a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de inculpaţii Z., J., T. şi U. şi de părţile responsabile civilmente SC AA. SRL, SC K. SRL, SC BB. SRL, SC Y. SRL şi SC V. SRL.

Împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2015/a30, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

În esenţă, contestatorul a susţinut că, după cum recunoaşte chiar partea civilă, prejudiciul cu care aceasta s-a constituit parte civilă faţă de inculpatul A. şi a părţii responsabile civilmente SC CC. SRL a fost achitat în integralitate. Mai mult, pe lângă prejudiciu, a fost achitată şi majorarea cu 20% din baza de calcul, astfel cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. În condiţiile acoperirii integrale a prejudiciului, precum şi a majorării de 20% din baza de calcul, menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanţa din 09.02.2015 asupra bunurilor sale nu mai are niciun fundament, întrucât instituirea unei astfel de măsuri asigurătorii a avut drept scop repararea presupusei pagube produsă prin presupusa infracţiune, iar valoarea acesteia a fost achitată în integralitate, aşa cum a arătat, fiind evident că soluţia dispusă de instanţă prin încheierea din 02.02.2022 este în contradicţie cu normele legale şi cu situaţia de fapt care rezultă din dosar. Mai mult, după cum se poate observa din încheierea din 02.02.2022, instanţa a dispus ridicarea măsurii asigurătorii faţă de alţi inculpaţi care au acoperit în integralitate suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă. Or, aplicarea unui tratament diferenţiat faţă de acesta, în condiţiile în care situaţiile nu sunt diferite, atrage nelegalitatea soluţiei dispusă de instanţă prin încheierea din 02.02.2022. Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de judecată a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de persoanele care au achitat presupusul prejudiciu în prezenta cauza, este evident că aceeaşi soluţie s-ar fi impus şi în cazul său.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen. (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. (41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie. (5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. (6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile. (7) Măsurile asigurătorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei autorităţi sau instituţii publice ori unei alte persoane de drept public şi nici bunurile exceptate de lege.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Prin ordonanţa din 9 februarie 2015 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 181.911,57 RON (43.105 euro) asupra următoarelor bunuri imobile, constând în imobil reprezentând teren în suprafaţă de 347 mp şi casă de locuit în suprafaţă de 204 mp, în municipiul Piatra Neamţ, str. x, jud. Neamţ, înregistrat sub numărul de carte funciară x, cu o valoare de piaţă de 483.981 RON (111.687 euro), aparţinând inculpatului A. şi ridicarea măsurii popririi instituite prin ordonanţa din 04.09.2014, pe contul aparţinând SC CC. SRL, deschis în cadrul DD., în vederea plăţii prejudiciului în sumă 112.241 Iei, prin virarea acestei sume în contul de plăţi al prejudiciilor cauzate prin evaziune fiscală aparţinând ANAF.

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 25 mai 2015, emis Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Bacău, printre alţii, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. b) Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 328/D/din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus, printre alţii, condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. şi spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 lit. b) din Legea 656/2002 republicata cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 19 din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu inculpatul F. şi partea responsabila civilmente SC CC. SRL la plata sumei de 294.152,57 RON către partea civilă AJFP Bacău.

Împotriva acestei sentinţe s-au formulat apeluri, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău.

La data de 02 februarie 2022, Curtea de Apel Bacău a procedat la verificarea potrivit art. 2502 C. proc. pen. a măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpaţi în cauza privind apelurile formulate împotriva Sentinţei penale nr. 328/D/27.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2015, ocazie cu care a menţinut măsurile asiguratorii luate faţă de inculpatul A.

Cu privire la inculpaţii Z., J., T. şi U., constatând că au achitat prejudiciile şi accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de inculpaţii aceştia şi faţă de părţile responsabile civilmente SC AA. SRL, SC K. SRL, SC BB. SRL, SC Y. SRL şi SC V. SRL.

Aşadar, instanţa a apreciat că achitarea prejudiciului şi a accesoriilor inclusiv a procentului de 20% prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 reprezintă motivul pentru ridicarea măsurilor asigurătorii.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte constată că din adresa nr. x/19 octombrie 2021 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ rezultă că valoarea prejudiciului cu care ANAF s-a constituit parte civilă faţa de acesta şi a părţii responsabile civilmente SC CC. SRL este 294.152 RON, din care, impozit pe profit 117,661 RON şi TVA 176.491 RON, şi a fost achitat în integralitate. Valoarea majorată a acestuia cu 20 % este în cuantum de 352.982 RON, din care impozit pe profit 141.193 RON şi TVA 211.789 RON şi, de asemenea, a achitat în integralitate, respectiv la data de 19 octombrie 2021. Totodată, în aceeaşi adresă s-a precizat că modalitatea de achitare a prejudiciului, precum şi a majorării de 20% a acestuia este prezentată în anexa 1 ce însoţeşte adresa ANAF, dobânzile şi penalităţile datorate pentru prejudiciul cauzat, în cuantum total de 294.152 RON, calculate până la data achitării efective a acestuia, fiind în sumă de 259.033 RON, din care dobânzi în sumă de 214.910 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 44.123 RON, modul de calcul al acestor sume fiind detaliat în anexa 2 ataşată adresei.

Aşadar, contestatorul A. a achitat suma de 294.152,57 RON cu care Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF s-a constituit parte civilă faţă de acesta şi a părţii responsabile civilmente SC CC. SRL şi care reprezintă presupusul prejudiciu din dosar, precum şi valoarea majorată a prejudiciului cu 20%.

Referitor la accesorii, Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în vigoare de la 04 aprilie 2021, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, s-a modificat şi s-a completat după cum urmează:

"La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins: La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins: "(11) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare. (12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11)."

Prin Decizia nr. 17/2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie RIL a stabilit " În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală".

Aşadar, Înalta Curte reţine că prejudiciul cu care partea civilă s-a constituit faţă de inculpatul A. a fost achitat în integralitate şi, mai mult, pe lângă prejudiciu, a fost achitată şi majorarea cu 20% din baza de calcul, astfel cum aceasta este prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În condiţiile acoperirii integrale a prejudiciului, precum şi a majorării de 20% din baza de calcul, menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanţa din 09.02.2015 asupra bunurilor contestatorului A. nu mai are niciun fundament, întrucât instituirea unei astfel de măsuri asigurătorii a avut drept scop repararea presupusei pagube produsă prin presupusa infracţiune, iar valoarea presupusei pagube a fost achitată în integralitate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că faţă de inculpaţii Z., J., T. şi U. prima instanţă a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii constatând că au achitat prejudiciile şi accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, astfel încât, constatând că şi inculpatul A. au achitat prejudiciile şi accesoriile, inclusiv procentul suplimentar de 20% prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, se impune ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse faţă de acesta.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea măsurii sechestrului, cât şi în perioada în care acesta este menţinut trebuie respectată exigenţa de proporţionalitate a măsurii asigurătorii cu scopul urmărit pentru ca măsura procesuală restrictivă de proprietate să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate. În acest sens, relevantă este cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut necesitatea aplicării testului de proporţionalitate şi încălcarea exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană faţă de durata excesivă a măsurilor asigurătorii.

De asemenea, proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Va desfiinţa, în parte, încheierea atacată numai cu privire la contestatorul A. şi va ridica măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa din 09.02.2015 faţă de acesta de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT, în Dosarul nr. x/2012

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, încheierea atacată numai cu privire la contestatorul A. şi ridică măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa din 09.02.2015 faţă de acesta de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT, în Dosarul nr. x/2012

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED