Unconstitutionality of 30-day deadline for extraordinary appeal based on judicial incompatibility

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 09.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de contestatorul A., precum şi cererea de suspendare a judecăţii cauzei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că în susţinerea excepţiei, contestatorul a arătat că art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la cazul de contestaţie în anulare invocat, respectiv cel prevăzut la art. 426 lit. d) teza a II-a din C. proc. pen. este neconstituţional prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20 şi art. 21 din Constituţia României, apreciind că limitarea temporară a invocării cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la intervalul de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, încalcă dispoziţiile menţionate.

S-a menţionat că reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea notează că legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 că sesizarea, pentru a fi admisibilă, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerinţe.

Instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

S-a menţionat că, în cauză, Curtea a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare întemeiată pe dispoziţiile care vizează existenţa unui caz de incompatibilitate a unui judecător care a pronunţat hotărârea pe fondul cauzei, caz prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Obiectul sesizării vizează o dispoziţie din C. proc. pen. - art. 428 alin. (1) care prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii instanţei de apel în cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II a- care se referă la situaţia în care instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii sau a existat un caz de incompatibilitate.

S-a precizat că excepţia de neconstituţionalitate este un mijloc pus la dispoziţia părţilor de către legiuitor, putând fi folosit şi de către instanţă din oficiu, pentru ca, în măsura în care s-ar aprecia că un text de lege care are legătură cu cauza care se soluţionează, ar fi în contradicţie cu legea fundamentală, să poată fi înlăturată această neconcordanţă.

Scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate este punerea în acord cu Constituţia a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă de guvern, dispoziţie care este în contradicţie cu legea fundamentală. Nu se poate invoca însă prin intermediul unei astfel de excepţii modul în care un text de lege este aplicat sau modul în care un text de lege este ca atare prevăzut de legiuitor, aceste aspecte excedând obiectului sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Astfel, Curtea a constatat că ceea ce se urmăreşte de fapt prin solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale este modificarea dispoziţiilor legale în sensul dorit, adică modificarea termenului în care se poate formula o contestaţie în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d), aspect care nu are cum să poată fi invocat printr-o excepţie de neconstituţionalitate.

S-a arătat că textul art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II-a din C. proc. pen. nu este incident în cauza de faţă, acesta vizând doar chestiuni care privesc hotărârile instanţei de apel.

Împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat recurs contestatorul A. apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, de asemenea, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.

Înalta Curte constată că recurentul critică dispoziţiile art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri, când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

De asemenea, potrivit art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Înalta Curte constată că recurentul critică termenul de 30 de zile în care se poate formula contestaţie în anulare în cazul prevăzut de 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi solicită, de fapt, o modificare a textului de lege criticat.

În acest caz, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Înalta Curte constată că dispoziţiile din Constituţie pretins încălcate au fost invocate în mod formal, iar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se urmăreşte constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 428 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci se doreşte o completare sau o modificare a normei procesuale în sensul înlăturării termenului impus de legiuitor pentru formularea căii extraordinare şi reglementarea unui termen larg care să profite demersului părţii în cadrul contestaţiei în anulare. Or, modificarea sau completarea legii este în competenţa exclusivă a legiuitorului, Curtea Constituţională neavând o astfel de atribuţie.

Pentru acest considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale din 09.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă ebraică se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM