Jurisdiction for execution objections to recognized foreign criminal judgments: domestic court of substantive competence

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 133 din data de 3 mai 2022, Judecătoria Zărneşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Zărneşti, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că cererea petentului A., de constatare a intervenirii prescripţiei executării pedepsei, reprezintă o contestaţie la executare, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, se introduce, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1), adică instanţa de executare, sau alin. (6), adică instanţa corespunzătoare în grad, în circumscripţia căreia se află locul de deţinere.

S-a arătat că nepunându-se problema instanţei în circumscripţia căreia s-ar afla locul de deţinere, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare, care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este Curtea de Apel Braşov, aceasta pronunţând în primă instanţă sentinţa de recunoaştere a pedepsei de patru luni închisoare, a cărei executare se solicită a se constata prescrisă.

Prin sentinţa nr. 31/F din data de 27 iunie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, invocată în cauză din oficiu, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, iar în baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară comună, pentru soluţionarea acestuia.

S-a reţinut că, întrucât contestatorul inculpat şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar prin hotărârea străină recunoscută de Curtea de apel Braşov, persoana A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen., care face parte din competenţa materială a judecătoriei, conform art. 35 din C. pen., Curtea nu este competentă material să judece contestaţia la executare.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Zărneşti, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 71/F pronunţată la data de 10 mai 2021 de Curtea de Apel Braşov.

Prin sentinţa penală nr. 71/F a Curţii de Apel Braşov, pronunţată la data de 10.05.2021, în dosarul penal nr. x/2020, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 520/2016 din data de 21.03.2016, definitivă la 08.07.2016, pronunţată de către Tribunalul Macerata, Italia, prin care persoana A., a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă sau ameninţare asupra unui poliţist, prevăzută de art. 337 din C. pen. italian şi de art. 257 alin. (1) şi (4) raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen. român şi s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent.

Totodată, Curtea de apel Braşov a emis mandatul de executare nr. x din 31.05.2021 (dosar nr. x/2020), în ceea ce-l priveşte pe numitul A..

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat constatarea prescripţiei executării pedepsei, aplicate prin sentinţa penală nr. 520/2016 din data de 21.03.2016 (definitivă la 08.07.2016), pronunţată de Tribunalul Macerata, Italia, recunoscută prin sentinţa penală nr. 71/F, pronunţată la data de 10.05.2021, de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 31.05.2021.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a se constata prescripţia executării pedepsei, se reţine că aceasta se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deşi, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel Braşov nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menţionată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel, implicit contestaţiile la executare, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raţionament similar se regăseşte şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor recunoscute.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de ultraj, instanţa competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este judecătoria, în raport de dispoziţiile art. 35 din C. proc. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 august 2022.

Procesat de GGC - LM