Disciplinary sanction for prosecutor's backlog of cases and failure to register correspondence: warning upheld and additional warning imposed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2021, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. m) teza a doua şi lit. t) teza a doua din aceeaşi lege.

II. Hotărârea instanţei disciplinare

2. Prin Hotărârea nr. 15P din 16 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, respingând, ca neîntemeiată, acţiunea formulată pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua şi lit. t) teza a doua din aceeaşi lege. Pentru a pronunţa această hotărâre, în raport cu probatoriul administrat, instanţa disciplinară a reţinut considerentele expuse rezumativ în continuare.

A. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004

3. Instanţa disciplinară a reţinut că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, pentru considerentele arătate în continuare.

4. Starea de fapt reţinută în cauză evidenţiază încălcarea de către procuror a responsabilităţilor specifice funcţiei, respectiv o încălcare a normelor legale ce instituie termenele în care se impunea soluţionarea cauzelor, pârâtul lăsând în nelucrare un număr de 170 dosare penale din cauzele ce i-au fost repartizate în perioadele ianuarie - martie 2020, aprilie - iunie 2020, iulie - septembrie 2020 şi octombrie - noiembrie 2020, dar şi un număr de opt cereri formulate de părţi, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la soluţionarea cauzelor în termenul prevăzut de lege ori, atunci când legea nu prevede un astfel de termen, în cadrul unui termen rezonabil, respectiv dispoziţiile art. 58 şi art. 322 alin. (1) din C. proc. pen., art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

5. În lipsa unor criterii prevăzute de lege în funcţie de care să se stabilească caracterul imputabil al nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, sunt avute în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de pârâtul procuror în perioada de referinţa şi în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduita este sau nu imputabilă acestuia, respectiv: durata efectivă a cauzelor lăsate în nelucrare de către acesta sau în care a realizat acte procedurale şi procesuale, dar fără a exista o ritmicitate; numărul dosarelor/cererilor/lucrărilor lăsate în nesoluţionare la momentul controlului; complexitatea cauzelor; volumul de activitate al procurorului etc.

6. În concret, s-au reţinut numărul mare de dosare şi cererile formulate de părţi lăsate în nelucrare pe perioade cuprinse între 10 luni şi 1 an şi 8 luni, deşi soluţionarea unora dintre lucrări reclama urgenţă, întrucât aveau propunere de terminare a urmăririi penale (12 dosare, dintre care, în 2 dosare fusese dispusă măsura controlului judiciar, care expirase), propunere de declinare (2 dosare) sau trecere a cauzei de la un organ la altul de poliţie (2 dosare), ceea ce ar fi impus ca pârâtul să manifeste un rol activ şi să dispună în respectivele cauze soluţii legale şi temeinice în termenele prevăzute de lege, iar acolo unde acestea nu sunt prevăzute, într-un termen rezonabil. Apărarea pârâtului în sensul că a efectuat deplasări la organele de poliţie în vederea supravegherii cauzelor aflate în lucru nu poate constitui o justificare pentru tergiversarea soluţionării lucrărilor, întrucât astfel de activităţi curente se regăsesc în activitatea oricărui procuror care supraveghează activitatea organelor de cercetare penală ale organelor de poliţie judiciară.

7. În ceea ce priveşte problemele de sănătate invocate în apărare de către pârât, din declaraţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu rezultă că problema medicală a fost adusă la cunoştinţă conducerii parchetului în luna decembrie 2020, iar, în luna ianuarie 2021, pârâtul a informat conducerea că a suferit o intervenţie chirurgicală, care a avut rezultate pozitive, şi este pregătit să revină la serviciu înainte de terminarea concediului medical prescris. Din declaraţia prim-procurorului şi din declaraţia grefierei B., rezultă că de două ori i s-a oferit sprijin procurorului în vederea grupării dosarelor pe categorii de soluţii şi în funcţie de vechimea acestora, precum şi pentru a identifica cereri formulate de părţi care nu sunt puse în dosare, de fiecare dată dosarele pârâtului fiind găsite în dezordine, pe podea, pe sub scaun şi nu în dulap.

8. Cu referire la problemele de sănătate invocate, s-a constatat că pârâtul procuror a efectuat un singur concediu medical în perioada 1 - 22 februarie 2021, iar, în cursul cercetării disciplinare, a depus acte medicale de specialitate şi o scrisoare medicală cu recomandări post-operatorii, deci ulterioare controlului efectuat de prim-procuror, din care rezultă, printre altele, că poate citi şi se poate reintegra social şi profesional cu unele mici precauţii, indicate în cuprinsul acesteia.

9. Cu privire la soluţionarea cu întârziere a celor opt cereri identificate în urmele dosarelor care au fost predate de către pârât, în declaraţia dată pe parcursul cercetării disciplinare, pârâtul a invocat, în apărare, situaţia sa medicală, complexitatea dosarelor în lucru şi erori în activitatea de grefă, precum şi faptul că acestea "nu necesitau urgenţă, în aşa fel încât să fie necesară aflarea adevărului în cauzele menţionate de către prim-procuror".

10. Referitor la dosarele cu propunere de declinare sau de trecere a cauzei la un alt organ, asupra cărora nu s-a pronunţat, pârâtul a arătat că acestea nu erau cauze urgente, în condiţiile în care, cu prilejul ascultării sale, a arătat că nu poate preciza dacă volumul de activitate sau problema medicală l-au împiedicat să se pronunţe şi nu poate face precizări cu privire la motivele temporizării acestor cauze.

11. Faţă de aceste apărări, s-a reţinut o lipsă de responsabilitate şi un dezinteres evident faţă de responsabilităţile pe care le implica funcţia deţinută, pârâtul neputând practic să îşi evalueze propria activitate.

12. Susţinerile pârâtului referitoare la prioritizarea activităţilor în funcţie de cauzele cu măsuri preventive, în special arestarea preventivă, şi în raport cu vechimea dosarelor nu se confirmă, întrucât în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020 în care a dispus măsuri preventive, după expirarea acestora, pârâtul nu a dispus soluţii cu prioritate.

13. În ceea ce priveşte volumul de activitate în perioada 2020 - semestrul I 2021, pârâtul s-a încadrat în media pe unitate în ceea ce priveşte dosarele repartizate şi soluţionate, însă a înregistrat un stoc de 250 dosare nesoluţionate la începutul anului 2020, având în vedere că, în anul 2019, a soluţionat 244 dosare din cele 494 repartizate, iar, în anul 2019, şi-a desfăşurat activitatea în intervalele ianuarie -14 martie şi 21 iunie - decembrie. De asemenea, s-a reţinut că numărul de dosare în care a formulat propuneri de arestare preventivă sau a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu nu este semnificativ mai mare decât al celorlalţi procurori din cadrul parchetului. Astfel, în anul 2020, procurorul a soluţionat 578 de dosare, din care 16 prin rechizitoriu, şi a formulat propuneri de arestare faţă de 10 inculpaţi, în condiţiile în care au fost procurori care au soluţionat un număr aproximativ egal sau mai mare de dosare, fiind dispuse soluţii de trimitere în judecată într-un număr mai mare de cauze.

14. În aceste condiţii, prelungirea procedurilor în dosarele ce i-au fost repartizate se datorează modului defectuos de gestionare a timpului de lucru şi de organizare a activităţilor, acestea fiindu-i exclusiv imputabile, în condiţiile în care, pentru motivele indicate anterior, apărările pârâului nu justifică nerespectarea de către acesta a dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cauzelor în termenele stabilite de legiuitor sau într-un termen rezonabil, în situaţia în care astfel de termene nu sunt prevăzute în mod expres.

15. În consecinţă, prin modalitatea de gestionare a dosarelor/lucrărilor care i-au fost repartizate spre soluţionare, pârâtul şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile judiciare prevăzute de legi şi regulamente, de natură a afecta drepturile procesuale ale părţilor, precum şi soluţionarea dosarelor într-un termen rezonabil.

16. Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia pârâtului procuror, sub forma intenţiei indirecte, rezultă din conduita pasivă adoptată cu privire la soluţionarea cauzelor evidenţiate anterior, fapt ce a avut drept consecinţă prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare.

17. Sub aspectul urmării imediate, inactivitatea pârâtului procuror, perpetuată în timp, de a lăsa în nelucrare un număr însemnat de dosare, a avut consecinţe atât asupra dreptului recunoscut părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzelor în termenele prevăzute de lege sau într-un termen rezonabil, acolo unde un asemenea termen nu a fost prevăzut, cât şi asupra stocului de activitate al acestuia, care a crescut, fiind afectată totodată şi activitatea celorlalţi procurori cărora le-au fost redistribuite dosarele nesoluţionate de către pârât.

18. La individualizarea sancţiunii, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară a avut în vedere consecinţele directe, imediate, ale faptelor, caracterul gradual al angajării răspunderii disciplinare, precum şi circumstanţele personale ale pârâtului, respectiv: vechimea în profesie - 22 de ani şi 11 luni în funcţia de procuror; aprecierile pozitive indicate în caracterizările depuse la dosar de către organele de poliţie; faptul că nu a mai fost sancţionat disciplinar; circumstanţe personale invocate de pârât în apărarea sa, cu privire la problemele de sănătate cu care s-a confruntat, respectiv cele dovedite cu acte medicale.

B. Cu privire la abaterea disciplinara prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

19. Prin hotărârea atacată, s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

20. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, în cauză, din probele administrate, rezultă că pârâtul a primit dosarul nr. x/2018 cu propunere de soluţionare direct de la poliţist, fără a fi înregistrat în evidenţele parchetului. Acest dosar a fost predat la 11 septembrie 2020 cu propunere legală (clasare) procurorului de caz, în speţă pârâtului, care a semnat în condica de primire-predare corespondenţă a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sibiu, aşa cum rezultă din lucrarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, dosarul fiind păstrat de către procuror în biroul său, fără a fi înregistrat în evidenţele parchetului şi fără a avea rezoluţia de repartizare a prim-procurorului.

21. Sub aspectul laturii subiective, nu se poate reţine că atitudinea psihică a pârâtului a fost aceea de desconsiderare a dispoziţiilor regulamentare, respectiv ale celor care se referă la circuitul corespondenţei (art. 128 - 129 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor), cu atât mai mult cu cât, din probele administrate în cauză, a rezultat că neînregistrarea acestui dosar în evidenţele parchetului a fost un caz izolat, de altfel chiar procurorul recunoscând că a omis să îl predea la grefă pentru a fi înregistrat şi predat pe circuit. Mai mult, s-a reţinut că Inspecţia Judiciară nu a analizat în niciun mod latura subiectivă a abaterii şi nici urmarea imediată a faptei ori inexistenţa unor cauze de exonerare care ar legitima angajarea răspunderii disciplinare.

C. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004

22. Instanţa disciplinară a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

23. Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua şi art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, se circumscrie abaterii disciplinare încălcarea de o gravitate deosebită a normelor de drept material sau procesual, care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de procuror şi pentru care, un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă), nu poate găsi o justificare.

24. Din probele administrate în cauză, rezultă că, la 14 şi 31 august 2020, pârâtului i-au fost predate, în vederea ataşării la dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020, două adrese ale Serviciului de Operaţiuni Speciale Sibiu la care erau ataşate suporturi tehnice ce conţineau note de redare ale interceptărilor efectuate în cele două dosare, acestea având caracter confidenţial. În dosarul nr. x/2020, pârâtul a întocmit rechizitoriu la 1 octombrie 2020, fiind sesizată în acest sens Judecătoria Sibiu, iar, în dosarul nr. x/2020, a dispus, la 21 septembrie 2020, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej. La 19 aprilie 2021, în urma redistribuirii dosarelor mai vechi aflate în lucru la procuror şi trecerii sale în sectorul judiciar, pârâtul a predat şi cele două adrese ale Serviciului de Operaţiuni Speciale Sibiu, la care erau ataşate suporturile tehnice ce conţineau notele de redare ale interceptărilor efectuate în dosarele menţionate.

25. Conform declaraţiei procurorului, dată pe parcursul cercetării disciplinare, cele două materiale rezultate din mandatele de supraveghere tehnică nu au fost relevante pentru soluţionarea cauzelor, astfel încât nu le-a valorificat în cadrul celor două dosare şi, ulterior, a omis să dispună arhivarea acestora.

26. Instanţa disciplinară a reţinut că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 58, art. 145 şi art. 142 alin. (6) din C. proc. pen., indicate în acţiunea disciplinară, întrucât acestea nu au legătură cu manipularea, înregistrarea şi conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică.

