Extraordinary appeal against dismissal of preliminary chamber ruling on criminal non-prosecution order declared inadmissible

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a se pronunţa în acest sens, a reţinut că prin încheierea penală nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul A., împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa procurorului din 30.12.2021 din dosarul nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin ordonanţa din 21.01.2022 a procurorului ierarhic superior, în dosarul nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondată. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu cheltuieli judiciare, avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin plângerea formulată de petentul A. la data de 26.01.2022, s-a contestat soluţia de clasare din data de 31.12.2021, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin ordonanţa din 21.01.2022 din dosarul nr. x/2022, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivarea plângerii, întemeiată pe prevederile art. 340 din C. proc. pen., petentul a contestat soluţiile dispuse prin ordonanţele menţionate, arătând că organele judiciare nu au efectuat nicio anchetă împotriva celor care i-au intrat în domiciliu, l-au răpit de lângă familie şi l-au supus unor acte de tortură, deşi prin soluţiile de clasare, se recunoaşte tortura la care a fost supus, precum şi violarea domiciliului, răpirea şi tortura în închisoare. A arătat că ori de câte ori a reclamat aceste abuzuri grave, persoanele vinovate nu au fost interogate, petentul fiind o victimă a torţionarilor de stat, iar cu toate acestea este obligat la plata cheltuielilor judiciare.

În conţinutul plângerii formulate, petentul a făcut referire la persoanele pe care le acuză de faptele care fac obiectul plângerii sale, la actele comise de către aceştia, precum şi la faptul că solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite, în principal pentru degradarea stării sale de sănătate care a fost cauzată de acţiunile enunţate. De asemenea, petentul a mai făcut referire la tratamentul inuman la care a fost supus în perioada în care se afla sub imperiul unor măsuri privative de libertate. Au fost menţionate cauzele pe care le-a avut de-a lungul timpului pe rolul instanţelor de judecată ori a unităţilor de parchet şi a făcut referiri la prevederi legale cuprinse în diferite acte normative, pe care petentul le-a apreciat ca fiind incidente în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi ale dosarele ataşate nr. x/2021 şi nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că prin ordonanţa procurorului din 30.12.2021, emisă în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 153 alin. (1) din C. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzută de art. 282 din C. pen. şi infracţiuni contra umanităţii, prevăzută de art. 439 alin. (1) lit. e) şi g) din C. pen., reclamate de persoana vătămată A.

Această soluţie a fost confirmată prin ordonanţa procurorului ierarhic superior, din 21.01.2022, din dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ordonanţă prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate A., împotriva soluţiei emise în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Având în vedere prevederile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., care reglementează obiectul plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, coroborate cu prevederile art. 341 din C. proc. pen., care reglementează modalitatea de soluţionare de către judecătorul de cameră preliminară a acestor plângeri, precum şi soluţiile pe care acesta le poate pronunţa, în acord cu susţinerile petentului, s-a apreciat că obiectul plângerilor prevăzute de art. 340 din C. proc. pen., îl constituie soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată dispusă prin ordonanţa procurorului de caz, respectiv a celui care a analizat pe fond cauza penală aflată pe rolul organului de urmărire penală şi nu soluţia de confirmare a acesteia de către procurorul ierarhic superior, soluţie dispusă în procedura prevăzută de art. 339 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că obiectul cauzei îl constituie plângerea petentului formulată împotriva soluţiei de clasare a procurorului din dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, soluţie confirmată prin ordonanţa procurorul ierarhic superior, în dosarul nr. x/2022

Dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost constituit în baza ordonanţei nr. 2160/P/2021 din 23.11.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, prin care s-a dispus declinarea de soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzute de art. 282 din C. pen. şi infracţiuni contra umanităţii, prevăzute de art. 439 alin. (1) lit. e) şi g) din C. pen., reclamate de persoana vătămată A.

Prin plângerea penală formulată, persoana vătămată, a arătat faptul că, în data de 11.03.1998, poliţişti în cadrul I.P.J. Hunedoara, au pătruns în locuinţa sa fără drept (în lipsa unor mandate de percheziţie domiciliară, de arestare preventivă), au condus-o, fără consimţământ, în arestul I.P.J. Hunedoara unde, unde au torturat-o, exercitând asupra acestuia acte de agresiune fizică şi psihică, timp de 81 de zile.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, prin rezoluţia nr. 269/P/2010 din 19.11.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. g) din C. proc. pen., încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii B., C., D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 vechiul C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. 1969 şi tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen. 1969, raportat la conduita ofiţerilor de poliţie pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare împotriva petentului din prezenta cauză, A., în perioada ianuarie -04 iunie 1998, constatându-se intervenirea prescripţiei răspunderii penale. De asemenea, raportat la infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzută de art. 282 din C. pen. sesizate de petentul A. în prezenta cauză penală, procurorul a dispus o soluţie de clasare, constatându-se intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 439 C. pen., denumită generic infracţiuni contra umanităţii, presupus a fi comisă în modalităţile prevăzute de alin. (1) lit. e) şi g) a aceluiaşi articol de lege, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, potrivit prevederilor art. 153 alin. (2) lit. a) din C. pen., prescripţia nu înlătură răspunderea penală. Referitor la această infracţiune, s-a reţinut că elementul material constă într-o serie de fapte (printre care şi cele prevăzute la lit. e) şi g), care trebuie să fie comise, în cadrul unui atac generalizat şi sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, iar prin noţiunea de atac lansat împotriva unei populaţii civile se înţelege comiterea multiplă a acţiunilor incriminate în art. 439 C. pen., în aplicarea sau urmărirea politicii unui stat sau organizaţii având ca scop un asemenea atac, nefiind necesar ca actele să constituie un atac militar.

Aşadar, s-a constatat că cerinţele esenţiale privind elementul material al infracţiunii este ca acţiunile incriminate să fie îndreptate împotriva unor colectivităţi din cadrul "populaţiei civile" şi să fie săvârşire în cadrul unui "atac generalizat şi sistematic", elemente ce nu se regăsesc în cuprinsul stării de fapt reclamate de petent, nefiind astfel întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 439 din C. pen.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că soluţia de clasare, dispusă de procuror în dosarul penal nr. x/2021, este corectă, iar din această perspectivă, plângerea formulată de petentul A. este nefondată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022, cu termen de judecată la 12 aprilie 2022

Examinând cauza, raportat de admisibilitatea contestaţiei declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a constatat că obiectul căii de atac îl constituie încheierea penală nr. 16, din data de 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul A., împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 30 decembrie 2021, din dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin ordonanţa din data de 21 ianuarie 2022 a procurorului ierarhic superior, în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul încearcă să promoveze o cale de atac care nu e prevăzută de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

Împotriva încheierii nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Examinând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte contată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.

În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că sunt supuse contestaţiei în anulare deciziile definitive pronunţate de instanţele de apel prin care acestea s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală sau civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când este invocat unul din cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) din C. proc. pen.

De asemenea, se poate formulat contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate de prima instanţă sau de instanţa de apel prin care se rezolvă acţiunea penală sau civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., precum şi ultima hotărâre definitivă prin care instanţa penală s-a pronunţat asupra fondului cauzei întrucât se invocă existenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauza de faţă contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea sa împotriva ordonanţei de clasare.

În acest sens, Înalta Curte constată exercitarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege, fiind inadmisibilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2022.

Procesat de GGC - LM