European Arrest Warrant for robbery and extortion: Appeal dismissed, surrender ordered
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the requested person, upholding the lower court's order to execute a European Arrest Warrant (EAW) and surrender the individual to the German authorities for the purpose of criminal prosecution. The dispute concerned the execution of an EAW issued by a German court for allegations of two counts of robbery with extortion and one count of intentional bodily harm, arising from incidents involving threats and violence to extend sums of money. The appellate court rejected the requested person's argument for a discretionary refusal to surrender based on their Romanian nationality and continuous residence, determining that the EAW was issued for the purpose of prosecution rather than the execution of a sentence, thus rendering the specific legal basis for refusal inapplicable. The High Court confirmed that the offenses constituted crimes under both German and Romanian law (with the physical injury charge corresponding to the offense of assault and other violence under Article 193 of the Romanian Penal Code), that the mandatory double criminality condition was satisfied, and that no other mandatory or optional grounds for refusal under Article 99 of Law No. 302/2004 were present, ultimately ordering the requested person to pay 200 RON in judicial costs while the state bore the attorney's fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 106 din Legea nr. 302/2004, art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004; European Arrest Warrant for robbery and extortion: Appeal dismissed, surrender ordered: The dispute concerned the execution of an EAW issued by a German court for allegations of two counts of robbery with extortion and one count of intentional bodily harm, arising from incidents involving threats and violence to extend sums of money. The appellate court rejected the requested person's argument for a discretionary refusal to surrender based on their Romanian nationality and continuous residence, determining that the EAW was issued for the purpose of prosecution rather than the execution of a sentence, thus rendering the specific legal basis for refusal inapplicable. The High Court confirmed that the offenses constituted crimes under both German and Romanian law (with the physical injury charge corresponding to the offense of assault and other violence under Article 193 of the Romanian Penal Code), that the mandatory double criminality condition was satisfied, and that no other mandatory or optional grounds for refusal under Article 99 of Law No. 302/2004 were present, ultimately ordering the requested person to pay 200 RON in judicial costs while the state bore the attorney's fees.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to obligate the appellant to pay judicial costs to the state.
Cited in the dispositive to determine that the fees for the ex officio defender remain the responsibility of the state.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din data de 14.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2022 de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanţă din Heidelberg - Republica Federală Germană (număr de referinţă x) faţă de persoana solicitată A., în baza mandatului naţional de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunal de primă instanţă din Heidelberg, a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germană cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.06.2022 până la 13.07.2022 inclusiv. A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la 03.06.2022 la zi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că prin sesizarea înregistrată la data de 04.06.2022, sub nr. x/2021, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.
S-a arătat că persoana solicitată este urmărită pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi extorcare de fonduri, fapte comise în Leimen, în perioada 03.04.2022 - 12.04.2022, iar la data de 26.04.2022 pe numele acesteia a fost emis un mandat european de arestare de către un judecător din cadrul Tribunalului Districtual Heidelberg - Republica Federală Germania, în dosarul nr. x Gs nr. x.
Faţă de A. a fost luată măsura reţinerii de către procuror, prin ordonanţa nr. 64/03.06.2022, începând cu 03.06.2022, ora 22:00, până la 04.06.2022, ora 22:00. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Prin încheierea din 04.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin necontestare la data de 05.06.2022, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 04.06.2022 până la 18.06.2022 inclusiv.
În vederea continuării procedurii, instanţa a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, acordând termen la 14.06.2022.
La data de 09.06.2022 a fost înaintat mandatul european de arestare din 18.05.2022 emis de judecătorul delegat al Tribunalului de primă instanţă din Heidelberg (număr de referinţă x), în baza mandatului naţional de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunalul de primă instanţă din Heidelberg.
S-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, în raport cu cele menţionate în mandatul european de arestare, constatându-se că nu sunt obiecţii în ceea ce priveşte identitatea. De asemenea, avocatului ales al persoanei solicitate i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare tradus în limba română, persoana solicitată a fost informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, aducându-i-se la cunoştinţă şi celelalte drepturi prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, inclusiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia - art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea. În esenţă, a solicitat să fie judecat de instanţele române, avocatul ales indicând motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că în fapt, la data de 18.05.2022, judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanţă din Heidelberg, a emis în dosarul nr. x Gs 785/2022, un mandat european de arestare în vederea urmăririi şi/sau al judecăţii, privindu-l pe cetăţeanul român A., având la bază mandatul naţional de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunalul de primă instanţă din Heidelberg.
