Execution of European Arrest Warrant for sexual offenses: non-reviewability of factual merits and sufficiency of preventive detention under mutual recognition principle

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa dosarului nr. x/2021/53 din data de 12 aprilie 2022, emis de Judecătoria Raională Sopron - Ungaria, faţă de persoana solicitată A., în prezent, arestat provizoriu în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare.

S-a constat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii conform art. 104 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09 iunie 2022 şi până la data de 08 iulie 2022, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cetăţeanul român este predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen., administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Ungaria.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 29.05.2022, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022, începând cu ora 21:35, iar prin încheierea penală nr. 26/IP/2022 din data de 30 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30 mai 2022 până la data de 13 iunie 2022, inclusiv.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, prin sesizarea înregistrată la data de 30 mai 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere prin care s-a dispus reţinerea pe timp de 24 ore a persoanei solicitate A., începând cu data de 29 mai 2022, ora 21:35, procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 29 mai 2022, procesul-verbal privind audierea şi identificarea prin videoconferinţă, folosind aplicaţia x, informarea încheiată la data de 29 mai 2022 privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, emise în dosarul nr. x/2022, precum şi procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate întocmit la data de 29 mai 2022, fişa de cazier judiciar, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului Sirene Ungaria, precum şi copia mandatului european de arestare emis în limba maghiară de către autorităţile judiciare din Ungaria, solicitându-se în conformitate cu dispoziţiile articolului 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile în vederea predării acestuia către autorităţile judiciare maghiare.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 26/IP/2020 din data de 30 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 30 mai 2022 până la data de 13 iunie 2022, inclusiv

La data de 06 iunie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare în limba maghiară emis de către autorităţile judiciare din Ungaria, precum şi traducerea acestuia în limba română.

Examinând cererea formulată, Curtea a reţinut următoarele:

Pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare maghiare în vederea efectuării urmăririi penale pentru comiterea a 9 infracţiuni, respectiv agresiune sexuală, prev. de art. 196 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); tentativă la infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 164 alin. (1), alin. (3) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); hărţuire, prev. de art. 222 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); hârţuire prev. de art. 222 alin. (1), alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 339 alin. (1) din C. pen. maghiar (2 acte infracţionale); vătămare corporală uşoară, prev. de art. 164 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. maghiar (2 acte infracţionale) şi hărţuire prev. de art. 222 alin. (1) din C. pen. maghiar (1 act infracţional).

S-a reţinut în fapt că, începând cu data de 13 februarie 2016, persoana solicitată A. a hărţuit atât personal cât şi telefonic persoana vătămată B., cu care a trăit ca parteneri de viaţă, din aprilie 2006 până în iulie 2015, încercând să ia legătura cu aceasta fără voinţa ei, respectiv în data de 26.03.2016 a ţipat la aceasta şi a aruncat o bucată de lemn în direcţia ei; în perioada 03.04.2016 - 04.04.2016 a sunat-o de mai multe ori şi i-a trimis 98 de SMS-uri; la data de 17.04.2016 s-a prezentat din nou la locuinţa persoanei vătămate şi l-a îmbrâncit pe numitul C., aplicându-i lovituri în cap, obraz, ceafă şi gât, acesta suferind contuzie nazală, leziune ce a necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijiri medicale; în data de 31.07.2016 a sărit gardul casei persoanei vătămate B. şi a pătruns prin efracţie în incinta locuinţei, de unde aceasta a reuşit să scape anunţând poliţia, ulterior persoana solicitată a pătruns din nou în locuinţă şi a ameninţat-o pe aceasta că îi taie gâtul, că-i distruge casa şi că le desfigurează pe ea şi pe fiica acesteia; în martie - aprilie 2016 şi respectiv în aprilie - mai 2016 a întreţinut relaţii sexuale cu minora D. în vârstă de 17 ani, cunoscând că aceasta are mai puţin de 18 ani, iar la data de 18.12.2016 a pătruns prin efracţie în domiciliul persoanei vătămate B. pe care a agresat-o şi a ameninţat-o că îi va tăia gâtul atât ei cât şi fiicei şi nepoatei acesteia.

Curtea a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza paşaportului nr. x emis de autorităţile maghiare şi a fişei de cazier judiciar, în prezenţa avocatului din oficiu, E., din cadrul Baroului Bihor, i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii şi faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări (în cuprinsul mandatului european de arestare fiind bifate infracţiunile de exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă şi viol).

Din conţinutul mandatului european de arestare a rezultat, totodată, că este îndeplinită şi condiţia ca acesta să indice existenţa unui mandat de arestare naţional pe care mandatul european de arestare se întemeiază, arătându-se că este vorba de mandatul naţional de arestare nr. B.x/2021/51 emis la data de 04 aprilie 2022, de Judecătoria Raională Sopron din Ungaria.

Această ultimă condiţie s-a impus a fi analizată, având în vedere Decizia nr. C-241/15 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza Aurel Bob-Dogi.

La termenul de judecată din data de 09 iunie 2022, s-a procedat şi la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare maghiare, aspect consemnat în declaraţia ataşată la dosarul cauzei.

Curtea a mai reţinut că refuzul de a-şi da consimţământul la predare nu s-a bazat pe existenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, fiind motivat de împrejurarea că nu ar fi comis faptele de care este acuzat, dorind să fie cercetat prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, cu prezenţa sa într-un alt stat membru, fie România, fie Franţa (Strasbourg) fie Austria (Viena), cereri incompatibile cu procedura de executare a mandatului european de arestare, care prevede, în caz de admitere a solicitării statului emitent, doar predarea pe teritoriul respectivului stat.

De altfel, poziţia persoanei solicitate cu privire la consimţământul la predare, a fost una oscilantă, la termenul de judecată din 30.05.2022, a arătat fie că nu este de acord cu predarea, fie că este de acord, cu condiţia de a primi garanţii că nu i se va întâmpla nimic rău, la termenul de judecată din 09.06.2022 exprimându-şi refuzul de a fi predat.

Pe de altă parte, în condiţiile în care mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, nu s-a impus analiza suplimentară a situaţiei prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în analiza proprie a curţii, nu s-a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.06.2022, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 21.06.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului şi ale parchetului asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, iar conform art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale ori executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În prezenta cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate A., cetăţean român şi maghiar, se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 04.04.2022 de către autorităţile judiciare maghiare, în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea a 9 infracţiuni, respectiv agresiune sexuală, prev. de art. 196 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); tentativă la infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 164 alin. (1), alin. (3) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); hărţuire, prev. de art. 222 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); hărţuire prev. de art. 222 alin. (1), alin. (3) lit. a) din C. pen. maghiar (1 act infracţional); tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 339 alin. (1) din C. pen. maghiar (2 acte infracţionale); vătămare corporală uşoară, prev. de art. 164 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. maghiar (2 acte infracţionale) şi hărţuire prev. de art. 222 alin. (1) din C. pen. maghiar (1 act infracţional).

În ceea ce priveşte natura şi încadrarea juridică a faptelor, Înalta Curte constată că infracţiunile reţinute în fapt în sarcina persoanei solicitate astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare şi redate în cuprinsul hotărârii atacate, se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, situaţie în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

În cauza de faţă, durata maximă a pedepsei rezultante care poate fi aplicată pentru infracţiunile presupus săvârşite de contestator este închisoare de 7 ani şi 6 luni.

Totodată, infracţiunile de exploatarea sexuală a copiilor, de vătămare corporală gravă şi de viol pentru care contestatorul A. este cercetat, printre altele, de autorităţile judiciare maghiare şi pentru care se solicită predarea lui în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de faptele care dau loc la predare prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De altfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa fondului, infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate de autorităţile maghiare îşi găsesc corespondentul în legislaţia penală română (infracţiunile de pornografie infantilă, prev. de art. 374 din C. pen., de viol, prev. de art. 218 din C. pen. şi de vătămarea corporală, prev. de art. 194 din C. pen.).

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Astfel, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea faptelor cercetate în Ungaria, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea aspectului invocat de persoana solicitată ca şi potenţial motiv de refuz la predare, respectiv, lipsa vinovăţiei sale în comiterea faptelor anchetate de autorităţile judiciare maghiare, instanţa de fond a constatat în mod just că acesta nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică.

Or, în cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenta de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părţii dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autorităţile judiciare din Ungaria, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârşirea infracţiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, reţinând, în baza propriului examen, şi că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

În atare condiţii, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond şi formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoaşteri şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte constată că cererea persoanei solicitate de a-i fi înlocuit arestul provizoriu cu o măsură mai blândă nu este fondată.

Astfel, în cauză nu există garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) din C. proc. pen., dată fiind natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată persoana solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 43/PI din data de 09 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM