Inadmissibility of retrial against passive extradition judgment under Art. 396 CPP

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 58/P din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală cu nr. 79/05 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Persoana extrădabilă A. a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 199 din data de 19 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, au fost invocate motive legate de situaţia personală a revizuentului, în sensul că prezenţa sa în România se datorează îndepărtării de regimul de tortură din Rusia, care nu respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi care ar fi supus torturii mai mulţi membri ai familiei sale.

Urmare a examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A., Curtea de Apel Constanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 199/P/19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 52 în referire la art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă opoziţia la extrădare formulată de persoana extrădabilă A., ca nefondată.

În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile extrădării persoanei extrădabile A., cetăţean rus, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secţiunile 1 - 4 din C. pen. din Rusia.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare a persoanei extrădate A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secţiunile 1 - 4 din C. pen. din Rusia - formulată sub nr. x din 11.11.2019 de către Procuratura Generală a Federaţiei Ruse.

În baza art. 56 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei extrădate A. către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă, cu respectarea regulii specialităţii predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În temeiul art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate A. către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării pe numele persoanei extrădate A., a cărui intrare în vigoare va avea loc la încetarea motivelor care au justificat amânarea.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 79/05 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în urma respingerii, ca nefondate, a contestaţiei persoanei extrădabile A..

Relativ la cazurile de revizuire, Curtea de de Apel Constanţa a reţinut că acestea sunt limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Deşi, aparent, revizuentul a respectat dispoziţiile legiuitorului, reglementate în art. 456 din C. proc. pen., instanţa a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulate din perspectiva dispoziţiilor art. 462 în referire la art. 396 din C. proc. pen.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 462 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanţa anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 395 - 399, care se aplică în mod corespunzător", iar potrivit art. 396 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal".

Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus evocate se desprinde concluzia că cererea de revizuire se poate formula doar împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, or, în prezenta cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a admis cererea de extrădare a persoanei extrădabile A., dispunându-se predarea acesteia către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă.

Drept urmare, faţă de considerentele expuse, în baza art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A..

Împotriva sentinţei penale nr. 58/P din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat contestaţie, în termen legal, revizuentul A..

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul revizuent A. a arătat că hotărârea atacată nu este motivată, având în vedere că nu au fost indicate textele de lege care interzic formularea unei cereri de revizuire împotriva unei hotărâri privind o solicitare de extrădare. S-a invocat şi faptul că, deşi instanţa de fond a reţinut că cererea de revizuire îndeplineşte toate cerinţele de admisibilitate, cu toate acestea, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În opinia contestatorului, hotărârea prin care a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus predarea sa către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă poate fi asimilată cu o veritabilă soluţie de condamnare şi poate face obiectul revizuirii.

Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată contestaţia formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând cu prioritate criticile formulate de revizuent în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii atacate, constată că ele sunt neîntemeiate, hotărârea atacată expunând de o manieră succintă, dar explicită, toate argumentele pentru care prima instanţă a apreciat inadmisibilă cererea de revizuire formulată de persoana extrădabilă.

Astfel, după ce a făcut o scurtă prezentare a motivelor de revizuire şi a redat dispozitivul sentinţei împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac, Curtea de Apel Constanţa a analizat întregul context al cauzei, reţinând, în esenţă, că se impune respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, din perspectiva dispoziţiilor art. 462 în referire la art. 396 din C. proc. pen., întrucât prin hotărârea atacată nu s-a dispus o soluţie pe fond, de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci a fost admisă o cerere de extrădare.

În continuare, Înalta Curte apreciază necesar a evidenţia că judecarea contestaţiei se realizează corespunzător particularităţilor procedurii în care s-a pronunţat sentinţa atacată - fiind vorba, în concret, despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, şi nu de soluţionarea fondului cauzei.

În cauză, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, contestatorul revizuent A. a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 199/P/19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile extrădării persoanei extrădabile A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secţiunile 1 - 4 din C. pen. din Rusia, a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus predarea acestuia către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă, cu respectarea regulii specialităţii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), revizuentul susţinând că există fapte şi împrejurări care nu au fost avute în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii. În acest sens, în esenţă, au fost invocate motive legate de siguranţa personală a revizuentului în Federaţia Rusă, fiind menţionate metode de presiune şi intimidare a acestuia, prin intermediul rudelor sale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. Din conţinutul prevederilor legale menţionate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârilor judecătoreşti. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, respectiv, rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Deopotrivă, sunt avute în vedere şi prevederile art. 453 alin. (4) lit. a) teza I din C. proc. pen., conform cărora:

"Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (...)".

În speţă, prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire a fost admisă o cerere de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Federaţia Rusă, în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată. În această procedură, instanţa română competentă, după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, hotărăşte admiterea cererii de extrădare. Statul solicitat nu are competenţa de a statua asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină a solicitat extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, în acest sens dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuând, în mod expres, următoarele:

"(2) Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării."

Prin urmare, se constată că sentinţa împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire nu se încadrează în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, ea fiind pronunţată, astfel cum s-a arătat deja, într-o procedură reglementată de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (procedura extrădării pasive).

Este adevărat că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează posibilitatea exercitării, în anumite condiţii, a căii extraordinare de atac a revizuirii, dar aceasta exclusiv în procedura extrădării active. Conform art. 65 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţională pentru solicitarea extrădării, ministrul justiţiei, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cere revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrădării. Revizuirea nu poate fi cerută pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internaţională".

Dispoziţiile legale anterior evocate instituie, însă, cu caracter de excepţie posibilitatea exercitării revizuirii în materia extrădării într-o situaţie particulară, fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin urmare, norma legală analizată nu ar putea fi aplicată prin analogie într-o cauză cu un obiect distinct, cum este cazul procedurii de extrădare pasivă.

Referitor la susţinerea contestatorului revizuent, în sensul că, deşi instanţa de fond a reţinut îndeplinirea tuturor cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire, a respins totuşi cererea ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în hotărârea contestată s-a reţinut că revizuentul a respectat aparent dispoziţiile art. 456 din C. proc. pen., prevederi care reglementează conţinutul cererii de revizuire.

Or, la momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., "(3) Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."

Aşadar, condiţia privind formularea cererii de revizuire cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. reprezintă doar una dintre cerinţele analizate de către instanţă la momentul examinării admisibilităţii în principiu a revizuirii, îndeplinirea acestei condiţii fiind necesară, dar nu suficientă pentru a se constata admisibilă cererea de revizuire. În cauza de faţă, soluţia de constatare a inadmisibilităţii cererii de revizuire s-a grefat pe neîndeplinirea unei alte cerinţe decât cea reglementată de art. 456 din C. proc. pen., respectiv aceea a categoriei de hotărâri ce pot face obiectul căii extraordinare de atac, categorie căreia nu i se subsumează hotărârea de extrădare vizată de contestator.

Prin urmare, raportat la particularităţile cauzei, Înalta Curte constată legală soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă şi neîntemeiate criticile contestatorului.

În fine, este pertinent a se sublinia că susţinerile persoanei extrădabile referitoare la modificările intervenite în situaţia sa personală ulterior arestării, modul de relaţionare a rudelor sale cu autorităţile statului solicitant şi riscurile la care ar fi expus revizuentul în cazul predării ar putea fi valorificate, eventual, numai prin intermediul procedurilor reglementate de Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri ce nu poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 58/P din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă pentru contestatorul revizuent se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 58/P din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă pentru contestatorul revizuent se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iulie 2022.

Procesat de GGC - LM