Incompatibility of public officials and financial operations as acts of commerce in anti-corruption offenses involving cadastral services

Completul compus din:

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 11/S/28.01.2019, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, Tribunalul Braşov, secţia penală, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale - fapte reţinute cu referire la B., C., D., E. şi F.).

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din acelaşi cod.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, pe durata căruia a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) - (3) din C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore începând de la data de 22.10.2015, ora 23:15 până la data de 23.10.2015, ora 23:15.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru faptele reţinute cu referire la G., H., Colonia Bod, I., cantina Transilvania Braşov (5 acte materiale), art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, precum şi sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, ambele în formă continuată (cu câte 2 acte materiale), prevăzute de art. 47 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen. şi art. 35 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe inculpatul K. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale cu privire la numiţii L., M., N.).

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din acelaşi cod.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, pe durata căruia a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) - (3) din C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore începând de la data de 22.10.2015, ora 23:40 până la data de 23.10.2015, ora 23:00.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 (act material N. din 1 - 2.09.2015) şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în formă continuă.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de 47 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen., instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 din C. pen., uz de fals, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 323 din C. pen., toate cu aplicarea art. 35 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., iar în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 12 lit. a) teza I din Legea 78/2000.

În baza art. 397 din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată de partea civilă UAT Bran privind restabilirea situaţiei anterioare.

În baza art. 404 din C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţele procurorului din 16.12.2015 asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A. şi J. până la concurenţa sumei de 751.089,89; a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 21 decembrie 2015 asupra sumei de 800 RON aparţinând numitei N., sumă consemnată la O. S.A. pe numele acesteia şi la dispoziţia organelor judiciare; a ridicat măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa procurorului din 16.12.2015 asupra sumei de 35.000 RON, 2.000 USD şi 1750 euro aparţinând inculpatei N. şi asupra bunurilor imobile, sechestru instituit până la concurenţa valorii folosului necuvenit de 30.953 RON, sume consemnate la O. S.A. pe numele acesteia şi la dispoziţia organelor judiciare; a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 21.12.2015, până la concurenţa sumei de 82.000 RON, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului K.

Prin sentinţa menţionată s-au mai pronunţat, printre altele, soluţii de achitare faţă de inculpaţii P., Q., R. şi S.

Împotriva sentinţei penale nr. 11/S din 28.01.2019 a Tribunalului Braşov, secţia penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov, precum şi inculpaţii A. şi K. au declarat apel.

Prin decizia penală nr. 50/Ap din 02 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, a admis apelul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 11/S/28.01.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o în parte, şi, rejudecând cauza în limitele desfiinţării, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore începând de la data de 22.10.2015, ora 23:15 până la data de 23.10.2015, ora 23:15.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 59.846 RON.

A menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţele procurorului din 16.12.2015 asupra bunurilor aparţinând inculpatului A. în limita sumei de 59.846 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la inculpatul A.

A condamnat pe inculpata J. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar în baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la inculpata J.

A condamnat pe inculpatul K. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (4 acte materiale).

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

A constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore începând de la data de 22.10.2015, ora 23:40 până la data de 23.10.2015, ora 23:00.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul K. suma de 57.100 RON.

A menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţele procurorului din 21.12.2015 asupra bunurilor aparţinând inculpatului K. în limita sumei de 57.100 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la inculpatul K.

A condamnat pe inculpata N. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 48 din C. pen., raportat la art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 şi art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (4 acte materiale), iar în baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la inculpata N.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a documentaţiilor cadastrale cu numerele 6111/2015 şi 6112/2015, a încheierilor nr. 6111/25.03.2015 şi nr. 6112/25.03.2015 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Zărneşti, şi restabilirea situaţiei anterioare întocmirii acestor înscrisuri.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi K. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii de mai sus.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, în drept, fapta inculpatului A. de a efectua lucrări cadastrale pentru beneficiarii Primăria comunei Bod, B. şi Universitatea Transilvania Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în "efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale".

În drept, faptele inculpatului A. constând în aceea că, din funcţia de director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov în perioada 1 noiembrie 2012 - octombrie 2015, având atribuţii de control, potrivit fişei postului şi a dispoziţiilor art. 24 alin. (5) din Ordinul nr. 107 din 29 martie 2010 asupra persoanelor fizice şi juridice autorizate să efectueze lucrări cadastrale, geodezie şi cartografie, a îndrumat pe H., C., D., E. şi F. să efectueze lucrări cadastrale cu angajaţi ai T., facilitând/înlesnind acestui operator economic încheierea de operaţiuni comerciale, de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 11 din Legea nr. 78/2000, în formă continuată (5 acte materiale), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., respectiv fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru aceasta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.

Totodată, s-a reţinut că, în drept, faptele inculpatei J. de a-i oferi sprijin inculpatului A. pentru încheierea de către acesta de operaţiuni financiare, ca acte de prestări servicii, constând în efectuarea, prin intermediul S.C. T. S.R.L., a lucrărilor cadastrale avându-i ca beneficiari pe B., Primăria Bod şi Universitatea Transilvania, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen., raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Curtea de apel a reţinut că, în drept, faptele inculpatului K. constând în acte de executare directă, specifice unui autor, în efectuarea lucrărilor cadastrale în beneficiul S.C. U. S.R.L., al soţilor V. şi al beneficiarului S.C. W. S.R.L., prin intermediul PFA N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, inculpatul efectuând operaţiuni financiare, ca activităţi de prestări servicii, care reprezintă o interpunere în circulaţia bunurilor, lucrările cadastrale fiind efectuate de inculpat în scopul obţinerii de profit, profit ce se constituie în foloase necuvenite pentru inculpatul incompatibil să realizeze astfel de lucrări cadastrale.

Cu privire la inculpata N., instanţa de apel a reţinut că, în drept, faptele acesteia constând în ajutorul dat cu intenţie fiului său, K., pentru încheierea de operaţiuni financiare ca activităţi de prestări servicii, respectiv pentru efectuarea lucrărilor cadastrale în beneficiul S.C. U. S.R.L., al soţilor V. şi al beneficiarului S.C. W. S.R.L., întrunesc obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen., raportat la art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului K. de determinare a coinculpatei N. să semneze şi să ştampileze patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 29 din Ordinul nr. 700/2014, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 47 raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (4 acte materiale).

Totodată, curtea de apel a reţinut că, în drept, faptele inculpatei N. constând în aceea că, în calitate de persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, în urma intervenţiei fiului său, inculpatul K., în cursul lunii iulie 2015, a ştampilat şi semnat patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, în condiţiile în care inculpata nu a participat la măsurători şi nu a verificat corespondenţa acestor măsurători şi a documentaţiei întocmite pe baza măsurătorilor cu realitatea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în drept, fapta inculpatului K., constând în aceea că, fiind şef al Serviciului Cadastru din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov şi având atribuţii de control, potrivit fişei postului şi a dispoziţiilor art. 24 alin. (5) din Ordinul nr. 107 din 29 martie 2010, asupra persoanelor fizice şi juridice autorizate să efectueze lucrări cadastrale, geodezie şi cartografie, în perioada iulie - octombrie 2015 a oferit sprijin persoanelor fizice autorizate - operatori economici - martorilor L. şi M., precum şi inculpatei N. (mai puţin actul material din 1-2 septembrie 2015), pe care i-a ajutat în vederea realizării unor operaţiuni comerciale (având ca beneficiari Primăria Cincu, X., punerea la dispoziţia martorului L., persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, în luna iulie 2015, a unui CD ce conţinea măsurătoarea topografică din lucrarea x aflată în arhiva OCPI Braşov), manipulând documente pentru aceştia, ajutând operatorul economic sau primind însărcinări din partea acestuia, faptă de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, în condiţiile în care persoanele menţionate îi dădeau diferite sume de bani în schimbul sprijinului acordat sau efectuau documentaţii cadastrale în mod gratuit la solicitarea inculpatului pentru diverse persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 11 din Legea 78/2000, în formă continuată (3 acte materiale), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru aceasta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.

Împotriva deciziei penale nr. 50/Ap din 02 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în termenul legal, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., J., K., N., Y. şi Z., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A., prin avocat, a arătat că este incident cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, întrucât:

- în cazul infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, inculpatul nu întrunea cerinţele pentru a fi subiect activ al infracţiunii, în condiţiile în care nu avea nicio atribuţie directă în ceea ce priveşte controlul activităţii persoanelor fizice sau juridice autorizate să efectueze lucrări cadastrale;

- în cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, incompatibilitatea reţinută în privinţa inculpatului nu era prevăzută în mod expres în legislaţia primară.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, se susţine că ipoteza avută în vedere de legiuitor în privinţa subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 nu se regăseşte în persoana inculpatului A., care, potrivit fişei postului, avea atribuţii de control în ceea ce îi priveşte pe subordonaţii din cadrul OCPI Braşov; activitatea de verificare a lucrărilor întocmite de persoanele fizice autorizate, respectiv de persoanele juridice abilitate să efectueze lucrări în domeniul topometriei, nu cădea în sarcina directorului OCPI Braşov, fiind atributul exclusiv al inspectorilor de specialitate şi al registratorilor de carte funciară din cadrul OCPI. Aşadar, inculpatul A. nu era cel care controla în mod nemijlocit documentaţiile care erau depuse la OCPI Braşov şi nici nu avea posibilitatea de a interveni în vreun fel asupra modalităţii în care subordonaţii săi analizau lucrările cadastrale depuse, motiv pentru care nu pot fi primite motivele din cuprinsul deciziei atacate, în sensul că inculpatul ar fi avut atribuţii de control, în contextul în care astfel de atribuţii ar fi trebuit stabilite în legislaţia primară şi nu prin fişa postului de către angajator.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, se susţine că activitatea infracţională imputată inculpatului era de natură să atragă cel mult răspunderea administrativă a acestuia, incompatibilitatea reţinută în decizia atacată neregăsindu-se în legislaţia primară; în condiţiile în care Regulamentul intern al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov nu are putere de lege, iar dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 161/2003 au caracter general, fiind aplicabile tuturor funcţionarilor publici şi nu reglementează exclusiv statutul funcţionarilor care activează în domeniul cadastral (aspect sub care se arată că angajaţii OCPI şi ANCPI sunt personal contractual şi nu funcţionari publici conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al O.C.P.I.-urilor), aceste dispoziţii nu pot fi avute în vedere la conturarea elementului material al infracţiunii în discuţie, faţă de considerentele (pct. 38) Deciziei nr. 243/2017 a Curţii Constituţionale.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata J., prin avocat, este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în ce priveşte soluţia de condamnare pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, şi motivarea acestuia, respectiv: fapta imputată inculpatei nu întruneşte elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, se susţine că:

- fără a stabili vreo legătură între acţiunile imputate autorului infracţiunii (inculpatul A.) şi acţiunile complicelui J., instanţa de apel a condamnat-o pe inculpată raportat la interacţiunea acesteia cu persoane ce au avut sau aveau la data săvârşirii faptelor legătură cu activitatea societăţii T., fără a avea în vedere relaţia de familie dintre inculpaţi, respectiv relaţia de prietenie dintre aceasta şi angajaţi/administratorul/contabila societăţii;

- instanţa de apel nu a analizat aspectul că tranzacţiile financiare efectuate exclusiv de către inculpată pe parcursul anilor 2013-2015, astfel cum s-a reţinut, sunt post factum, actele de complicitate putând fi doar anterioare sau concomitente săvârşirii infracţiunii, iar prin tranzacţiile respective societatea nu obţinea vreun venit; faptele imputate inculpatei se referă la activitatea desfăşurată în calitate de funcţionar bancar a inculpatei J. (făcându-se trimitere la plăţi contribuţii sociale ale societăţii T., plăţi furnizori de servicii către T., plăţi salarii angajaţi ai T.), plăţi care sunt făcute ulterior actului de comerţ şi care nu pot fi concepute ca acte de comerţ sau acte de prestări servicii; ca atare, din perspectiva faptului că acţiunile inculpatei sunt ulterioare, faptele acesteia nu pot îmbrăca conceptual forma unei complicităţi, chiar dacă soţul său, inculpatul A., ar fi săvârşit vreo infracţiune;

- niciuna dintre operaţiunile comerciale despre care se face vorbire în decizia recurată nu se subsumează celor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile în care plăţile către bugetul de stat, achiziţia de mobilă, renovarea unui imobil privat nu intră în conflict cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului A. în cadrul OCPI Braşov, aspect sub care se face referire la considerentele Deciziei nr. 548/2018 a Curţii Constituţionale (paragraful 57);

- deşi instanţa de apel a reţinut ca modalitate de ajutorare a administratorului de fapt, faptul că inculpata J. a menţinut legătura cu contabila societăţii T., martora Dumbravă, pe tot parcursul timpului, de la data pretinsei cesionări a societăţii şi până la intervenirea organelor de urmărire penală, menţinerea legăturii cu contabila a avut loc în considerarea relaţiei de prietenie pe care o avea cu aceasta, fiind foste colege de liceu;

- nu există vreo dovadă că inculpata J. cunoştea, în concret, activităţile de prestări servicii ale T. S.R.L, lucrările topografice, contractele de topografie, etc, iar instanţa de apel nu a analizat acest aspect;

- s-a reţinut de instanţa de apel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv, fără să existe probe că fapta ar fi fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege; nu există nicio dovadă că inculpata ar fi cunoscut, în concret, care erau incompatibilităţile funcţiei ocupate de soţul său;

- societatea T. era client al AA., iar ca director, inculpata J. avea obligaţia să acorde sprijin oricărui client al Băncii, astfel că ajutorul acordat s-a datorat, pe de o parte, îndeplinirii atribuţiilor de serviciu în calitate de angajat al Băncii, iar pe de altă parte, şi relaţiei pe care o avea cu coinculpatul P., administrator al societăţii, acesta fiind finul familiei A.;

Pe un al doilea palier, s-a arătat că, societatea T. nu presta servicii în zona operaţiunilor financiare, ci în zona lucrărilor topografice, astfel că operaţiuni financiare, ca acte de prestări servicii nu ar putea fi reţinute că ar fi fost prestate de către vreo persoană din cadrul acestei societăţi sau străină de aceasta, precum inculpata J.; sub acest aspect, se face referire la paragrafele 24 şi 25 din Decizia nr. 700/2017 a Curţii Constituţionale, susţinându-se că emiterea unor ordine de plată, indiferent de cine ar fi fost făcută, nu este un act de comerţ în accepţiunea legiuitorului, care nu a avut în vedere astfel de operaţiuni atunci când a stipulat în sarcina funcţionarului public interdicţia de la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata J. a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea sa pentru infracţiunea ce i se impută.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii K. şi N. este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., aceştia criticând următoarele: greşita condamnare a inculpatului K. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 11, art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 raportat la art. 322 C. pen., respectiv a inculpatei N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 322 C. pen., faptele săvârşite de către aceştia nefiind prevăzute de legea penală, având în vedere că:

- în cazul infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, prin caracterul ocazional şi consistenţa redusă a implicării inculpatului K., în calitatea sa de inginer şef al OCPI, activităţile imputate acestuia (trei acte materiale) nu sunt de natură să îi aducă foloase necuvenite;

- în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, implicarea inculpatului K. în efectuarea de lucrări cadastrale nu reprezintă operaţiuni financiare, ca acte de comerţ;

- referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., fapta imputată inculpatei N., de a semna şi ştampila lucrări cadastrale executate de către angajaţii unei alte persoane autorizate, atrage răspunderea disciplinară, conform dispoziţiilor din Regulamentul aprobat prin Ordinul A.N.C.P.I. nr. 107 din 29 martie 2010;

- cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen., acceptarea de către inculpatul K. a faptului că mama sa, coinculpata N., şi-a însuşit prin semnare şi ştampilare lucrări cadastrale efectuate pentru aceasta de către angajaţii unei alte persoane autorizate nu reprezintă o activitatea de determinare la săvârşirea unei fapte penale, acţiunea coinculpatei de a folosi ştampila persoanei autorizate pentru lucrări ce nu au fost executate de către aceasta atrăgând răspunderea disciplinară.

Inculpaţii K. şi N. au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea lor pentru infracţiunile ce li se impută, întrucât au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală. Totodată, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., solicită suspendarea executării hotărârii atacate.

În cauză, au mai formulat cereri de recurs în casaţie şi inculpaţii Y. şi Z., care au fost însă respinse, ca inadmisibile, prin încheierea nr. 304/RC din şedinţa din camera de consiliu din data de 29 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., J., K. şi N. împotriva deciziei penale nr. 50/AP din data de 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 29 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că, formal, doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., J., K. şi N. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recursurile în casaţie formulate de recurenţii A., J., K. şi N. au fost admise în principiu sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare menţionat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.

Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În consecinţă, completările aduse cererilor de recurs în casaţie în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.

Analizând în aceste coordonate recursurile în casaţie, respectiv criticile formulate de recurenţii inculpaţi prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cu privire la recursul în casaţie declarat de recurentul A.

Invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a susţinut, în esenţă, că faptele reţinute prin decizia recurată nu corespund tiparului obiectiv al infracţiunilor pentru care a fost condamnat astfel:

- în cazul infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, inculpatul nu avea calitatea de subiect activ calificat, întrucât acesta nu exercita direct controlul asupra activităţii persoanelor fizice sau juridice autorizate să efectueze lucrări cadastrale,

- în cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, incompatibilitatea reţinută în privinţa sa nu era prevăzută în mod expres în legislaţia primară.

Criticile sunt nefondate.

Referitor la prima critică, Înalta Curte notează preliminar că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, "(1) Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi."

Aşadar, subiectul activ al infracţiunii de referinţă este persoana care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei or a însărcinării primite are sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat.

Inculpatul A. a deţinut în perioada 1 noiembrie 2012 - octombrie 2015, funcţia de director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, iar potrivit art. 19 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 "Oficiul teritorial controlează, avizează şi recepţionează, după caz, lucrările de geodezie, topografie, cadastru şi cartografie", or, în calitatea sa de director, inculpatul organizează, coordonează şi controlează activitatea oficiului teritorial.

Aşadar, oficiilor teritoriale le revine sarcina de a controla activitatea persoanelor fizice şi juridice autorizate să execute lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei.

Faptul că legea nu prevede că atributul controlului ar fi în sarcina directorului oficiului teritorial este lipsit de relevanţă, atâta timp cât în calitate de conducător al instituţiei publice, inculpatul avea vocaţia exercitării unui astfel de control direct sau pe linie ierarhică. Practic, inculpatul este cel care reprezenta instituţia şi care putea exercita competenţele date prin lege în sarcina OCPI, direct sau prin ceilalţi funcţionari, atribuţiile de control fiind de esenţa activităţii instituţiei înseşi astfel încât orice altă interpretare ar goli de conţinut funcţia de director al OCPI, critica recurentului fiind nefondată.

De altfel, inculpatul arată că potrivit fişei postului îi reveneau atribuţii de control fără însă ca, astfel de prevederi, să existe şi în legislaţia primară. Or, dincolo de faptul că atribuţiile de control ale OCPI sunt prevăzute în chiar legea privind cadastrul, norma de incriminare nici nu condiţionează calitatea subiectului activ de rangul dispoziţiei care instituie o astfel de sarcină.

Referitor la cea de-a doua critică, reţinem că potrivit art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea dedusă judecăţii constă în "efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, dacă faptele sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite".

Aşadar, pretinsa incompatibilitate la care se referă recurentul constituie o cerinţă ataşată elementului material constând în efectuarea de operaţiuni financiare. Cu alte cuvinte, recurentul pretinde că incompatibilitatea de a efectua sau de a participa în orice mod la efectuarea de lucrări cadastrale în calitate de director al OCPI, nu este prevăzută de legislaţia primară.

Astfel, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, legea impune realizarea a două condiţii/cerinţe esenţiale, şi anume, operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ, iar operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Prohibirea unor asemenea operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, cât şi protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii/atribuţii/însărcinări publice, scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite, trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni.

În ceea ce priveşte cadrul normativ incident în cauză, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în vigoare la data săvârşirii faptei, "Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

Obligaţia instituită prin legislaţia primară este reluată şi în acte normative interne, respectiv prin regulamente şi prin fişa postului.

Astfel, art. 190 alin. (1) din Regulamentul intern al Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Braşov, aprobat prin decizia directorului Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov nr. 64/14.09.2009, cu modificările şi completările ulterioare, prevede următoarele:

"Incompatibilităţile privind funcţiile de conducere şi execuţie din cadrul oficiului teritorial, pe lângă cele prevăzute de acte normative în vigoare aplicabile, reies din dispoziţiile prezentelor norme de conduită astfel:

a) calitatea de angajat al Agenţiei şi al instituţiilor subordonate este incompatibilă cu cea de persoană autorizată să execute lucrări de specialitate, de natura celor prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată.

b) calitatea de angajat al Agenţiei şi al instituţiilor subordonate este, de asemenea, incompatibilă cu cea de acţionar/asociat/director/administrator la persoane juridice autorizate în domeniu.".

Din interpretarea sistematică a textelor legale anterior redate, contrar susţinerilor recurentului, se constată că incompatibilitatea reţinută în sarcina inculpatului A. este reglementată în mod expres prin legislaţia primară, respectiv prin art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, incompatibilitate care doar a fost particularizată printr-un act normativ intern, respectiv prin Regulamentul intern al Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Braşov. Mai mult, dincolo de faptul că incompatibilitatea este prevăzută în legislaţia primară, norma de incriminare nici nu condiţionează existenţa acestei cerinţe esenţiale de rangul dispoziţiei care o instituie.

Referitor la criticile formulate de recurenta J.

Invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta a criticat decizia atacată sub două aspecte: fapta nu realizează elementul material al laturii obiective întrucât prestările de servicii nu se circumscriu noţiunii de operaţiuni financiare în sensul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi că actele materiale reţinute în sarcina inculpatei nu au reprezentat un ajutor dat autorului.

Celelalte critici fie antamează aprecierea probatoriului şi tind la modificarea situaţiei de fapt reţinute astfel încât excedează limitelor devolutive ale recursului în casaţie, fie contestă existenţa elementul material al infracţiunii prin referire la faptele imputate inculpatei fără legătură cu conţinutul infracţiunii pentru care inculpata a fost condamnată în contextul în care acesteia i se reproşează participarea în calitate de complice, iar nu coautoratul.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că inculpata J. a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului A. circumscrisă infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul, având calitatea de director OCPI s-a implicat în lucrările cadastrale efectuate pentru B., Primăria Bod şi Universitatea Transilvania de către S.C. T. S.R.L., societate pe care acesta a cesionat-o formal, exercitând în fapt, în continuare, prerogativele de administrator şi după cesionarea societăţii.

În ce priveşte înţelesul noţiunii de "operaţiuni financiare", alin. (2) al normei de incriminare prevede că "În sensul prezentei legi, operaţiunile financiare constau în operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerţ, operaţiunile financiare trebuie să constituie o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor făcută în mod organizat şi sistematic, în scopul obţinerii de profit."

Se mai reţine că, anterior apariţiei Legii nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (lege în vigoare şi la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii), în lipsa unor definiţii legale a noţiunilor de "operaţiuni financiare" şi "acte de comerţ" din cuprinsul normei de incriminare precitate, literatura juridică a definit actele de comerţ ca fiind actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de a obţine profit, iar operaţiunile financiare - ca reprezentând orice operaţiuni ce implică circulaţia banilor, a creditelor.

Subsecvent intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din acest act normativ se statuează că: În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv"fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii".

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de "profesionist" prevăzută de art. 3 din C. civ. (respectiv cel care exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ) include, inter alia, categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic (...) astfel cum sunt prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.

În contextul acestor argumente de principiu, jurisprudenţa a stabilit că prin operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, se înţelege desfăşurarea oricăror operaţiuni care implică o plată, o circulaţie a banilor sau creditelor, desfăşurate sistematic în cadrul unei activităţi organizate de producţie de mărfuri, interpunere în circulaţia mărfurilor, executare de lucrări ori prestări servicii. Cu alte cuvinte, orice activitate cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Aceeaşi opinie a exprimat, mai nuanţat, şi Curtea Constituţională, care, prin Decizia nr. 243/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 6 iulie 2017), a stabilit că:

"…pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, legea impune realizarea a două condiţii/cerinţe esenţiale, şi anume, operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ, iar operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană" ... Curtea reţine că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi credite (...) şi vizează desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor. Totodată, având în vedere exigenţele anexei la Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 3 mai 2007, din multitudinea de intermedieri şi tranzacţii financiare acolo prevăzute, numai cele care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ enumerate în art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din aceeaşi lege şi acestea vizează «operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale». De asemenea, legea cere ca operaţiunea financiară să fie efectuată ca act de comerţ, deci să constituie un act de speculă sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat.".

Raportând aceste consideraţii la datele particulare ale speţei, Înalta Curte constată că, în limitele reperelor factuale reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, activitatea inculpatului A. de a se implica în încheierea contractelor de prestări servicii, negocierea preţului şi în efectuarea lucrărilor cadastrale de către salariaţii S.C. T. S.R.L., cu referire concretă la trei beneficiari, se circumscrie noţiunii de operaţiuni financiare, având în vedere că încheierea şi derularea contractelor de prestări servicii respective au presupus o circulaţie a banilor, fiind plătit un cost pentru realizarea acestora. De altfel, niciun argument nu poate justifica un tratament distinct al contractelor de prestări servicii în raport de contractele de livrări de bunuri derulate cu implicarea unei persoane care în virtutea funcţiei este incompatibilă să realizeze astfel de activităţi. Ambele presupun circulaţia de bunuri, respectiv circulaţia banilor, fapt sancţionat de norma penală atunci când operaţiunile respective constituie acte de comerţ.

Or, am arătat în cele ce preced că faţă de inculpatul A., director al OCPI, opera incompatibilitatea de a executa lucrări de specialitate şi de a fi administrator al unei persoane juridice autorizate în domeniu şi că, cu toate acestea, a negociat şi a încheiat prin interpuşi contracte de prestări servicii cadastrale, fiind implicat şi în derularea acestora, realizând elementul material prevăzut de norma de incriminare.

Totodată, reţinem că, fiind derulate prin intermediul unei societăţi comerciale, operaţiunile respective constituie acte de comerţ prin natura lor.

Este adevărat că situaţia factuală reţinută nu descrie implicarea punctuală a inculpatei J. în încheierea şi derularea celor trei contracte de prestări servicii, însă se reţine că inculpata se implica în mod direct în toate operaţiunile bancare, fie ele dispoziţii de plată, ordine de plată sau depuneri de numerar în conturile societăţii T., administrată în fapt de soţul său, semnând personal ordine de plată cu ocazia procesării lor, astfel încât activitatea societăţii să se deruleze în condiţii optime şi să permită realizarea de activităţi cadastrale, inculpata fiind aceea care a menţinut legătura cu contabila societăţii de la data pretinsei cesionări a societăţii şi până la intervenirea organelor de urmărire penală.

Aşadar, contribuţia concretă a recurentei J. a fost reţinută ca fiind una necesară activităţii infracţionale derulate de inculpatul A., inculpata implicându-se în activitatea contabilă şi în raporturilor cu banca ale S.C. T. S.R.L., activităţi în lipsa cărora activitatea autorului nu ar fi fost posibilă.

Faptele concrete de emitere a ordinelor de plată şi de retragere sau de depunere de numerar pentru societatea menţionată, efectuate de recurenta J., au natura unor acţiuni de ajutor acordate administratorului de fapt şi factorului de decizie, inculpatul A., astfel încât activitatea societăţii să nu sufere sincope, să se desfăşoare în mod normal, făcând posibilă încheierea de contracte cu clienţii şi efectuarea de lucrări cadastrale, ca şi operaţiuni financiare, de către administratorul de fapt, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel.

Prin urmare, recurenta, prin actele materiale astfel efectuate, a facilitat comiterea acţiunii tipice de către inculpatul A.

Referitor la recursul în casaţie declarat de inculpatul K.

Situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că inculpatul s-a implicat cu acte de executare directă, specifice unui autor, în efectuarea lucrărilor cadastrale în beneficiul S.C. U. S.R.L., al soţilor V. şi al beneficiarului S.C. W. S.R.L., prin intermediul PFA N., astfel:

a) - referitor la lucrarea cadastrală realizată în numele S.C. U. S.R.L., inculpatul, inginer şef la OCPI Braşov cu atribuţii de sancţionare a persoanelor fizice autorizate, în luna iulie 2015, a abordat-o pe M., persoană fizică autorizată, să efectueze în favoarea societăţii menţionate 2 reapartamentări şi 2 actualizări.

S-a arătat că martora M. a ţinut legătura cu K. pentru a face cele 2 lucrări, respectiv a solicitat inculpatului să se deplaseze la sediul S.C. U. pentru căutarea unor documente şi a discutat cu acesta despre posibilitatea de a exista acte şi la arhiva notarilor publici, încercând, astfel, să identifice soluţii pentru găsirea unor documente necesare lucrării. Martora a mai arătat că inculpatul era interesat şi de finalizarea cât mai repede a lucrărilor.

Totodată, s-a reţinut că, ulterior efectuării lucrării cadastrale, inculpatul s-a implicat şi în depunerea acesteia la OCPI, martora M. învederând că după ce au fost efectuate lucrările, au fost printate, îndosariate şi, însoţite de CD, au fost date inculpatului, dar nu înainte de a consemna în cererea de recepţie a autorizaţiei de efectuare a documentaţiei cadastrale numărul şi data contractului de prestare a serviciului încheiat între N. şi S.C. U., informaţii care nu puteau fi obţinute decât prin intermediul lui K.

S-a mai reţinut că inculpatul a solicitat martorei M. să treacă numele PFA M. pe lucrarea cadastrală şi, ca un pas ulterior obligatoriu, să încaseze contravaloarea lucrării de la U. pe conturile PF M., urmând să-i restituie banii.

Astfel, deşi martora M. a realizat în integralitate lucrările, a refuzat să factureze pe PFA-ul său suma de bani ce reprezenta preţul lucrărilor, context în care inculpatul K. a solicitat mamei sale, N., numere de înregistrare pentru lucrări, fiind trecută aceasta din urmă ca şi executant al lucrărilor.

- inculpatul K. i-a solicitat martorului BB. să îl ajute cu două lucrări cadastrale având ca beneficiar pe S.C. U. S.R.L.; pe durata întocmirii documentaţiei, inculpatul a discutat cu martorul cu privire la anumite acte pe care nu le aveau, acte necesare finalizării documentaţiei, fiind cerute acte de la inculpat de către martor; inculpatul a venit personal la sediu să ia lucrările cadastrale pentru 2 dintre lucrări; după depunerea lucrărilor, inculpatul l-a contactat telefonic pe martor pentru a-i atrage atenţia că a greşit C. pen.-ul la o lucrare.

Cu privire la plata acestei lucrări, s-a reţinut că martorul BB. a primit de la inculpat ceasul său, iar CC., ce participase la lucrare, a primit de la inculpat suma de 1.700 de RON.

- la sfârşitul lunii iulie 2015, inculpatul, aflat în concediu, a contactat-o telefonic pe martora DD., secretara OCPI, fără atribuţii de înregistrare a lucrărilor cadastrale, şi a rugat-o să coboare în spatele instituţiei pentru ca martorul EE. să îi dea 2 lucrări cadastrale efectuate de mama sa, fiind vorba despre lucrările U. Martora a luat lucrările şi a mers cu ele pentru înregistrat la registratură. S-a mai reţinut că, în aceeaşi zi, martora DD. a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpatul cu privire la înregistrarea lucrărilor, inculpatul solicitându-i acesteia să ia legătura cu R., inginer şef în locul inculpatului pe perioada concediului, pentru relocarea uneia dintre lucrări aceluiaşi inspector ce o primise aleatoriu pe prima, cu privire la efectuarea conversiei unei lucrări mai rapid, apoi despre soluţionarea unei probleme privind fişierul C. pen. al uneia dintre lucrări.

Potrivit extraselor de cont, S.C. U. a plătit pentru lucrările cadastrale către PFA N. suma totală de 24.500 de RON, ce a fost retrasă de la bancomat în zilele următoare în întregime.

În concluzie, în esenţă, s-a reţinut că implicarea inculpatului în efectuarea şi recepţionarea lucrărilor cadastrale pentru beneficiarul U. depăşeşte nivelul unui simplu ajutor dezinteresat acordat lui EE. sau coinculpatei N., iar fără intervenţiile acestui inculpat lucrarea cadastrală nu ar fi putut fi depusă pe numele coinculpatei N., că inculpatul a beneficiat de preţul plătit de S.C. U. S.R.L. pentru lucrări şi, la rândul său, a plătit pe martorii, angajaţi ai numitei M., ce lucraseră la măsurători pentru efectuarea acestor lucrări cadastrale.

b) cu privire la lucrarea cadastrală efectuată în beneficiul soţilor V., s-a reţinut că, la sfârşitul lunii august 2015, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora FF. şi i-a solicitat sprijinul pentru efectuarea unei lucrări cadastrale în Schei, ambii participând la întâlniri cu beneficiarii. Mai mult, această lucrare s-a realizat şi cu sprijinul inculpatei N., mama inculpatului.

- cu privire la activitatea inculpatului, s-au mai reţinut următoarele: a discutat cu martora V. cu privire la limitele terenului, precizându-i că trebuie făcută o măsurătoare topo împreună cu vecinul; la interpelarea martorei, inculpatul a confirmat că mama sa poate să facă măsurătoarea, după care tatăl inculpatului a venit pană la domiciliul martorei pentru a lua documentele necesare; toate măsurătorile, discuţiile cu vecinul, propunerile de soluţionare a problemei, au fost realizate de inculpatul N. cu ajutorul martorei FF.

Această lucrare cadastrală a fost depusă la OCPI în 24.09.2015 prin PFA N.

Cu privire la folosul necuvenit obţinut de inculpat, s-a reţinut că în agenda descoperită la domiciliul inculpatei N. apare o menţiune cu privire la această lucrare în care se prevede un preţ total de 800 de RON plus taxe şi se menţionează că un avans de 600 de RON "este rezolvat". Pe lângă acest folos, s-a mai reţinut, din declaraţiile de martori date de soţii V., şi că inculpatul N. a fost ajutat pentru înfiinţarea unei firme, activitate ce nu se poate realiza gratuit, mai ales când constă în deplasări la notar şi la registrul comerţului.

b) referitor la lucrarea cadastrală efectuată pentru S.C. W. S.R.L., s-a reţinut că inculpatul s-a implicat alături de mama sa pentru efectuarea acesteia, inculpata N. efectuând măsurătorile fizice ale spaţiilor, iar inculpatul ajutând la alte aspecte, inclusiv soluţionarea lucrării la nivelul OCPI:

- inculpatul K. a participat la întâlniri cu GG., dezvoltatorul complexului imobiliar, care au avut loc atât pe şantier, cât şi în biroul dezvoltatorului, în cadrul cărora se discutau aspecte legate de actele care trebuie depuse şi de paşii care trebuie parcurşi, întrucât întâmpinaseră probleme la intabularea blocurilor şi nu puteau să meargă mai departe cu investiţia;

- a menţinut legătura cu martora HH. cu privire la situaţia intabulării;

- în septembrie 2015, a solicitat ajutorul martorei FF. pentru a obţine un certificat de urbanism de dare în folosinţă şi un raport de expertiză evaluatorie, martora identificând un evaluator, pe martorul II., acesta i-a spus un preţ ce a fost transmis lui K. şi tot acesta din urmă, după câteva zile, i-a spus că preţul este OK, înmânându-i planşele clădirilor, extras CF, autorizaţie de construire, proces-verbal de recepţie a lucrărilor. Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor a fost restituit inculpatului de către martoră în 2 rânduri, pentru că îi lipseau anumite menţiuni, de fiecare dată inculpatul rezolvând aceste probleme, restituind certificatul în forma care trebuia. Inculpatul i-a dat martorei şi suma de 6.500 de RON pentru a plăti expertul evaluator, dar doar după ce este eliberat certificatul de urbanism de dare în folosinţă.

Având în vedere că evaluatorul a întocmit raportul, dar a constatat că sunt probleme şi nu poate fi emis certificatul de dare în folosinţă, martora a luat legătura cu inculpata N., i-a explicat acesteia că evaluatorul i-a comunicat că sunt probleme cu certificatul şi inculpatul N. i-a spus să nu-i dea bani evaluatorului, context în care N. i-a transmis să vorbească cu JJ.

Cu alte cuvinte, s-a reţinut că inculpatul era persoana cu care martora trebuia să rezolve problema plăţii raportului de evaluare, aspect de natură să ilustreze rolul inculpatului N. în efectuarea lucrării cadastrale pentru S.C. W.

- în autoturismul inculpatului a fost identificată o copie a procesului-verbal de finalizare a lucrărilor cu privire la blocul 1, cel ce făcea obiectul lucrării cadastrale;

- după efectuarea lucrării cadastrale şi depunerea acesteia la OCPI Braşov, inculpatul s-a implicat în avizarea acesteia, discutând cu inspectorul căruia îi fusese repartizată lucrarea şi, dată fiind poziţia acestuia relativ la lipsurile lucrării, a convocat în aceeaşi zi o şedinţă cu inspectorii cu scopul de a evita o completare a lucrării cadastrale pe care martorul KK. intenţiona să o ceară.

Cu privire la complexul imobiliar, s-a mai reţinut că nu se respectase autorizaţia de construire pentru blocul 1, respectiv au fost făcute modificări ale proiectului iniţial, în sensul că au fost create goluri în plus pentru ferestre la bucătării, au fost mutaţi pereţii de compartimentare şi s-au transformat apartamentele cu 3 camere într-o garsonieră şi un apartament cu 2 camere.

În acelaşi sens, martora FF. a arătat că evaluatorul vorbise cu cineva de la Primăria Braşov, în perioada efectuării lucrării cadastrale, şi aflase că autorizaţia de construire este anulată şi că este PUZ rectificativ în lucru, în atare situaţie neputând fi eliberat un certificat de dare în folosinţă definitivă.

În concluzie, s-a reţinut că lucrarea cadastrală, în ansamblul ei, ridica probleme serioase, ce puteau împiedica admiterea înscrierii în cartea funciară.

Sub aspectul folosului necuvenit, s-a constatat că din agenda descoperită la inculpata N., rezultă că pentru lucrarea intitulată blocuri se prevedea un preţ de 31.650 de RON, fiind împărţiţi astfel: LL. (fratele inculpatului) - 2.500, MM. (inculpatul) - 11.000, N. - 11.000 RON, implicarea inculpatului N. reieşind chiar şi din cota de venituri ce i se cuveneau din valoarea contractului.

Invocând incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul a susţinut, în esenţă, că faptele pentru care a fost condamnat nu reprezintă operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, astfel încât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Criticile recurentului subsumate cazului de casare invocat sunt nefondate.

Astfel, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, legea impune realizarea a două condiţii esenţiale, şi anume, operaţiunile financiare: să fie efectuate ca acte de comerţ şi, cumulativ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

În contextul argumentelor de principiu prezentate anterior şi fără a relua în detaliu consideraţiile teoretice deja expuse, Înalta Curte reţine, în esenţă, că prin operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Se reţine că recurentul K., inginer şef cadastru la OCPI Braşov, în mod repetat, în perioada iulie - octombrie 2015, în scopul obţinerii de profit, s-a implicat în mod direct în efectuarea lucrărilor cadastrale în beneficiul S.C. U. S.R.L., al soţilor V. şi al beneficiarului S.C. W. S.R.L., prin intermediul PFA N., în modalităţile arătate anterior.

Aşa fiind, contrar tezei susţinute de recurent, având în vedere că o persoană fizică autorizată organizată ca un PFA în domeniul cadastral reprezintă un profesionist ce realizează acte de prestări servicii de cadastru şi publicitate imobiliară, aceasta fiind o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor făcută în mod organizat şi sistematic, în scopul obţinerii de profit, Înalta Curte constată că inculpatul K. a efectuat operaţiuni financiare în sensul prevăzut de norma incriminatoare, activităţile desfăşurate în concret, asupra cărora instanţa de apel a statuat cu titlu definitiv, reprezentând o interpunere în circulaţia bunurilor.

Prin urmare, lucrările cadastrale au fost efectuate de inculpat în scopul obţinerii de profit, caracterul necuvenit al folosului material datorându-se faptului că inculpatul K. a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, aflat în stare de incompatibilitate legală atrasă de funcţia de inginer şef cadastru la OCPI Braşov, pe care o deţinea în acea perioadă de timp.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului K., starea de fapt reţinută ca fiind probată şi valorificată ca atare prin decizia recurată, constă în esenţă în aceea că, fiind şef al Serviciului Cadastru din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov şi având atribuţii de control, potrivit fişei postului şi a dispoziţiilor art. 24 alin. (5) din Ordinul nr. 107 din 29 martie 2010, asupra persoanelor fizice şi juridice autorizate să efectueze lucrări cadastrale, geodezie şi cartografie, în perioada iulie - octombrie 2015 a oferit sprijin persoanelor fizice autorizate - operatori economici - martorilor L. şi M., precum şi inculpatei N. (mai puţin actul material din 1 - 2 septembrie 2015), pe care i-a ajutat în vederea realizării unor operaţiuni comerciale (având ca beneficiari Primăria Cincu, X., punerea la dispoziţia martorului L., persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, în luna iulie 2015, a unui CD ce conţinea măsurătoarea topografică din lucrarea x aflată în arhiva OCPI Braşov), manipulând documente pentru aceştia, ajutând operatorul economic sau primind însărcinări din partea acestuia, faptă de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, în condiţiile în care persoanele menţionate îi dădeau diferite sume de bani în schimbul sprijinului acordat sau efectuau documentaţii cadastrale în mod gratuit la solicitarea inculpatului pentru diverse persoane.

Astfel, au fost reţinute ca fiind probate comiterea a 3 acte materiale ale infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000, după cum urmează:

Cu privire la efectuarea lucrării cadastrale de către PFA N., s-a reţinut că inculpatul K., deşi avea atribuţii de control a lucrării cadastrale şi de sancţionare şi control a persoanei fizice autorizate, a oferit un ajutor mamei sale prin punerea la dispoziţia acesteia în mod nelegal (fără cerere de studiu, fără cerere de copiere a anumitor file din registru adresată OCPI) întreg registrul cadastral.

În urma ajutorului acordat de inculpat mamei sale s-a efectuat lucrarea cadastrală nr. x, contul PFA N. fiind creditat de către Primăria Cincu pentru această lucrare cu suma de 47.500 RON în data de 14.10.2015.

Referitor la ajutorul acordat numitei M., în calitate de persoană fizică autorizată, pentru efectuarea lucrării cadastrale în favoarea beneficiarului X., s-a reţinut că nemulţumită fiind martora de faptul că un angajat OCPI Braşov a dat o încheiere de respingere pentru care plătise taxă de urgenţă, i-a transmis mesaj inculpatului pentru a interveni pe lângă funcţionarul de NN., numita OO., să trimită lucrarea înapoi la OCPI Braşov în ziua respectivă, pentru ca inspectorul de caz să ceară completări la lucrare, deci să revină asupra dispoziţiei de respingere şi să ceară completări. Ulterior, martora a învederat că a discutat cu inculpatul K. cu privire la lipsa unei suprafeţe din livadă, arătând că recurentul a discutat cu PP., angajatul OCPI căruia îi fusese repartizată lucrarea.

În urma acestor intervenţii ale inculpatului N., soluţia de respingere a fost retrasă de către numitul PP., deşi procedura presupunea redepunerea lucrării cadastrale, s-a solicitat referat de completare, iar greşelile au fost remediate de către martora M.

În acest context, curtea de apel a reţinut cu titlu definitiv că inculpatul K. nu a respectat procedura legală prevăzută în astfel de cazuri, intervenţia acestuia aşa cum a fost expusă în cele ce preced având ca rezultat o schimbare a unei soluţii, o revenire asupra respingerii, urmată de un referat de completare, în loc de o redepunere a lucrării, cum ar fi fost normal, nerespectare care s-a făcut în beneficiul PFA M., pentru a înlesni efectuarea lucrării cadastrale pentru beneficiarul X.

S-a mai reţinut ca fiind dovedit că motivul pentru care martorul BB. l-a sunat pe inculpatul K. viza tocmai emiterea referatului de completare, procedură nelegală din moment ce deja se emisese încheierea de respingere.

Relativ la cel de-a treilea act material, situaţia de fapt valorificată ca atare de către instanţa de apel a constat în aceea că numitul L., persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, a preluat o lucrare cadastrală de la M., întrucât aceasta a plecat în concediu şi, deoarece lucrarea avea legătură cu o altă lucrare mai veche a numitei M., cu privire la care nu mai avea nici un document, martorul L. a cerut inculpatului în iulie 2015 să-i pună la dispoziţie, pe un CD, măsurătoarea topografică din lucrarea nr. x aflată în arhiva OCPI Braşov, recurentul K. înmânându-i martorului cele solicitate.

Şi în acest caz, curtea de apel a reţinut că intervenţia inculpatului nu a respectat legislaţia, întrucât datele solicitate se pot obţine în baza unei cereri de informaţii adresate OCPI, care este avizată de angajatul competent şi pentru care se plăteşte o taxă în vederea eliberării de informaţii.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul K. a susţinut că lipseşte cerinţa esenţială ca faptele să fie de natură să-i aducă foloase necuvenite, cu argumentarea că activităţile pentru care a fost condamnat au caracter ocazional şi implicarea sa a avut o consistenţă redusă.

Din interpretarea literară a normei de incriminare reiese că elementul material constând, în mod alternativ, în fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare, este condiţionat, sub aspectul tipicităţii obiective, de realizarea cerinţei esenţiale ca fapta să fie de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.

Evaluând situaţia de fapt reţinută prin prisma necesităţii îndeplinirii cerinţei esenţiale a elementului material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte notează că s-a statuat cu titlu definitiv că în cazul PFA N. folosul necuvenit rezultă din chiar agenda inculpatei N., unde se realizează o împărţire a sumelor de bani ce urmau a fi obţinute în urma efectuării lucrării cadastrale cu Primăria Cincu, inculpatul N. urmând să primească, astfel cum a rezultat din expertiza efectuată la urmărire penală, suma de 60.000 de RON.

În cazul celorlalte 2 acte materiale, s-a reţinut că folosul necuvenit obţinut de inculpat a constat în crearea unor obligaţii în sarcina celor două persoane fizice autorizate, care l-ar fi ajutat pe inculpat în lucrările cadastrale în care acesta se implica şi pe care nu le putea realiza prin propria persoană, dată fiind starea de incompatibilitate în care se afla.

Astfel, s-a reţinut cu titlu definitiv că martora M. a efectuat în mod gratuit o lucrare cadastrală la solicitarea lui K. în vara lui 2014 în favoarea lui QQ., iar martorul L. s-a implicat, alături de inculpatul N., cu titlu gratuit, în lucrarea cadastrală efectuată pentru beneficiarul RR.

Ca atare, actele materiale privind sprijinul acordat persoanelor fizice autorizate - operatori economici - martorilor L. şi M., precum şi inculpatei N., aşa cum au fost prezentate anterior, îndeplinesc cerinţa referitoare la aptitudinea de a aduce un folos inculpatului K. Astfel, s-a reţinut că ajutorul pentru efectuarea lucrărilor cadastrale anterior referite a fost acordat fie în considerarea unor foloase ce urmau a fi obţinute de inculpat din partea PFA N. (suma de 60.000 de RON), fie au constituit favoruri solicitate pentru alte intervenţii ale inculpatului, indicându-se în concret beneficiile personale ale acestuia (M. a efectuat în mod gratuit o lucrare cadastrală la solicitarea lui K. în vara lui 2014 în favoarea lui QQ., iar martorul L. s-a implicat, alături de inculpatul N., cu titlu gratuit, în lucrarea cadastrală efectuată pentru beneficiarul RR.).

Criticile vizând infracţiunile prevăzute de art. 322 din C. pen. referitoare la falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnată inculpata N., situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în calitate de persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, în urma intervenţiei fiului său, inculpatul K., în cursul lunii iulie 2015, a ştampilat şi semnat patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, în condiţiile în care inculpata nu a participat la măsurători şi nu a verificat corespondenţa acestor măsurători şi a documentaţiei întocmite pe baza măsurătorilor cu realitatea.

Cu privire la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnat inculpatul K., situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că a determinat-o pe coinculpata N. să semneze şi să ştampileze patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 29 din Ordinul nr. 700/2014.

Criticile inculpaţilor subsumate motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac sunt cele ce antamează lipsa elementului material al infracţiunii de referinţă în considerarea faptului că în cauză este incident un alt tip de răspundere, respectiv răspunderea disciplinară. Inculpatul K. a mai susţinut că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, nu corespunde infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare recurată.

Criticile recurenţilor inculpaţi sunt nefondate.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată este definit de art. 322 din C. pen., astfel:

"Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.".

În ceea ce priveşte variantele alternative ale elementului material, reţinem că art. 320 din C. pen. prevede:

"(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.", iar art. 321 din C. pen. statuează în sensul că:

"Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări".

Potrivit art. 29 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară din x/2014, parte integrantă din Ordinul nr. 700/2014, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, "(1) Persoana autorizată răspunde pentru măsurarea imobilului indicat de proprietar, pentru corectitudinea întocmirii documentaţiei şi corespondenţa acesteia cu realitatea din teren şi cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate puse la dispoziţie de proprietar. În cazul trasărilor, persoana autorizată răspunde pentru materializarea limitelor imobilului în concordanţă cu documentaţia cadastrală.

(2) Persoana autorizată este obligată să execute măsurătorile la teren. Toate paginile din documentaţie vor fi numerotate, iar documentele tehnice vor fi însuşite de persoana autorizată prin ştampilă şi semnătură."

De altfel, Regulamentul privind autorizarea şi recunoaşterea autorizării persoanelor fizice şi juridice în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României din 29.03.2010, parte integrantă din Ordinul nr. 107/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice şi juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care aparţine Spaţiului Economic European în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României, prevede în art. 24 alin. (1) lit. o) că persoana fizică autorizată are obligaţia să îşi asume prin semnătură numai lucrările de specialitate executate în nume propriu şi să primească sau să restituie documente de la/către beneficiari, pe bază de proces-verbal, iar potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "(1) Persoanele fizice şi juridice autorizate răspund civil, disciplinar, penal, după caz, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor ce le revin, conform prezentului regulament şi legilor în vigoare.

(2) Răspunderea disciplinară a persoanei fizice sau juridice autorizate nu exclude celelalte forme de răspundere juridică.".

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen., constă, în esenţă, în aceea că nu inculpata N. a efectuat măsurătorile şi a întocmit cele 4 documentaţii cadastrale în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015.

În concret, s-a reţinut ca fiind dovedit că martora M. şi angajaţii acesteia, la solicitarea inculpatului K., au efectuat măsurătorile şi au întocmit cele 4 documentaţii cadastrale în beneficiul S.C. U. S.A., iar după întocmirea acestora, documentaţiile au fost semnate şi ştampilate de către PFA N., care i-a comunicat lui K., la solicitarea lui, numărul autorizaţiei PFA, pentru a fi trecută de M. pe lucrări. S-a mai reţinut că cele două lucrări cadastrale din luna iulie 2015 au fost depuse de către inculpatul N. la OCPI, fiind înmânate martorei DD., iar celelalte 2 lucrări au fost depuse la OCPI Braşov în luna august 2015 de către martorul EE.

Ca atare, instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că nu inculpata N. a efectuat măsurătorile şi a întocmit cele 4 documentaţii cadastrale în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată fiind realizat în modalitatea atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

În acest context, apărările inculpaţilor în sensul că lucrările cadastrale au avut un conţinut tehnic ireproşabil, fiind avizate de către OCPI Braşov, sunt lipsite de relevanţă, excedând obiectului judecăţii.

Astfel, faptele deduse judecăţii şi pentru care au fost condamnaţi inculpaţii nu vizează caracterul real sau nereal al celor 4 lucrări cadastrale realizate în favoarea S.C. U. S.A., această chestiune nefiind, de altfel, antamată de instanţa penală.

Acuzaţia adusă inculpaţilor a avut în vedere exclusiv modalitatea în care s-a procedat la semnarea şi ştampilarea de către PFA N. a celor 4 lucrări cadastrale, în vederea producerii de consecinţe juridice, ceea ce în mod evident nu avea corespondent în realitatea faptică, întrucât măsurătorile şi lucrările cadastrale nu au fost realizate de inculpata N., ci de o altă persoană.

Or, în lipsa semnării şi ştampilării în fals de către inculpata N., documentaţiile cadastrale nu se puteau depune la OCPI pentru avizarea lor.

Aşadar, criticile invocate de recurenţii inculpaţi nu vizează în realitate corespondenţa între norma de incriminare şi situaţia de fapt reţinută, ci antamează o justificare a acţiunilor lor care însă nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, fiind o împrejurare de fapt ce vizează elementul subiectiv a cărui analiză excedează prezentei.

De altfel, nici susţinerile inculpaţilor conform cărora faptele pentru care au fost condamnaţi sunt de natură să atragă exclusiv răspunderea disciplinară nu sunt întemeiate, de vreme ce art. 39 alin. (2) din Regulamentul privind autorizarea şi recunoaşterea autorizării persoanelor fizice şi juridice în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României din 29.03.2010, prevede în mod expres că răspunderea disciplinară a persoanei fizice sau juridice autorizate nu exclude celelalte forme de răspundere juridică.

Cu privire la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnat inculpatul K., instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că recurentul a solicitat inculpatei N., în calitate de persoană fizică autorizată, să semneze şi să ştampileze cele patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 29 din Ordinul nr. 700/2014, în condiţiile în care PFA M., ce efectuase practic lucrările cadastrale, a refuzat să semneze şi să ştampileze aceste lucrări, întrucât sumele de bani ce reprezentau preţul lucrărilor plătit de beneficiar nu ar fi rămas la martoră, ci la inculpatul K.

Potrivit art. 47 din C. pen., instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Astfel, instigarea este o formă a participaţiei penale care constă în activitatea unei persoane, instigator, de a determina cu intenţie prin orice mijloace pe altă persoană, instigat, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Ca formă a participaţiei, instigarea presupune, sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) existenţa unei activităţi de determinare a unei persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală

Caracteristic instigării este faptul că instigatorul, cel care ia cel dintâi hotărârea de a săvârşi infracţiunea, nu trece la săvârşirea faptei respective, ci transmite această hotărâre unei alte persoane, pe care o determină, printr-o activitate materială, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în îndemnuri, rugăminţi etc., să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce aceasta şi face, devenind autor al infracţiunii.

În cauză, s-a stabilit cu titlu definitiv că recurentul a solicitat inculpatei N., în calitate de persoană fizică autorizată, să semneze şi să ştampileze cele patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 29 din Ordinul nr. 700/2014.

Or, fără a relua situaţia de fapt aşa cum a fost redată în cele ce preced, se reţine că actul de instigare a fost urmat de executarea de către inculpata N., persoană instigată, a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a şi fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare.

b) să nu fi existat o determinare anterioară

Esenţial este ca hotărârea de a săvârşi fapta să fie luată de cel instigat ca urmare a instigării, să fie deci posterioară activităţii de instigare.

Se constată că în cauză este îndeplinită şi această condiţie, instanţa de apel statuând cu titlu definitiv că din probele administrate în cauză rezultă ca fiind dovedită împrejurarea că inculpata N. a săvârşit fapta prevăzută de legea penală exclusiv ca urmare a actelor de instigare comise de inculpatul K.

c) activitatea să aibă efect

Ca activitatea de instigare să aibă efect, aceasta trebuie să conducă la însuşirea de către instigat a ideii de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală la care a fost instigat şi la hotărârea lui de a o săvârşi.

În cauză, această condiţie este îndeplinită, întrucât, aşa cum rezultă din situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată, inculpata N., persoana instigată, şi-a însuşit ideea de a săvârşi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a luat hotărârea de a semna şi ştampila cele patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A.

d) cel instigat să fi trecut la săvârşirea faptei

Săvârşindu-se fapta respectivă de către cel instigat, determinarea la fapta prevăzută de legea penală efectuată de instigator capătă o materializare exactă, devine faptă şi prin aceasta se evidenţiază pericolul social pe care îl prezintă instigarea.

Or, în cauză s-a reţinut cu titlu definitiv că inculpata N., în calitate de persoană fizică autorizată să efectueze lucrări cadastrale, în urma intervenţiei fiului său, inculpatul K., în cursul lunii iulie 2015, a ştampilat şi semnat patru documentaţii cadastrale efectuate de M. şi angajaţii săi în beneficiul S.C. U. S.A., înregistrate la OCPI Braşov sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 28.07.2015, respectiv sub nr. x/2015 şi y/2015, în data de 06.08.2015, în condiţiile în care inculpata nu a participat la măsurători şi nu a verificat corespondenţa acestor măsurători şi a documentaţiei întocmite pe baza măsurătorilor cu realitatea.

Se reţine astfel că persoana instigată a săvârşit fapta cu privire la care a fost instigată.

Ca atare, se constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile necesare întrunirii laturii obiective a infracţiunii pentru care a fost condamnat recurentul, motivele expuse în recurs în casaţie vizând în realitate exclusiv reevaluarea probatoriului administrat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., în majoritate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., J., K. şi N. împotriva deciziei penale nr. 50/AP din data de 02 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În majoritate,

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., J., K. şi N. împotriva deciziei penale nr. 50/AP din data de 02 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

OPINIE SEPARATĂ

Opinie minoritară - judecător SS.

Referitor la recursul în casaţie formulat de recurenţii inculpaţi A., J.

Prioritar, reţinem că relativ la infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000 şi la inculpaţii A., J. şi P., instanţa de apel a reţinut că inculpatul A. a administrat în fapt societatea S.C. T. S.R.L. şi după data de 01.11.2012, când a fost numit director al OCPI Braşov, fiind ajutat în această activitate de administrare a societăţii de către coinculpaţii J. şi P. şi, în cadrul acestei activităţi de administrare în fapt, inculpatul A. s-a implicat în mod efectiv şi în realizarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, prin intermediul societăţii S.C. T. S.R.L.

În acest sens s-a reţinut că la data de 16.12.2004, inculpatul A. a înfiinţat societatea S.C. T. S.R.L. cu obiect de activitate activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legată de aceasta, sediul social fiind în Braşov, strada x ap. 16, societatea deţinând conturile bancare la AA., iar specimenele de semnătură pe conturile societăţii aparţineau inculpaţilor A. şi J.

Inculpatul, specialist în domeniul cadastral, în calitate de asociat cu o cotă de 100% şi administrator al acestei societăţi comerciale a derulat activităţi comerciale prin intermediul acestei societăţi, astfel că, la începutul lunii noiembrie 2012, avea contracte în derulare (contractul cu TT. SRL), deţinea o clientelă şi îşi construise o imagine în domeniul cadastral din Braşov, domeniu restrâns în care experţii se cunosc, societatea deţinea mai multe autoturisme precum şi mijloace fixe necesare pentru efectuarea măsurătorilor.

La data de 01.11.2012 este numit director OCPI Braşov, funcţie incompatibilă cu activitatea de efectuare lucrări cadastrale pe care inculpatul o realizase anterior acestei date prin intermediul S.C. T. S.R.L.

S-a evidenţiat că societatea nu şi-a suspendat activitatea, aceasta continuând să contracteze şi să efectueze lucrări cadastrale şi nici nu a avut loc o vânzare reală a acestei societăţi, o cesiune care să fie consimţită într-un act real de transfer al patrimoniului societăţii, societatea fiind cesionată fictiv către inculpatul P.

S-a reliefat că la data de 04.10.2013, deci la aproximativ un an de la momentul cesiunii, au fost depuse la ORC actele de cesiune şi că de abia la data de 10.12.2013, la mai bine de 1 an de la cesiune, noul administrator în drept, inculpatul P., completează fişa cu specimene de semnătură pentru persoane juridice de la AA. şi actualizează datele privind noul administrator, depunând extras de la ORC.

Concluzia instanţei de apel a fost că inculpatul P. nu putea semna în tot acest interval de 1 an nici un act bancar pentru societatea al cărei administrator era, dar şi faptul că alte persoane au semnat toate actele bancare în acest interval de timp, deci aceste persoane au efectuat acte de administrare a societăţii.

Esenţial în ceea ce priveşte recursul în casaţie promovat este faptul reţinut de instanţa de apel potrivit cu care inculpata J. a fost cea care, cel mai probabil, a semnat actele financiare.

S-a mai evidenţiat că sediul societăţii s-a păstrat şi după cesiune şi că din cele 2 camere deţinute de societate ca şi sediu, una dintre ele constituia şi era folosit efectiv ca birou de inculpatul A., loc unde au fost identificate înscrisuri personale dar şi contracte ce aparţineau şi priveau societatea T., ceea ce dovedeşte interesul inculpatului pentru această societate, interes ce nu ar fi trebuit să existe dacă ar fi cesionat în mod real societatea.

De asemenea, s-a reliefat că, în aceeaşi încăpere folosită de inculpat în sediu au fost descoperite cardul şi tokenul ce făcuseră obiectul procesului-verbal de predare încheiat cu ocazia cesionării societăţii între inculpaţii A. şi P., astfel încât concluzia ce se impune este aceea că inculpatul folosea cardul şi tokenul.

S-a stabilit de instanţa de apel că inculpatul A. a continuat activitatea societăţii prin intermediul lui P. şi al soţiei sale.

S-a evidenţiat că inculpatul avea acces la bunurile societăţii, fie ele aparate de măsurat pe care le prezenta la seminarii, sau autoturisme, pe care le folosea fără nicio reţinere din partea administratorului de drept, la conturile societăţii, de pe care efectua transferuri bancare prin sistemul internet banking, la cardul emis pentru societate, la efectuarea unei investiţii la Bran folosind banii şi conturile societăţii T.

Deosebit de relevant pentru recursul în casaţie promovat este concluzia instanţei de apel potrivit cu care toate aceste acţiuni, descrise în rechizitoriu, nu constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000, ci reprezintă acţiuni realizate de inculpatul A. care se circumscriu activităţii de administrare în fapt a societăţii, acţiuni ce vin să completeze modalitatea fictivă în care s-a realizat cesiunea, pentru a proba că inculpatul A. era implicat în administrarea în fapt a societăţii în continuare, fiind factorul de decizie din cadrul societăţii.

În continuare, s-a reţinut că inculpatul A. folosea în mod constant autoturismele societăţii pe care o înstrăinase încă din anul 2012, astfel cum rezultă din procesele-verbale de contravenţie încheiate ce atestă că la volanul autoturismelor x şi x se afla inculpatul, cel puţin în datele de 16.06.2014, 18.07.2017, 24.10.2014, 13.02.2015, 19.04.2015 şi 01.02.2015. Şi martorul UU. a precizat că nu l-a văzut niciodată pe P. să folosească autoturismul marca x seria x.

Un alt aspect evidenţiat de instanţa de apel a fost acela că inculpatul A. exploata bunurile societăţii, autoturisme şi telefoane şi chiar telefonul său personal a fost înregistrat până în luna mai 2015 pe societatea T.

S-a stabilit, în sinteză, că inculpatul folosea autoturismele în mod exclusiv ca pe propriile bunuri, avea acces în sediul societăţii şi era interesat de înscrisurile, contractele şi de activitatea societăţii, aspecte care conduc la concluzia că inculpatul administra, în fapt, societatea.

S-a reliefat de instanţa de apel că inculpatul A. era administratorul de fapt al societăţii şi factor de decizie, acesta folosind cardul societăţii şi banii acesteia în scop personal sau chiar în interesul societăţii.

În acest sens s-a evidenţiat că inculpatul a folosit cardul societăţii la efectuarea de cumpărături personale cu ocazia zilei de naştere iar banii societăţii pentru efectuarea investiţiei de la imobilul din Bran.

S-a stabilit că au fost accesate conturile societăţii T. prin sistemul internet banking şi efectuate diferite tranzacţii financiare, respectiv plăţi furnizori ai societăţii, inclusiv pentru investiţia de la Bran, plăţi salarii angajaţi ai societăţii, printre angajaţii ce primeau salariu numărându-se şi administratorul de drept P., plăţi contribuţii la stat pentru societate, transferuri între contul societăţii şi contul de card al acesteia, fiind identificate zeci de tranzacţii (au fost enumerate în actul de sesizare) efectuate în perioada mai 2013- iunie 2014, de pe adresa de IP a OCPI Braşov cu menţiunea că inculpatul A. era singurul angajat al acestui loc de muncă dintre toate persoanele ce aveau vreo legătură cu T.

Instanţa de apel a evidenţiat că obiectul acestor tranzacţii a fost divers şi a reprezentat o rezolvare a problemelor cu care se confruntă societatea T., respectiv plăţi furnizori, plăţi salarii angajaţi sau plăţi contribuţii la stat, tranzacţii care sunt în mod clar, acte de administrare a societăţii comerciale, efectuate de către inculpatul A.

S-a reţinut că accesul inculpatului A. la conturile societăţii pe o perioadă lungă de timp şi mutările sumelor de bani făcute de acesta în interesul societăţii ilustrează că inculpatul era factorul de decizie în societate, pentru că administra, fără a se consulta cu administratorul de drept, resursa principală a societăţii, respectiv banii acesteia.

S-a arătat de instanţa de apel că modalitatea în care inculpatul A. administra în fapt societatea este una oarecum atipică întrucât administratorul de drept, P., nu era un "om de paie" cum des se întâlneşte în practica judiciară, ci era o persoană care executa numeroase însărcinări pentru societate, astfel cum rezultă din declaraţiile coinculpaţilor angajaţi ai T. ca persoane fizice autorizate, Q. şi Y., dar şi din declaraţiile martorilor ce au efectuat lucrări cadastrale cu această societate şi au indicat în mod expres că au ţinut legătura cu P. şi au discutat cu acesta date privind efectuarea lucrărilor.

S-a stabilit de instanţa de apel că inculpatul A. nu putea cuprinde toată activitatea acesteia, poziţia de director OCPI punându-l în imposibilitate practică de a realiza toate actele de administrare a societăţii, astfel că acesta s-a folosit de ajutorul lui P. care administra în drept societatea.

Relevant pentru recursul în casaţie promovat este concluzia instanţei de apel potrivit cu care inculpatul P. era un factor de conducere (semna contracte, acte emise de societate, ţinea evidenţa lucrărilor), iar inculpaţii persoane fizice autorizate efectuau lucrările cadastrale în mod efectiv, deci mergeau pe teren, măsurau, întocmeau documentaţiile.

Totodată, un alt aspect relevant din perspectiva recursului în casaţie promovat este că persoana ce consemna toate detaliile tehnice şi ţinea evidenţa lucrărilor cadastrale era P. nu a fost contestat, acesta era administratorul de drept al societăţii şi efectua el însuşi acte de administrare a societăţii, ajutându-l pe inculpatul A., acesta din urmă fiind factorul ce decidea în societate. Inculpatul Q. a arătat că P. avea o agendă albastră inscripţionată T. (ambele agende sunt identice, albastre şi inscripţionate) în care îşi nota lucrările şi stadiul lor.

De asemenea, s-a constatat de instanţa de apel că inculpatul A. stabilea preţurile lucrărilor cadastrale efectuate de T. sau de persoanele fizice autorizate ce erau angajatele acestei societăţi, preţuri pe care P. le solicita ulterior clienţilor şi că se implica şi în discuţiile tehnice ce se făceau cu privire la unele dintre lucrările cadastrale realizate de T.

S-a făcut referire şi la suma de 90.000 de RON depusă în data de 16.11.2012 de către A., în sensul că această sumă a fost folosită în aceeaşi zi pentru plata facturii nr. x/15.11.2012 către A TT. S.R.L., deci depunerea nu reprezintă o creditare, un împrumut acordat firmei ci este o sumă de bani depusă în conturile societăţii pentru plata unui furnizor, fiind un act veritabil de administrare în fapt a societăţii, realizat de inculpat, deşi cesionase firma.

S-a stabilit de instanţa de apel că inculpatul A. s-a implicat în realizarea a 3 operaţiuni financiare ca acte de comerţ prin intermediul societăţii T., pe care o administra în fapt, implicare ce a presupus acţiuni de contractare a lucrărilor, de stabilire a preţului acestora şi în soluţionarea problemelor ivite în cursul efectuării lucrărilor, inclusiv la nivelul avizării lor la OCPI, cum este cazul lucrării cadastrale efectuate în beneficiul Universităţii Transilvania.

Înalta Curte, în opinie minoritară apreciază că actele îndeplinite de inculpatul A. nu sunt tipice infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Analiza va pleca de la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 243 din 6 aprilie 2017 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 6 iulie 2017.

Parag. 27 Astfel, potrivit art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană. Prin urmare, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, legea impune realizarea a două condiţii/cerinţe esenţiale, şi anume, operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ, iar operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Parag. 28 Prohibirea unor asemenea operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, cât şi protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii/atribuţii/însărcinări publice, scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni.

Parag. 29 Curtea reţine că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi credite (a se vedea în acest sens Nota de studiu nr. 5.494/1.775/V-3/2016, întocmită de secţia judiciară - Serviciul judiciar civil din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pag. 4) şi vizează desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor.

Parag. 30 Totodată, având în vedere exigenţele anexei la Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 3 mai 2007, din multitudinea de intermedieri şi tranzacţii financiare acolo prevăzute, numai cele care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ enumerate în art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din aceeaşi lege şi acestea vizează "operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale".

Parag. 31 De asemenea, legea cere ca operaţiunea financiară să fie efectuată ca act de comerţ, deci să constituie un act de speculă sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat. De aceea, retragerile de numerar şi operaţiunile de emitere a ordinelor de plată, chiar dacă sunt operaţiuni financiare, nu constituie, în acelaşi timp, şi acte de comerţ.

Parag. 32 Astfel, potrivit art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, sintagma "contract comercial" sau "contracte comerciale" se înlocuieşte cu sintagma "contract civil" sau, după caz, "contracte sau acte de comerţ" se înlocuieşte cu termenul "contracte".

Parag. 33 De asemenea, Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, aduce clarificări terminologice. Astfel, potrivit art. 8, (1) Noţiunea de «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.(2) În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»".

Parag. 34. Înlocuirea expresiilor clasice de "acte de comerţ" şi, respectiv, "fapte de comerţ" are meritul de a stabili conţinutul juridic actual al noilor noţiuni care vizează sensul economic al noţiunii de comerţ, adică acela de interpunere în schimbul şi circulaţia mărfurilor. Aceasta înseamnă că, în accepţiunea actuală a legiuitorului, actele de comerţ, respectiv activitatea comercială, sunt alcătuite din operaţiunile ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări de servicii.

Parag. 35. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de profesionist include şi calitatea de comerciant. Aceasta înseamnă că legiuitorul a introdus un sistem subiectiv de reglementare al raporturilor comerciale. În plus, faţă de conţinutul normativ al alin. (2) al art. 8 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul, în completarea sistemului subiectiv de reglementare prin raportarea normelor juridice la calitatea de profesionist comerciant, a avut în vedere normele referitoare la activităţile de producţie, prestări servicii şi comerţ, adică un sistem obiectiv de reglementare.

Parag. 36. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3 din C. civ.

(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

Apreciem că actele materiale efectuate de inculpatul A. nu se încadrează în tipicitatea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Conform celor reţinute de instant de apel, cesiunea societăţii T. de către inculpatul A. către inculpatul P. a avut un caracter fictiv şi că acesta s-a implicat în administrarea societăţii, fiind un administrator de fapt.

De asemenea, instanţa de apel a susţinut că administratorul de drept, P., nu era un "om de paie" cum des se întâlneşte în practica judiciară, ci era o persoană care executa numeroase însărcinări pentru societate, angajaţii societăţii ţinând legătura, din perspectiva lucrărilor pe care le efectuau cu P.

Relevant pentru recursul în casaţie promovat este concluzia instanţei de apel potrivit cu care inculpatul P. era un factor de conducere (semna contracte, acte emise de societate, ţinea evidenţa lucrărilor), iar inculpaţii persoane fizice autorizate efectuau lucrările cadastrale în mod efectiv, deci mergeau pe teren, măsurau, întocmeau documentaţiile.

Totodată, un alt aspect relevant din perspectiva recursului în casaţie promovat este împrejurarea reţinută de instanţa de apel potrivit cu care persoana ce consemna toate detaliile tehnice şi ţinea evidenţa lucrărilor cadastrale era P., acesta fiind administratorul de drept al societăţii şi efectua el însuşi acte de administrare a societăţii, ajutându-l pe inculpatul A., acesta din urmă fiind factorul ce decidea în societate.

Deosebit de relevant pentru recursul în casaţie promovat este concluzia instanţei de apel potrivit cu care toate aceste acţiuni, descrise în rechizitoriu, nu constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000, ci reprezintă acţiuni realizate de inculpatul A. care se circumscriu activităţii de administrare în fapt a societăţii, acţiuni ce vin să completeze modalitatea fictivă în care s-a realizat cesiunea, pentru a proba că inculpatul A. era implicat în administrarea în fapt a societăţii în continuare, fiind factorul de decizie din cadrul societăţii.

În consecinţă, astfel cum a arătat şi instanţa de apel, a administra în fapt o societate nu conduce automat la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, sau de tranzacţii financiare folosind informaţiile deţinute în baza funcţiei, o asemenea concluzie impunând o analiză a fiecărui act efectuat de inculpat pentru a se stabili dacă acesta se încadrează în noţiunea de operaţiune financiară sau tranzacţie financiară, ca acte de comerţ, astfel cum au fost definite prin decizia Curţii Constituţionale.

În consecinţă, se vor analiza actele efectuate de inculpatul A. în administrarea în fapt a societăţii.

Direcţionarea celor trei beneficiari de lucrări cadastrale către societatea T. de către inculpatul A. nu reprezintă o operaţiune financiară sau o tranzacţie comercială, această direcţionare realizându-se fie urmare a dificultăţii lucrărilor în cazul martorului B., societatea fiind recomandată de inculpat urmare a cunoaşterii capacităţii profesionale a angajaţilor, fie urmare a legăturilor profesionale anterioare ale inculpatului A. în cazul lucrării cadastrale contractate de Primăria Bod în anul 2013.

Referitor la cea de-a treia lucrare, reţinem, potrivit aspectelor reliefate de instanţa de apel că inculpatul era cadru universitar al acestei unităţi superioare de învăţământ astfel că avea o relaţie de colegialitate cu cei ce au demarat procedura de efectuare a acestei lucrări cadastrale, ce avea ca scop final intabularea cantinei Memorandului.

Se observă, din analiza realizată de instanţa de apel că se face confuzie între incompatibilitatea inculpatului de a face anumite acte şi efectuarea de operaţiuni financiare sau tranzacţii comerciale ca element constitutiv al infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Stabilirea preţului numai în situaţia a două lucrări cadastrale de către inculpatul A., astfel cum a reţinut instanţa de apel nu reprezintă operaţiuni financiare sau tranzacţii comerciale în sensul dat de Curtea Constituţională, având în vedere contextul în care au fost contractate aceste lucrări coroborat cu faptul că activitatea comercială a societăţii, în perioada de referinţă, a fost deosebit de laborioasă.

Astfel, în ceea ce priveşte lucrarea cadastrală contractată de Primăria Bod în anul 2013, instanţa de apel nu a reţinut în situaţia de fapt împrejurarea că preţul ar fi fost stabilit de inculpat.

Referitor la împrejurarea că inculpatul A., s-ar fi implicat în efectuarea lucrărilor cadastrale în cele trei cazuri reţinute de instanţa de apel, facem trimitere la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de această instanţă, respectiv că inculpatul nu a avut şi nici nu era nevoie să aibă o implicare concretă în efectuarea măsurătorilor şi în întocmirea documentaţiilor (astfel de implicări efective în realizarea lucrărilor cadastrale nu puteau fi făcute de inculpat dată fiind expunerea în faţa acestei situaţii de incompatibilitate), aceste operaţiuni fiind efectuate de angajaţii T. şi de P., implicarea inculpatului intervenind atunci când apăreau probleme în lucrările cadastrale.

Şi de această dată, remarcăm că nu suntem în prezenţa unor operaţiuni financiare sau tranzacţii comerciale în sensul dat de Curtea Constituţională, ci a unor acte care erau incompatibile cu funcţia pe care inculpatul o deţinea la acel moment, cu atât mai mult cu cât această implicare, reţinută de instanţa de apel, s-a realizat doar în cazul a trei lucrări cadastrale şi a constat în a da asigurări că lucrarea se va finaliza de către angajaţii firmei, în obţinerea avizelor de la instituţia pe care o conducea inclusiv prin verificarea documentaţiei, în dispoziţia dată unor angajaţi de a trimite documentaţia către beneficiar şi în consilierea unuia dintre beneficiari privind modalitatea în care ar trebui să se procedeze pentru obţinerea intabulării.

În raport de aspectele prezentate apreciem că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată impunându-se achitarea inculpatului conform art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Faţă de soluţia pronunţată în raport de inculpatul A. se impune şi achitarea inculpaţilor J., P. şi Y., pentru ultimii doi urmare a extinderii efectelor recursului în casaţie promovat de inculpaţii A. şi J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Referitor la recurentul inculpat K., apreciem că actele reţinute de instanţa de apel ca fiind operaţiuni financiare ca acte de comerţ, în sensul reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 243/2017 nu pot primi o asemenea calificare., având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul s-a implicat prin acte de executare directă, specifice unui autor, în efectuarea lucrărilor cadastrale în beneficiul S.C. U. S.R.L., al soţilor V. şi al beneficiarului S.C. W. S.R.L., prin intermediul PFA N., astfel:

a) - referitor la lucrarea cadastrală realizată în numele S.C. U. S.R.L., inculpatul, inginer şef la OCPI Braşov cu atribuţii de sancţionare a persoanelor fizice autorizate, în luna iulie 2015, a abordat-o pe M., persoană fizică autorizată, să efectueze în favoarea societăţii menţionate 2 reapartamentări şi 2 actualizări.

S-a arătat că martora M. a ţinut legătura cu K. pentru a face cele 2 lucrări, respectiv a solicitat inculpatului să se deplaseze la sediul S.C. U. pentru căutarea unor documente şi a discutat cu acesta despre posibilitatea de a exista acte şi la arhiva notarilor publici, încercând, astfel, să identifice soluţii pentru găsirea unor documente necesare lucrării. Martora a mai arătat că inculpatul era interesat şi de finalizarea cât mai repede a lucrărilor.

Totodată, s-a reţinut că, ulterior efectuării lucrării cadastrale, inculpatul s-a implicat şi în depunerea acesteia la OCPI, martora M. învederând că după ce au fost efectuate lucrările, au fost printate, îndosariate şi, însoţite de CD, au fost date inculpatului, dar nu înainte de a consemna în cererea de recepţie a autorizaţiei de efectuare a documentaţiei cadastrale numărul şi data contractului de prestare a serviciului încheiat între N. şi S.C. U., informaţii care nu puteau fi obţinute decât prin intermediul lui K.

S-a mai reţinut că inculpatul a solicitat martorei M. să treacă numele PFA M. pe lucrarea cadastrală şi, ca un pas ulterior obligatoriu, să încaseze contravaloarea lucrării de la U. pe conturile PF M., urmând să-i restituie banii.

Astfel, deşi martora M. a realizat în integralitate lucrările, a refuzat să factureze pe PFA-ul său suma de bani ce reprezenta preţul lucrărilor, context în care inculpatul K. a solicitat mamei sale, N., numere de înregistrare pentru lucrări, fiind trecută aceasta din urmă ca şi executant al lucrărilor.

- inculpatul K. i-a solicitat martorului BB. să îl ajute cu două lucrări cadastrale având ca beneficiar pe S.C. U. S.R.L.; pe durata întocmirii documentaţiei, inculpatul a discutat cu martorul cu privire la anumite acte pe care nu le aveau, acte necesare finalizării documentaţiei, fiind cerute acte de la inculpat de către martor; inculpatul a venit personal la sediu să ia lucrările cadastrale pentru 2 dintre lucrări; după depunerea lucrărilor, inculpatul l-a contactat telefonic pe martor pentru a-i atrage atenţia că a greşit C. pen.-ul la o lucrare.

Cu privire la plata acestei lucrări, s-a reţinut că martorul BB. a primit de la inculpat ceasul său, iar CC., ce participase la lucrare, a primit de la inculpat suma de 1.700 de RON.

- la sfârşitul lunii iulie 2015, inculpatul, aflat în concediu, a contactat-o telefonic pe martora DD., secretara OCPI, fără atribuţii de înregistrare a lucrărilor cadastrale, şi a rugat-o să coboare în spatele instituţiei pentru ca martorul EE. să îi dea 2 lucrări cadastrale efectuate de mama sa, fiind vorba despre lucrările U. Martora a luat lucrările şi a mers cu ele pentru înregistrat la registratură. S-a mai reţinut că, în aceeaşi zi, martora DD. a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpatul cu privire la înregistrarea lucrărilor, inculpatul solicitându-i acesteia să ia legătura cu R., inginer şef în locul inculpatului pe perioada concediului, pentru relocarea uneia dintre lucrări aceluiaşi inspector ce o primise aleatoriu pe prima, cu privire la efectuarea conversiei unei lucrări mai rapid, apoi despre soluţionarea unei probleme privind fişierul C. pen. al uneia dintre lucrări.

Potrivit extraselor de cont, S.C. U. a plătit pentru lucrările cadastrale către PFA N. suma totală de 24.500 de RON, ce a fost retrasă de la bancomat în zilele următoare în întregime.

În concluzie, în esenţă, s-a reţinut că implicarea inculpatului în efectuarea şi recepţionarea lucrărilor cadastrale pentru beneficiarul U. depăşeşte nivelul unui simplu ajutor dezinteresat acordat lui EE. sau coinculpatei N., iar fără intervenţiile acestui inculpat lucrarea cadastrală nu ar fi putut fi depusă pe numele coinculpatei N., că inculpatul a beneficiat de preţul plătit de S.C. U. S.R.L. pentru lucrări şi, la rândul său, a plătit pe martorii, angajaţi ai numitei M., ce lucraseră la măsurători pentru efectuarea acestor lucrări cadastrale.

b) cu privire la lucrarea cadastrală efectuată în beneficiul soţilor V., s-a reţinut că, la sfârşitul lunii august 2015, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora FF. şi i-a solicitat sprijinul pentru efectuarea unei lucrări cadastrale în Schei, ambii participând la întâlniri cu beneficiarii. Mai mult, această lucrare s-a realizat şi cu sprijinul inculpatei N., mama inculpatului.

- cu privire la activitatea inculpatului, s-au mai reţinut următoarele: a discutat cu martora V. cu privire la limitele terenului, precizându-i că trebuie făcută o măsurătoare topo împreună cu vecinul; la interpelarea martorei, inculpatul a confirmat că mama sa poate să facă măsurătoarea, după care tatăl inculpatului a venit pană la domiciliul martorei pentru a lua documentele necesare; toate măsurătorile, discuţiile cu vecinul, propunerile de soluţionare a problemei, au fost realizate de inculpatul N. cu ajutorul martorei FF.

Această lucrare cadastrală a fost depusă la OCPI în 24.09.2015 prin PFA N.

Cu privire la folosul necuvenit obţinut de inculpat, s-a reţinut că în agenda descoperită la domiciliul inculpatei N. apare o menţiune cu privire la această lucrare în care se prevede un preţ total de 800 de RON plus taxe şi se menţionează că un avans de 600 de RON "este rezolvat". Pe lângă acest folos, s-a mai reţinut, din declaraţiile de martori date de soţii V., şi că inculpatul N. a fost ajutat pentru înfiinţarea unei firme, activitate ce nu se poate realiza gratuit, mai ales când constă în deplasări la notar şi la registrul comerţului.

c) referitor la lucrarea cadastrală efectuată pentru S.C. W. S.R.L., s-a reţinut că inculpatul s-a implicat alături de mama sa pentru efectuarea acesteia, inculpata N. efectuând măsurătorile fizice ale spaţiilor, iar inculpatul ajutând la alte aspecte, inclusiv soluţionarea lucrării la nivelul OCPI:

- inculpatul K. a participat la întâlniri cu GG., dezvoltatorul complexului imobiliar, care au avut loc atât pe şantier, cât şi în biroul dezvoltatorului, în cadrul cărora se discutau aspecte legate de actele care trebuie depuse şi de paşii care trebuie parcurşi, întrucât întâmpinaseră probleme la intabularea blocurilor şi nu puteau să meargă mai departe cu investiţia;

- a menţinut legătura cu martora HH. cu privire la situaţia intabulării;

- în septembrie 2015, a solicitat ajutorul martorei FF. pentru a obţine un certificat de urbanism de dare în folosinţă şi un raport de expertiză evaluatorie, martora identificând un evaluator, pe martorul II., acesta i-a spus un preţ ce a fost transmis lui K. şi tot acesta din urmă, după câteva zile, i-a spus că preţul este OK, înmânându-i planşele clădirilor, extras CF, autorizaţie de construire, proces-verbal de recepţie a lucrărilor. Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor a fost restituit inculpatului de către martoră în 2 rânduri, pentru că îi lipseau anumite menţiuni, de fiecare dată inculpatul rezolvând aceste probleme, restituind certificatul în forma care trebuia. Inculpatul i-a dat martorei şi suma de 6500 de RON pentru a plăti expertul evaluator, dar doar după ce este eliberat certificatul de urbanism de dare în folosinţă.

Având în vedere că evaluatorul a întocmit raportul, dar a constatat că sunt probleme şi nu poate fi emis certificatul de dare în folosinţă, martora a luat legătura cu inculpata N., i-a explicat acesteia că evaluatorul i-a comunicat că sunt probleme cu certificatul şi inculpatul N. i-a spus să nu-i dea bani evaluatorului, context în care N. i-a transmis să vorbească cu JJ.

Cu alte cuvinte, s-a reţinut că inculpatul era persoana cu care martora trebuia să rezolve problema plăţii raportului de evaluare, aspect de natură să ilustreze rolul inculpatului N. în efectuarea lucrării cadastrale pentru S.C. W.

- în autoturismul inculpatului a fost identificată o copie a procesului-verbal de finalizare a lucrărilor cu privire la blocul 1, cel ce făcea obiectul lucrării cadastrale;

- după efectuarea lucrării cadastrale şi depunerea acesteia la OCPI Braşov, inculpatul s-a implicat în avizarea acesteia, discutând cu inspectorul căruia îi fusese repartizată lucrarea şi, dată fiind poziţia acestuia relativ la lipsurile lucrării, a convocat în aceeaşi zi o şedinţă cu inspectorii cu scopul de a evita o completare a lucrării cadastrale pe care martorul KK. intenţiona să o ceară.

Cu privire la complexul imobiliar, s-a mai reţinut că nu se respectase autorizaţia de construire pentru blocul 1, respectiv au fost făcute modificări ale proiectului iniţial, în sensul că au fost create goluri în plus pentru ferestre la bucătării, au fost mutaţi pereţii de compartimentare şi s-au transformat apartamentele cu 3 camere într-o garsonieră şi un apartament cu 2 camere.

În acelaşi sens, martora FF. a arătat că evaluatorul vorbise cu cineva de la Primăria Braşov, în perioada efectuării lucrării cadastrale, şi aflase că autorizaţia de construire este anulată şi că este PUZ rectificativ în lucru, în atare situaţie neputând fi eliberat un certificat de dare în folosinţă definitivă.

În concluzie, s-a reţinut că lucrarea cadastrală, în ansamblul ei, ridica probleme serioase, ce puteau împiedica admiterea înscrierii în cartea funciară.

Sub aspectul folosului necuvenit, s-a constatat că din agenda descoperită la inculpata N., rezultă că pentru lucrarea intitulată blocuri se prevedea un preţ de 31.650 de RON, fiind împărţiţi astfel: LL. (fratele inculpatului) - 2.500, MM. (inculpatul) - 11.000, N. - 11.000 RON, implicarea inculpatului N. reieşind chiar şi din cota de venituri ce i se cuveneau din valoarea contractului.

Referitor la lucrarea cadastrală realizată în numele S.C. U. S.R.L., reţinem, potrivit situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond că inculpatul K. a efectuat următoarele acte:

- a abordat-o pe M., persoană fizică autorizată, să efectueze în favoarea societăţii menţionate 2 reapartamentări şi 2 actualizări;

- s-a implicat în căutarea unor documente şi a discutat cu acesta despre posibilitatea de a exista acte şi la arhiva notarilor publici, încercând, astfel, să identifice soluţii pentru găsirea unor documente necesare lucrării;

- a manifestat interes pentru finalizarea cât mai repede a lucrărilor;

- s-a implicat în depunerea documentaţiei la OCPI;

- a obţinut numărul şi data contractului de prestare a serviciului încheiat între N. şi S.C. U.;

- a solicitat martorei M. să treacă numele PFA M. pe lucrarea cadastrală;

- i-a solicitat martorului BB. să îl ajute cu două lucrări cadastrale având ca beneficiar pe S.C. U. S.R.L.;

- a discutat cu martorul cu privire la anumite acte pe care nu le aveau, acte necesare finalizării documentaţiei;

- a venit personal la sediu să ia lucrările cadastrale pentru 2 dintre lucrări;

- l-a contactat telefonic pe martoRUL BB. pentru a-i atrage atenţia că a greşit C. pen.-ul la o lucrare.

- martorul BB. a primit de la inculpat ceasul său, iar CC., ce participase la lucrare, a primit de la inculpat suma de 1.700 de RON;

- a contactat-o telefonic pe martora DD., secretara OCPI, fără atribuţii de înregistrare a lucrărilor cadastrale, şi a rugat-o să coboare în spatele instituţiei pentru ca martorul EE. să îi dea 2 lucrări cadastrale efectuate de mama sa, fiind vorba despre lucrările U.;

- a discutat telefonic cu martora DD. cu privire la înregistrarea lucrărilor, solicitându-i acesteia să ia legătura cu R., inginer şef în locul inculpatului pe perioada concediului, pentru relocarea uneia dintre lucrări aceluiaşi inspector ce o primise aleatoriu pe prima, cu privire la efectuarea conversiei unei lucrări mai rapid, apoi despre soluţionarea unei probleme privind fişierul C. pen. al uneia dintre lucrări;

Preţul lucrărilor a fost încasat de societatea mamei inculpatului.

Se observă astfel că inculpatul nu s-a implicat în contractarea lucrărilor, în negocierea şi stabilirea preţului şi în efectuarea efectivă a lucrărilor pentru a se putea constata că ar fi efectuat operaţiuni financiare sau acte de comerţ în mod organizat şi sistematic în sensul stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale mai sus menţionată.

Referitor la lucrarea cadastrală efectuată în beneficiul soţilor V., reţinem, potrivit situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond că inculpatul K. a efectuat următoarele acte:

- la sfârşitul lunii august 2015, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora FF. şi i-a solicitat sprijinul pentru efectuarea unei lucrări cadastrale în Schei, ambii participând la întâlniri cu beneficiarii. Mai mult, această lucrare s-a realizat şi cu sprijinul inculpatei N., mama inculpatului.

- a discutat cu martora V. cu privire la limitele terenului, precizându-i că trebuie făcută o măsurătoare topo împreună cu vecinul; la interpelarea martorei, inculpatul a confirmat că mama sa poate să facă măsurătoarea, după care tatăl inculpatului a venit pană la domiciliul martorei pentru a lua documentele necesare; toate măsurătorile, discuţiile cu vecinul, propunerile de soluţionare a problemei, au fost realizate de inculpatul N. cu ajutorul martorei FF.

Această lucrare cadastrală a fost depusă la OCPI în 24.09.2015 prin PFA N.

Preţul a fost încasat de societatea inculpatei N.

În acelaşi context inculpatul N. a fost ajutat pentru înfiinţarea unei firme.

Se observă astfel că inculpatul nu s-a implicat în contractarea lucrărilor, în negocierea şi stabilirea preţului şi în efectuarea efectivă a lucrărilor pentru a se putea constata că ar fi efectuat operaţiuni financiare sau acte de comerţ în mod organizat şi sistematic în sensul stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale mai sus menţionată.

Referitor la lucrarea cadastrală efectuată pentru S.C. W. S.R.L., reţinem, potrivit situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond că inculpatul K. a efectuat următoarele acte:

- inculpata N. a efectuat măsurătorile fizice ale spaţiilor, iar inculpatul a ajutat la alte aspecte, inclusiv soluţionarea lucrării la nivelul OCPI:

- a participat la întâlniri cu GG., dezvoltatorul complexului imobiliar, care au avut loc atât pe şantier, cât şi în biroul dezvoltatorului, în cadrul cărora se discutau aspecte legate de actele care trebuie depuse şi de paşii care trebuie parcurşi, întrucât întâmpinaseră probleme la intabularea blocurilor şi nu puteau să meargă mai departe cu investiţia;

- a menţinut legătura cu martora HH. cu privire la situaţia intabulării;

- în septembrie 2015, a solicitat ajutorul martorei FF. pentru a obţine un certificat de urbanism de dare în folosinţă şi un raport de expertiză evaluatorie. Se reţine că martora a identificat un evaluator, pe martorul II., care i-a spus un preţ ce a fost transmis lui K. şi tot acesta din urmă, după câteva zile, i-a spus că preţul este OK, înmânându-i planşele clădirilor, extras CF, autorizaţie de construire, proces-verbal de recepţie a lucrărilor. Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor a fost restituit inculpatului de către martoră în 2 rânduri, pentru că îi lipseau anumite menţiuni, de fiecare dată inculpatul rezolvând aceste probleme, restituind certificatul în forma care trebuia. Inculpatul i-a dat martorei şi suma de 6.500 de RON pentru a plăti expertul evaluator, dar doar după ce este eliberat certificatul de urbanism de dare în folosinţă.

Având în vedere că evaluatorul a întocmit raportul, dar a constatat că sunt probleme şi nu poate fi emis certificatul de dare în folosinţă, martora a luat legătura cu inculpata N., i-a explicat acesteia că evaluatorul i-a comunicat că sunt probleme cu certificatul şi inculpatul N. i-a spus să nu-i dea bani evaluatorului, context în care N. i-a transmis să vorbească cu JJ.

Cu alte cuvinte, s-a reţinut că inculpatul era persoana cu care martora trebuia să rezolve problema plăţii raportului de evaluare, aspect de natură să ilustreze rolul inculpatului N. în efectuarea lucrării cadastrale pentru S.C. W.

- în autoturismul inculpatului a fost identificată o copie a procesului-verbal de finalizare a lucrărilor cu privire la blocul 1, cel ce făcea obiectul lucrării cadastrale;

- după efectuarea lucrării cadastrale şi depunerea acesteia la OCPI Braşov, inculpatul s-a implicat în avizarea acesteia, discutând cu inspectorul căruia îi fusese repartizată lucrarea şi, dată fiind poziţia acestuia relativ la lipsurile lucrării, a convocat în aceeaşi zi o şedinţă cu inspectorii cu scopul de a evita o completare a lucrării cadastrale pe care martorul KK. intenţiona să o ceară.

Se observă astfel că inculpatul nu s-a implicat în contractarea lucrărilor, în negocierea şi stabilirea preţului şi în efectuarea efectivă a lucrărilor pentru a se putea constata că ar fi efectuat operaţiuni financiare sau acte de comerţ în mod organizat şi sistematic în sensul stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale mai sus menţionată.

Obţinerea avizelor, rezolvarea problemelor ţinând de identificarea documentaţiei, corectarea greşelilor şi intervenţiile la OCPI nu pot avea conotaţia unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, organizate şi sistematice.

Faţă de cele reliefate se impune o soluţie de achitare a inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpata N., observăm că aceasta a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, organizat şi sistematic, prin intermediul societăţii înfiinţate de aceasta.

VV. că aceste acte au fost reţinute ca acte de complicitate în raport de activitatea infracţională a inculpatului K.

În consecinţă, faţă de soluţia pronunţată în raport de inculpatul K. se impune pronunţarea unei soluţii de achitare şi pentru inculpata N. în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor A. şi K. referitoare la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina lor, judecătorul achiesează la soluţia majoritară.

Referitor la recurenţii inculpaţi A., Y. şi K., în sarcina cărora s-au reţinut comiterea şi a altor infracţiuni, se impune trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se realiza operaţiunea de individualizare în raport de infracţiunile ce au mai rămas în concurs.

Procesat de GGC - LM