Jurisdiction for execution objections: Recognition of foreign conviction by appeal court does not confer executing court status; competence determined by domestic first-instance forum for the underlying offense

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 61 din 31 mai 2021, Tribunalul Alba, secţia penală, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestaţie la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) şi art. 50 din C. proc. pen., a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, formulate de condamnatul A..

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei, că obiectul cererii formulate de condamnat îl constituie lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţilor spaniole, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul spaniol.

În acest sens, s-a apreciat că cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., astfel cum a şi fost calificată la termenul de judecată din 31.05.2021, corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentinţa nr. 51 din 28 iulie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Alba, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că, deşi a procedat la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate în Spania împotriva contestatorului, Curtea nu este instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 553 şi 598 alin. (2) din C. proc. pen., motiv pentru care curtea nu este instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de condamnatul A., ci raportat la infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat, respectiv omor calificat, această competenţă aparţine Tribunalului Alba.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Alba, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 22/2020 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa penală nr. 22/2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 05.05.2020 prin neapelare, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de recunoaştere şi executare în România a hotărârii penale pronunţate de autorităţile judiciare spaniole şi de transfer în România a persoanei condamnate A..

S-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 408/2010 pronunţate la data de 02.12.2010 de Audiencia Provincial de Zaragoza, Seccion 1 (Curtea Provincială din Zaragoza, secţia nr. 001), definitivă la data de 28.12.2011, privind persoana condamnată A.

S-a dispus executarea în România a pedepsei de 8210 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 408/2010, pronunţate la data de 02.12.2010 de Audiencia Provincial de Zaragoza, Seccion 1 (Curtea Provincială din Zaragoza, secţia nr. 001), definitivă la data de 28.12.2011.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 8210 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 8210 zile închisoare perioada executată până la data de 04.11.2019 (4336 zile) şi începând cu data de 04.11.2019 la zi.

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin care a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă efectuate în perioada în care s-a aflat în stare de detenţie pe teritoriul statului spaniol.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată durata executată ca urmare a zilelor de muncă, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Deşi, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania, Curtea de Apel Alba Iulia nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menţionată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curţii de apel, implicit contestaţiile la executare, vor fi soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se, instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raţionament similar se regăseşte şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în ipotezele enumerate, cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor recunoscute.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de omor, instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este tribunalul în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. care prevăd că tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute de art. 188 din C. pen., infracţiune pentru care Curtea de Apel Alba Iulia a dispus recunoaşterea şi transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Înalta Curte constată că instanţa naţională competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului este Tribunalul Alba, instanţă ce devine competentă în raport cu orice incidente ivite în cursul executării pedepsei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 august 2022.

Procesat de GGC - LM