27. Sub aspectul laturii subiective, reţinând că, potrivit dispoziţiilor legale şi jurisprudenţei, un criteriu de apreciere a gravei neglijenţe, ca formă de vinovăţie specifică abaterii analizate, este caracterul grav al nesocotirii normelor de drept procesual, care se traduce prin încălcarea flagrantă a îndatoririlor profesionale cu consecinţe însemnate asupra actului de justiţie, a valabilităţii actelor încheiate şi a drepturilor procesuale ale părţilor, instanţa disciplinară a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că, prin predarea cu întârziere a notelor de redare transmise de Serviciul de Operaţiuni Speciale Sibiu, s-au produs astfel de consecinţe şi că, pe de altă parte, în acţiunea disciplinară nu sunt analizate nici latura subiectivă prin raportare la faptele concrete, nici urmarea imediată a faptelor imputate.

III. Recursurile declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

A. Recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară

28. Reclamanta Inspecţia Judiciară a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. m) teza a doua şi lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute de art. 100 din aceeaşi lege.

29. În susţinerea criticilor din recurs, pe baza argumentele din rezoluţia de exercitare a acţiunilor disciplinare, recurenta-reclamantă critică hotărârea atacată, în sensul celor arătate în continuare.

30. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se arată că, în contextul situaţiei de fapt reţinute în hotărârea atacată, pârâtului i se impută încălcarea dispoziţiilor art. 98, art. 128 şi art. 129 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru argumentele arătate în continuare.

31. În concret, procurorul a primit dosarul de la poliţist la 11 septembrie 2020, moment după care dosarul a fost ţinut în biroul său, fără a fi efectuat niciun demers, nici în sensul înregistrării, nici în sensul soluţionării dosarului, situaţia cauzei fiind lămurită în urma unei corespondenţe purtate de prim-procuror cu organele de poliţie, dosarul fiind predat la grefă nu din iniţiativa procurorului, ci ca urmare a dispoziţiei prim-procurorului de preluare a tuturor dosarelor pârâtului în vederea redistribuirii acestora pentru că erau lăsate în nelucrare.

32. Forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta este intenţia, iar împrejurarea că, ulterior, din neglijenţă, procurorul a omis să predea dosarul la grefă pentru a urma circuitul prevăzut de regulament nu prezintă relevanţă sub aspectul formei de vinovăţie, ci sub aspectul urmărilor conduitei adoptate.

33. Procurorul nu a contestat această stare de fapt, ci a încercat să îi dea o conotaţie favorabilă, în sensul că ar fi procedat astfel în repetate rânduri, pentru a reduce timpul de aşteptare la care erau obligaţi poliţiştii când predau corespondenţa la grefă.

34. Urmarea faptei a fost că dosarul nu a fost înregistrat în evidenţele parchetului timp de 7 luni.

35. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se arată că procurorului i se impută fapta de a păstra corespondenţa primită de la Serviciul de Operaţiuni Speciale Sibiu, cuprinzând note de redare interceptări, într-un dosar ce a fost declinat şi în altul care a fost soluţionat prin rechizitoriu, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 58, art. 142 şi art. 145 din C. proc. pen. referitoare la referitoare la manipularea, înregistrarea şi conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică. Se susţine că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru argumentele arătate în continuare.

36. Procurorul a omis, din neglijenţă, să ataşeze corespondenţa respectivă la dosarele pe care le soluţionase cu mai mult de 7 luni în urmă, aceasta fiind predată ca urmare a dispoziţiei de preluare a dosarelor aflate în lucru la pârât, în vederea redistribuirii întrucât erau lăsate în nelucrare.

37. Explicaţiile date de pârâtul procuror în cadrul cercetării disciplinare, în sensul că a evaluat materialele rezultate din mandatele de supraveghere tehnică şi că acestea nu erau relevante pentru cauze, astfel că nu le-a valorificat în cadrul dosarelor şi că, ulterior, a omis să dispună arhivarea acestora, nu pot scuza omisiunea, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte interceptările efectuate în dosarul în care şi-a declinat competenţa, nu puteau fi analizate de acesta sub aspectul utilităţii şi concludentei.

B. Recursul declarat de pârâtul A.

38. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II din prezenta hotărâre, a declarat recurs pârâtul A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.

39. Prin hotărârea atacată, în mod eronat s-a reţinut caracterul imputabil al faptei imputate din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii.

40. Recurentul-pârât susţine că în mod neîntemeiat au fost înlăturate apărările sale referitoare la problemele de sănătate (afecţiuni oftalmologice, 2 intervenţii chirurgicale la ambii ochi, cu reducerea acuităţii vizuale la 10 - 20%, concediu medical) şi la complexitatea activităţilor procurorului, ce presupune inclusiv deplasarea în teren şi la sediul organelor de poliţie.

41. În acest sens, recurentul-pârât reiterează apărările formulate în faţa instanţei disciplinare, referitoare la următoarele aspecte: problemele de sănătate cu vederea, dovedite cu acte medicale; în ceea ce priveşte dosarele în care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, situaţia a fost generată de problemele medicale şi, în opinia sa de procuror cu experienţă, nu se impunea din punctul său de vedere prelungirea controlului judiciar, având în vedere situaţiile de fapt concrete; în ceea ce priveşte cele două dosare penale repartizate de către conducerea parchetului, în vederea declinării competenţei, precizează că s-a prezentat zi şi noapte, după caz, indiferent că era vorba de luni sau duminică, situaţie care a condus la încetinirea activităţii profesionale, în condiţiile în care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu nu se procedează în acest mod; a avut o comunicare efectivă, pozitivă şi constantă cu organele de poliţie, conduită care i-a fost reproşată de conducerea parchetelor din raza curţii de apel; experienţa profesională în calitate de procuror care a efectuat exclusiv anchetă proprie, pe o perioadă de peste 12 ani; în ceea ce priveşte trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul, se arată că acestea nu erau cauze urgente; colaborarea constantă cu organele de poliţie; a constatat cu întârziere introducerea unor solicitări ale poliţiei în mod greşit în alte dosare decât cele care vizau cererile respective; cele 8 cereri nesoluţionate au fost ataşate de grefieri la alte dosare.

42. Caracterul imputabil al întârzierilor în soluţionarea lucrărilor a fost reţinut de instanţa disciplinară fără susţinere probatorie sau în baza unor motive contradictorii.

43. Instanţa disciplinară nu a analizat problemele de sănătate invocate decât în procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, ca circumstanţe atenuante, deşi, susţine recurentul-pârât, nu putea şi nu poate să citească scrisul din dosarele penale, nici măcar cu ochelari, având o acuitate vizuală de 10% şi, respectiv, 20%, ceea ce l-a determinat să aibă contact direct cu organele de poliţie şi cu părţile, pentru o corectă exercitare a atribuţiilor de procuror, astfel că nu s-a ţinut cont de buna-sa credinţă. Această modalitate de lucru a afectat celeritatea întocmirii actelor. Comparaţia cu ceilalţi colegi procurori este neloială, nefiind în situaţie de egalitate de şanse, din punctul de vedere al celerităţii cu care aceştia pot scrie sau citi. Se susţine că, pentru a face faţă problemelor de vedere, s-a adaptat cu bună-credinţă situaţiei, considerând că poate în continuare să îşi exercite atribuţiile de procuror, cu demnitate şi profesionalism, în alte circumstanţe de sănătate decât cele în care şi-a desfăşurat activitatea până în anul 2020.

44. Recurentul-pârât invocă experienţa profesională de 24 de ani de activitate, faptul că nu a mai fost sancţionat disciplinar, calificativul "foarte bine" obţinut la evaluarea activităţii profesionale şi volumul de activitate foarte mare. Este criticat faptul că nu au fost avute în vedere specializarea şi experienţa profesională şi nu a fost cerut punctul de vedere la Poliţiei Municipiului Sibiu pentru a se aprecia cu privire la celeritatea soluţionării cauzelor. Nu a fost avut în vedere nici faptul că a revenit la serviciu anterior expirării duratei concediului medical din perioada 1-22 februarie 2021, ca probă a bunei-sale credinţe de a soluţiona cu celeritate dosarele în lucru.

45. Din perspectiva urmării faptei imputate, se arată că nu au fost lezate drepturile părţilor, nefiind depusă nicio plângere în acest sens.

46. În ceea ce priveşte volumul de activitate, se solicită a fi avut în vedere faptul că un procuror are multiple atribuţii care nu se regăsesc în concret în actele dosarelor, precum: organizarea echipelor pentru percheziţii, ascultarea/vizionarea materialelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică, selecţia pasajelor relevante, instruirea poliţiştilor de caz, analiza versiunilor de anchetă şi a situaţiilor care nu au precedent judiciar şi care necesită totuşi o interpretare judiciară, studierea legislaţiei/jurisprudenţei.

IV. Apărările formulate cu privire la recursurile declarate

47. Recurenta-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul A., susţinând că hotărârea atacată, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 şi sancţiunea disciplinară aplicată pentru săvârşirea acestei abateri, este legală şi temeinică.

48. Recurentul-pârât A. a formulat, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară, susţinând că este legală şi temeinică hotărârea atacată, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua şi art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

V. Considerentele Înaltei Curţi

49. Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78, nr. 92/2019 - pct. 48).

50. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acesta este invocat formal de către recurentul-pârât A., care susţine că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fără a fi dezvoltat acest motiv de casare prin indicarea considerentelor contradictorii din cuprinsul hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară.

51. Analizând hotărârea atacată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în raport de criticile din cele două recursuri şi realizând propria analiză a probatoriului administrat în cauza dedusă judecăţii în raport cu dispoziţiile incidente, sistematizat în funcţie de abaterile disciplinare imputate pârâtului prin acţiunea disciplinară, prin prisma motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat în ambele recursuri, Înalta Curte reţine considerentele arătate în continuare.

A. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004

52. Potrivit art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

53. Sub aspectul laturii obiective, în acord cu cele reţinute în hotărârea atacată, această abatere disciplinară presupune fie o acţiune repetată, fie o inacţiune care se întinde pe o anumită perioadă de timp, imputabilă magistratului şi având drept consecinţă nerespectarea îndatoririi profesionale de soluţionare a cauzelor cu celeritate, în termenul prevăzut de lege sau într-un termen rezonabil, astfel că, pentru angajarea răspunderii disciplinare, este necesar să fie dovedită atât existenţa conduitei culpabile, cât şi caracterul imputabil al acestei conduite.

54. Pârâtului procuror i se impută că a lăsat în nelucrare, pe perioade cuprinse între 10 luni şi 1 an şi 8 luni, un număr de 170 de dosare penale şi 8 cereri formulate de părţi, deşi unele dintre aceste lucrări presupuneau soluţionarea cu celeritate, întrucât aveau propunere de terminare a urmăririi penale (12 dosare), propunere de declinare (2 dosare) sau trecere a cauzei de la un organ de poliţie la altul de poliţie (2 dosare).

55. Obligaţia generală ce incumbă tuturor magistraţilor de soluţionare cu celeritate a cauzelor, fie în termenul prevăzut de lege, fie într-un termen rezonabil, este prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, şi este consacrată prin art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În materie penală, imperativul termenului rezonabil este prevăzut de art. 8 din C. proc. pen.

56. În contextul situaţiei de fapt analizate, necontestate de către pârâtul procuror, nerespectarea îndatoririi profesionale de soluţionare a lucrărilor în termenele prevăzute de lege sau într-un termen rezonabil rezultă cu evidenţă din încălcarea dispoziţiilor art. 58 şi art. 322 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora declinarea de competenţă şi trecerea cauzei de la un organ la altul de cercetare penală se dispune "de îndată", iar procurorul are obligaţia de a verifica lucrările de urmărire penală şi de a se pronunţa asupra acestora "în termen de cel mult 15 zile" de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală. Or, în cauză, conduita evident neconformă a procurorului este reliefată de depăşiri cu peste 10 luni a reperelor temporale menţionate.

57. În combaterea caracterului imputabil al conduitei neconforme, pârâtul procuror a invocat, în apărare, atât în faţa instanţei disciplinare, cât şi în faţa Înaltei Curţi, modul său de lucru constând în deplasări la organele de poliţie în vederea supravegherii cauzelor aflate în lucru, problemele de sănătate cu care s-a confruntat, complexitatea dosarelor în lucru, erori în activitatea de grefă şi faptul că lucrările nu necesitau urgenţă.

58. În deplin acord cu cele reţinute în hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că apărarea pârâtului referitoare la deplasarea la organele de poliţie este o activitate curentă specifică tuturor procurorilor care supraveghează activitatea organelor de cercetare penală, astfel că nu reprezintă un element particular în speţa de faţă care să justifice nerespectarea pentru perioade atât de îndelungate a termenelor prevăzute de lege ori a termenului rezonabil de soluţionare a lucrărilor.

59. În ceea ce priveşte problemele de sănătate invocate în apărare, pârâtul procuror nu combate aspectele reţinute în hotărârea recurată în sensul că abia în luna decembrie 2020 a adus la cunoştinţa conducerii parchetului că se confruntă cu anumite probleme de sănătate, iar, în ianuarie 2021, a comunicat că a suferit o intervenţie chirurgicală, cu rezultate pozitive, şi este pregătit să revină la serviciu înainte de terminarea concediului medical prescris.

60. Sub acest aspect, se cuvine a fi observat faptul că cele 170 de dosare în privinţa cărora era depăşit termenul de 3 luni şi cu privire la care a fost sesizată Inspecţia Judiciară prin sesizarea din 26 aprilie 2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu (Inspecţia Judiciară, dosar nr. xx, fila x) fuseseră repartizate pârâtului procuror în perioada ianuarie- noiembrie 2020, cea mai mare parte - 147 de dosare - fiindu-i repartizate în intervalul ianuarie- septembrie 2020. La dosarul Inspecţiei Judiciare nr. xx/a1, pârâtul procuror a depus, în dovedirea problemelor de sănătate, acte medicale din perioadele noiembrie 2020, decembrie 2020, ianuarie 2021, aprilie 2021 . La dosarul nr. x/2021, pârâtul procuror a depus acte medicale din luna septembrie 2021 (dosar nr. x/2021, filele x). Este de observat că, în scrisoarea medicală din 31 ianuarie 2021, ultima dintre recomandările după operaţia din luna respectivă, se referă la "integrarea în activitatea socială, profesională, familială cu unele mici precauţii". Însă, este de observat că niciunul dintre înscrisurile medicale nu menţionează expres vreo incapacitate de ordin medical care să justifice imposibilitatea temporară în care s-ar fi aflat magistratul în intervalul de timp menţionat de a-şi îndeplini atribuţiile specifice funcţiei. De altfel, în ipoteza în care ar fi existat o situaţie medicală de natură să îl împiedice în mod efectiv pe procuror să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la dosarele repartizate în perioada ianuarie- noiembrie 2020, era de aşteptat în mod rezonabil că aceasta să fi fost adusă la cunoştinţa conducerii unităţii de parchet cu mult timp înainte de luna decembrie 2020.

61. Sub acest aspect, este de remarcat faptul că pârâtul a adus la cunoştinţa procurorilor ierarhic superiori problemele sale de sănătate cu ocazia verificării dosarelor mai vechi de 3 luni, verificare efectuată în luna decembrie 2020 de către procurorul-şef al secţiei urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, informarea fiind făcută în cadrul unei discuţii la care au mai participat prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu şi prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

62. Din probatoriul administrat rezultă că, în perioada 2020 - 2021, pârâtul procuror a efectuat un singur concediu medical în perioada 1 - 22 februarie 2021, contrar afirmaţiilor pârâtului consemnate în procesul-verbal de ascultare din 10 august 2021 (dosar nr. x/a1, filele x) în sensul că "prim-procurorul cunoaşte situaţia mea medicală (...) întrucât în repetate rânduri m-am aflat în concedii medicale din acest motiv".

63. Toate aspectele menţionate conferă consistenţă concluziei că apărările pârâtului întemeiate pe problemele medicale cu care s-a confruntat reprezintă justificări invocate ulterior constatării de către conducerea unităţii a conduitei deficitare, nefiind apte să înlăture caracterul imputabil al faptei.

64. Circumstanţele personale ale pârâtului, precum şi situaţia lucrărilor restante, au fost avute în vedere de conducerea unităţii de parchet, care a luat măsura de a-i fi repartizate mai puţine dosare, astfel că, potrivit declaraţiei prim-procurorului (dosar nr. xx/a1, filele x), în perioada noiembrie 2020 - martie 2021, pârâtului i-au fost repartizate aproximativ 30 de dosare.

65. În analiza caracterului imputabil a conduitei imputate, este de observat şi faptul că, la nivelul unităţii de parchet, au fost adoptate măsuri pentru a veni în sprijinul pârâtului în scopul soluţionării cu celeritate a lucrărilor, prin gruparea dosarelor în funcţie de vechime şi pe categorii de soluţii, precum şi pentru a identifica cereri formulate de părţi care nu sunt ataşate la dosare.

66. Apărarea referitoare la complexitatea dosarelor în lucru nu este susţinută de mijloace de probă, nefiind prezentate de către pârât elemente care să conducă la o asemenea concluzie, cum sunt cele exemplificate în jurisprudenţa CEDO: numărul mare al capetelor de acuzare, numărul mare de persoane implicate în procedură (inculpaţi, martori), dimensiunea internaţională a litigiului, fraudă la scară largă care implică mai multe societăţi sau tranzacţii complexe care urmăresc să se sustragă de la controlul organelor de anchetă penală şi care necesită o expertiză contabilă şi financiară importantă (CEDO, "Ghid privind art. 6 din Convenţie. Dreptul la un proces echitabil. Latura penală.").

67. Susţinerile pârâtului procuror referitoare la existenţa unor erori în activitatea de grefă nu poate primi relevanţa propusă, întrucât, dacă ar fi veridică, o asemenea circumstanţă s-ar fi răsfrânt asupra tuturor procurorilor din cadrul unităţii de parchet, situaţie care, însă, nu se confirmă.

68. Aprecierea pârâtului în sensul că lucrările nu necesitau urgenţă nu poate fi primită, având în vedere durata lungă de timp în care lucrările au fost lăsate în nelucrare şi, cu precădere, lucrările care presupun în mod evident soluţionarea de urgenţă, precum declinările de competenţă sau trimiterea dosarului la un alt organ de poliţie, toate acestea subsumate necesităţii de lămurire într-un interval de timp rezonabil a suspiciunilor şi acuzaţiilor în materie penală. Or, lăsarea în nelucrare a cauzelor în faza cercetării ori urmăririi penale pe durate de până la 1 an şi 8 luni nu poate fi privită ca fiind compatibilă cu imperativul termenului rezonabil în materie penală.

69. În condiţiile expuse, se reţine conduita neconformă repetată a pârâtului procuror faţă de obligaţia de soluţionare a lucrărilor repartizate în termenul prevăzut de lege sau într-un termen rezonabil.

70. În ceea ce priveşte volumul de activitate, probatoriul administrat reliefează faptul că pârâtul procuror a avut, în perioada 2020 - semestrul I 2021, un volum situat în media pe unitate atât în ceea ce priveşte numărul dosarelor repartizate, cât şi cel al dosarelor soluţionate, înregistrând, însă, un stoc de 250 dosare nesoluţionate la începutul anului 2020, iar numărul de dosare în care a formulat propuneri de arestare preventivă sau a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu nu este semnificativ mai mare decât al celorlalţi procurori din cadrul parchetului.

71. Urmarea imediată a conduitei neconforme rezidă, în principal, în prelungirea nejustificată şi în mod repetat a duratei procedurilor judiciare în faza de cercetare şi/sau urmărire penală cu nerespectarea termenelor prevăzute de lege ori a termenului rezonabil pentru lămurirea suspiciunilor sau acuzaţiilor penale şi tragerea la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de săvârşirea unor infracţiuni, corelativ cu atingerea adusă dreptului părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzelor în termenele menţionate, iar, în subsidiar, în supraîncărcarea activităţii colegilor din cadrul unităţii de parchet cărora le-au fost redistribuite dosarele lăsate în nelucrare de către pârât.

72. Sub aspectul laturii subiective, se reţine vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, reliefată de conduita neconformă adoptată de pârât pentru o perioadă îndelungată de timp concretizată în nerespectarea obligaţiei de soluţionare a cauzelor în termenele prevăzute de lege sau într-un termen rezonabil, cu consecinţa prelungirii nejustificate a procedurilor judiciare. În acest sens, se reţine că pârâtul a prevăzut rezultatul faptei şi, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat riscul sau posibilitatea ca el să se producă.

73. Pentru considerentele expuse, se reţine că în mod temeinic şi legal s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, neputând fi primite criticile din recursul declarat de pârâtul procuror A., care va fi respins, în consecinţă, ca nefondat.

B. Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004

74. Potrivit art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "exercitarea funcţiei cu (...) gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni", iar art. 991 alin. (2) din aceeaşi lege dispune în sensul că "Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual".

75. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că această abatere disciplinară presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiţii: (i) în exercitarea funcţiei, magistratul să încalce norme de drept material ori procesual; (ii) încălcarea normelor să se producă din culpă. Culpa este definită unitar de legiuitor în materie atât civilă (art. 16 alin. (3) din C. civ.), cât şi penală (art. 16 alin. (4) din C. pen.), ca fiind atitudinea autorului faptei care fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Pentru abaterea disciplinară în discuţie, forma de vinovăţie impusă de lege este neglijenţa gravă (culpa lata), în sensul că şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale; (iii) încălcarea normelor de drept să genereze consecinţe grave; (iv) încălcarea să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de drept imperativă onerativă/prohibitivă ori să rezide în adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 48 din 27 februarie 2017, Decizia nr. 130 din 24 aprilie 2017, Decizia nr. 173 din 5 octombrie 2020).

76. În cauză, din perspectiva acestei abateri disciplinare, situaţia de fapt expusă la pct. 24 din prezenta decizie, nu este contestată de pârât.

77. Conform declaraţiei procurorului, dată pe parcursul cercetării disciplinare, cele două materiale rezultate din mandatele de supraveghere tehnică nu au fost relevante pentru soluţionarea cauzelor, astfel încât nu le-a valorificat în cadrul celor două dosare şi, ulterior, a omis să dispună arhivarea acestora.

78. În contextul situaţiei de fapt, prin acţiunea disciplinară, pârâtului i se impută încălcarea, cu gravă neglijenţă, a dispoziţiilor art. 58, art. 145 şi art. 142 alin. (6) din C. proc. pen., conform cărora:

"Art. 58. - Verificarea competenţei

(1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare.

(2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă şi trimite cauza procurorului competent.

(3) Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.

[...]

Art. 142. - Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică

[...]

(6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părţilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuşi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluţionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.

Art. 145. - Informarea persoanei supravegheate

(1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.

(2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1).

(4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:

a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;

b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză.

(5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei."

79. În acord cu instanţa disciplinară, se apreciază că nu sunt întrunite elementele abaterii disciplinare analizate, întrucât, pe de o parte, în cauză nu se poate reţine în sarcina pârâtului o culpă gravă, definită de art. 16 alin. (3) din C. civ., ca situaţia în care "autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese" iar, pe de altă parte, fapta imputată nu reprezintă o eroare macroscopică, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare.

80. Criticile din recursul Inspecţiei Judiciare nu demonstrează întrunirea elementelor constitutive ale abaterii constând în exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă şi nu conduc la o altă concluzie decât cea împărtăşită de instanţa disciplinară, întrucât nu reflectă o neglijenţă macroscopică gravă săvârşită de pârât în nesocotirea normelor de drept material ori procesual.

81. Realizând propria apreciere a situaţiei de fapt sub aspectul încadrării juridice a faptei imputate pârâtului prin acţiunea disciplinară din perspectiva abaterii reglementate de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte o va analiza sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din aceeaşi lege.

C. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

82. Potrivit art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente".

83. În jurisprudenţa anterioară, s-a reţinut că această abatere disciplinară presupune: (i) existenţa unei obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau de regulament în sarcina magistratului; (ii) nerespectarea de către magistrat a obligaţiei respective; (iii) nerespectarea să aibă caracter nejustificat (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 69 din 18 martie 2019, par. 29).

84. În cauză, pârâtului procuror i se impută săvârşirea abaterii disciplinare în varianta reglementată de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât a primit dosarul nr. x/2018 cu propunere de soluţionare direct de la poliţist, fără a fi înregistrat în evidenţele parchetului, dosarul fiind predat la 11 septembrie 2020 cu propunere legală (clasare) procurorului de caz, în speţă pârâtului, care a semnat în condica de primire-predare corespondenţă parchet a Inspectoratului de Poliţe al Judeţului Sibiu, aşa cum rezultă din lucrarea nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, dosarul fiind păstrat de către procuror în biroul său, fără a fi înregistrat în evidenţele parchetului şi fără a avea rezoluţia de repartizare a prim-procurorului.

