Proportionality of multi-year precautionary asset seizures in ongoing corruption and money laundering proceedings under mandatory periodic review.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin încheierea din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului A., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului A.

II. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului B., prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului B., precum şi prin instituirea popririi, asupra creanţei, în sumă de 4.085.367,95 RON, deţinute împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, cu următoarele excepţii:

S-a ridicat măsura asigurătorie luată asupra bunului aceluiaşi inculpat:

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, adjudecat de persoana interesată C. prin actul de adjudecare încheiat la data de 17.05.2019 (dosar de executare silită 2158/2016), în procedura executării silite desfăşurate la cererea creditoarei D. (creditor cesionar E. SRL), preţ 3.210.000 RON achitat integral, în cazul căruia eventualul rest de preţ obţinut va fi indisponibilizat pentru acoperirea creanţelor derivate din cauza penală.

III. S-au ridicat măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate F.

IV. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului G., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului G.

V. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatei H., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatei H.

VI. S-au ridicat măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 29.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile aflate în posesia ori în proprietatea persoanelor interesate I., J. şi K.

VII. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C . . . . . . . . . .S.A., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C . . . . . . . . . .S.A.

VIII. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. L.

IX. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. M. S.R.L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. M. S.R.L.

X. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. N. S.R.L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. N. S.R.L.

XI. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. O., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. O.

XII. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate P.:

- părţile sociale ale S.C. N. S.R.L., cota de participare fiind de 100%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

S-au ridicat, în rest, celelalte măsuri asigurătorii luate asupra bunurilor aceleiaşi persoane interesate.

XIII. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate Q.:

- imobilele situate în judeţul Ilfov, Oraş Bragadiru, strada x nr. 26G şi H, astfel cum sunt descrise în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015,

- părţile sociale ale S.C. M. S.R.L., cota de participare fiind de 45%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

S-au ridicat, în rest, celelalte măsuri asigurătorii luate asupra bunurilor aceleiaşi persoane interesate.

XIV. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate R.:

- părţile sociale ale S.C. M. S.R.L., cota de participare fiind de 55%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

XV. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate S.:

- imobilele situate în Bucureşti, bd. x, demisol, în Bucureşti, str. x (T.) nr. 88, TR, sector 3 şi în Bucureşti, str. x, et. S+P, ap. 1+9, astfel cum sunt descrise în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

S-au ridicat, în rest, celelalte măsuri asigurătorii luate asupra bunurilor aceleiaşi persoane interesate.

XVI. S-au ridicat măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate U., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate U.

XVII. În baza art. *2502 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 25.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate V.: ceasul marca x ceasul marca x şi ceasul marca x.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că, prin ordonanţele nr. 381/P/2014 din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 şi 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, procurorul, în cursul urmăririi penale, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor A., B., G., H., precum şi asupra bunurilor persoanelor interesate F., I., J., K., S.C. ... S.A., S.C. L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O., P., Q., R., S., U. şi V., în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) şi alin. (6) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 404 alin. (4) rap. la art. 397 alin. (2) şi (4) şi art. 249 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor A. şi B. (cu excepţia imobilelor situate în oraş Bragadiru, str. x, jud. Ilfov şi Mun. Bucureşti) şi ale persoanelor interesate Q., S.C . . . . . . . . . .S.A., S.C. L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. şi P. Totodată, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor G. şi H. şi ale persoanelor interesate F., I., J., K., S., U. şi V.

Curtea a notat că modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 6/2021 instituie o obligaţie procedural pozitivă de verificare periodică a legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale (în raport de acuzaţiile aduse inculpaţilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., în diferite forme ale participaţiei penale).

În acelaşi sens, având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asigurătorii, raţiunea acestei modificări evidenţiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica o dată cu trecerea timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare, prin instituirea acestei obligaţii procesuale compensatoare, să efectueze periodic o analiză concretă a testului proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Forminster Enterprises Limited contra Republicii Cehe (hotărârea din 9 ianuarie 2009, paragrafele 76 - 78) şi Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (hotărârea din 28 septembrie 2010, paragraful 103), în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a dreptului de proprietate.

Inclusiv în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 19/2017 privind recursul în interesul legii, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017), instanţa supremă a reţinut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Prin urmare, caracterul obligatoriu al luării măsurii asigurătorii nu este incompatibil cu posibilitatea ridicării măsurii asigurătorii cu ocazia verificării periodice a acestei măsuri, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporţionalităţii.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că în cadrul aceleiaşi verificări, Curtea a examinat în cauza concretă dedusă judecăţii dacă întinderea măsurii asigurătorii care priveşte în cauză bunuri mobile şi imobile ale inculpaţilor şi ale persoanelor interesate, precum şi sume de bani (creanţe) datorate acestora este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire o bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale). Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau o libertăţii.

Nu în ultimul rând, în analiza efectuată, Curtea a avut în vedere atât măsurile asigurătorii luate de procuror, în cursul urmăririi penale, menţinute prin sentinţa penală apelată, cât şi cele care au fost ridicate prin aceasta din urmă, deoarece dispoziţiile primei instanţe de ridicare a măsurilor asigurătorii nu au caracter executoriu, fiind la acest moment procesual în fiinţă, în lipsa unor prevederi legale care să le confere caracter executoriu şi în aplicarea prevederilor art. 550 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora "Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive". Totodată, conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen., doar "Dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii (...) sunt executorii."

În raport de cele arătate, Curtea a constatat în contextul factual al cauzei, că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii în cazul inculpaţilor A., B., G., H. şi al persoanelor interesate S.C . . . . . . . . . .S.A., S.C. L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O., P., Q., R., S., V., din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. În ceea ce priveşte motivul de critică formulat privind nerezonabilitatea termenului de aproape 7 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Curtea a arătat că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit, astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (în jurisprudenţa precitată), care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

În acest sens, Curtea a considerat că durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea bunurilor supuse confiscării (inclusiv prin echivalent).

Astfel, Curtea a arătat următoarele:

I. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: A., apelant inculpat în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: A., apelant inculpat în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în Mun. Bucureşti, bd. x, imobilul situat în Mun. Bucureşti, bd. x, sector 2 şi autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x .

Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (abuz în serviciu, luare de mită şi spălare de bani) descrise în secţiunile "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro"Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 5.333.000 Euro, "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 7.861.000 Euro, Anul 2011 (contractele)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), "Anul 2012, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.902.000 Euro, "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpatului A. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Nu în ultimul rând, Curtea a notat că, deşi măsura de siguranţă în discuţie nu a fost luată prin sentinţa penală apelată, cele hotărâte au fost consecinţa soluţiei dispuse în cauză cu privire la acţiunea civilă exercitată de partea civilă Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal prin primar, faţă de care inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 15.044.700 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale desprinse din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. *132 din Legea nr. 78/2000, art. 309 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. pentru care a fost condamnat. În raport de aceasta, s-a apreciat că măsura de siguranţă a confiscării speciale a banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri primite/echivalent decurgând din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., nu poate fi luată. În acelaşi timp, unul din motivele de apel ale Parchetului a fost reprezentat chiar de omisiunea confiscării sumei pretinse şi primite cu titlu de mită, de la inculpaţii A. şi B. .

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului A., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului A.

II. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: B., apelant inculpat în prezenta cauză, prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: B., apelant inculpat în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra creanţei în sumă de 4.085.367,95 RON deţinute împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de următoarele persoane: B., apelant inculpat în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, imobilul situat în Mun. Bucureşti şi imobilul situat în intravilanul comunei Joiţa, jud. Giurgiu, în suprafaţă de 5200 mp, cu număr cadastral x, părţile sociale deţinute de apelantul inculpat B. la S.C. L., cotă de participare 100%, acţiunile (în număr de 3.761.878, cotă de participare 94,02%) deţinute de apelantul inculpat B. la S.C . . . . . . . . . .S.A.

Potrivit acuzării, primul imobil a fost dobândit de inculpatul B. din dispoziţia inculpatului A., în data de 29.06.2008, cel din urmă inculpat fiind beneficiarul real al imobilului. Preţul cumpărării a fost de 2.100.000 Euro, bani proveniţi în parte din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro şi "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro. Pentru o parte a preţului, tot din dispoziţia inculpatului A., a fost contractat un credit bancar, rambursarea creditului fiind realizată cu bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A., inculpatul B. acţionând ca persoană interpusă. De altfel, după aplicarea sechestrului, inculpatul B. a încetat să mai achite ratele aferente creditului, ceea ce a determinat declararea scadenţei anticipate şi scoaterea la vânzare a imobilului de către bancă.

Într-adevăr, Curtea a constatat că, în prezent, acest imobil a fost adjudecat de persoana interesată C. prin actul de adjudecare încheiat la data de 17.05.2019 (dosar de executare silită 2158/2016), în procedura executării silite desfăşurate la cererea creditoarei D. (creditor cesionar E. SRL), preţ 3.210.000 RON achitat integral.

În continuare, potrivit acuzării, s-a arătat că celelalte imobile au provenienţă licită, al doilea imobil fiind dobândit de inculpatul B. în data de 12.09.2000, cu suma de 140.000.000 ROL, iar al treilea imobil fiind dobândit de inculpatul B. în data de 23.07.2008, cu suma de 76.700 Euro.

În privinţa primului imobil, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. (luare de mită) deduse judecăţii şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro şi "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra acestui bun deţinut de apelantul inculpat B. (pentru inculpatul A.) sunt legale.

Cu toate acestea, s-a precizat că împrejurarea adjudecării aceluiaşi bun constituie un impediment la menţinerea măsurilor asigurătorii, având în vedere cele hotărâte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Complet RIL) prin Decizia nr. 2/2018, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 463 din 05 iunie 2018:

"Cu referire la dispoziţiile art. 249 din C. proc. pen. (art. 163 din C. proc. pen. de la 1968) şi art. 2.345 din C. civ., existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri".

Referitor la al doilea şi al treilea imobil, la părţile sociale deţinute de apelantul inculpat B. la S.C. L., cotă de participare 100%, la acţiunile (în număr de 3.761.878, cotă de participare 94,02%) deţinute de apelantul inculpat B. la S.C . . . . . . . . . .S.A., la celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantului inculpat B., la poprirea sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantului inculpat B., precum şi la poprirea creanţei în sumă de 4.085.367,95 RON deţinute împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului B. deduse judecăţii (complicitate la luare de mită şi spălare de bani) - "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro"Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 5.333.000 Euro, "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 7.861.000 Euro, "Anul 2012, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.902.000 Euro, "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), .), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpatului B. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului B., prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului B., precum şi prin instituirea popririi, asupra creanţei în sumă de 4.085.367,95 RON deţinute împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, cu următoarele excepţii:

S-a ridicat măsura asigurătorie luată asupra bunului aceluiaşi inculpat:

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, adjudecat de persoana interesată C. prin actul de adjudecare încheiat la data de 17.05.2019 (dosar de executare silită 2158/2016), în procedura executării silite desfăşurate la cererea creditoarei D. (creditor cesionar E. SRL), preţ 3.210.000 RON achitat integral, în cazul căruia eventualul rest de preţ obţinut va fi indisponibilizat pentru acoperirea creanţelor derivate din cauza penală.

III. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: F., intimat persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în oraş Bragadiru, str. x, jud. Ilfov .

Potrivit acuzării, imobilul are provenienţă licită, fiind edificat de către inculpatul B. în perioada 2008 - 2009 şi înstrăinat de acesta numitei F. (soacra sa), intimată persoană interesată în prezenta cauză, în data de 22.12.2014. Faţă de lipsa relaţiilor de familie dintre cumpărător şi vânzător şi de lipsa vreunei dovezi a plăţii preţului, există date cu privire la caracterul simulat al vânzării.

Având în vedere singurul temei al măsurilor asigurătorii luate în cauză prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale prin echivalent, dat de dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), împrejurarea că măsura de siguranţă a confiscării speciale într-o astfel de situaţie nu s-ar putea lua decât cu privire la acest bun al intimatei persoane interesate F. (nicidecum cu privire la alte bunuri mobile sau imobile) decât dacă s-ar proba că acesta ar fi deţinut pentru inculpatul B., văzând şi apărările formulate de intimata persoană interesată F. în faţa primei instanţe însoţite de înscrisuri doveditoare referitoare la provenienţa sumelor de bani achitate cu titlu de preţ,

Curtea a constatat că în cazul acestei intimate persoane interesate, măsurile asigurătorii nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate F.

IV. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: G., apelant inculpat în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: G., apelant inculpat în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x.

Potrivit acuzării, bunul nu provine din infracţiunile care fac obiectul cauzei de faţă, având provenienţă licită. Cu toate acestea, măsurile asigurătorii au fost luate în vederea aplicării dispoziţiilor art. 112 alin. (5) C. pen. referitoare la confiscarea specială prin echivalent. Astfel, acelaşi inculpat, apropiat al inculpatului A., este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpatului G. şi descrisă în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.).

Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului G. deduse judecăţii (spălare de bani), dar şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de apelantul inculpat G. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatului G., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatului G.

V. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: H., intimată inculpată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: H., intimată inculpată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x sector 4 (teren şi construcţie).

Potrivit acuzării, bunul nu provine din infracţiunile care fac obiectul cauzei de faţă, având provenienţă licită.

Astfel imobilul (construcţie) a fost dobândit de defunctul W., în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare I. (mama inculpatei H.) în data de 01.11.1978. Ca urmare a decesului numitului W., bunul a trecut în patrimoniul moştenitorilor I. (soţie supravieţuitoare a defunctului şi mama inculpatei H.), J. (fiu al defunctului şi frate al inculpatei H.), K. (fiu al defunctului şi frate al inculpatei H.) şi H. (fiică a defunctului, inculpată în cauză). În acelaşi timp, imobilul (teren) a fost dobândit în indiviziune în data de 24.07.2007 de numiţii I. (mama inculpatei H.), J. (frate al inculpatei H.), K. (frate al inculpatei H.) şi H. (inculpată în cauză).

Cu toate acestea, măsurile asigurătorii au fost luate în vederea aplicării dispoziţiilor art. 112 alin. (5) C. pen. referitoare la confiscarea specială prin echivalent, în raport de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei H., complicitate la luare de mită şi spălare de bani, deduse judecăţii şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2012, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.902.000 Euro, şi "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro,

Având în vedere temeiul măsurilor asigurătorii luate în cauză prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale prin echivalent, dat de dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de intimata inculpată H. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Nu în ultimul rând, Curtea a notat că, deşi măsurile asigurătorii în discuţie au fost ridicate prin sentinţa penală apelată, cele hotărâte au fost consecinţa soluţiei dispuse în cauză cu privire la intimata inculpată H. (achitarea, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, respectiv, art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), soluţie criticată în apelul parchetului.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpatei H., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpatei H.

VI. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 29.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor imobile aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: I., K. şi J., intimaţi persoane interesate în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x A (fost 39 B), sector 4 (teren şi construcţie), imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x sector 4 (teren şi construcţie) .

Potrivit acuzării, bunurile nu provin din infracţiunile care fac obiectul cauzei de faţă, având provenienţă licită.

Astfel, primul imobil a fost dobândit în data de 15.03.2010 cu suma de 290.000 Euro de către intimata persoană interesată I. (mama inculpatei H.). Al doilea imobil (construcţie) a fost dobândit de defunctul W., în timpul căsătoriei cu soţia supravieţuitoare I. (mama inculpatei H.) în data de 01.11.1978. Ca urmare a decesului numitului W., bunul a trecut în patrimoniul moştenitorilor I. (soţie supravieţuitoare a defunctului şi mama inculpatei H.), J. (fiu al defunctului şi frate al inculpatei H.), K. (fiu al defunctului şi frate al inculpatei H.) şi H. (fiică a defunctului, inculpată în cauză). În acelaşi timp, al doilea imobil (teren) a fost dobândit în indiviziune în data de 24.07.2007 de numiţii I. (mama inculpatei H.), J. (frate al inculpatei H.), K. (frate al inculpatei H.) şi H. (inculpată în cauză).

Cu toate acestea, măsurile asigurătorii au fost luate în vederea aplicării dispoziţiilor art. 112 alin. (5) C. pen. referitoare la confiscarea specială prin echivalent, în raport de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei H., complicitate la luare de mită şi spălare de bani, deduse judecăţii şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2012, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.) şi "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.).

Având în vedere singurul temei al măsurilor asigurătorii luate în cauză prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 29.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale prin echivalent, dat de dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), împrejurarea că măsura de siguranţă a confiscării speciale într-o astfel de situaţie nu s-ar putea lua cu privire la bunurile intimatelor persoane interesate I. (mama inculpatei H.), J. (frate al inculpatei H.), K. (frate al inculpatei H.) decât dacă s-ar proba că acestea ar fi deţinute pentru inculpata H., văzând şi trecerea timpului (aproximativ 7 ani de la dispunere),

Curtea a constatat că în cazul acestor intimaţi persoane interesate, măsurile asigurătorii nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, redate în partea de început a considerentelor prezentei încheieri.

Prin urmare, a ridicat măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 29.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor imobile aflate în posesia ori în proprietatea persoanelor interesate I., J. şi K.

VII. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S.C . . . . . . . . . .S.A., apelant persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: S.C . . . . . . . . . .S.A., apelant persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x, imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x, imobilul situat în Mun. Bucureşti, bd. x, parter-spaţiu comercial, imobilul situat în Mun. Bucureşti, bd. x, imobilul denumit "secţia Periş" situat în Periş, jud. Ilfov, autovehiculele marca x, cu nr. de înmatriculare x, marca x, cu nr. de înmatriculare x şi marca x, cu nr. de înmatriculare x, acţiunile (în număr de 3.761.878, cotă de participare 94,02%) deţinute de apelantul inculpat B. la S.C . . . . . . . . . .S.A.

Potrivit acuzării, pe de o parte, primul imobil a fost cumpărat în data de 04.02.2008 cu suma de 700.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro.

Al doilea şi al treilea imobil au fost dobândite, ca active ale S.C . . . . . . . . . .S.A., în data de 30.09.2003, odată cu cumpărarea de către inculpatul A., având ca interpus pe inculpatul B., a pachetului majoritar de acţiuni la această societate comercială, cu suma de 40.853.679.500 ROL.

Al patrulea imobil a fost cumpărat de S.C. N. S.R.L. în data de 04.03.2008 cu suma de 130.000 RON, bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro. Ulterior în data de 28.02.2013, din dispoziţia inculpatului A., imobilul a fost transferat către S.C . . . . . . . . . .S.A.

Al cincilea imobil a fost cumpărat în data de 21.07.2009 cu suma de 200.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro şi "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro.

Cele trei autovehicule au fost cumpărate în anii 2010 şi 2013, cu bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 7.861.000 Euro şi "Anul 2012, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 4.902.000 Euro.

Pe de altă parte, acţiunile (în număr de 3.761.878, cotă de participare 94,02%) la S.C . . . . . . . . . .S.A. au fost dobândite de apelantul inculpat B., din dispoziţia şi în folosul inculpatului A. în cadrul tranzacţiei, apelantul inculpat menţionat acţionând ca persoană interpusă a celui din urmă. În acelaşi timp, societatea comercială S.C . . . . . . . . . .S.A., al cărei deţinător real ar fi inculpatul A. a fost folosită de acesta la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi luare de mită, deduse judecăţii, astfel cum au fost menţionate mai sus.

Prin urmare, în privinţa primului imobil, al patrulea imobil, al cincilea imobil şi celor trei autovehicule, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de apelanta persoană interesată S.C . . . . . . . . . .S.A. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Referitor la al doilea şi al treilea imobil, dar şi la acţiunile (în număr de 3.761.878, cotă de participare 94,02%) la S.C . . . . . . . . . .S.A. deţinute de apelantul inculpat B., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor S.C . . . . . . . . . .S.A. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Nu în ultimul rând, privitor la celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantei persoane interesate S.C . . . . . . . . . .S.A., precum şi privitor la sumele de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. ... S.A., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii asupra bunurilor apelantei persoane interesate S.C. ... S.A. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C . . . . . . . . . .S.A., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C . . . . . . . . . .S.A.

VIII. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S.C. L., apelant persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: S.C. L., apelant persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în mun. Bucureşti, bd. x, părţile sociale deţinute de apelantul inculpat B. la S.C. L., cotă de participare 100%.

Potrivit acuzării, pe de o parte, imobilul a fost cumpărat în data de 31.01.2014 cu suma de 830.000 RON, bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro.

Pe de altă parte, părţile sociale (cotă de participare 100%) la S.C. L. au fost dobândite de apelantul inculpat B., din dispoziţia şi în folosul inculpatului A. în cadrul tranzacţiei, apelantul inculpat menţionat acţionând ca persoană interpusă a celui din urmă. În acelaşi timp, societatea comercială S.C. L., al cărei deţinător real ar fi inculpatul A. a fost folosită de acesta la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi luare de mită, deduse judecăţii, astfel cum au fost menţionate mai sus.

Prin urmare, în privinţa bunului imobil, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de apelanta persoană interesată S.C. L. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Referitor la părţile sociale deţinute de apelantul inculpat B. la apelanta persoană interesată S.C. L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea constată că măsurile asigurătorii luate asupra părţilor sociale la S.C. L. deţinute de apelantul inculpat B. (pentru inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Nu în ultimul rând, privitor la celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantei persoane interesate S.C. L., precum şi privitor la sumele de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii asupra bunurilor apelantei persoane interesate S.C. L. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

S-au mai făcut precizări în privinţa bunului aparţinând apelantei persoane interesate S.C. L. valorificat în procedura falimentului (prin lichidator judiciar X.), respectiv imobilul situat în mun. Bucureşti, bd. x, potrivit Actului de adjudecare încheiat la data de 08.01.2021 - adjudecat de Y. S.R.L., preţ 285.000 Euro achitat integral.

S-a susţinut că această împrejurare nu constituie un impediment la menţinerea măsurilor asigurătorii, având în vedere cele hotărâte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/C) prin Decizia nr. 1/2020, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 147 din 25 februarie 2020:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154 - 158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014".

Potrivit considerentelor aceleiaşi decizii, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, în acord cu care "(3) Sumele obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferenţele favorabile după plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală", dar şi dispoziţiile art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, în acord cu care "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse".

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. L.

IX. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S.C. M. S.R.L., apelant persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: S.C. M. S.R.L., apelant persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- acţiunile în număr de 206.054, în cotă de participare 70,21%, pe care apelanta persoană interesată S.C. M. S.R.L. le deţine la S.C. O.; părţile sociale ale apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. deţinute de numita Q., intimată persoană interesată în prezenta cauză, în cotă de participare 45% şi părţile sociale ale apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. deţinute de numitul R., intimat persoană interesată în prezenta cauză, în cotă de participare 55%.

Potrivit acuzării, acţiunile (70,2%) ale S.C. M. S.R.L. la S.C. O. au fost dobândite în data de 27.03.2009, prin cumpărare de către S.C. M. S.R.L., controlată iniţial de către inculpatul Z., a pachetului majoritar de acţiuni cu suma de 2.700.000 RON. Apoi, în baza înţelegerii infracţionale dintre cei doi, inculpatul Z. a cedat inculpatului A. controlul asupra S.C. M. S.R.L. la S.C. O., după cum urmează:

- în data de 07.04.2009, inculpatul Z. i-a cedat inculpatului A., prin intermediul persoanei interpuse R. (unchi al inculpatului A.), intimat persoană interesată în prezenta cauză, 55% din părţile sociale la S.C. M. S.R.L.; această din urmă tranzacţie (prin care inculpatul A. a preluat controlul asupra S.C. O.) constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind de 5.333.000 Euro;

- în data de 21.12.2011, inculpatul Z. i-a cedat inculpatului A., prin intermediul persoanei interpuse Q. (persoană apropiată inculpatului A.), intimat persoană interesată în prezenta cauză, şi restul de 45% din părţile sociale la S.C. M. S.R.L.; această din urmă tranzacţie (prin care inculpatul A. a preluat controlul asupra S.C. O.) constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind de 7.861.000 Euro.

Prin urmare, în privinţa părţilor sociale ale apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. deţinute de numita Q., intimată persoană interesată în prezenta cauză, în cotă de participare 45% şi părţilor sociale ale apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. deţinute de numitul R., intimat persoană interesată în prezenta cauză, în cotă de participare 55%, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra acestora sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Totodată, în privinţa acţiunilor în număr de 206.054, în cotă de participare 70,21%, pe care apelanta persoană interesată S.C. M. S.R.L. le deţine la S.C. O., precum şi în privinţa celorlalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. şi a sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii asupra bunurilor apelantei persoane interesate S.C. M. S.R.L. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. M. S.R.L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. M. S.R.L.

X. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S.C. N. S.R.L., apelant persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: S.C. N. S.R.L., apelant persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în mun. Bucureşti, str. x, imobilul "AA.", situat în Predeal, b-dul x nr. 129, jud. Braşov, împreună cu clădirea anexă "locuinţă de serviciu", autovehiculele x, cu nr. de înmatriculare x şi x, cu nr. de înmatriculare x, părţile sociale deţinute de intimatul persoană interesată P. la S.C. N. S.R.L., cotă de participare 100% .

Potrivit acuzării, pe de o parte, primul imobil a fost cumpărat în data de 26.03.2009 cu suma de 1.300.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro şi "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro. Acelaşi bun imobil a făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea I" (Rechizitoriu, filele x şi urm.).

Al doilea imobil a făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi G. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea I" (Rechizitoriu, filele x şi urm.).

Bunurile mobile (autovehicule) au fost cumpărate în anii 2011 şi 2012, cu bani proveniţi din infracţiunile de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro, "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 5.333.000 Euro şi "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 7.861.000 Euro.

Pe de altă parte, părţile sociale (cotă de participare 100%) la S.C. N. S.R.L. au fost dobândite de intimatul persoană interesată P. în anul 2007, din dispoziţia şi în folosul inculpatului A. în cadrul tranzacţiei, intimatul persoană interesată menţionat acţionând ca persoană interpusă a celui din urmă. În acelaşi timp, societatea comercială S.C. N. S.R.L., al cărei deţinător real ar fi inculpatul A. a fost folosită de acesta la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi luare de mită, deduse judecăţii, astfel cum au fost menţionate mai sus.

Prin urmare, în privinţa primului bun imobil şi a celor mobile (autovehicule), având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de apelanta persoană interesată S.C. N. S.R.L. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Totodată, în privinţa ambelor bunuri imobile, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (spălare de bani), dar şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor deţinute de apelanta persoană interesată S.C. N. S.R.L. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Referitor la părţile sociale deţinute de intimatul persoană interesată P. la apelanta persoană interesată S.C. N. S.R.L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra părţilor sociale la S.C. N. S.R.L. deţinute de intimatul persoană interesată P. (pentru inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Nu în ultimul rând, privitor la celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantei persoane interesate S.C. N. S.R.L., precum şi privitor la sumele de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. N. S.R.L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii asupra bunurilor apelantei persoane interesate S.C. N. S.R.L. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

S-a arătat ca o ultimă menţiune care s-a impus a se efectua în privinţa următoarelor bunuri aparţinând apelantei persoane interesate S.C. N. S.R.L. valorificate în procedura falimentului acesteia (prin lichidator judiciar BB.):

- autovehicul x, cu nr. de înmatriculare x, potrivit Actului de adjudecare încheiat la data de 08.01.2021 - adjudecat de CC. S.R.L., preţ 12.700 RON achitat integral

- autovehicul x, cu nr. de înmatriculare x, potrivit Actului de adjudecare încheiat la data de 29.01.2021 - adjudecat de DD., preţ 6.235,60 RON achitat integral

- imobilul situat în mun. Bucureşti, str. x, potrivit Contractului de vânzare autentificat de către SPN EE. sub nr. x/16.12.2021 încheiat la data de 16.12.2021 - cumpărător FF., preţ 2.193.840 RON achitat integral.

S-a apreciat că această împrejurare nu constituie un impediment la menţinerea măsurilor asigurătorii, având în vedere cele hotărâte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/C) prin Decizia nr. 1/2020, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 147 din 25 februarie 2020:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154 - 158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014".

Potrivit considerentelor aceleiaşi decizii, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, în acord cu care "(3) Sumele obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferenţele favorabile după plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală", dar şi dispoziţiile art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, în acord cu care "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse".

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. N. S.R.L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. N. S.R.L.

XI. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S.C. O., apelant persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: S.C. O., apelant persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2123,82 mp, situat în comuna Buftea, jud. Ilfov, toate bunurile evidenţiate în contabilitatea societăţii ca mijloace fixe, respectiv, în contul contabil 212, conform situaţiei contabile depuse de administratorul societăţii privind evidenţa mijloacelor fixe (clădiri, conducte etc.), care constituie anexă la procesul-verbal de sechestru din data de 09 aprilie 2015, autovehiculele x, cu nr. de înmatriculare x şi x, cu nr. de înmatriculare x, acţiunile deţinute de S.C. M. S.R.L. la S.C. O., 70,2% .

Potrivit acuzării, acţiunile (70,2%) ale S.C. M. S.R.L. la S.C. O. au fost dobândite în data de 27.03.2009, prin cumpărare de către S.C. M. S.R.L., controlată iniţial de către inculpatul Z., a pachetului majoritar de acţiuni cu suma de 2.700.000 RON. Apoi, în baza înţelegerii infracţionale dintre cei doi, inculpatul Z. a cedat inculpatului A. controlul asupra S.C. M. S.R.L. la S.C. O., după cum urmează:

- în data de 07.04.2009, inculpatul Z. i-a cedat inculpatului A., prin intermediul persoanei interpuse R. (unchi al inculpatului A.), intimat persoană interesată în prezenta cauză, 55% din părţile sociale la S.C. M. S.R.L.; această din urmă tranzacţie (prin care inculpatul A. a preluat controlul asupra S.C. O.) constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind de 5.333.000 Euro;

- în data de 21.12.2011, inculpatul Z. i-a cedat inculpatului A., prin intermediul persoanei interpuse Q. (persoană apropiată inculpatului A.), intimat persoană interesată în prezenta cauză, şi restul de 45% din părţile sociale la S.C. M. S.R.L.; această din urmă tranzacţie (prin care inculpatul A. a preluat controlul asupra S.C. O.) constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind de 7.861.000 Euro.

Prin urmare, privitor la acţiunile deţinute de S.C. M. S.R.L. la S.C. O., 70,2%, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra acţiunilor deţinute de intimaţii persoane interesate R. şi Q. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Referitor la bunurile deţinute de apelanta persoană interesată S.C. O., atât cele asupra cărora a fost aplicat deja sechestru asigurător (menţionate mai sus), cât şi celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea acesteia, precum şi referitor la sumele de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. O., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii asupra bunurilor apelantei persoane interesate S.C. O. (pretins deţinute de inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. O., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. O.

XII. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: P., intimat persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- părţile sociale ale S.C. N. S.R.L., cota de participare fiind de 100%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

Potrivit acuzării, părţile sociale au fost dobândite de intimatul persoană interesată P. în anul 2007, din dispoziţia şi în folosul inculpatului A. în cadrul tranzacţiei, intimatul persoană interesată menţionat acţionând ca persoană interpusă a celui din urmă. În acelaşi timp, societatea comercială S.C. N. S.R.L., al cărei deţinător real ar fi inculpatul A. a fost folosită de acesta la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi luare de mită, deduse judecăţii (din acest punct de vedere făcând trimitere la cele arătate cu ocazia verificării măsurilor asigurătorii luate cu privire la bunurile intimatei persoane interesate S.C. N. S.R.L.).

Prin urmare, având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra părţilor sociale la S.C. N. S.R.L. deţinute de intimatul persoană interesată P. (pentru inculpatul A.) sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Pe de altă parte, în raport de temeiul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale prin echivalent, aceleaşi măsuri asigurătorii luate asupra altor bunuri mobile sau imobile aflate în posesia ori în proprietatea intimatului persoană interesată P. nu se justifică, câtă vreme asupra acestor (alte) bunuri nici nu se pretinde că ar aparţine inculpatului A.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate P.: părţile sociale ale S.C. N. S.R.L., cota de participare fiind de 100%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

XIII. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: Q., intimată persoană interesată în prezenta cauză.

Potrivit acuzării, cele două imobile (în valoare însumată de 650.000 Euro) au fost dobândite de inculpatul A. în data de 28.05.2010, în baza înţelegerii infracţionale dintre acesta şi inculpatul Z., în cadrul tranzacţiei, intimata persoană interesată Q. acţionând ca persoană interpusă a celui dintâi. Transferul dreptului de proprietate constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 7.861.000 Euro.

Totodată, părţile sociale au fost dobândite de inculpatul A. în data de 21.12.2011, în baza înţelegerii infracţionale dintre acesta şi inculpatul Z., în cadrul tranzacţiei, intimata persoană interesată Q. acţionând ca persoană interpusă a celui dintâi. Tranzacţia constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 7.861.000 Euro.

Prin urmare, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra celor două imobile şi părţilor sociale la S.C. M. S.R.L. deţinute de intimata persoană interesată Q. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Pe de altă parte, în raport de temeiul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii, în vederea confiscării speciale, aceleaşi măsuri asigurătorii luate asupra altor bunuri mobile sau imobile aflate în posesia ori în proprietatea intimatei persoane interesate Q. nu se justifică, câtă vreme chiar bunurile pretins dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către inculpatul A. se găsesc, fiind identificate în proprietatea/posesia intimatei persoane interesate Q.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

XIV. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: R., intimat persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: R., intimat persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- părţile sociale ale S.C. M. S.R.L., cota de participare fiind de 55%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

Potrivit acuzării, părţile sociale au fost dobândite de inculpatul A. în data de 07.04.2009, în baza înţelegerii infracţionale dintre acesta şi inculpatul Z., în cadrul tranzacţiei, intimatul persoană interesată R. acţionând ca persoană interpusă a celui dintâi. Tranzacţia constituie obiect al infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunii "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 5.333.000 Euro.

Prin urmare, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsura asigurătorie luată asupra părţilor sociale la S.C. M. S.R.L. deţinute de intimatul persoană interesată R. este legală şi temeinică şi a fost menţinută.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii constând în sechestrul asigurător asupra altor bunuri mobile sau imobile aflate în posesia ori în proprietatea intimatului persoană interesată R., precum şi în poprirea sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele intimatului persoană interesată R., Curtea a notat că acestea nu au făcut obiectul verificărilor în prezenta cauză, având în vedere următoarele împrejurări:

Intimatul persoană interesată R. a avut calitatea de inculpat în cauză, fiind acuzat de săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, faţă de acesta, prin Rechizitoriul nr. x din data de 05.07.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cauza fiind disjunsă (pct. II).

Aceste măsuri asigurătorii luate în vederea confiscării speciale, de această dată asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, în aplicarea dispoziţiilor legale deja enunţate, urmează a fi supuse verificărilor în cauza disjunsă (stadiul acesteia nefiind cunoscut Curţii).

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsura asigurătorie luată prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate R.:

- părţile sociale ale S.C. M. S.R.L., cota de participare fiind de 55%, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015.

XV. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: S., intimată persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilele situate în Bucureşti, bd. x, demisol, în Bucureşti, str. x (T.) nr. 88, TR, sector 3 şi în Bucureşti, str. x, et. S+P, ap. 1+9, astfel cum sunt descrise în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015.

Potrivit acuzării, primul imobil a fost cumpărat în data de 19.06.2013 cu suma de 40.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului A., descrisă în cadrul secţiunii "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro. Al doilea imobil a fost cumpărat în data de 19.03.2009 cu suma de 139.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului A., descrisă în cadrul secţiunii "Anul 2007" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea I" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro şi "Anul 2009, partea 1" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 5.333.000 Euro. Al treilea imobil a fost cumpărat în data de 20.08.2014 cu suma de 270.000 Euro, bani proveniţi din infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului A., descrisă în cadrul secţiunii "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)" (Rechizitoriu, filele x şi urm.), obiectul total al infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro.

S-a arătat totodată că, între intimata persoană interesată S. şi inculpatul A. au existat relaţii de familie (cei doi convieţuind împreună o lungă perioadă de timp şi având împreună un fiu), la momentul achiziţiilor, intimata persoană interesată S. nedispunând de venituri proprii, fiind astfel beneficiara unor liberalităţi din partea inculpatului A.

Prin urmare, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra celor trei imobile deţinute de intimata persoană interesată Q. sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.

Pe de altă parte, în raport de temeiul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale, aceleaşi măsuri asigurătorii luate asupra altor bunuri mobile sau imobile aflate în posesia ori în proprietatea intimatei persoane interesate S. nu se justifică, câtă vreme bunurile pretins obţinute din exploatarea bunurilor supuse confiscării (cele din urmă, bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către inculpatul A.) au fost identificate în proprietatea/posesia intimatei persoane interesate S.

Nu în ultimul rând, Curtea a notat că, deşi măsurile asigurătorii în discuţie au fost ridicate prin sentinţa penală apelată, cele hotărâte au fost consecinţa soluţiei dispuse în cauză cu privire la acţiunea civilă exercitată de partea civilă Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal prin primar, faţă de care inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 15.044.700 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale desprinse din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. *132 din Legea nr. 78/2000, art. 309 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. pentru care a fost condamnat. În raport de aceasta, s-a apreciat că nu poate fi luată măsura de siguranţă a confiscării speciale a banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri primite/echivalent decurgând din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. În acelaşi timp, s-a precizat că unul din motivele de apel ale Parchetului este reprezentat chiar de omisiunea confiscării sumei pretinse şi primite cu titlu de mită, de la inculpaţii A. şi B.

În privinţa apărărilor formulate de intimata persoană interesată S., în tot cursul procesului penal, referitoare la sursa fondurilor utilizate la achiziţia celor trei imobile în discuţie, Curtea s-a pronunţat pe fondul cauzei, analizând apelurile declarate şi, în consecinţă, solicitarea Ministerului Public de luare a măsurilor de siguranţă a căror aducere la îndeplinire a fost garantată prin măsurile asigurătorii ce au fost menţinute.

Prin urmare, Curtea, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate S.:

- imobilele situate în Bucureşti, bd. x, demisol, în Bucureşti, str. x (T.) nr. 88, TR, sector 3 şi în Bucureşti, str. x, et. S+P, ap. 1+9, astfel cum sunt descrise în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 .

S-au ridicat, în rest, celelalte măsuri asigurătorii luate asupra bunurilor aceleiaşi persoane interesate.

XVI. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, printre altele, a luat măsurile asigurătorii, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea următoarelor persoane: U., intimat persoană interesată în prezenta cauză, precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele următoarelor persoane: U., intimat persoană interesată în prezenta cauză.

Astfel, ordonanţa a fost adusă la îndeplinire (şi) prin aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri:

- imobilul identificat ca lotul x compus din teren intravilan arabil în suprafaţă de 4.000 mp, situat în comuna Snagov, sat Snagov, str. x, jud. Ilfov şi imobilul identificat ca lotul x compus din teren intravilan arabil în suprafaţă de 1.241 mp, situat în comuna Snagov, sat Snagov, str. x, jud. Ilfov

Potrivit acuzării, aceste imobile au provenienţă licită, fiind cumpărate în data de 18.11.2009 cu suma de 750.000 Euro, banii necesari cumpărării fiind obţinuţi printr-un credit bancar.

Totodată, s-a precizat că între intimata persoană interesată U. şi inculpatul A. au existat relaţii de familie (cei doi convieţuind împreună şi având împreună un fiu). În virtutea acestei relaţii, rambursarea creditului s-ar fi realizat de către intimata persoană interesată U. cu bani proveniţi din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., fără nicio altă menţiune în acelaşi sens (referitoare la cuantumul acestor rate, datele la care au fost achitate, provenienţa în concret - din care infracţiuni - a sumelor de bani cu care acestea au fost achitate, veniturile de care beneficia intimata persoană interesată în perioada relevantă în acuzare şi care nu i-ar fi permis achitarea ratelor etc.). Singura împrejurare exploatată în acuzare este cea referitoare la încetarea achitării ratelor aferente creditului de către intimata persoană interesată U. ulterior aplicării sechestrului asigurător, ceea ce a determinat declararea scadenţei anticipate şi vânzarea imobilelor de către bancă.

S-a arătat că apărările formulate de intimata persoană interesată U. în faţa primei instanţe se găsesc la filele x şi urm. vol. IX d.i.

Având în vedere singurul temei al măsurilor asigurătorii luate în cauză prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale, dat de dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), împrejurarea că măsura de siguranţă a confiscării speciale nu s-ar putea lua decât cu privire la parte din imobilele sechestrate, proporţional cu pretinsele rate achitate de intimata persoană interesată U. cu bani proveniţi din infracţiuni săvârşite de inculpatul A. (în lipsa oricăror menţiuni în acuzare), că aceleaşi bunuri ar fi fost între timp valorificate în procedura executării silite demarate de unitatea bancară împotriva intimatei persoane interesate U. şi a codebitorului GG. (care îi era soţ la data încheierii contractelor de credit), fără ca înscrisuri în acest sens să fie depuse la dosarul cauzei, împrejurare susţinută însă chiar de Ministerul Public, văzând şi trecerea timpului (aproximativ 7 ani de la dispunere),

Curtea a constatat că în cazul acestei intimate persoane interesate, măsurile asigurătorii nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, redate în partea de început a considerentelor prezentei încheieri.

Prin urmare, a ridicat măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate U., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate U.

XVII. Prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 25.05.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a luat măsurile asigurătorii, asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate V.:

- ceasul marca x, ceasul marca x şi ceasul marca x.

Potrivit acuzării, s-a arătat că aceste bunuri mobile au fost primite de către inculpatul A. în anii 2008-2009 de la inculpatul Z., în baza înţelegerii infracţionale dintre cei doi, constituind obiect material al infracţiunilor de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului A. şi descrise în cadrul secţiunilor "Anul 2007" (Rechizitoriu, fila x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro şi "Anul 2008, partea 2" (Rechizitoriu, fila x şi urm.), obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro.

În continuare, s-a precizat că bunurile au fost date cu titlu gratuit de către inculpatul A. intimatului persoană interesată V., care le-a predat organelor de poliţie.

Având în vedere acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), Curtea a constatat că măsurile asigurătorii luate asupra celor trei mobile deţinute de intimatul persoană interesată V. sunt legale şi temeinice şi au fost menţinute.

Prin urmare, în baza art. *2502 C. proc. pen., a menţinut măsura asigurătorie luată prin ordonanţa de dispunere a măsurii asigurătorii nr. 381/P/2014 din data de 25.05.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate V.:

- ceasul marca x ceasul marca x şi ceasul marca x.

Împotriva încheierii din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, au formulat contestaţii, contestatorii L. prin lichidator X., S., G., A. şi H.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2015/a48.

Prin motivele de contestaţie formulate de contestatoarea S., în temeiul dispoziţiilor art. *2501 alin. (1) şi alin. (4) raportat la art. *4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat revocarea măsurii sechestrului asigurător instituite prin ordonanţa din 9 aprilie 2015 a D.N.A. asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea sa.

S-a precizat că Legea nr. 6/2021, prin care a fost introdus art. *2502 C. proc. pen., nu conţine norme tranzitorii, astfel că singura modalitate legală de a aplica această prevedere în cauză este calcularea termenului de 1 an de la momentul intrării în vigoare a textului în discuţie (28.02.2021). Astfel, contestatoarea a subliniat că acest termen de 1 an este unul imperativ (peremptoriu) şi nerespectarea acestuia de către instanţa de judecată atrage decăderea sa din dreptul de a mai proceda la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi încetarea de drept a măsurilor dispuse, cu consecinţa ridicării acestora. Pe de altă parte, realizarea respectivei verificări cu depăşirea termenului legal de 1 an atrage nulitatea actului făcut în acest sens peste termen.

Prin sentinţa nr. 592 din data de 13 mai 2021, judecătorul fondului a apreciat, în mod temeinic că se impune ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse cu privire la bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea sa.

Aşadar, a apreciat că, la acest moment procesual, după mai bine de 7 ani de la data la care au fost instituite măsurile asigurătorii, contestatoarea-persoană-interesată a apreciat că nu mai subzistă temeiul avut în vedere, astfel încât, măsura asigurătorie dispusă la 9 aprilie 2015 ar trebui revocată. Contestatoarea a precizat că nu a fost niciodată căsătorită legal cu apelantul-inculpat A. şi că cele trei bunuri imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător sunt proprietatea sa exclusivă; bunurile au fost dobândite cu sume de bani ce i-au aparţinut ei sau care au aparţinut părinţilor ei (mama sa fiind o cunoscută avocată din Baroul Bucureşti), iar unele sume au fost contractate cu credit bancar, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală. Aşadar, a susţinut că bunurile sale imobile nu au nicio legătură cu pretinsa activitate infracţională pe care D.N.A. reţine că ar fi desfăşurat-o inculpatul A.

Un alt motiv invocat de contestatoare a constat în caracterul disproporţionat al măsurilor asigurătorii, pentru care a considerat că se impune, în baza art. *2502 C. proc. pen., ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor sale.

De asemenea, a mai precizat că pe parcursul procedurilor judiciare nu au fost formulate cereri din partea sa care să conducă la tergiversarea în vreun fel a cauzei, aşadar durata procedurilor nu a fost prelungită din cauza conduitei sale.

Din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate, a apreciat că durata de peste 7 ani în care a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de bunurile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, nu mai răspunde, la acest moment, criteriului proporţionalităţii măsurilor cu scopul urmărit prin luarea lor având în vedere multitudinea bunurilor indisponibilizate, dar şi comportamentul procesual corect adoptat de persoana interesată pe parcursul întregii proceduri judiciare, inclusiv în raport cu dispoziţia de indisponibilizare a tuturor proprietăţilor pe care le deţine, nefiind indicii în sensul intenţiei acesteia de a ascunde, distruge sau înstrăina bunurile ce îi aparţin sau de a se sustrage de la obligaţia de plată a unui presupus prejudiciu.

Prin urmare, având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asigurătorii, raportat la comportamentul autorităţilor şi la cel al părţilor, a susţinut că nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestei măsuri asigurătorii cu scopul pentru care a fost instituită, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea ei, solicitând revocarea măsurii asigurătorii şi ridicarea acesteia.

Prin motivele de contestaţie formulate de contestatoarea L. prin lichidator X., în temeiul dispoziţiilor art. *2501 C. proc. pen. şi urm., s-a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, anularea încheierii de şedinţă din data de 11.05.2022 prin care s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii dispuse prin Ordonanţa penală nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. L., ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe cale de consecinţă: revocarea măsurii asigurătorii dispuse asupra bunului imobil situat în Bucureşti, bd. x, proprietatea debitoarei L.; instituirea măsurii asigurătorii asupra sumei 1.277.400,68 RON (reprezentând contravaloarea bunului imobil situat în Bucureşti, bd. x, proprietatea debitoarei L. SRL) consemnată la HH. S.A. la dispoziţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

S-a precizat că valorificarea bunurilor debitoarei în procedura de faliment nu poate fi văzută ca fiind un act de dispoziţie la îndemâna debitorului, pentru a se considera că pe această cale bunurile asupra cărora poartă măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal sunt sustrase, în mod nelegal, de sub sechestru, ci această procedură se desfăşoară sub controlul judecătorului-sindic.

Prin hotărârea intermediară nr. 1915 pronunţată în data de 16.03.2016 de către Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, instanţa a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva societăţii L., fiind numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvenţă X.

Potrivit hotărârii Adunării Creditorilor societăţii L. din data de 20.11.2020, a fost aprobat regulamentul de vânzare şi metoda de valorificare a bunului imobil situat în Bucureşti, bd. x, proprietatea debitoarei L., precizată în Regulamentul de Vânzare.

Urmare a plăţii integrale a preţului de 285.000 euro scutit de TVA conform art. 292 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, ofertantul declarat câştigător a fost adjudecatar al bunului imobil conform dispoziţiilor art. 158 alin. (2) din Legea 85/2014, care constituie titlu de proprietate, bunul vândut nefiind liber de orice sarcini, menţinându-se sechestru penal, prin Ordonanţa emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cumpărătorul Y. S.R.L. prin administrator II. care a luat la cunoştinţă despre acest fapt. Cu alte cuvinte, prin achitarea preţului, societatea Y. S.R.L. a dobândit bunul imobil liber de orice sarcini.

Pe de altă parte, s-a mai precizat că subscrisa a procedat la consemnarea la HH. S.A. a sumei de 1.277.400,68 RON, la dispoziţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Prin urmare, contrar soluţiei pronunţate prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2022, menţinerea măsurii asigurătorii asupra bunului imobil situat în Bucureşti, bd. x, proprietatea debitoarei L. este netemeinică şi nelegală întrucât bunul a fost valorificat în cadrul procedurii de faliment, iar prin achitarea preţului, societatea Y. S.R.L. a dobândit bunul imobil liber de orice sarcini, fiind aplicabile dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea 85/2014.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că menţinerea măsurii asigurătorii dispuse asupra bunului imobil proprietatea debitoarei L. este de natură a înfrânge principiul fundamental al procedurilor de insolvenţă, respectiv asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri, principiu reglementat de dispoziţiile art. 4 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Prin motivele de contestaţie formulate de contestatorul A., în temeiul dispoziţiilor art. 250 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., s-a solicitat revocarea măsurii sechestrului asigurător instituite prin ordonanţa din 9 aprilie 2015 a D.N.A. asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea şi posesia contestatorului-inculpat.

În esenţă, s-a apreciat că la acest moment procesual, la peste 7 ani de la data la care au fost instituite măsurile asigurătorii în dosarul penal, nu mai subzistă temeiul avut în vedere, astfel încât măsurile asigurătorii dispuse în 9 aprilie 2015 ar trebui revocate. Chiar şi acceptând caracterul complex al cauzei, s-a considerat că acest interval de timp îi afectează în mod grav dreptul la proprietate, cauza aflându-se în faza judecării în apel. Inculpatul A. a menţionat că nu a formulat cereri care să conducă la tergiversarea în vreun fel a cauzei, astfel că durata procedurilor nu a fost prelungită din cauza conduitei sale.

Pe de altă parte, a precizat că un alt motiv pentru care se impune, în baza art. *2502 C. proc. pen., ridicarea măsurilor asigurătorii constă în caracterul disproporţionat al măsurilor asigurătorii dispuse asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sau în posesia sa, începând cu data de 09 aprilie 2015.

În acest context, a considerat că analiza subzistenţei temeiurilor ce au determinat iniţial luarea măsurilor asigurătorii în cauză trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii şi a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei procedurii, respectiv prin evaluarea complexităţii cauzei, în ansamblul său, a comportamentului acuzaţilor şi a celui al autorităţilor judiciare implicate, dar şi a multitudinii şi valorii importante a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării şi a intervalului mare de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate, durata de peste 7 ani în care contestatorul-inculpat a fost lipsit de posibilitatea de a dispune de bunurile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, nu mai răspunde, la acest moment, criteriului proporţionalităţii măsurilor cu scopul urmărit prin luarea lor, având în vedere, pe de o parte, bunurile indisponibilizate, dar şi comportamentul procesual corect adoptat de acuzat pe parcursul întregii proceduri judiciare, inclusiv în raport cu dispoziţia de indisponibilizare a proprietăţilor pe care le deţinea, nefiind identificate indicii în sensul intenţiei acestuia de a ascunde, distruge sau înstrăina bunurile ce îi aparţin sau de a se sustrage de la obligaţia de plată a presupusului prejudiciu.

Deşi măsurile asigurătorii aplicate în procesul penal asupra bunurilor acuzatului presupun, în principiu, restricţii temporare ale exercitării dreptului de dispoziţie asupra acestora şi nu implică un transfer de proprietate, atâta timp cât, în prezenta cauză, cercetarea judecătorească a apelului se află la debut, s-a considerat rezonabil că păstrarea, în continuare, a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în acoperirea prezumtivei pagube produsă prin infracţiune) şi interesul contestatorului-inculpat, care ar fi obligat să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăşi încălcarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, cererea nr. x/04, hotărârea din 09 octombrie 2008).

Prin urmare, a solicitat revocarea măsurilor asigurătorii şi ridicarea respectivelor măsuri având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asigurătorii, raportat la comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul pentru care au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea lor.

Prin motivele de contestaţie formulate de contestatorii G. şi H., în temeiul dispoziţiilor art. *2501 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, ridicarea măsurilor asigurătorii.

În fapt, prin hotărârea nr. 592/13.05.2021, Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere şi achitarea inculpatei H.

La data de 11.05.2022, verificând temeinicia şi legalitatea măsurilor asigurătorii în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a DNA, de dispunere a masurilor asigurătorii faţă de cei doi inculpaţi.

Astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti în cuprinsul încheierii contestate, măsurile asigurătorii au fost ridicate prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ca o consecinţă a faptului ca inculpata H. a fost achitată în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cauză fiind formulat apel şi de către Parchet şi alţi inculpaţi.

Contestatorii au apreciat că, în mod evident, instanţa nu putea proceda la verificarea temeiniciei şi menţinerii unor măsuri asigurătorii care nu mai subzistau, fiind ridicate prin sentinţa penală nr. 592/2021. În acest context, s-a considerat că instanţa de fond trebuia sa procedeze la o instituire a măsurilor asigurătorii în baza dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., după o analiză temeinică a condiţiilor de instituire a măsurilor asigurătorii şi a necesităţii instituirii acestora.

În schimb, Curtea de Apel Bucureşti a procedat, în mod inadmisibil, la menţinerea unor măsuri asigurătorii faţă de inculpata H., măsuri asigurătorii care nu mai existau, fiind revocate de către Tribunalul Bucureşti.

Din această perspectivă, s-a susţinut că instanţa nu putea constata legalitatea şi temeinicia menţinerii unor măsuri asigurătorii care nu mai existau la data de 11.05.2022, dispoziţia instanţei, de menţinere, fiind astfel inadmisibilă.

Totodată, contestatorii au apreciat că încheierea din 11 mai 2022 este nemotivată.

Cu privire la necesitatea menţinerii măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor H. şi G., Curtea de Apel Bucureşti a expus parţial măsurile asigurătorii luate prin Ordonanţa nr. 3S1/P/2014 din data de 09.04.2015, precum şi motivele de drept, respectiv dispoziţiile legale incidente în cauză fără a analiza motivele ce ar impune necesitatea menţinerii unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor.

Deopotrivă, s-a considerat că cerinţa motivării încheierii din data de 09.05.2022 nu este condiţionată de împrejurarea că luarea măsurii asigurătorii este facultativă sau obligatorie, raportat la acuzaţiile aduse. Or, necesitatea motivării nu trebuie raportată doar la dispoziţiile legale, ci şi la natura măsurilor asigurătorii care au ca efect indisponibilizarea bunurilor persoanei vizate de măsura în cauză, fiind necesară respectarea principiului proporţionalităţii între necesitatea luării măsurii şi dreptul de proprietate al persoanei.

Cu alte cuvinte, obligaţia instituită de lege privitoare la instituirea măsurii asigurătorii nu scuteşte organul judiciar să respecte şi celelalte prescripţii legale pentru luarea acesteia, iar verificarea îndeplinirii lor se poate realiza în urma exercitării contestaţiei.

Cu titlu de jurisprudenţă, s-a invocat încheierea penală din data de 19.12.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2021 1.1, prin care instanţa de judecata a subliniat faptul că deşi în unele situaţii oportunitatea luării unor măsuri asigurătorii este prezumată de lege, acest aspect nu înlătură obligaţia procurorului de motivare a ordonanţei prin care se ia măsura asigurătorie, inclusiv din perspectiva valorii pentru care se instituie această măsură. Lipsa motivării ordonanţei lipseşte judecătorul de drepturi şi libertăţi de posibilitatea de a analiza temeinicia măsurii asigurătorii, producându-se o vătămare a suspectului, prin necunoaşterea motivelor care au condus la luarea acestei măsuri.

Nu în ultimul rând, contestatorii au precizat că măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal sunt, în principiu, măsuri asigurătorii care reprezintă o restrângere temporară şi nu implică un transfer de proprietate. Raportat la circumstanţele cauzei s-a considerat că trebuie analizat dacă măsura este proporţională cu scopul urmărit, şi anume, dacă au fost menţinute măsurile asigurătorii ca just echilibru între cerinţele de ordin general şi protejarea dreptului de proprietate al constestatorilor.

Cum în cauza dedusă judecăţii au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor contestatorilor prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015, s-a apreciat că, în raport de durata sechestrului asigurător nu s-a menţinut un just echilibru între interesul general al societăţii şi interesele contestatorilor.

