Jurisdiction for contestation of enforcement of foreign criminal judgment recognized under Law 302/2004: execution court competence tied to hypothetical domestic trial jurisdiction

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 54 din 21 martie 2022, Tribunalul Alba, secţia penală, a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 78/2022 pronunţate de Judecătoria Aiud în dosar penal nr. x/2021, a desfiinţat sentinţa penală atacată, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestaţie la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar în baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată raportat la art. 598 alin. (2) şi art. 50 din C. proc. pen., a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că cererea condamnatului prin care solicită recunoaşterea zilelor de muncă câştigate prin muncă în Norvegia are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., iar condamnatul se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 94 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 368/A din 21.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de viol, ca urmare a recunoaşterii sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019.

Prin sentinţa nr. 52 din 28 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Alba Iulia, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Alba, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că, deşi petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Alba, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 94 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa penală nr. 94 din 17.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 368/A din 21.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de recunoaştere şi executare în România a hotărârii penale pronunţate de autorităţile judiciare norvegiene şi de transfer în România a persoanei condamnate A. şi, în consecinţă, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019, privind persoana condamnată A..

De asemenea, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel Agder la data de 16.10.2018, în dosarul nr. x, definitivă la data de 02.01.2019 şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare.

Totodată, din pedeapsa de 8 ani închisoare, a fost dedusă perioada arestării preventive şi perioada executată până la data de 26.06.2019 (640 zile) şi începând cu data de 26.06.2019 la zi.

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat constatarea incidenţei a două cauze de reducere a pedepsei. Pe de o parte, deţinutul a arătat că infracţiunea de viol pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare din Norvegia are corespondent în legislaţia din România în infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) din C. pen.. Astfel, contestatorul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. pen., cauza de reducere fiind reprezentată de posibilitatea pe care instanţa ar avea-o, de a converti pedeapsa dispusă de autorităţile judiciare din Norvegia, cu consecinţa stabilirii unei pedepse mai mici, corespondente infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) din C. pen.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat reducerea pedepsei şi ca urmare a faptului că pe timpul cât s-a aflat încarcerat pe teritoriul Norvegiei a muncit, considerând că acea perioadă ar trebui dedusă din pedeapsa pe care o execută în prezent.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Deşi, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menţionată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel, implicit contestaţiile la executare, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raţionament similar se regăseşte şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de viol, instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este Judecătoria Aiud.

Având în vedere că prezenta cauză se află în calea de atac a contestaţiei, în raport de dispoziţiile art. 4251 alin. (5) din C. proc. pen., competenţa soluţionării contestaţiei condamnatului împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie, aparţine Tribunalului Alba.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Judecătoria Aiud în favoarea Tribunalului Alba, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 26 ianuarie 2022, pronunţate de Judecătoria Aiud, în favoarea Tribunalului Alba, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 august 2022.

Procesat de GGC - LM