85. Prin rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, pârâtului procuror i se impută încălcarea următoarelor dispoziţii din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947/2019:

"Art. 98. - Atribuţii

(1) Procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii au următoarele atribuţii:

a) efectuează urmărirea penală în cauzele date prin lege în competenţa parchetelor de pe lângă judecătorii;

b) exercită supravegherea activităţii de urmărire penală efectuate de organele de cercetare penală, potrivit legii;

c) ţin evidenţa cauzelor prevăzute la lit. b) în care s-a dispus începerea urmăririi penale, dispunând măsuri în vederea soluţionării operative şi temeinice a acestora;

d) asigură folosirea mijloacelor tehnice criminalistice în activitatea de urmărire penală;

e) soluţionează plângerile împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală în cauzele în care se exercită supravegherea activităţii de urmărire penală şi rezolvă conflictele de competenţă între organele de cercetare penală, potrivit legii;

f) urmăresc modul de apărare a drepturilor şi intereselor minorilor, precum şi ale persoanelor puse sub interdicţie, de către instituţiile şi organele abilitate;

g) participă la judecarea cauzelor penale şi civile, potrivit legii;

h) exercită căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie;

i) exercită acţiunea civilă în cazurile prevăzute de lege;

j) examinează, din oficiu, la cererea persoanelor interesate ori din dispoziţia conducerii parchetului ori a parchetelor ierarhic superioare, hotărârile judecătoreşti definitive, identifică situaţii de aplicare neunitară a legii şi fac propuneri pentru promovarea recursului în interesul legii;

k) realizează activităţile prevăzute de lege ori de alte acte normative privind pregătirea procurorilor stagiari, precum şi cele de perfecţionare profesională a personalului;

l) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege şi regulamente sau stabilite de procurorul ierarhic superior.

(2) În cazul în care în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie sunt înfiinţate secţii, dispoziţiile art. 89 - 91 se aplică în mod corespunzător.

[...]

Art. 128. - Primirea corespondenţei

(1) Corespondenţa adresată parchetelor din cadrul Ministerului Public se primeşte de prim- grefier ori de grefierul şef sau de alt grefier desemnat de conducătorul parchetului.

(2) La primirea corespondenţei se verifică dacă menţiunile de pe plicuri corespund cu conţinutul acestora şi dacă există toate anexele enumerate în corespondenţă. Lipsurile ori nepotrivirile dintre menţiunile de pe plicuri şi conţinutul acestora se aduc la cunoştinţă expeditorilor, cărora li se va cere, în scris sau verbal, să completeze corespondenţa ori să dea lămuririle necesare în legătură cu cele constatate.

(3) Sesizările penale, precum şi celelalte plângeri, cereri, sesizări şi memorii ale persoanelor fizice şi juridice, depuse de acestea direct la parchet, vor purta menţiunea de primire aplicată de procurorul de serviciu sau de grefierul de serviciu şi numărul de înregistrare în Registrul de audienţă (R-33) ori, după caz, menţiunea de primire aplicată de procurorul sau grefierul care a primit corespondenţa.

(4) Conducătorul parchetului poate dispune ca întreaga corespondenţă sau numai o parte din aceasta să îi fie prezentată nedesfăcută.

Art. 129. - Sortarea şi examinarea corespondenţei

(1) Corespondenţa primită direct sau de la alte parchete se sortează de prim-grefier sau de grefierul şef, potrivit nomenclatoarelor arhivistice în vigoare, şi se identifică lucrările anterioare, în cazul când corespondenţa nou-primită are legătură cu aceste lucrări.

(2) Întreaga corespondenţă se prezintă spre examinare conducătorului parchetului, care repartizează lucrările procurorilor sau altor salariaţi din subordine ori dispune trimiterea lor, când este cazul, instituţiilor competente, potrivit legii, să le rezolve.

(3) Corespondenţa adresată altor persoane din parchet cu menţiunea «personal» sau «confidenţial» va fi predată nedesfăcută acestora. Persoanele cărora le este adresată vor deschide corespondenţa, vor examina conţinutul acesteia şi în cazul în care vizează probleme de serviciu o vor preda pentru repartizare.

(4) Sortarea corespondenţei de către prim-grefier sau de către grefierul şef şi prezentarea acesteia spre examinare conducătorului parchetului se face, de regulă, în ziua primirii corespondenţei sau cel mai târziu a doua zi.

(5) Repartizarea lucrărilor spre soluţionare se face, de regulă, în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare."

86. Circumstanţele de fapt reflectă încălcarea de către procuror a dispoziţiilor citate, conform cărora atribuţia administrativă de primire a corespondenţei adresate parchetului nu revine procurorului, ci prim-grefierului, grefierului-şef sau grefierului desemnat de conducătorul parchetului.

87. Urmările faptei imputate s-au produs pe mai multe paliere.

88. Astfel, întrucât procurorul a păstrat dosarul pe o perioadă de circa 8 luni (între data primirii - 11 septembrie 2020 - şi data predării dosarelor în vederea redistribuirii - 19 aprilie 2021), nu au fost efectuate menţiunile corespunzătoare în evidenţele parchetului (menţiunile de intrare în unitate, menţiunea în ECRIS că dosarul a fost înaintat de către organul de cercetare penală) şi nu au fost dispuse măsurile administrative corespunzătoare (viza prim-procurorului de repartizare a dosarului), astfel că, la nivelul unităţii de parchet, în perioada menţionată nu era cunoscută situaţia cauzei respective. Edificatoare subt acest aspect sunt atât faptul că, în urma informaţiilor solicitate, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sibiu a răspuns prin adresa din 21 aprilie 2021 în sensul că dosarul a fost înaintat procurorului de caz, cu propunere de clasare la 11 septembrie 2020, precum şi faptul că, din cauza conduitei neconforme a pârâtului, coroborată cu conduita reţinută în conţinutul abaterii reglementate de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, de lăsare în nelucrare a dosarelor, în cauza respectivă a fost admisă şi o contestaţie privind durata procesului.

89. Sub aspectul laturii subiective, se reţine vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, întrucât magistratul cunoştea faptul că, ulterior primirii dosarului de la organul de cercetare penală, are obligaţia de a-l depune ulterior la grefă pentru a fi efectuate operaţiunile de efectuare a menţiunilor corespunzătoare în evidenţele parchetului şi de a fi dispuse măsurile ulterioare înregistrării şi, chiar dacă nu a urmărit producerea urmărilor menţionate anterior, a avut reprezentarea că modul în care a înţeles să procedeze se află în contradicţie cu dispoziţiile citate. Dovadă în acest sens sunt cele declarate de pârât în cursul cercetării disciplinare, consemnate în procesul-verbal de ascultare din 10 august 2021 (dosar nr. x, filele x), în sensul că "s-a mai întâmplat ca poliţiştii cu care lucrează să îi predea dosarul cu referatul de terminare a urmăririi penale şi să semneze de primire în condica de corespondenţă a organului de poliţiei", iar "după aceea, de regulă, mergea cu dosarul la grefă pentru ca acesta să fie înregistrat în toate evidenţele", însă "a omis să facă acest demers".

90. În condiţiile în care, pentru considerentele arătate anterior, nu se poate reţine o simplă omisiune de nerespectare a dispoziţiilor neregulamentare, care să nu fi produs urmări de genul celor menţionate, se reţine că fapta imputată întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare analizate.

91. Aşa cum s-a arătat în precedent, Înalta Curte apreciază că fapta imputată pârâtului prin acţiunea disciplinară circumscris abaterii reglementate de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 întruneşte elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege, pentru considerentele arătate în continuare.

92. Sub aspectul situaţiei de fapt expuse anterior la par. 24 din prezenta decizie, pârâtului i se impută faptul că nu a ataşat la dosarele penale nr. x/2020 (în care, la 21 septembrie 2020, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej) şi nr. 2709/P/2020 (în care a fost întocmit rechizitoriul la 1 octombrie 2020 şi a fost sesizată Judecătoria Sibiu) adresele Serviciului de Operaţiuni Speciale Sibiu şi suporturile tehnice ataşate acestora, care i-au fost predate la 14 şi 31 august 2020 şi au fost descoperite în biroul pârâtului cu ocazia redistribuirii lucrărilor la 19 aprilie 2021.

93. Prin modul deficitar în care a procedat pârâtul, au fost încălcate obligaţiile administrative prevăzute de art. 142 alin. (6) şi art. 145 alin. (1) din C. proc. pen., referitoare la arhivarea şi evidenţa documentelor/suporturilor respective şi informarea persoanelor care au făcut obiectul măsurii de supraveghere tehnică, dovadă în acest sens fiind faptul că nici instanţa sesizată în dosarul nr. x/2020 şi nici unitatea de parchet în favoarea căreia a fost declinată competenţa în dosarul nr. x/2020, nu au avut cunoştinţă despre înscrisurile şi suporturile menţionate.

94. Nerespectarea dispoziţiilor menţionate nu poate fi justificată de apărările pârâtului, întrucât, pe de o parte, acestea demonstrează nerespectarea obligaţiei administrative de arhivare a datele rezultate din măsurile de supraveghere lipsite de relevanţă în dosarul cu care a fost sesizată Judecătoria Dej, iar, pe de altă parte, în privinţa dosarului în care a fost declinată competenţa de soluţionare, se reţine nerespectarea obligaţiei administrative de evidenţiere şi ataşare a probei în discuţie, în condiţiile în care pârâtul nu avea competenţa de a realiza evaluarea relevanţei acestora.

95. În consecinţă, în condiţiile de fapt expuse, se reţine caracterul nejustificat al nerespectării de către pârât a obligaţiilor administrativ-judiciare ce îi reveneau în privinţa adreselor şi suporturilor tehnice menţionate.

96. Urmarea imediată a faptei imputate rezidă, în sensul celor expuse anterior, în faptul că, în dosarul nr. x/2020, unitatea de parchet nu a avut cunoştinţă de mijloacele de probă, iar, în dosarul nr. x/2020, persoanele care au făcut obiectul măsurii de supraveghere nu au fost încunoştinţate în condiţiile art. 145 din C. proc. pen.

97. Sub aspectul laturii subiective, se reţine vinovăţia sub forma intenţiei indirecte, întrucât pârâtul cunoştea obligaţiile ce îi reveneau în privinţa adreselor şi suporturilor tehnice predate de Serviciul de Operaţiuni Speciale, a avut reprezentarea că modul în care a înţeles să procedeze se află în contradicţie cu dispoziţiile indicate şi, cu toate că nu a urmărit, a avut reprezentarea şi a acceptat posibilitatea producerii urmărilor faptei sale.

98. Apărările pârâtului în sensul că a evaluat materialele rezultate din mandatele de supraveghere tehnică şi a apreciat că acestea nu erau relevante pentru cauze, astfel că nu le-a valorificat în cadrul dosarelor şi că, ulterior, a omis să dispună arhivarea acestora nu fac altceva decât să sprijine concluziile expuse anterior în privinţa laturii subiective a abaterii disciplinare, întrucât reprezintă încercări de justificare a modului defectuos în care a procedat, cu încălcarea obligaţiilor administrativ-judiciare ce îi reveneau potrivit dispoziţiilor procesuale.

99. Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că fapta imputată pârâtului procuror prin acţiunea disciplinară din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, chiar în contextul în care în sarcina pârâtului s-a reţinut săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) şi lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte împărtăşeşte aprecierea instanţei disciplinare, în sensul că, în raport de caracterul gradual al aplicării sancţiunilor disciplinare şi circumstanţele personale ale pârâtului - vechimea în profesie de 22 de ani şi 11 luni, faptul că nu a mai fost sancţionat disciplinar, problemele de sănătate cu care s-a confruntat - este justificată aplicarea celei mai uşoare sancţiuni disciplinare, constând în "avertisment", prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, considerată a avea potenţialul de a-l determina pe pârât să conştientizeze deficienţele din activitatea sa şi de a-şi adapta conduita profesională la standardele pretinse magistraţilor.

*

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. şi va fi admis recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară, urmând a fi casată în parte hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va fi admisă în parte acţiunea disciplinară formulată de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, iar, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, va fi aplicată pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege, urmând a fi menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate, în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 şi aplicarea, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a sancţiunii disciplinare constând în "avertisment" pentru săvârşirea acestei abateri disciplinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 15P din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

Casează în parte hotărârea atacată şi, rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea disciplinară formulată de reclamanta Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

În baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege.

Menţine în rest dispoziţiile hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, împotriva aceleiaşi hotărâri.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2022.

Procesat de GGC - LM