Organized-crime convictions upheld; supreme cassation appeals rejected as unfounded

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 489 din data de 02.08.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a dispus:

1. Condamnarea inculpatului A., la:

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cea din urmă restricţionând dreptul acestuia de a comunica cu coinculpaţii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile F. şi G.;

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru 2 acte materiale în loc de 4, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.1), au fost expuse în secţiunea stării de fapt pct. IV.3.1 şi IV.3.2.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., şi alin. (2) lit. b) C. pen. - parte civilă H.;

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale: părţi civile I., J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Salonta, J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Ineu şi K. SRL - punct de lucru L.

- pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în varianta tentativei la omor comisă asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (1) cu ref. la art. 189 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 334 alin. (2) C. pen.

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a comis faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta în concurs real de infracţiuni cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 13/17.01.2019 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la 21.12.2020 prin decizia penală nr. 790/2020 a Curţii de Apel Alba Iulia.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an 3 luni şi 10 zile aplicată inculpatului prin hotărârea penală menţionată şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. prin sentinţa penală nr. 13/17.01.2019 a Judecătoriei Sibiu;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. prin sentinţa penală nr. 514/12.03.2016 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin neapelare la 07.04.2015.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta, iar inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 7 ani 3 luni şi 10 zile închisoare urmând ca, în final, să execute 19 (nouăsprezece) ani, 3 (trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi interzicerea de a comunica cu coinculpaţii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pentru o perioadă de 3 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a comunica cu coinculpaţii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014 şi de la 22.06.2017 până la 02.09.2017.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 cu ref. la art. 257 C. pen., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

2. Condamnarea inculpatului B., la:

- pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cea din urmă restricţionând dreptul acestuia de a comunica cu coinculpaţii A. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. (5) C. pen. - 3 acte materiale: părţi civile M., familia N., O., P. şi Q. şi G.;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., şi alin. (2) C. pen. - parte civilă H.;

- pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1)e C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 5 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin, S. S.R.L. Zalău, T., U. şi V.;

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru 5 acte materiale în loc de 9, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.2), au fost expuse în secţiunea încadrării juridice la pct. V.e.2.5.

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta, iar inculpatul B. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 5 ani şi 11 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 13 (treisprezece) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi interzicerea de a comunica cu coinculpaţii A. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pentru o perioadă de 3 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a comunica cu coinculpaţii A. şi C. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014 şi de la 22.12.2017 până la 11.02.2018.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 cu ref. la art. 342 C. pen., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

3. Condamnarea inculpatului C., la:

- pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cea din urmă restricţionând dreptul acestuia de a comunica cu coinculpaţii A. şi B. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 4 acte materiale: părţi civile M., familia N., O., P. şi Q., F. şi G.;

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile familia W. şi X. şi S.C. Y. SRL - "Z." Timişoara;

- pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. -5 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin, S.C. S. S.R.L. Zalău, T., U. şi V.).

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru 5 acte materiale în loc de 6, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.3), au fost expuse în secţiunea încadrării juridice la pct. V.e.3.4.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1), lit. a), l), m) şi alin. (2) lit. c) din Legea 407/2006 în forma în vigoare în prezent cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta, iar inculpatul C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 5 ani şi 10 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n), alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi interzicerea de a comunica cu coinculpaţii A. şi B. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pentru o perioadă de 3 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a comunica cu coinculpaţii A. şi B. ori de a se apropia de aceştia, la mai puţin de 20 m, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014 şi de la 23.11.2017 până la 11.02.2018.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 cu ref. la art. 342 C. pen., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

4. Condamnarea inculpatului AA., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul AA. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului AA. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru o perioadă de 2 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului AA. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului AA. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul AA. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Timiş, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul AA. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul AA. să presteze 90 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Primăriei Timişoara ori S.C. Horticultura S.A.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

5. Condamnarea inculpatului BB. la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - parte civilă fam. D. şi E.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul BB. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului BB. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de 1 an; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului BB. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului BB. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul BB. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Timiş, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul BB. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul BB. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul AJOFM Timişoara sau Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

6. Condamnarea inculpatului CC., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - parte civilă G.;

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru un singur act material în loc de 2, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.4), au fost expuse în secţiunea stării de fapt pct. IV.3.2.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul CC. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului CC. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de 1 an; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului CC. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului CC. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 30.01.2014 până la data de 05.02.2014.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul CC. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Timiş, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul CC. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul CC. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Liceului Teoretic Grigore Moisil Timişoara sau Colegiului Tehnic Ion Mincu Timişoara.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

7. Condamnarea inculpatului DD., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d) alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (parte civilă G.);

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul DD. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului DD. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de 1 an; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului DD. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul DD. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Sibiu, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Sibiu schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Sibiu informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul DD. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul DD. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra sau Protopopiatul Sibiului.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

8. Condamnarea inculpatului EE., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - parte civilă familia D. şi E.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul EE. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului EE. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de 1 an; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului EE. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul EE. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul EE. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul EE. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Primăriei com. Turnu Ruieni, jud. Caraş-Severin, singura instituţie din comunitate aflată pe lista comunicată de Serviciul de Probaţiune.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

9. Condamnarea inculpatului FF., la:

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 5 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin, S. S.R.L. Zalău, T., U. şi V.;

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru 5 acte materiale în loc de 6, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.5), au fost expuse în secţiunea încadrării juridice la pct. V.e.9.2.

S-a constatat că inculpatul FF., a comis faptele pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta în concurs real cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) şi e), alin. (2) lit. b) C. pen. pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 922/25.11.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă la 04.03.2021 prin decizia penală nr. 314/A//2021 a Curţii de Apel Cluj la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin prezenta, iar inculpatul FF. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani şi 2 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului FF. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru o perioadă de 2 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului FF. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului FF. durata arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 23.01.2018 până la data de 06.05.2018 şi de la data de 05.11.2019 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Cluj-Napoca în baza sentinţei penale nr. 922/25.11.2020 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

10. Condamnarea inculpatului GG., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i-au fost aplicate inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin şi V.

S-a constatat că motivele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru 2 acte materiale în loc de 6, câte i-au fost reţinute prin încheierea de schimbare a încadrării juridice din data de 10.03.2021 (pct. vechiul c.6, pct. V.d), au fost expuse în secţiunea încadrării juridice la pct. V.e.10.2.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul GG. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului GG. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) alin. (2) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de 1 an; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului GG. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului GG. durata arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 20.02.2018 până la data de 06.05.2018.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul GG. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Mehedinţi, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Mehedinţi schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Mehedinţi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul GG. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul GG. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Primăriei Drobeta-Turnu Severin sau Inspectoratului Şcolar Mehedinţi.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

11. Condamnarea inculpatului HH., la:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1), lit. a), l), m) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006 în forma în vigoare în prezent cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpatul HH. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului HH. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 30.01.2014 până la 05.02.2014 şi de la 12.07.2017 până la data de 13.07.2017.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni care reprezintă termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul HH. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Timiş, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Timiş informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul HH. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul HH. să presteze 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, activităţi ce vor fi desfăşurate în cadrul Liceului Teoretic Grigore Moisil Timişoara sau Colegiului Tehnic Ion Mincu Timişoara.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse şi asupra consecinţelor acestei revocări.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 cu ref. la art. 342 C. pen., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul HH., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

12. Condamnarea inculpatului II. la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul II. a comis fapta pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta în concurs real cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 luni şi 20 zile închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 2605/12.11.2014 a Judecătoriei Arad definitivă la 12.02.2015 prin decizia penală nr. 167/A/2015 a Curţii de Apel Timişoara şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 521/PI/05.11.2020 a Judecătoriei Timişoara definitivă la 25.11.2020 prin neapelare.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 10 luni şi 20 zile închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului II. prin sentinţa penală nr. 2605/12.11.2014 a Judecătoriei Arad şi au fost repuse în individualitatea lor cele două pedepse componente de câte 8 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 334 alin. (1) şi art. 334 alin. (2) C. pen.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului II. prin sentinţa penală nr. 521/PI/05.11.2020 a Tribunalului Timiş şi s-au repus în individualitatea lor cele două pedepse componente după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, şi b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta, iar inculpatul II. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 3 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) şi alin. (1) C. pen. raportat art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului II. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 21.08.2014 până la data de 11.11.2014.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 cu ref. la art. 342 C. pen., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul II., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) cu raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

13. Condamnarea inculpatului JJ., la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. - 4 acte materiale: părţi civile I., J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Salonta, J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Ineu şi K. SRL - punct de lucru L.;

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că inculpatul JJ. a comis faptele pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta în stare de recidivă postexecutorie faţă de infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) şi (4), art. 193 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat la 1 an şi 1 lună închisoare prin sentinţa penală nr. 4280/11.12.2014 a Judecătoriei Timişoara pe care a executat-o în perioada 24.09.2014 - 10.06.2015 când a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 135 zile.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul JJ. a comis infracţiunile pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta în concurs real cu infracţiunea prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, şi b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, prin sentinţa penală nr. 3051/15.10.2018 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 06.11.2018, iar pedeapsa principală a executat-o în perioada 14.04.2018 - 07.02.2020 când a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 311 zile închisoare.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3051/15.10.2018 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin hotărârea antemenţionată cu pedepsele aplicate prin prezenta, iar inculpatul JJ. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare urmând ca, în final, să execute 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) pe o durată de 3 ani; potrivit prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta începe să curgă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) şi alin. (1) C. pen. raportat art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului JJ. durata reţinerii, arestării preventive şi perioadei de detenţie executată de la data de 16.08.2017 până la data de 13.11.2017 şi de la 14.04.2018 până la data de 07.02.2020.

Latura civilă

S-a constatat că persoanele vătămate KK. şi K. S.R.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Au fost admise, în parte, acţiunile civile formulate de persoanele vătămate D., E., M., N., O., P., LL., F., G., MM. S.A., în subrogarea persoanei vătămate H., I., J. SRL - pentru punctele de lucru din Salonta, Ineu, jud. Arad, W., NN., S.C. Y. S.R.L., S.C. R. S.R.L., OO. S.A., MM. S.A., în subrogarea persoanei vătămate S.C. S. S.R.L., T., U. şi V.

S-a constatat că s-a achitat părţii civile S.C. S. S.R.L. suma de 2.239.922,96 RON din prejudiciul produs.

În baza art. 397 alin. (1) şi art. 19 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen. cu ref. la art. 1391, art. 1382 C. civ., s-a dispus obligarea inculpaţilor B., C. şi FF., în solidar, la plata către partea civilă S. S.R.L. a sumei de 4.500 RON cu titlu de despăgubiri civile/contravaloare distrugeri provocate cu ocazia spargerii către partea civilă S.C. S. S.R.L., respingând în rest pretenţiile civile (suma de 425.585,04 RON) reprezentând diferenţa dintre valoarea bunurilor sustrase declarată de parte şi valoarea bunurilor sustrase achitată de asigurător.

În baza art. 67 alin. (2) din Legea 192/2006 s-a constatat că între persoanele vătămate şi inculpaţii GG. şi B. a intervenit împăcarea părţilor.

S-a constatat că partea civilă PP. a renunţat la pretenţiile civile.

Măsuri asigurătorii

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (2) şi (5) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A., B., C., BB., FF. şi II.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. cu ref. la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra:

- autoturismului x, nr. de înmatriculare x, dobândit de QQ. (soţia lui C.) la data de 04.06.2013;

- autoturismului x, nr. de înmatriculare x, dobândit de RR. (soţia lui HH.) la data de 31.07.2013;

- autoturismului x, cu nr. de înmatriculare x, dobândit de SS. (mama lui B.), la data de 25.07.2013;

- autoturismului x, cu nr. de înmatriculare provizoriu x, dobândit de la TT. (soacra lui A.) data de 07.10.2013;

- autoturismului de teren x, nr. de înmatriculare x, dobândit de inculpatul A. în cursul lunii aprilie 2013 şi înmatriculat pe numitul UU.;

- imobilele situate în Giarmata Vii, jud. Timiş înscrise în CF nr. x, nr. x, nr. x Ghiroda dobândite de VV. (mama inculpatului A.).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. cu ref. la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 126/D/P/2013 din data de 30.01.2014 a DIICOT - ST Timişoara, nr. 1204/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a fost ridicat sechestrul asigurător instituit:

- prin ordonanţele nr. 126/D/P/2013 din data de 30.01.2014 a DIICOT - ST Timişoara, nr. 126/D/P/2013 din data de 06.03.2014 a DIICOT - ST Timişoara.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. cu ref. la art. 25 alin. (3), art. 256 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat în formă olografă în data de 10.02.2017 între A., în calitate de vânzător şi WW. în calitate de cumpărător.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a anumitor arme şi muniţii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii B., C., FF. şi GG. a sumei de 102,16 RON, câte 25,54 RON fiecare.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat.

În baza art. 276 alin. (1) şi (4) cu ref. la art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii B. şi C., la plata sumei de 2.990 RON către partea civilă N., cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu desemnaţi să asigure asistenţă juridică obligatorie inculpaţilor s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 489 din data de 02.08.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Timiş, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii A., B., C., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. şi părţile civile D. şi E.

Prin decizia penală nr. 1439/A din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii: CC., DD., FF. şi JJ. împotriva sentinţei penale nr. 489 din 02 august 2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de PICCJ - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara; părţile civile D. şi E. şi de inculpaţii: A., B., C., AA., BB., EE., GG., HH. şi II.; împotriva sentinţei penale nr. 489 din 02 august 2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, după cum urmează:

I. Cu privire la inculpatul A.:

S-a reţinut în favoarea inculpatului, la săvârşirea infracţiunii de ultraj în varianta tentativei la omor comisă asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.; circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "ultraj în varianta tentativei la omor comisă asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu".

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat" prevăzută de 367 alin. (1) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată" prevăzută de 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E., de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată" prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile F. şi G., de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la furt calificat" prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., şi alin. (2) lit. b) C. pen. - parte civilă H., de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată" prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), C. pen. şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale: părţi civile I., J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Salonta, J. SRL - punct de lucru "Casa Pariurilor" din Ineu şi K. SRL - punct de lucru L., de la 4 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare" prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 (unu) an închisoare.

S-a menţinut pedeapsa principală de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile primei instanţe privind anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an 3 luni şi 10 zile aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 13/17.01.2019 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la 21.12.2020 prin decizia penală nr. 790/2020 a Curţii de Apel Alba Iulia şi dispoziţia privind repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. prin sentinţa penală nr. 13/17.01.2019 a Judecătoriei Sibiu;

- 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. prin sentinţa penală nr. 514/12.03.2016 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin neapelare la 07.04.2015.

În condiţiile art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 97 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit după regulile concursului de infracţiuni, pedepsele principale susmenţionate aplicate inculpatului A.; după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 5 ani, 3 luni şi 10 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 14 (paisprezece) ani 3 (trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare în regim de detenţie.

II. Cu privire la inculpatul B.:

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat" prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 6 (şase) ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată" prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 5 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin, S. S.R.L. Zalău, T., U. şi V., de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "tăinuire" prevăzut de art. 221 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au menţinut restul pedepselor principale, aplicate de prima instanţă inculpatului B., după cum urmează:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 3 acte materiale: părţi civile M., familia N., O., P. şi Q. şi G.;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., şi alin. (2) lit. b) C. pen. - parte civilă H.;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit după regulile concursului de infracţiuni pedepsele principale susmenţionate aplicate inculpatului B.; după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare în regim de detenţie.

III. Cu privire la inculpatul C.:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor" prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile privind prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. şi informarea acestuia în condiţiile Legii nr. 76/2008.