Mandatul european de arestare se referă la 3 infracţiuni, arătându-se că în data de 03.04.2022, în jurul orei 16:50, s-a întâlnit cu martorul B. în Leimen, vizavi de CEC-ul din localitate, inculpatul A. urcând în autoturismul martorului. Inculpatul i-a spus martorului că a aflat de la C. că el i-ar fi insultat familia, cerându-i acestuia 1.000 euro pentru a restabili onoarea familiei sale. A. ar fi scos un cuţit din buzunar pe care l-ar fi poziţionat în parte superioară a corpului martorului. Lovindu-se de refuzul martorului, inculpatul ar fi reiterat solicitarea, spunându-i că trebuie să-i plătească ori el ori C., suma de bani până la 18.04.2022, în caz contrar urmând să îi taie. Pentru a fi mai convingător, inculpatul ar fi lovit cu pumnul în care ţinea cuţitul consola maşinii ameninţând că îl va pedepsi pe martor dacă el sau Dan nu vor plăti. Ca urmare a refuzului martorului, A. ar fi solicitat 300 de euro de la martor, pe care acesta trebuia să îi remită până pe data de 08.04.2022.
În data de 04.04.2022, în jurul orei 18:00, la un cazino din Leimen, A. i-ar fi cerut martorului Dan, să-i plătească suma de 300 euro pentru că acesta din urmă i-ar fi jignit familia cu o zi înainte. Pentru a fi mai convingător, acesta ar fi scos din buzunar un briceag pe care l-ar fi deschis, ameninţându-l pe martor că îi va tăia gâtul dacă nu îi va remite suma solicitată până vineri, 08.04.2022.
Miercuri, 12.04.2022, inculpatul s-a întâlnit din nou cu martorul Dan în apropierea supermarketului "D." din Leimen. Din senin, A. l-ar fi plesnit pe martor peste obrazul stâng, întrebându-l unde sunt banii lui. I-ar fi solicitat martorului să îi plătească 200 euro până a doua zi, dar martorul i-a spus că va primi salariul abia pe 25.04.2022. Persoana acuzată a acceptat ca martorul să-i remită 300 euro în data de 25.04.2022. Din cauza palmei primite martorul a suferit dureri, ceea ce inculpatul prevăzuse, acceptând această posibilitate.
S-a arătat că din mandatul european de arestare rezultă că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de tâlhărie cu şantaj de gravitate deosebită şi o infracţiune de vătămare corporală intenţionată.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României pentru alte fapte decât cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare (în sensul că nu are calitatea de suspect/inculpat în vreun dosar penal) şi nici pentru faptele menţionate în mandat.
Pentru faptele menţionate pedeapsa maximă privativă de libertate este de 15 ani închisoare, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare.
În faţa instanţei, persoana solicitată A. nu a avut obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, dar a invocat că doreşte să fie cercetat pentru aceste infracţiuni de către autorităţile judiciare române, indicând şi motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Curtea a constatat că din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare.
S-a reţinut că, în cauză, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 18.05.2022 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de autorităţile judiciare din Republica Federală Germană, dau loc la predare.
Astfel, văzând dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004 şi cuprinsul mandatului european de arestare, unde s-a bifat căsuţa corespunzătoare infracţiunilor de şantaj şi extorcare de fonduri, pentru cele două infracţiuni de tâlhărie cu şantaj de gravitate deosebită nici nu este necesară verificarea dublei incriminări.
Potrivit alin. (2) al art. 97 pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau încadrarea juridică a acesteia. Or, infracţiunea de vătămare corporală intenţionată are corespondenţă în legislaţia românească - loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen.
Totodată, s-a reţinut că, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Persoana solicitată a invocat motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004: când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Or, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, motivul invocat de apărare fiind incident în situaţia în care mandatul european de arestare este emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Solicitarea persoanei solicitate ca urmărirea penală şi judecarea presupuselor infracţiuni să fie efectuate de autorităţile judiciare române excedează prezentei proceduri, cererea de preluare a procedurilor penale fiind de competenţa statului străin (art. 131 şi urm. din Legea nr. 302/2004), iar principiul ne bis in idem se opune iniţierii unor proceduri penale de către autorităţile judiciare române din oficiu. S-a apreciat că nu există vreun motiv de refuz care să se circumscrie solicitării persoanei solicitate.
Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanţă din Heidelberg la data de 18.05.2022.
Împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat contestaţie persoană solicitată A. invocând motivul de refuz la predare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Examinând cauza în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 şi următoarele din Legea 302/2004, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării.
În cauză, solicitarea se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania.
Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi extorcare de fonduri, prevăzute de secţiunile 255, 253 (1), 250 (2), 223 (1) şi 230 din C. pen. german, pedepsite cu închisoarea de maxim 15 ani.
Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, reglementată prin dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracţiunea de vătămare corporală intenţionată are corespondenţă în legislaţia română în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte cele două infracţiuni de tâlhărie, acestea dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
Evaluând motivul de refuz invocat de persoana solicitată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Tribunalul Districtual Heidelberg - Republica Federală Germania, în dosarul nr. x Gs nr. x, vizează faza de urmărire penală, sens în care nu sunt incidente dispoziţiile evocate - art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004
În egală măsură, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ, enumerate în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile necesare şi suficiente, prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Ca urmare, se va reţine că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 14.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 103 din data de 14.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.
Procesat de GGC - LM