În acelaşi sens, s-a arătat că s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a reţinut că necesitatea aplicării testului de proporţionalitate şi încălcarea exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană faţă de durata excesivă a măsurilor asigurătorii.

S-a indicat Decizia 19/2017 a ICCJ privind recursul în interesul legii, care a reţinut că instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

S-a mai precizat că aceeaşi condiţie este prevăzută şi de art. 53 alin. (2) din Constituţia României care prevede că măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. *2502 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Dispoziţii legale aplicabile

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune; (4) măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite şi neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016), Curtea Constituţională a reţinut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, s-a stabilit că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurilor asigurătorii.

Astfel, prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, procurorul, în cursul urmăririi penale, s-a dispus, printre altele, văzând dispoziţiile art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 22 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 43/2002, cele ale art. 33 din Legea nr. 656/2002, precum şi cele ale art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) şi alin. (6) din C. pen. şi, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 254 din C. proc. pen., luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile şi mobile (altele decât cele cu valoarea economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori proprietatea următoarelor persoane: A., G., H., precum şi asupra bunurilor persoanelor interesate S.C. L. şi S., precum şi instituirea popririi asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise, printre altele, pe numele următoarelor persoane: A., G., H. şi S.C. L., până la concurenţa sumei de 150.000.000 de RON.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 404 alin. (4) rap. la art. 397 alin. (2) şi (4) şi art. 249 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, printre altele, asupra bunurilor inculpatului A. şi ale persoanei interesate S.C. L. Totodată, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, printre altele, asupra bunurilor inculpaţilor G. şi H. şi ale persoanei interesate S.

Prin încheierea din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. *2502 din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea inculpaţilor A., G., H. şi a persoanei interesate S.C. L., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele inculpaţilor şi a persoanei interesate. De asemenea, prin aceeaşi încheiere, în baza art. *2502 din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea/posesia persoanei interesate S., respectiv imobilele situate în Bucureşti, bd. x, demisol, în Bucureşti, str. x (T.) nr. 88, TR, sector 3 şi în Bucureşti, str. x, et. S+P, ap. 1+9, astfel cum sunt descrise în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 09.04.2015 şi s-au ridicat, în rest, celelalte măsuri asigurătorii luate asupra bunurilor aceleiaşi persoane interesate.

Astfel, se constată că măsurile asigurătorii au fost menţinute, având în vedere:

- acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (abuz în serviciu, luare de mită şi spălare de bani) descrise în secţiunile "Anul 2007", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 1.381.000 Euro, "Anul 2008, partea 1", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.071.000 Euro, "Anul 2008, partea 2", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.628.000 Euro" Anul 2009, partea 1", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 5.333.000 Euro, "Anul 2009, partea 2, anul 2010 (doar plăţi), anul 2011 (doar plăţi)", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind de 7.861.000 Euro, Anul 2011 (contractele)", "Anul 2012, partea 1", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 4.902.000 Euro, "Anul 2012, partea 2, anul 2013 (doar plăţi), anul 2014 (doar plăţi)", obiectul infracţiunii de luare de mită fiind 3.225.000 Euro, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent");

- acuzaţiile aduse inculpatului G. deduse judecăţii (spălare de bani), dar şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019) ("În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora"), precum şi art. 249 alin. (4) din C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate");

- temeiul măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de dispunere a măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale prin echivalent, dat de dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019), art. 112 alin. (5) C. pen., precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen., dar şi aspectul că, deşi măsurile asigurătorii în discuţie au fost ridicate prin sentinţa penală apelată, cele hotărâte au fost consecinţa soluţiei dispuse în cauză cu privire la inculpata H. [achitarea, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, respectiv, art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.] şi care a fost criticată în apelul declarat de parchet;

- acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării"), art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. ("Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală [...]") şi art. 112 alin. (6) C. pen. ("Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea [...]"), precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. ("Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale [...] se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"), precum şi acuzaţiile aduse aceluiaşi inculpat deduse judecăţii (luare de mită), dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen. ("Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent"), art. 112 alin. (5) C. pen. ("dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa acestora") şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen., referitor la părţile sociale deţinute de apelantul inculpat B. la apelanta persoană interesată S.C. L., şi nu în ultimul rând, privitor la celelalte bunuri mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea apelantei persoane interesate S.C. L., precum şi privitor la sumele de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele apelantei persoane interesate S.C. L., având în vedere aceleaşi acuzaţii aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 112 alin. (5) C. pen. şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen. fără a constitui un impediment la menţinerea măsurilor asigurătorii împrejurarea că un bun aparţinând apelantei persoane interesate a fost valorificat în procedura falimentului acesteia;

- acuzaţiile aduse inculpatului A. deduse judecăţii, dar şi dispoziţiile art. 289 alin. (3) teza I C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 112 alin. (6) C. pen., precum şi art. 249 alin. (4) C. proc. pen., fără a se justifica luarea aceloraşi măsuri asigurătorii asupra altor bunuri mobile sau imobile aflate în posesia ori în proprietatea intimatei persoane interesate S., în raport de temeiul măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea confiscării speciale, câtă vreme bunurile pretins obţinute din exploatarea bunurilor supuse confiscării (cele din urmă, bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către inculpatul A.) au fost identificate în proprietatea/posesia persoanei interesate S.

Verificând, în continuare, subzistenţa temeiurilor care au determinat menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A., G. şi H., precum şi a persoanelor interesate S.C. L. prin lichidator X. şi S., inclusiv prin raportare la hotărârea dispusă de către instanţa de fond, Înalta Curte reaminteşte că, potrivit prevederilor art. *2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, organele judiciare (procurorul, judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată) trebuie să procedeze la verificarea periodică, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, putând dispune, după caz, menţinerea, restrângerea, extinderea ori ridicarea măsurii instituite anterior.

În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la prevederile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, cât şi la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei (Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. *2502 din C. proc. pen., îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Înalta Curte reaminteşte că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Ca atare, procedând, prin prisma criteriilor anterior arătate, la verificarea temeiurilor care au determinat menţinerea, prin încheierea penală apelată, a măsurilor asigurătorii cu privire la bunurile aparţinând inculpaţilor A. şi G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, pentru a menţine măsurile asigurătorii, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), lit. a) şi c) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 5 C. pen., a infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. *132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispoziţiilor art. 309 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi cu înlăturarea art. 5 din C. pen., precum şi dispoziţia de condamnare a inculpatului G. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen., iar, pe de altă parte, soluţia de admitere a acţiunii civile promovată de partea civilă Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti, reprezentată legal prin primar, cu consecinţa obligării inculpatului A. să plătească părţii civile suma de 15.044.700 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte criticile contestatoarei H., potrivit cărora instanţa de apel nu putea menţine, la data de 11 mai 2022, măsurile asigurătorii după ce acestea au fost ridicate de instanţa de fond, la data de 13 mai 2021, ca urmare a pronunţării unei soluţii de achitare, ci putea dispune doar luarea măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe de ridicare a măsurilor asigurătorii nu este executorie, conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen., având acest caracter doar dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii. Aşadar, s-a avut în vedere pe de o parte că sentinţa primei instanţe nu este definitivă şi nici executorie cu privire la dispoziţiile referitoare la măsurile asigurătorii, soluţia pronunţată cu privire la această inculpată fiind supusă apelului, făcând obiectul motivelor de apel formulate de parchet.

Astfel, apelul formulat de parchet şi care o vizează şi pe inculpata H. faţă de care s-a pronunţat soluţia de achitare are, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. pen., efect suspensiv de executare inclusiv în privinţa dispoziţiei de ridicare a măsurilor asigurătorii, situaţie în care acestea continuă să fie în fiinţă până la soluţionarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asigurătorii pe care instanţa le-a menţinut.

Deşi caracterul suspensiv de executare al ridicării măsurii asigurătorii nu este contestabil, natura hotărârii prin care măsura a fost dispusă, respectiv ridicată, este relevantă pentru stabilirea limitelor în care hotărârea poate fi cenzurată. Astfel, sentinţa penală ori decizia sunt hotărâri care, spre deosebire de încheiere, rezolvă fondul acţiunii penale, şi dau soluţia acesteia, în urma evaluării exhaustive a probatoriului. Măsura asigurătorie este consecinţa soluţiei acţiunii penale, fiind determinată şi în strânsă legătură cu aceasta, astfel că analizarea legalităţii ori temeiniciei sale în apel, decurge din etapa în care se află evaluarea sentinţei înseşi.

Evaluarea măsurii asigurătorii, succesiv soluţionării acţiunii penale în fond, este strict limitată la determinarea legalităţii prin raportare la aceasta (soluţia stabilită prin hotărârea apelată). Doar modificarea situaţiei juridice stabilite prin hotărârea instanţei de fond (e.g. schimbarea obiectului asupra căruia poarta măsura, dispariţia bunului, consemnarea sumei, s.a.) poate determina, anterior pronunţării deciziei, respectiv în cursul judecării apelului, şi analiza temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse prin sentinţă.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi legătura inculpatei H. cu inculpatul G., natura infracţiunilor pentru care acesta din urmă a fost trimis în judecată şi condamnat de către prima instanţă, precum şi motivul pentru care au fost menţinute măsurile asigurătorii, respectiv până la concurenţa valorii probabile a prejudiciilor şi, în vederea confiscării speciale.

Totodată, prin motivele de contestaţie formulate de contestatoarea S., s-a solicitat revocarea măsurii sechestrului asigurător instituite prin ordonanţa din 9 aprilie 2015 a D.N.A. asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea sa, subliniind că depăşirea termenului legal de 1 an calculat de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021, prin care a fost introdus art. *2502 C. proc. pen., atrage nulitatea actului făcut în peste termen, decăderea din dreptul de a mai proceda la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii, cu consecinţa încetării de drept a măsurilor dispuse şi ridicării acestora.

Înalta Curte consideră că raţiunea legiuitorului a fost aceea de a da posibilitatea instanţei de judecată să verifice, într-un anumit interval de timp, temeiurile ce au fost avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii pentru a stabili dacă acestea pot justifica menţinerea, restrângerea sau extinderea respectivelor măsuri. Mai mult, s-a arătat că legiuitorul nu a înţeles să prevadă prin texte de lege separate, ca în situaţia verificării măsurilor preventive, cazuri de încetare de drept, în situaţia nerespectării unor termene imperative. Pe cale de consecinţă, a apreciat că termenele prevăzute de art. *2502 C. proc. pen. nu au un caracter imperativ care să atragă, în caz de nerespectare, sancţiunea nulităţii absolute ori încetarea de drept a măsurilor. Astfel, Înalta Curte constată că, prin verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii, la data de 11 mai 2022, a fost respectat termenul de 1 an calculat de la data pronunţării sentinţei penale nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, respectiv 13 mai 2021.

Deşi de la data instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile şi sumelor de bani aparţinând inculpaţilor au trecut peste 7 ani, durată ce pare a fi excesivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportându-se şi la celelalte criterii de analiză, la care s-a făcut referire, pe larg, anterior şi care trebuie avute în vedere din perspectiva dispoziţiilor art. *2502 din C. proc. pen., constată că, şi la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea acestora, fiind, în continuare necesare pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen., şi anume pentru a se asigura recuperarea eventualului prejudiciu, existând un pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor mobile şi imobile de valoare/sumelor de bani care au fost dobândite în urma activităţilor infracţionale de amploare desfăşurate.

Astfel, se are în vedere, pe de o parte, natura acuzaţiilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii prin rechizitoriul nr. x/2014 din 5 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, respective: infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), lit. a) şi c) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 5 C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. *132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispoziţiilor art. 309 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi cu înlăturarea art. 5 din C. pen. (inculpatul A.); infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 C. pen. (inculpatul G.) ce este susceptibilă de producerea unei pagube materiale, iar, pe de altă parte, faptul că, prin sentinţa penală pronunţată de prima instanţă s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea respectivelor infracţiuni şi a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti, reprezentată legal prin primar, cu consecinţa obligării inculpatului A. să plătească părţii civile suma de 15.044.700 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, soluţie care, deşi nu este definitivă, nu poate fi ignorată în analiza efectuată prin prisma dispoziţiilor art. *2502 din C. proc. pen., în condiţiile în care a fost pronunţată în urma administrării unui probatoriu complex şi a stat la baza menţinerii de către prima instanţă a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor aparţinând acuzaţilor, în limitele valorice stabilite prin hotărâre.

Având în vedere aspectele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, raportat la cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea apelată, la complexitatea ridicată a cauzei, ce a determinat administrarea unui amplu probatoriu în fond, dar şi la stadiul procedurii judiciare în calea ordinară de atac a apelului, administrarea probatoriului, fără a exista vreo culpă a organului judiciar (nefiind, astfel, depăşită o durată rezonabilă), se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, în privinţa măsurilor asigurătorii menţinute prin sentinţa penală apelată, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea prejudiciilor, cheltuielilor ori asigurării confiscărilor şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

De asemenea, susţinerile contestatorilor potrivit cărora trecerea unei perioade semnificative de timp nu mai justifică menţinerea măsurii asigurătorii sunt neîntemeiate.

Înalta Curte constată că nu a fost depăşit un termen rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea mare a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activităţii infracţionale, conţinutul, numărul, amploarea actelor de executare imputate şi a materialului probator administrat, care, de altfel, se impune a fi readministrat în apel. Evaluând toate aceste elemente ce constituie, în esenţă, criterii utile demersului, se apreciază că nu a fost încălcat art. 1 la Protocol nr. 1 din CEDO.

Mai mult, Înalta Curte constată că inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie (caracter ce nu exclude analiza necesităţii şi proporţionalităţii măsurii, condiţii evaluate pertinent de instanţe).

În ceea ce priveşte existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, acesta poate rezulta, în aprecierea instanţei nu doar dintr-un element faptic punctual, ci şi dintr-un ansamblu de indicii, care apreciate global conturează o stare de pericol concret şi de risc al unei viitoare insolvabilităţi, cu consecinţa imposibilităţii acoperirii prejudiciilor, cheltuielilor ori asigurării confiscărilor, cu atât mai mult cu cât, urmare a caracteristicilor procedurii judiciare, mai sus enunţate, este cert că va exista un interval mai mare de timp până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei persoană interesată S. de a constata că instanţa a aplicat principii de judecată distincte pentru persoane aflate în situaţii similare, cu referire la persoana interesată U., instanţa apreciază că situaţiile juridice analizate sunt diferite, întrucât ridicarea măsurilor asigurătorii nu a avut în vedere doar perioada de timp scursă de la dispunere, acesta fiind doar un argument subsidiar, în principal, bunul nu se mai afla în proprietatea sa, fiind vândut la licitaţie, valorificat în procedura executării silite demarate de unitatea bancară împotriva persoanei interesate U., ca urmare a încetării achitării ratelor aferente creditului, ceea ce a determinat declararea scadenţei anticipate şi vânzarea imobilelor de către bancă, împrejurare care nu putea fi reţinută în privinţa contestatoarei S. În acest context, Curtea a constatat că în cazul persoanei interesate U., măsurile asigurătorii nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate.

Pe de altă parte, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, contestatoarea persoană interesată S. a învederat că, în mod eronat, s-a reţinut că nu a dispus de venituri proprii, vizând perioada de referinţă în care s-au achiziţionat imobilele în 2009, 2013 şi 2014, cumpărate din venituri salariale sau obţinute pe baza unui credit imobiliar, care justifică sumele de bani cu care au fost achiziţionate imobilele.

În cazul acestei persoane interesate, Înalta Curte constată că deşi a dovedit nivelul situaţiei sale materiale, conform adeverinţei de venit depusă şi declaraţiei notariale date de mama sa, în anul 2015, prin care a arătat că a susţinut-o financiar, nu se poate reţine că pe perioada de timp în care au fost dobândite imobilele veniturile obţinute au fost afectate acestui scop. Pe de altă parte, imobilele au fost dobândite într-o perioadă (până în anul 2013-2014) în care persoana interesată S. avea acces la o sumă insuficientă, prin raportare la achiziţii, dar şi la cheltuieli fireşti, veniturile evocate în înscrisurile depuse având o sursă ulterioară şi o primire succesivă, repetitivă, iar nu în sumă globală.

Deşi este vorba de venituri consistente, se reţine că nu au fost dovedite toate cheltuielile pe care persoana interesată le-a avut în perioada de referinţă, astfel încât nu toate veniturile au fost afectate aceluiaşi scop, respectiv achiziţionării imobilelor. Aşadar, se va menţine concluzia instanţelor anterioare sub aspectul măsurii asigurătorii privind pe această persoană interesată.

În concluzie, măsurile asigurătorii respectă exigenţa de proporţionalitate nu doar în raport de durată, ci şi de gravitatea ingerinţei în drepturile propriu-zise.

Mai mult, prin instituirea măsurii asigurătorii, proprietarii exercită în continuare atributul folosirii bunurilor cu toate beneficiile sale şi nu pierd integral atributele dreptului de proprietate, doar dreptul de dispoziţie fiind îngrădit (jus abutendi) şi aflat sub condiţie. Astfel, deşi proprietarii nu pot înstrăina bunurile, obţin satisfacţii patrimoniale în urma folosirii lor. Pe de altă parte, examinând ingerinţa în dreptul de proprietate nu rezultă că măsura este aptă a afecta nivelul de subzistenţă, astfel că redobândind toate atributele dreptului de proprietate şi-ar putea satisface nevoi cotidiene.

În ceea ce priveşte consistenţa şi ritmicitatea procedurii pe durata măsurii asigurătorii, nu rezultă perioade de stagnare. Cauza este complexă, presupune administrarea a numeroase probe, inclusiv în faza de judecată a apelului în care se află procesul, constând în audierea unui număr de ordinul zecilor de martori.

În ceea ce priveşte critica adusă de S.C. L. privind menţinerea măsurii asigurătorii dispuse asupra bunului imobil care a fost valorificat în cadrul procedurii falimentului, adjudecat prin achitarea integrală a preţului de către societatea Y. S.R.L., aceasta nu este întemeiată, întrucât măsurile asigurătorii erau înfiinţate anterior deschiderii procedurii insolvenţei/falimentului şi urmau bunul. Instanţa de apel a evaluat situaţia juridică a imobilului şi a considerat că nu constituie impediment pentru menţinerea măsurii asigurătorii. Persoana interesată nu justifică în aceste condiţii, de adjudecare a bunului în procedura falimentului, niciun interes legitim, nemaiavând un drept individual, personal asupra bunului, întrucât nu s-a transmis proprietatea asupra bunului vândut la licitaţie şi adjudecat.

Faptul că persoana interesată S.C. L. a procedat la consemnarea unei sume de bani la o unitate bancară, la dispoziţia unităţii de parchet până la soluţionarea definitivă a procesului penal (sumă ce nu este la dispoziţia ANABI) nu are relevanţă juridică în prezenta procedură, însă poate genera o solicitare expresă către organul judiciar la dispoziţia căruia se află suma.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. *4251 raportat la art. *2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii L. prin lichidator X., S., G., A. şi H. împotriva încheierii din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii L. prin lichidator X., S., G., A. şi H. împotriva încheierii din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM