Jurisdiction for incidental recognition of foreign criminal judgments and consolidation of penalties

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Tulcea, secţia Penală, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 1733 din data de 27.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi, secţia Penală, în baza art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată de instanţă din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) şi art. 553 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect alte modificări de pedepse, formulată de contestatorul A., în favoarea Tribunalului Tulcea.

În baza art. 51 C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa superioară comună - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020*, cu termen de soluţionare la data de 18.08.2022.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Tulcea, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte reţine că petentul A. se află în executarea unei pedepse de 9 (nouă) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 154/05.02.2016 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 67/07.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 13.09.2019, emis de Tribunalul Iaşi), iar acesta a solicitat instanţei să dispună recunoaşterea hotărârilor prin care a fost condamnat în Germania şi Elveţia şi contopirea pedepselor executate în străinătate cu pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 154/05.02.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 67/07.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare."

Deopotrivă, se reţine că, prin Decizia nr. 1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis un recurs în interesul legii şi a stabilit faptul că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (actual art. 147 alin. (2), cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire."

Înalta Curte constată că, la data introducerii cererii, persoana condamnată era încarcerată în Penitenciarul Tulcea, aflată în executarea unei pedepse de 9 (nouă) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 154/05.02.2016 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 67/07.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi, iar, aşa cum în mod corect a arătat Judecătoria Iaşi, unicul mecanism procesual care ar fi permis recunoaşterea hotărârilor, contopirea pedepselor aplicate şi deducerea acestor perioade era formularea unei cereri având ca obiect alte modificări de pedepse, potrivit art. 585 C. proc. pen., în cadrul căreia s-ar fi impus recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârilor de condamnare străine.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen., "instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.", iar potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

Aşadar, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deţinere, competenţa de soluţionare va aparţine instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar după cum rezultă din Decizia nr. 15/17.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 885/22.2.2018, instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Înalta Curte constată că la data de 02.06.2020, data formulării cererii, petentul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea, aflată în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Iaşi, astfel că, după cum corect a apreciat Judecătoria Iaşi, instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea petentului este Tribunalul Tulcea, ca instanţă egală în grad instanţei de executare, în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere al condamnatului la momentul formulării cererii.

Prin urmare, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A., în favoarea Tribunalului Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A., în favoarea Tribunalului Tulcea, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 august 2022.

Procesat de GGC - LM