Failure of cassation to reassess factual valuation of timber in challenging objective typicity of aggravated illegal logging and theft offenses

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldoviţa sau Primăriei Vatra Moldoviţei, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

2. A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldoviţa sau Primăriei Vatra Moldoviţei, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

3. A fost condamnatul inculpatul C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, a fost obligat inculpatul C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen. În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldoviţa sau Primăriei Vatra Moldoviţei, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

4. A fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârşită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen. În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldoviţa sau Primăriei Vatra Moldoviţei, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) şi 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 8 din O.U.G. nr. 85/2006, art. 33 din Legea nr. 46/2008, s-a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii să plătească, în solidar, părţii civile Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa, suma de 37.972,91 RON cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a reţinut, următoarele:

În fapt, la data de 09 iulie 2016, inculpaţii A., B., C. şi D. au pătruns, fără drept, în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa şi au tăiat, fără drept, un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoasă, care nu purtau marca silvică de tăiere, iar ulterior au transportat arborii cu un TAF până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 m2, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 RON.

S-a reţinut că situaţia de fapt reiese din coroborarea ansamblului materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracţiunii silvice, fişa de calcul a valorii pagubelor, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică, declaraţiile martorilor E., F., G., H., înscrisurile întocmite de Ocolul Silvic Moldoviţa privind înstrăinarea materialului lemnos aflat în custodie, declaraţiile martorilor I., J. şi K.

Instanţa de fond a reţinut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele de tăiere fără drept de arbori şi de furt de arbori au fost comise de către coinculpaţii A., B., C. şi D., din raportul şi din declaraţia martorului E. reieşind, fără echivoc, că acesta i-a surprins şi identificat pe cei patru inculpaţi în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, având asupra lor motoferăstraie şi un TAF cu care transportau, la momentul surprinderii, un număr de 4 arbori tăiaţi. Prezenţa coinculpaţilor la locul comiterii infracţiunii este confirmată şi de martorii F. şi G., aceştia arătând că cei patru coinculpaţi au recunoscut, la momentul surprinderii lor în u.a. 230 B, că au tăiat, în mod nelegal, 19 arbori, specia molid şi brad.

Referitor la volumul la cioată a celor 19 arbori tăiaţi fără drept de către inculpaţi, s-a constatat că acesta a fost determinat în mod corect de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pentru volumul total de 55,423 mc rezultând o valoare totală a pagubei de 37.972,91 RON (31.6444.09 RON pagubă efectivă + 6.328,91 RON TVA).

În drept, s-a reţinut că fapta coinculpaţilor A., B., C. şi D. care, la data de 09 iulie 2016, au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic constă în tăierea de arbori, în prezenta cauză coinculpaţii A., B., C. şi D. procedând împreună la tăierea unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa.

Referitor la cerinţa esenţială ataşată elementului material, care implică ca tăierea arborilor să se facă fără drept, s-a arătat că aceasta este respectată în prezenta cauză, coinculpaţii A., B., C. şi D. nefiind autorizaţi să taie un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa. Mai mult, în susţinerea acestei concluzii pledează şi împrejurarea că cei 19 arbori tăiaţi nu purtau marca silvică de tăiere, parcela nr. 230 fiind la acea dată în exploatarea firmei administrată de martorul G.

Urmarea imediată a infracţiunii constă, în principal, într-o stare de pericol cu privire la relaţii sociale legate de integritatea fondului forestier naţional, tăierea unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase din acest fond având consecinţe directe asupra întinderii acestuia. Totodată, în subsidiar, s-a constatat că infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, aduce atingere şi relaţiilor patrimoniale ale părţii civile Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa, ca urmare a tăierii unui număr de 19 arbori specia molid şi brad fiind prejudiciat patrimoniul acesteia.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, s-a arătat că aceasta rezultă din materialitatea faptei, simpla tăiere a unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase având drept efect micşorarea fondului forestier naţional.

Fapta săvârşită de coinculpaţii A., B., C. şi D. îmbracă forma infracţiunii consumate, urmarea imediată fiind deja produsă.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că fapta a fost săvârşită de inculpaţii A., B., C. şi D. cu intenţie directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., aceştia având reprezentarea faptelor lor şi a consecinţelor acestora, prevăzând rezultatul socialmente periculos şi urmărind producerea acestuia.

Deopotrivă, instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor A., B., C. şi D. care, la data de 09 iulie 2016, după ce au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, i-au transportat cu un utilaj forestier TAF până la baza parcelei, au secţionat lemnul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material este reprezentat de acţiunea de luare a unui bun mobil aflat în posesia sau detenţia unei alte persoane, fără consimţământul acesteia, fiind necesară deposedarea persoanei vătămate, adică scoaterea bunului mobil din sfera de stăpânire a acesteia, şi împosedarea făptuitorului. Prin acţiunile acestora, coinculpaţii au scos din sfera de dispoziţie a părţii civile Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa cei 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, tăiaţi în prealabil din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa.

Acţiunea de împosedare reiese nu numai din faptul că cei patru inculpaţi au transportat materialul lemnos cu TAF-ul condus de coinculpatul D. la baza parcelei u.a. 230 B ci şi din aceea că aceştia au procedat, la momentul la care martorii E., F. şi G. au părăsit locul comiterii infracţiunii pentru a solicita intervenţia lucrătorilor de poliţie, la secţionarea celor 19 arbori specia molid şi brad în bucăţi de dimensiuni de 1 - 3 m fiecare.

Urmarea imediată a infracţiunii de furt de arbori constă în schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, acţiunea de transportare a bunurilor din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, ulterior tăierii, cu utilajul propriu, având drept consecinţă directă ieşirea acestora din sfera de stăpânire a părţii civile.

Sub aspectul laturii subiective, coinculpaţii A., B., C. şi D. au săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., aceştia prevăzând rezultatul acţiunilor lor şi urmărind producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.

La individualizarea pedepselor principale la care au fost condamnaţi cei patru inculpaţi pentru săvârşirea, la data de 09 iulie 2016, a unei infracţiuni de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic şi a unei infracţiuni de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, instanţa de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, respectiv pedeapsa închisorii de 2 la 7 ani închisoare.

Referitor la gravitatea infracţiunii, respectiv împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul şi scopul săvârşirii infracţiunii, s-a reţinut că infracţiunea săvârşită de cei patru coinculpaţi prezintă un grad sporit de pericol social, urmarea imediată, constând în producerea unei stări de pericol cu privire la relaţii sociale legate de integritatea fondului forestier naţional, ca urmare a micşorării acestuia, fiind deja realizată. La stabilirea gravităţii infracţiunii, instanţa s-a raportat şi la împrejurările de comitere a acesteia, cei patru coinculpaţi profitând de faptul că în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, se desfăşura în mod legal o activitate de exploatare, autorizată în condiţiile legii, putând justifica în acest sens tăierea, transportarea celor 19 arbori de la faţa locului şi ulterior însuşirea contravalorii acestora. De asemenea, s-a constatat că inculpaţii au profitat şi de superioritatea lor numerică în faţa agenţilor constatatori, exercitând presiuni asupra lor pentru a părăsi zona în care s-a constatat că au fost transportaţi arborii. Mai mult, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevant şi faptul că cei patru coinculpaţi au procedat la secţionarea celor 19 arbori specia molid şi brad în bucăţi de dimensiuni de 1 - 3 m fiecare, reducându-le nu numai posibilităţile de utilizare ci şi valoarea de piaţă, această conduită fiind adoptată în semn de răzbunare faţă de organele constatatoare şi profitând de lipsa lucrătorilor de poliţie de la locul evenimentului, aceştia fiind implicaţi în soluţionarea unui alt eveniment.

Deopotrivă, au fost avute în vedere mijloacele folosite la comiterea faptei, cei patru inculpaţi având asupra lor atât motoferăstraie, cât şi un TAF, pentru transportarea materialului lemnos tăiat fără drept.

În final, la stabilirea gravităţii infracţiunii, instanţa de fond a avut în vedere şi numărul arborilor doborâţi (19 arbori specia molid şi brad), cât şi dimensiunile acestora şi valoarea lor de piaţă (37.982,91 RON).

Cu privire la circumstanţele personale, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a avut în vedere conduita adoptată după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, natura şi frecvenţa antecedentelor penale, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, instanţa reţinând că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, negând prezenţa sa în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa la data de 09 iulie 2016. Referitor la natura şi frecvenţa antecedentelor penale, s-a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în cursul anului 2002 la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare. Cu toate acestea, s-a constatat că prezentele infracţiuni comise de inculpatul A. nu sunt de natură a conduce la reţinerea tratamentului sancţionator al recidivei ori a pluralităţii intermediare. S-a mai constatat că inculpatul are 43 de ani, este căsătorit, a absolvit 8 clase, fiind fără loc de muncă. Acesta este caracterizat de autoritatea tutelară şi de asistenţă socială şi de Oficiul Parohial Ortodox Moldoviţa ca fiind o persoană care dă dovadă de un comportament sobru, fiind apreciat de colectivitate, având relaţii bune cu vecinii săi, necreând greutăţi organelor locale ale administraţiei de stat.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului B., instanţa de fond a reţinut că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, negând prezenţa sa în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa la data de 09 iulie 2016. Referitor la natura şi frecvenţa antecedentelor penale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, acesta se află la primul contact cu legea penală. S-a mai constatat că inculpatul B. are 41 de ani, este căsătorit şi are 2 copii minori, a absolvit 8 clase generale, fiind fără loc de muncă, lucrând sezonier cu contract de muncă în Germania. Acesta este caracterizat de autoritatea tutelară şi de asistenţă socială ca fiind o persoană cu o comportare corespunzătoare, fiind cunoscut ca o persoană harnică, respectuoasă, fără vicii.

Privitor la inculpatul C., s-a reţinut că nici acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, negând prezenţa sa în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa la data de 09 iulie 2016. Referitor la natura şi frecvenţa antecedentelor penale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, acesta se află la primul contact cu legea penală. Inculpatul este caracterizat de autoritatea tutelară şi de asistenţă socială ca fiind o persoană cu o comportare corespunzătoare, fiind cunoscut ca o persoană harnică, respectuoasă, fără vicii.

Totodată, şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., instanţa de fond a reţinut că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, negând prezenţa sa în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa la data de 09 iulie 2016. Referitor la natura şi frecvenţa antecedentelor penale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, acesta se află la primul contact cu legea penală. Inculpatul este caracterizat de autoritatea tutelară şi de asistenţă socială ca fiind o persoană cu o comportare corespunzătoare, fiind cunoscut ca o persoană harnică, respectuoasă, fără vicii. De asemenea, inculpatul este recomandat de Parohia Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - ca fiind un enoriaş vrednic şi membru al Bisericii Ortodoxe Române şi al comunităţii. Cu toate acestea, la stabilirea periculozităţii persoanei inculpatului D., instanţa nu a putut să facă abstracţie de faptul că acesta deţine cunoştinţele necesare pentru a conduce şi manevra utilajele forestiere, alegând, în schimb, să utilizeze aceste cunoştinţe în vederea comiterii unei infracţiuni, iar nu pentru a desfăşura activităţi remunerate licite. În final, s-a reţinut că inculpatul are 34 de ani, este necăsătorit, nu are copii, a absolvit 8 clase generale, lucrând în cadrul SC L. SRL.

Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate către minim, este suficientă pentru reeducarea celor patru inculpaţi şi pentru atingerea scopului pedepsei.

Având în vedere că infracţiunile săvârşite de inculpaţi au adus atingere nu numai patrimoniului persoanei vătămate, dar şi, în principal, relaţiilor sociale referitoare la integritatea fondului forestier naţional, instanţa de fond a apreciat că aceştia au devenit nedemni de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi aleşi în autorităţile publice.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 91 din C. pen., instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa de fond a reţinut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.972,91 RON, compusă din contravaloarea prejudiciului - 31.644,09 RON şi TVA - 6.328,91 RON.

Plecând de la dispoziţiile art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut, prin raportare la prevederile art. 1357 alin. (1) din C. civ. şi la situaţia de fapt din prezenta cauză, că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită (tăierea fără drept a celor 19 arbori specia brad şi molid şi furtul ulterior al acestora), un prejudiciu cert şi nereparat, un raport de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) şi vinovăţia inculpaţilor.

Referitor la cuantumul total al prejudiciului produs de coinculpaţii A., B., C. şi D., s-a constatat că acesta a fost determinat în mod corect de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008 şi ale O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora la cuantumul de 37.972,91 RON.

În ceea ce priveşte modalitatea în care coinculpaţii A., B., C. şi D. urmează să repare prejudiciul, instanţa de fond a constatat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1382 din C. civ., inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, la repararea prejudiciului cauzat.

Împotriva Sentinţei nr. 87 din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi inculpaţii A., M., B. şi C., pentru motivele prezentate în scris şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, consemnate pe larg în încheierea de şedinţă de la termenul din 17 decembrie 2022, când au avut loc dezbaterile.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) şi (2), art. 420 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele:

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, coroborate cu probele administrate în faza procesuală a apelului, conduc la reţinerea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a situaţiei de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv aceea că, în data de 09 iulie 2016, inculpaţii A., B., C. şi D. s-au deplasat în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, aflat în gestiunea pădurarului E., de unde au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D. până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 RON.

În susţinerea acuzaţiilor aduse celor patru inculpaţi Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a indicat declaraţiile martorilor oculari E., pădurarul responsabil de cantonul silvic Dubul de unde au fost sustraşi arborii, F., inginerul silvic responsabil pe linie de pază şi vânătoare din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, şi G., administratorul societăţii SC "N." SRL, care avea în exploatare parcela de pe care au fost tăiaţi şi sustraşi arborii, toţi cei trei martori arătând în declaraţiile date că au constatat personal că cei patru inculpaţi transportau la baza parcelei arborii, recunoscând că ei sunt cei care i-au tăiat şi solicitând să fie lăsaţi să plece cu arborii tăiaţi.

Procedând la analiza apărărilor formulate de către inculpaţi, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte apărările inculpatului A., instanţa de apel le-a înlăturat, apreciind că sunt neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte aşa zisa "înscenare" de către organele silvice a incidentului din 09 iulie 2016 cu scopul de a-l pedepsi pe inculpatul A. întrucât, începând cu anul 2016, a demascat diverse ilegalităţi comise de personalul silvic pe raza Ocolului Silvic Moldoviţa, instanţa de apel a exclus o astfel de ipoteză, raportându-se la declaraţiile concordante ale martorilor oculari E., F. şi G.. Pe de altă parte, instanţa a exclus o posibilă înţelegere între angajaţii din cadrul Ocolului silvic Moldoviţa pentru a-l sancţiona pe inculpat pentru activitatea acestuia începând cu anul 2016, în condiţiile în care, la doar două zile de la data incidentului, pădurarul E. a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunilor silvice săvârşite de cei patru inculpaţi, proces-verbal ce a fost înaintat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin rezoluţia din 14 iulie 2016 a şefului Ocolului Silvic Moldoviţa, împreună cu plângerea penală nr. x/14 iulie 2016 ce a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în data de 21 iulie 2016.

Prin urmare, nu a fost reţinută apărarea inculpatului A. că prezenta cauză ar fi fost consecinţa unei "răzbunări" a organelor silvice împotriva sa (fiindu-i aduse la cunoştinţă acuzaţiile abia în 2018 şi, fiind demarate cercetările abia după ce, în anul 2016, inculpatul a formulat mai multe plângeri împotriva organelor silvice), în condiţiile în care, la doar cinci zile de la evenimentele din prezenta cauză, organele silvice au înregistrat la organele judiciare plângerea penală împotriva inculpaţilor.

Pe de altă parte, în chiar declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de apel (după ce i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că are dreptul la tăcere cu privire la faptele de exploatare ilegală a pădurilor derulate de el anterior anului 2016 şi care nu fac obiectul cercetărilor în prezenta cauză), acesta a recunoscut implicarea sa infracţională în exploatarea ilegală a pădurilor în perioada 2013 - 2015, menţionând că a abandonat activitatea infracţională din cauza faptului că nu era recompensat financiar pentru aceasta. Schimbarea conduitei inculpatului după ce a decis să renunţe la exploatarea ilegală a pădurilor, prin implicarea sa în activităţi de demascare a ilegalităţilor săvârşite de particulari şi de organele silvice (aşa cum aceste activităţi au fost reflectate în articolele de presă depuse la dosar de inculpat), deşi lăudabilă, nu îl poate absolvi pe acesta de răspunderea penală pentru infracţiunile silvice săvârşite anterior.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului A. că, la data de 09 iulie 2016, când s-au săvârşit faptele din prezenta cauză, el nu s-a aflat pe raza Ocolului silvic Moldoviţa, ci în localitatea Raşca, unde a participat timp de mai multe zile la strânsul fânului de pe terenul proprietatea socrilor săi, instanţa de apel a reţinut că nici aceasta nu a fost probată de inculpat. În dovedirea susţinerilor sale, inculpatul a propus audierea în calitate de martor a soţiei sale, I., şi a martorilor O. şi P. În faţa instanţei de fond a fost audiată martora I., care a declarat că, la data presupusei fapte, inculpatul A. a participat toată ziua alături de ea şi de mai multe persoane (printre care martorii O. şi P.) la strânsul fânului de pe terenul de lângă casa părinţilor ei în localitatea Raşca.

În faţa instanţei de apel, la ultimul termen de judecată, au fost audiaţi şi martorii O. şi P. Astfel, martorul O. a declarat că a fost vecin cu inculpatul A. în localitatea Argel şi că, în prezent, inculpatul locuieşte la soacra lui, la Raşca. Martorul a menţionat că în fiecare an merge la Raşca pentru a-l ajuta pe inculpat la strânsul fânului şi face acest lucru începând cu anul 2016. În data de 01 iulie 2016 a fost la Raşca, timp de două săptămâni, la strânsul fânului la inculpatul A., alături de el fiind inculpatul, soţia acestuia, martorul P. şi alte persoane pe care nu le cunoaşte. Pe durata strânsului fânului, timp de două săptămâni, inculpatul A. nu a plecat nicăieri. Martorul a mai arătat că obişnuieşte să muncească şi la firma tatălui inculpatului din localitatea Argel, fiind plătit pentru munca prestată atât de inculpat, cât şi de tatăl acestuia. Întrebat fiind de către instanţă dacă a fost să-l ajute pe inculpatul A. la strânsul fânului şi în urmă cu 2 sau 3 ani, martorul O. a susţinut că a fost, însă, fiind întrebat despre datele la care a fost la inculpat la strânsul fânului în urmă cu 2 ani şi cu 3 ani, martorul a răspuns:

"nu pot preciza exact data la care am mers pentru că nu mai ştiu şi pentru că eu sunt mai greu de cap". Martorul P. a confirmat şi el că în vara anului 2016 l-a ajutat pe inculpatul A. la strânsul fânului în localitatea Raşca, prestând această activitate timp de 2 săptămâni, începând cu data de 01 iulie 2016, în toată această perioadă inculpatul stând doar la strânsul fânului. Alături de el la strânsul fânului a fost inculpatul, soţia acestuia, martorul O. şi alte persoane pe care nu le cunoaşte. A menţionat martorul că l-a ajutat pe inculpat la strânsul fânului în Raşca în ultimii opt ani. Întrebat fiind de către instanţă dacă a fost să-l ajute pe inculpatul A. la strânsul fânului şi în urmă cu 2 şi cu 3 ani, martorul P. a arătat că în urmă cu doi ani a fost la strânsul fânului la inculpat în perioada 15 - 16 iulie, iar acum 3 ani în lunile iunie - iulie - august, acesta fiind sezonul când se strânge fânul, însă nu-şi aminteşte data exactă în care a fost acolo.

Curtea de Apel Suceava, în acord cu instanţa de fond, a apreciat declaraţia martorei I. ca fiind nesinceră, raportat, pe de o parte, la relaţia pe care o are cu inculpatul A. (fiind soţia acestuia), iar, pe de altă parte, având în vedere declaraţiile concordante ale martorilor E., F. şi G., aceştia constatând personal prezenţa inculpatului A. pe raza Ocolului Silvic Moldoviţa la data de 09 iulie 2016 şi faptul că inculpatul a recunoscut tăierea arborilor. Totodată, instanţa de apel a apreciat ca fiind nesincere şi declaraţiile martorilor O. şi P. Astfel, deşi declaraţii sunt concordante între ele, ambii martori confirmând prezenţa inculpatului A. la data de 09 iulie 2016 pe raza localităţii Raşca la strânsul fânului, acestea nu pot fi credibile, atâta timp cât, fiind întrebaţi de instanţă despre data concretă la care au fost la strânsul fânului la locuinţa inculpatului din Raşca, în urmă cu trei ani, nu au putut indica o dată concretă, afirmând că nu-şi pot aminti acest lucru. Or, în condiţiile în care martorii nu au putut să-şi amintească datele concrete la care a avut loc strângerea fânului în urmă cu 3 ani (lucru de altfel explicabil prin trecerea timpului) este improbabil ca martorii să-şi amintească cu exactitate data şi intervalul orar când au mers la strânsul fânului la inculpat în urmă cu 5 ani. Instanţa de apel nu a negat posibilitatea ca martorii să-l fi ajutat pe inculpat la strânsul fânului în ultimii 5 ani, însă nu a putut valorifica declaraţiile acestora că în data de 09 iulie 2016, la ora 16:00, inculpatul a fost prezent doar în localitatea Raşca, în condiţiile în care trei martori oculari, prin declaraţii constante, au confirmat prezenţa inculpatului A. pe raza Ocolului Silvic Moldoviţa, în zona "Dubuleţ".

În consecinţă, apreciind că apărările inculpatului A. sunt neîntemeiate, instanţa de apel a constatat că soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond cu privire la acesta este corectă, probele administrate în cauză conducând la concluzia, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A. a săvârşit infracţiunile de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori pentru care a fost trimis în judecată.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., în susţinerea apărării că la data faptelor era angajat la SC "Q." SRL, acesta a depus în cursul judecăţii la instanţa de fond o adeverinţă de salariu emisă de societatea menţionată, care atestă că a fost angajat al acestei societăţi în perioada 10.03.2010 - 01.01.2017. Totodată, la solicitarea inculpatului, instanţa de fond a încuviinţat şi a procedat la audierea martorului K., care a arătat că, în urmă cu 4 ani (audierea martorului având loc în data de 09 decembrie 2020), a lucrat împreună cu inculpatul C. în Dorna, în pădure cu caii. A mai arătat martorul că uneori lucrau şi sâmbăta, iar alteori lucrau şi câte jumătate de zi.

În acord cu instanţa de fond, şi Curtea de Apel Suceava a apreciat că probele propuse de inculpatul C. nu pot conduce la reţinerea împrejurării că, la data de 09 iulie 2016, acesta s-a aflat la muncă în Vatra Dornei şi nu pe raza Ocolului Silvic Moldoviţa. Adeverinţa de salariu depusă şi declaraţia martorului K. confirmă că, la data de 09 iulie 2016, inculpatul C. era angajat la o firmă cu punct de lucru în Vatra Dornei, însă nu şi faptul că în acea zi, la ora 16:00, inculpatul se afla în Vatra Dornei, cu atât mai mult cu cât era o zi de sâmbătă, iar trei martori oculari au atestat prezenţa sa la acea dată pe raza Ocolului silvic Moldoviţa.

În consecinţă, instanţa de apel a respins solicitarea inculpatului C. de achitare, probele dovedind, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârşirea de către acesta a infracţiunilor pentru care a fost condamnat de instanţa de fond.

3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., Curtea de Apel Suceava a reţinut că în declaraţiile date în cursul urmăririi penale acesta a susţinut că în anul 2016 lucra la firma administrată de către numitul H., în calitate de operator al unui utilaj TAF, care îi aparţinea acestuia, că la data de 09 iulie 2016 nu a fost în cantonul administrat de către pădurarul E., cu TAF-ul numitului H., pentru a scoate arborii pe care i-ar fi tăiat A., B. şi C., că la data de 09 iulie 2016 nu s-a întâlnit în pădure cu pădurarul E., cu ing. F. sau cu numitul G. şi că nu poate preciza cu exactitate ce anume a făcut în ziua respectivă. Inculpatul D. a mai declarat că nu cunoaşte nimic cu privire la faptul că A., B. şi C. ar fi pătruns fără drept în fond forestier U.P. III Raşca, u.a. 230B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa şi că ar fi tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoasă, care nu purtau marcă silvică de tăiere, fapte care ar fi fost comise la data de 09 iulie 2016.

În cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, inculpatul D. şi-a rezervat dreptul la tăcere, drept la care a renunţat în faţa instanţei de apel, când a declarat că nu este reală acuzaţia care i se aduce. Acesta a menţionat că, în data de 09 iulie 2016, în calitate de tafist angajat la SC Tip SRL, a lucrat cu TAF-ul în cantonul silvic unde era o suprafaţă de pădure aflată legal în exploatarea firmei la care lucra. Acea suprafaţă de pădure se află la o distanţă de 5 km de locul de unde au fost tăiaţi cei 19 arbori care fac obiectul prezentei cauze. A mai arătat inculpatul că s-a aflat la locul de muncă în intervalul orar 08:00 - 16:00 după care a plecat acasă, iar în acea zi nu s-a întâlnit cu coinculpaţii.

În susţinerea apărării inculpatului D., în cursul urmăririi penale a fost audiat martorul H., administratorul societăţii SC R. SRL, care a declarat că firma pe care o administrează deţine două utilaje forestiere TAF, dintre care unul singur este funcţional, şi că în perioada cuprinsă între anii 2016 - 2017 la societatea sa a lucrat inculpatul D., în calitate de operator TAF, iar la data de 09 iulie 2016 numitul D. îşi desfăşura activitatea în cadrul societăţii menţionate, că la momentul respectiv firma avea o parcelă în exploatare în locul numit "Dubul", în apropierea locuinţei lui A. şi că obişnuia să îi lase TAF-ul inculpatului D., acesta venind cu utilajul de la domiciliu, la muncă. Reaudiat în faţa instanţei de fond, martorul H. a confirmat declaraţia dată în cursul urmăririi penale, completând faptul că, verificând în actele firmei, a constatat că inculpatul a lucrat la firma sa în data de 09 iulie 2016, fiind pontat pentru munca prestată în acea zi.

Ulterior, inculpatul D. a depus adeverinţa emisă de H., administrator la SC R. SRL, care confirmă că în perioada 05.05.2016 - 13.02.2017 inculpatul a fost angajat al societăţii în funcţia de tafist, iar la data de 09 iulie 2016 acesta a fost pontat la locul de muncă.

Analizând apărările inculpatului D., Curtea de Apel Suceava le-a apreciat ca neîntemeiate, considerând că probele administrate în apărare de inculpat confirmă faptul că, în data de 09 iulie 2016, acesta era angajat în calitate de tafist la firma administrată de martorul H. şi că, în acea zi, a desfăşurat activităţi la locul de muncă, însă acestea nu fac dovada că în, data de 09 iulie 2016, la ora 16:00, acesta nu s-a aflat în cantonul "Dubul", foarte aproape de locul unde firma la care lucra inculpatul avea în exploatare o parcelă. Prezenţa inculpatului D., conducând TAF-ul aparţinând firmei la care lucra, în cantonul "Dubuleţ", alături de ceilalţi trei coinculpaţi, transportând cei 19 arbori tăiaţi ilegal, este confirmată de martorii oculari E., F. şi G.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul D. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat de instanţa de fond.

4. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Curtea de Apel Suceava a reţinut că, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, inculpatul nu a dat declaraţii, valorificându-şi dreptul la tăcere, însă, în cadrul apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, acesta a indicat că, la data săvârşirii faptei din prezenta cauză, 09 iulie 2016, se afla în Germania, în derularea unui contract de muncă. În acest sens, inculpatul a depus la dosarul cauzei contractul de muncă încheiat cu S., durata contractului de muncă fiind de şase luni, în perioada 09 martie 2016 - 08 septembrie 2016. Totodată, inculpatul B. a depus la dosar un fluturaş de salariu emis de S., în care se menţionează numele acestuia, cu datele sale de identificare, "data intrării" - 07 iulie 2016, "data primei intrări" - 06 august 2016, cuantumul salariului şi al orelor suplimentare, deducerile reprezentând impozite şi taxe, suma achitată în numerar, precum şi menţiunea unor sume achitate cu titlu de plăţi suplimentare pentru perioada martie 2018 - iunie 2018. Deşi în cuprinsul fluturaşului de salariu menţionat nu se face referire la luna pentru care inculpatul a primit bani cu titlu de salariu, inculpatul a susţinut că acest ultim document reprezintă fluturaşul său de salariu pentru luna iulie 2016.

Tot în faţa instanţei de fond, la solicitarea inculpatului B., a fost audiat martorul J., care a arătat că a lucrat în fiecare an, în perioada 2016 - 2020, la cules de sparanghel la firma T., împreună cu inculpatul B.. A menţionat martorul că lucrau în perioade de câte 3 luni primăvara, din martie- aprilie, până în lunile iunie, iulie, august, când se termina sparanghelul. A declarat martorul că a lucrat cu inculpatul B., în acelaşi loc, la aceeaşi tarla şi a stat tot timpul cu acesta. Cu privire la anul 2016, martorul J. a menţionat că a stat până pe 27 iulie 2016, iar inculpatul a stat în toată această perioadă cu el şi îşi aduce aminte acest lucru întrucât a verificat contractul din acel an, contractul fiind în fiecare an de 3 luni. În dovedirea susţinerilor sale, martorul J. a depus la dosarul cauzei fluturaşul său de salariu, corespunzător lunii iulie 2016. În acest document emis pe numele martorului J. se menţionează "data intrării" - 14 aprilie 2016 şi "data ieşirii" - 27 iulie 2016.

În urma comparării fluturaşului de salariu depus de inculpatul B. cu cel depus de martorul J., s-a constatat că, deşi ambele fac dovada că inculpatul şi martorul au lucrat la aceeaşi firmă din Germania, din fluturaşul de salariu al martorului J. rezultă că acesta a lucrat la firma germană în perioada 14 aprilie 2016 - 27 iulie 2016, în vreme ce în fluturaşul inculpatului B. se menţionează ca dată a intrării - 07 iulie 2016, şi o dată a primei intrări - 06 august 2016, fără a fi menţionată o dată a ieşirii, cum e menţionat în fluturaşul de salariu al martorului J. Pe de altă parte, din fluturaşul de salariu al martorului şi din declaraţia acestuia rezultă că durata contractului de muncă al martorului era de 3 luni, în vreme ce durata contractului de muncă depus de inculpatul B. este de 6 luni. S-a constatat, aşadar, că regimul de muncă al martorului şi al inculpatului la firma din Germania este diferit, astfel încât declaraţia martorului J. că în luna iulie 2016 a lucrat cu inculpatul în Germania până în 27 iulie 2016 nu a putut fi avută în vedere.

În cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, la solicitarea instanţei adresată direct firmei germane la care inculpatul B. a susţinut că a fost angajat, de a indica perioada în care inculpatul a fost angajat la această firmă şi documentele care să ateste că în data de 09 iulie 2016 acesta a fost la serviciu, la dosarul cauzei a fost înaintată a adresă din partea firmei, redactată în limba română, în care se menţionează că inculpatul B. a lucrat la această firmă în perioada 09.03.2016 - 08.09.2016, neputând oferi mai multe documente deoarece nu mai are acces la ele, fiind preluate de contabilitate şi încheiate.

Totodată, la dosarul cauzei, inculpatul B. a depus o adresă pretins a fi fost emisă de S. în care se menţionează că nu poate oferi pontajul pe anii 2016, 2017 şi 2018 pentru că aceste documente au fost preluate de contabilitate şi au fost încheiate şi nu mai au acces la ele.

În cursul procedurii în faţa instanţei de apel, pentru a face dovada că în luna iulie 2016 s-a aflat în Germania, inculpatul B. a depus la dosarul cauzei un document prin care S. a emis o declaraţie dată în 19 decembrie 2016 către Oficiul Alocaţii pentru copii din cadrul Agenţiei Federale pentru Muncă din Germania, prin care se atestă că B. a fost angajat pentru desfăşurarea activităţii la nivel local fără întrerupere în perioada iunie, iulie, august 2016.

Pentru clarificarea aspectelor invocate în apărare de către inculpatul B., instanţa de apel, prin încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2021 a dispus, în baza Directivei 2014/41/EU privind ordinul european de anchetă în materie penală, emiterea unui Ordin European de Anchetă către autoritatea corespondentă din Germania, având ca obiect obţinerea de la autoritatea competentă în materie de raporturi de muncă/în materie fiscală din Germania a următoarelor informaţii: dacă inculpatul B. a prestat activităţi lucrative la firma S. în perioada 2016 - 2018, şi dacă a încasat venituri cu privire la perioada lucrată la această firmă;

în cazul în care se va răspunde că inculpatul B. a desfăşurat activităţi lucrative la firma S. în cursul lunii iulie 2016, să se menţioneze dacă raporturile de muncă s-au derulat pe parcursul întregii luni iulie 2016, sau doar în anumite zile din această lună; ce semnificaţie au menţiunile "data intrării", "data ieşirii" şi "data primei intrări" de pe fluturaşii de salariu depuşi la dosar de către inculpatul B.; cu privire la fluturaşul de salariu depus de inculpatul B., în care se menţionează data intrării - 07 iulie 2016, şi data primei intrări - 06 august 2016, fără a fi specificată şi o dată a ieşirii, se va solicita autorităţii competente să clarifice dacă, potrivit acestor menţiuni, la data de 07 iulie 2016 inculpatul B. se afla în derularea contractului de muncă încheiat cu S., sau dacă executarea contractului de muncă a început la data de 06 august 2016; care sunt datele de identificare ale firmei S., respectiv să se răspundă dacă codurile de identificare fiscală de pe fluturaşii de salariu depuşi la dosar de inculpatul B. (fluturaşul de salariu vizându-l pe B.

şi fluturaşul de salariu vizându-l pe J.) îi vizează pe angajaţi sau pe angajator; dacă, potrivit legislaţiei din Germania, angajatorii sunt obligaţi sau nu să arhiveze după 5 ani documentele privind contractele de muncă ale angajaţilor, iar în cazul în care se va răspunde că nu există o astfel de obligaţie, să se solicite firmei S. să comunice dacă în data de 09 iulie 2016 inculpatul B. a desfăşurat activităţi lucrative în cadrul acestei firme şi dacă a fost plătit pentru activitatea derulată în iulie 2016, şi să se ataşeze contractul de muncă încheiat în 2016 cu acest inculpat precum şi dovada plăţii acestuia pentru activitatea prestată în cursul lunii iulie 2016.

La data de 16 decembrie 2021 autorităţile judiciare germane (magistratul din cadrul Judecătoriei Straubing) au înaintat instanţei răspunsul la ordinul european de anchetă emis în cauză. Din procesul-verbal întocmit de autorităţile germane a rezultat că, în cauză, a fost audiat un reprezentant al S., responsabil pentru lucrătorii sezonieri în departamentul de personal al firmei menţionate, care a arătat că a verificat în documentele firmei şi a constatat că în contabilitatea firmei inculpatul B. nu apare ca fiind înregistrat pentru salarizare în anul 2016. A menţionat că prima dată când inculpatul B. apare înregistrat la această firmă ca lucrător sezonier este 06 aprilie 2017, fiind anexate în acest sens adeverinţele de impozit pe salariu şi statele de plată pentru anii 2017 şi 2018. Reprezentatul societăţii din Germania a susţinut că are acces la documentele din anul 2016 şi că nu este real faptul că după 5 ani documentele sunt arhivate. În legătură cu semnificaţia menţiunilor de pe fluturaşul de salariu, reprezentatul societăţii din Germania a menţionat că "data primei intrări" reprezintă data la care o persoană a fost angajată pentru prima oară la societate, arătând că în privinţa inculpatului B. această dată este 06 aprilie 2017.

Analizând declaraţia reprezentantului S., dată în faţa unui magistrat din cadrul Judecătoriei Straubing, însoţită de documente justificative, instanţa a constatat că rezultă cu claritate că, în anul 2016, inculpatul B. nu a avut încheiat un contract de muncă cu S. şi, prin urmare, atât contractul de muncă cât şi fluturaşul de salariu depuse de inculpatul B. ca fiind emise de S. nu sunt documente care pot fi folosite ca probă în dovedirea împrejurării că, la data de 09 iulie 2016, inculpatul B. se afla în Germania. Nici adresele pretins a fi emise de S., prin care se confirmă că inculpatul B. a fost angajatul acestei firme în anul 2016, în perioada 09 martie 2016 - 08 septembrie 2016, şi că nu pot fi înaintate documentele care atestă acest fapt, întrucât acestea sunt arhivate, nu pot fi avute în vedere la stabilirea împrejurării că, la data de 09 iulie 2016, inculpatul B. se afla în Germania, conţinutul acestor adrese fiind infirmat în mod oficial de reprezentantul firmei germane audiat în faţa instanţei din Germania.

În faza procesuală a apelului, inculpatul B. a fost de acord să dea o declaraţie, arătând că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori, întrucât la data la care se presupune că a săvârşit faptele se afla la muncă în Germania, la firma S., fiind angajat la această firmă din februarie 2016 şi până în prezent. Inculpatul a susţinut că nu ştie dacă a lucrat la această firmă în mod legal, fiindu-i date nişte hârtii să le semneze, neştiind însă ce a semnat. Totodată, a menţionat că a lucrat la această firmă împreună cu martorul J. şi cu vărul lui, U. În anul 2016 a venit în România doar două săptămâni, începând cu 01 august. Fiindu-i adus la cunoştinţă răspunsul autorităţilor din Germania la ordinul european de anchetă efectuat în cauză, inculpatul B. a menţionat faptul că, probabil, contractul său de muncă nu a fost înregistrat la autorităţi, astfel încât el nu apare în evidenţe ca lucrând în mod legal la această firmă din anul 2016. A arătat că firma la care lucra îl trimitea să lucreze la particulari acasă. Totodată, inculpatul a arătat că, după ce autorităţile germane au solicitat firmei la care el lucra informaţii despre faptul dacă a fost angajat la această firmă în anul 2016, a fost sunat de contabila firmei care l-a informat că nu mai are ce căuta la acel loc de muncă, pentru că şeful lui nu a înregistrat contractul său din 2016 şi îi este frică să nu aibă controale din partea autorităţilor germane. Inculpatul B. a susţinut că documentele depuse de el la dosar, respectiv contractul de muncă, fluturaşul de salariu şi declaraţia eliberată de angajator pentru Oficiul de alocaţii i-au fost înmânate de către reprezentanţii firmei germane, iar semnătura de pe contractul de muncă este a lui.

Instanţa de apel a reţinut că nu pot fi luate în considerare susţinerile inculpatului B., în sensul că a lucrat la firma germană în anul 2016 şi că actele depuse la dosar (contractul de muncă din 2016 şi fluturaşul de salariu) i-au fost înmânate de reprezentanţii firmei germane, acestea nefiind susţinute de niciun element probator. Pe de altă parte, şi dacă fluturaşul de salariu depus de inculpat la dosar şi care ar face dovada, în opinia sa, că la data de 09 iulie 2016 se afla în Germania, ar fi luat în considerare ca fiind emis de reprezentanţii societăţii germane, în opinia instanţei tot nu ar putea face dovada salariului primit de inculpat pentru luna iulie 2016, în condiţiile în care în conţinutul înscrisului se face dovada achitării unor sume cu titlu de plăţi suplimentare pentru perioada martie 2018 - iunie 2018. Prin urmare, fluturaşul de salariu pe care inculpatul susţine că l-a primit de la reprezentanţii firmei germane nu poate face dovada primirii salariului pentru iulie 2016, în condiţiile în care cuprinde dovada unor venituri salariale viitoare, aferente anului 2018. De altfel, tot probatoriul formulat în apărare de inculpatul B. a fost infirmat, pe de o parte, de declaraţiile constante ale martorilor E., F. şi G., iar pe de altă parte, de răspunsul oficial al reprezentanţilor societăţii din Germania, unde inculpatul a susţinut că a avut locul de muncă în data de 09 iulie 2016.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, şi în privinţa inculpatului B., probatoriul administrat în cauză face dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, a situaţiei de fapt reţinute în actul de acuzare, condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori fiind legală şi temeinică.

Fiind înlăturate toate apărările inculpaţilor B., C., D. şi A. şi constatând că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora şi a modalităţii de individualizare a executării pedepsei rezultante (aspect, de altfel, necontestat de inculpaţi), Curtea de Apel Suceava a apreciat că sunt neîntemeiate apelurile declarate de aceştia.

În ceea ce priveşte apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a constatat că acesta îl vizează numai pe inculpatul A., Ministerul Public criticând faptul că instanţa de fond nu a analizat antecedenţa penală a acestui inculpat, omiţând să contopească pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţe penale anterioare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată, înşelăciune, furt calificat, conducerea sub influenţa alcoolului şi a stupefiantelor. Totodată, a fost criticat cuantumul pedepselor la care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, solicitându-se majorarea acestora, precum şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, apreciind că, raportat la perseverenţa infracţională a inculpatului, la gravitatea faptelor şi la cuantumul ridicat al prejudiciului, se impune executarea de către inculpatul A. a pedepsei rezultante în regim penitenciar.

Analizând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Curtea de Apel Suceava le-a apreciat ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte antecedenţa penală a inculpatului A., s-a constatat că, potrivit fişei de cazier judiciar existentă la dosarul de urmărire penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedepse cu închisoarea prin sentinţe penale în anii 2001 şi 2002, condamnări faţă de care, raportat la data faptelor din prezenta cauză, s-a împlinit termenul de reabilitare şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea pedepselor din prezenta cauză. În aceeaşi fişă de cazier se face menţiunea punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat la data de 23 aprilie 2018 în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj şi ameninţare.

Pe parcursul judecăţii în faţa Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nici instanţa, din oficiu, şi nici procurorul nu au solicitat depunerea unei fişe de cazier actualizate a inculpatului A., astfel încât, deşi la data pronunţării sentinţei penale de către instanţa de fond, inculpatul A. fusese condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 115 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 819/01.10.2019 a Curţii de Apel Suceava, la pedeapsa de 1 an 9 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, această sentinţă nu a fost ataşată la dosarul cauzei.

Cum potrivit Deciziei nr. 70/15.10.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care exista o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă, Curtea de Apel Suceava nu a putut analiza direct în calea de atac a apelului contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 115 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 819/01.10.2019 a Curţii de Apel Suceava.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului A., instanţa de apel a constatat că acestea au fost corect individualizate de prima instanţă. Cum contribuţia celor patru inculpaţi la săvârşirea faptelor a fost egală, s-a apreciat că nu se justifică ca inculpatului A. să-i fie aplicate pedepse majorate.

Referitor la individualizarea pedepsei rezultante, Curtea de Apel Suceava a apreciat că, raportat la timpul scurs de la data faptei şi până în prezent (cinci ani), la faptul că pentru condamnările anterioare pentru care inculpatul a primit pedepse cu închisoarea, executate în regim penitenciar, s-a împlinit termenul de reabilitare, şi la împrejurarea că din anul 2016 inculpatul şi-a schimbat conduita, implicându-se în acţiuni de protejare a pădurilor, nu se justifică ca acesta să execute pedeapsa rezultantă în regim penitenciar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante dispusă de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi de inculpaţii A., D., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 87/24 iunie 2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casaţie inculpaţii B., C., D. şi A., fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

Prin motivele formulate, recurenţii au arătat că, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond, au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăieri fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, şi câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, au fost contopite pedepsele, fiecare fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, faţă de care instanţa de judecată a dispus suspendarea executării sub supraveghere şi a stabilit un termen de încercare de 4 ani, în conformitate cu art. 91 din C. pen.

Inculpaţii au formulat apel împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, considerând că este nelegală şi netemeinică, susţinând că singurele mijloace de probă administrate în acuzare sunt declaraţiile mincinoase, contradictorii şi incoerente ale martorilor E. şi F., funcţionarii silvici responsabili de paza cantonului silvic, şi G., agentul economic care exploata parcela de unde au fost tăiaţi arborii, despre care au apreciat că sunt autorii infracţiunilor silvice şi care se aflau în conflict cu inculpatul A.. În apărare, inculpaţii au susţinut că, la 09 iulie 2016, nu au săvârşit faptele de tăiere nelegală şi furt de arbori, nefiind împreună, ci angrenaţi în diverse alte activităţi gospodăreşti sau de serviciu, fiind administrate atât proba cu înscrisuri (contracte de muncă, adeverinţe, pontaje, fluturaşi salariu emise angajator), cât şi cea testimonială (fiind audiaţi martori, respectiv colegi de serviciu şi persoane din comunitate), toate probele administrate în apărare fiind înlăturate de către instanţele de judecată, motivându-se că nu se coroborează cu declaraţiile martorilor acuzării.

În motivarea recursului în casaţie, inculpaţii au susţinut că fapta de furt de arbori nu întruneşte, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016. Având în vedere modificările aduse conţinutului infracţiunilor silvice prevăzute de Legea nr. 46/2008, prin adoptarea Legii nr. 197/2020, intrate în vigoare la 11 septembrie 2020, recurenţii au apreciat că se impunea mai întâi determinarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu prevederile art. 5 din C. pen. Apărarea a susţinut că legiuitorul a hotărât să înăsprească noua reglementare, prin reducerea pragului valoric (prejudiciu adus pădurii/valoarea masei lemnoase) în funcţie de care se determină formele agravante ale infracţiunilor de tăiere nelegală şi furt de arbori, astfel încât Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la data săvârşirii faptelor, 09 iulie 2016, este legea mai favorabilă.

S-a mai susţinut că, pentru îndeplinirea condiţiilor de tipicitate, urmarea imediată a infracţiunii de furt de arbori constă în valoarea materialului lemnos sustras, care în forma agravantă reţinută trebuie să depăşească de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În schimb, astfel cum se reţine în hotărârile instanţelor de fond şi apel, inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea faptei anterior precizate, constând în aceea că, la 09 iulie 2016, au sustras un număr de 19 arbori, în volum total de 55,423 mc, reţinându-se un prejudiciu de 37.972,91 RON, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Recurenţii au solicitat să se constate că, sub aspectul urmării imediate, instanţa s-a raportat la valoarea prejudiciului produs pădurii, respectiv suma de 37.972,91 RON, stabilită de către organul silvic în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 85/2006 şi nu s-a raportat la valoarea materialului lemnos sustras, conform prevederilor art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008. În acest sens, s-a arătat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008, legiuitorul, în vederea realizării tipicităţii obiective, foloseşte două tipuri de valori, respectiv valoarea prejudiciului produs în cazul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 din Legea nr. 46/2008 şi valoarea materialului lemnos în cazul infracţiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 109 din Legea nr. 46/2008.

S-a susţinut că instanţele aveau obligaţia determinării valorii masei lemnoase sustrase, pe calea dreptului comun, prin administrarea de probe în contradictoriu (respectiv, prin întocmirea unui raport de constatare sau expertiză tehnică judiciară), fiind eronată asimilarea noţiunii prejudiciului adus pădurii cu cel al valorii masei lemnoase, valorile fiind radical diferite. Ulterior, prin raportare la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, instanţele puteau determina dacă faptele sunt infracţiuni şi, în caz afirmativ, în ce formă agravantă reglementată de art. 109 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 46/2008. Şi în acest caz, la stabilirea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, reglementat prin lege, instanţele aveau obligaţia de a face aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere, că la data săvârşirii faptelor, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era în valoare de 115 RON, conform Legii nr. 4/2015, iar ulterior, conform Legii nr. 265/2017, începând cu 01 ianuarie 2018, era în valoare de 164 RON.

S-a arătat că prin Decizia nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a stabilit că modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, atrage pentru cauzele aflate în curs de judecată fie incidenţa dispoziţiilor art. 4 din C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidenţa prevederilor art. 5 din C. pen. Astfel, având în vedere creşterea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ce creează condiţii mai favorabile inculpaţilor, instanţele aveau obligaţia de a determina urmarea imediată prin aplicarea legii mai favorabile, respectiv prin raportare la valoarea de 164 RON, prevăzută în Legea nr. 265/2017.

În continuare, inculpaţii au susţinut că fapta de tăiere nelegală de arbori nu întruneşte, din punct de vedere al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016. Raportat la prevederile art. 107 din Legea nr. 46/2008, în mod corect instanţele s-au raportat la prejudiciul (paguba) calculată de organele silvice conform prevederilor O.U.G. nr. 85/2006.

Cu toate acestea, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a stabilit prin Decizia nr. 12/2008, la nivel de principiu, faptul că determinarea efectivă a valorii prejudiciului constituie o cerinţă esenţială pentru tipicitatea infracţiunilor forestiere.

În consecinţă, recurenţii au solicitat să se constate că faptele reţinute de către instanţele de fond şi de apel nu întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de tăiere nelegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, lipsind urmarea imediată a laturii obiective a infracţiunilor.

Prin încheierea din data de 22 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., D., C. şi B. a fost admisă în principiu.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, instanţa a constatat că Decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv, în apel.

În ceea ce priveşte termenul de declarare a căii extraordinare de atac, s-a constatat că recurenţii inculpaţi A., D., B. şi C. au primit decizia pronunţată de instanţa de apel la data de 13 ianuarie 2022, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei (pe dovada de comunicare a deciziei către inculpaţii A. şi A. existând o menţiune referitoare la data de comunicare care a fost modificată prin ştersături, iniţial fiind imprimată o ştampila cu data de 14 ianuarie 2022), iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată, prin avocat V. (împuternicire avocaţială serie x nr. x/14 februarie 2022), la 15 februarie 2022, conform ştampilei de înregistrare a Curţii de Apel Suceava .

În privinţa inculpatului B., decizia pronunţată în apel a fost comunicată la adresa din comuna Moldoviţa, sat Argel, judeţul Suceava, la o dată neidentificată, semnând pentru primirea actului soţia acestuia, W. şi la 13 ianuarie 2022, la Cabinet de avocat X., semnând de primire avocatul X. .

În acest sens, s-au efectuat demersuri la Curtea de Apel Suceava, care a comunicat că este în imposibilitate de a indica data la care inculpaţii B., A., C. şi D. au primit Decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât toate dovezile de comunicare au fost ataşate la dosarul cauzei, care a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursului în casaţie. Dovezile de comunicare a deciziei au fost operate în aplicaţia Ecris, însă aceste menţiuni nu se mai regăsesc, întrucât au fost şterse pentru a se putea emite comunicarea recursului în casaţie (aplicaţia nepermiţând crearea unor comunicări distincte). S-a comunicat că, deşi s-au efectuat verificări de către compartimentul IT al instanţei, datele privind dovezile de comunicare a deciziei operate în aplicaţia Ecris nu au putut fi recuperate.

Având în vedere cele expuse mai sus, din care rezultă incertitudini cu privire la data de comunicare a Deciziei penale nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori către inculpaţi, Înalta Curte a apreciat că cerinţa legată de termenul de declarare a căii extraordinare de atac este îndeplinită, acesta fiind considerat formulat în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al părţii care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată şi semnătura. S-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte observând că în cererea de recurs în casaţie recurenţii au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen., susţinând că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-a reţinut că trebuie să existe o corespondenţă între motivele invocate şi cazurile de casare prevăzute de lege. Având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondenţa formală între elementele faptice reţinute în hotărârile recurate şi conţinutul constitutiv al infracţiunilor, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, s-a constatat că inculpaţii au susţinut că instanţele aveau obligaţia de face aplicarea legii penale mai favorabile, în ceea ce priveşte determinarea urmării imediate a infracţiunii, având în vedere că, la data săvârşirii faptelor, metrul cub de material lemnos era în valoare de 115 RON, conform Legii nr. 4/2015, iar prin Legea nr. 265/2017, începând cu 01 ianuarie 2018, s-a stabilit la valoarea de 164 RON. Recurenţii au susţinut, astfel, că lipseşte urmarea imediată componentă a laturii obiective a infracţiunii, aşa încât faptele reţinute nu întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii mai sus menţionate. Sub aspectul urmării imediate, inculpaţii au susţinut că instanţa s-a raportat la valoarea prejudiciului produs pădurii, respectiv suma de 37.972,91 RON, stabilită de către organul silvic în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 85/2006 şi nu la valoarea materialului lemnos sustras, potrivit art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, inculpaţii au susţinut că infracţiunile de tăiere nelegală de arbori reţinute de instanţele de judecată nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, lipsind urmarea imediată a laturii obiective a infracţiunii.

Instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu au fost dezvoltate critici de către recurenţi.

Având în vedere că recurenţii au invocat aplicarea legii penale mai favorabile raportat la urmarea imediată a faptelor penale pentru care au fost condamnaţi, s-a apreciat că motivele acestora vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Faţă de considerentele expuse, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., D., C. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 10 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în limitele anterior expuse, astfel că a fost admisă în principiu şi trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Conform jurisprudenţei instanţei supreme, "Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective" (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 140/RC/2019). "Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate." (Î.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 188/RC/2019).

Faţă de cele ce preced, instanţa constată că aspectele de fapt care privesc valoarea materialului lemnos, reţinute de instanţa de apel, nu pot fi modificate într-o cale de atac precum recursul în casaţie, în care nu se administrează probe. În calea de atac a recursului în casaţie urmează să se examineze doar dacă valoarea materialului lemnos, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost pronunţată soluţia de condamnare de către instanţa de apel.

Astfel, relativ la cele ce precedă, criticile privind lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, sunt analizate doar prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Verificând hotărârea recurată din această perspectivă, instanţa de recurs în casaţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte constată că s-a reţinut că, în data de 09 iulie 2016, inculpaţii A., B., C. şi D. s-au deplasat în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230B, canton silvic nr. x "Dubul", în locul numit "Dubuleţ" din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, aflat în gestiunea pădurarului E., de unde au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D. până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 RON, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Prin motivele de recurs în casaţie, inculpaţii B., C., D. şi A. au susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, în sensul că lipseşte urmarea imediată a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, "(1) Ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.".

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 constă, în principal, în producerea unei pagube în fondul forestier naţional, iar, în secundar, în cauzarea unui prejudiciu proprietarului sau deţinătorului terenului pe care se află vegetaţia forestieră.

Deopotrivă, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, "(1) Furtul de puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.".

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, urmarea imediată constă în producerea unei prejudicieri fondului forestier. În secundar, se produce o pagubă în patrimoniul proprietarului sau deţinătorului legitim al terenului.

Înalta Curte reţine că diferenţa de reglementare a urmării imediate ca element în conţinutul infracţiunilor silvice prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ori prevăzute de art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, nu produce consecinţele cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. decât dacă valoarea materialului lemnos sustras este sub valoarea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 ori dacă valoarea prejudiciului produs este sub valoarea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. Pentru ambele infracţiuni legea a prevăzut o limită minimă a consecinţelor actului de conduită, prin raportare la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Odată ce limita este atinsă, fapta este prevăzută de legea penală. Atunci când rezultatul calculului se situează peste limita prevăzută de lege, eventualele variaţii ale modului de calcul pentru preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior produc efecte doar în ceea ce priveşte încadrarea juridică şi nu exclud ilicitul penal.

Or, prin prisma cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menţionat neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, ci doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

În cauză, astfel cum s-a menţionat deja, s-a constatat, cu titlu definitiv, că inculpaţii A., B., C. şi D. au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D. până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 RON.

Aşadar, s-a avut în vedere atât valoarea prejudiciului produs, în ceea ce priveşte infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (aceasta fiind de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei), cât şi valoarea materialului lemnos sustras, referitor la infracţiunea de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (aceasta depăşind de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior).

Înalta Curte reiterează că apărările recurenţilor cu privire la modalitatea de stabilire a valorii prejudiciului produs (în situaţia infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008) şi a valorii materialului lemnos sustras (în cazul infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008) reprezintă o chestiune de fapt, ce vizează temeinicia hotărârii atacate. Astfel cum s-a menţionat anterior, finalitatea recursului nu este aceea de a supune cauza unei noi judecăţi, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Faţă de cele reţinute, se constată că apărările formulate de recurenţii inculpaţi sunt nefondate, deoarece sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C., D. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., C., D. şi A., în cuantum de câte 160 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C., D. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., C., D. şi A., în cuantum de câte 160 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 mai 2022.

GGC - ED