S-a reţinut în favoarea inculpatului C., la încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul prezentei cauze dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat".

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 - 4 acte materiale: părţi civile M., familia N., O., P. şi Q., F. şi G., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată".

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 - 2 acte materiale: părţi civile familia W. şi X. şi S.C. Y. SRL - "Z." Timişoara a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată".

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 - 5 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin, S.C. S. S.R.L Zalău, T., U. şi V. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată".

În baza art. 42 alin. (1) lit. a), l), m) şi alin. (2) lit. c) din Legea 407/2006 în forma în vigoare în prezent cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "braconaj".

În baza art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere".

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit după regulile concursului de infracţiuni pedepsele principale susmenţionate aplicate inculpatului C.; după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani şi 10 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani şi 1 (una) lună închisoare în regim de detenţie.

IV. Cu privire la inculpatul AA.:

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului AA., de către prima instanţă.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul AA. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din sentinţa apelată toate dispoziţiile ce derivă din condamnarea penală a inculpatului AA. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (aplicarea pedepsei: principale, complementare şi accesorii; reţinerea concursului de infracţiuni).

S-a menţinut pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului AA. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată" prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.

S-au înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului; pedeapsa principală de 2 ani şi 9 luni închisoare, aplicată de prima instanţă, urmând a se executa în regim de detenţie de către inculpatul AA.

V. Cu privire la inculpatul BB.:

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul BB. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din sentinţa apelată toate dispoziţiile ce derivă din condamnarea penală a inculpatului BB. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (aplicarea pedepsei: principale, complementare şi accesorii; reţinerea concursului de infracţiuni).

S-a menţinut pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului BB. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. - parte civilă fam. D. şi E.

S-au înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei principale aplicate inculpatului; pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanţă, urmând a se executa în regim de detenţie de către inculpatul BB.

VI. Cu privire la inculpatul EE.:

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul EE. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "sprijinirea unui grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din sentinţa apelată toate dispoziţiile ce derivă din condamnarea penală a inculpatului EE. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "sprijinirea unui grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (aplicarea pedepsei: principale, complementare şi accesorii; reţinerea concursului de infracţiuni).

S-a menţinut pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului EE. de către prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la furt calificat" prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - parte civilă familia D. şi E.

S-au înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei principale aplicate inculpatului; pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanţă, urmând a se executa în regim de detenţie de către inculpatul EE.

VII. Cu privire la inculpatul GG.:

S-a constatat că din eroare s-a reţinut în sarcina inculpatului GG. săvârşirea infracţiunii de "furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată" şi incidenţa prevederilor art. 2561 C. pen., la încadrarea juridică a faptei de furt calificat în dauna părţilor civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin şi V.

S-au înlăturat aceste erori urmând a se reţine corect că pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare a fost aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat în formă continuată", prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile R. S.R.L. Drobeta-Turnu Severin şi V.

S-a menţinut în rest modul de soluţionare a laturii penale faţă de inculpatul GG.

VIII. Cu privire la inculpatul HH.:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "tăinuire" prevăzut de art. 221 alin. (1) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au menţinut restul pedepselor principale aplicate de prima instanţă inculpatului HH., după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "braconaj", prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), l), m) şi alin. (2) lit. c) din Legea 407/2006 în forma în vigoare în prezent cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit după regulile concursului de infracţiuni pedepsele principale susmenţionate aplicate inculpatului HH.; după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

S-au menţinut dispoziţiile primei instanţe privind suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei principale (de 2 ani şi 4 luni) aplicate inculpatului HH., (termenul, măsurile şi obligaţiile rămână neschimbate).

IX. Cu privire la inculpatul II.:

S-a reţinut în favoarea inculpatului, la săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", prevăzute de 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.; circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul II. la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor".

S-au menţinut dispoziţiile primei instanţe privind anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 10 luni şi 20 zile închisoare aplicată inculpatului II. prin sentinţa penală nr. 2605/12.11.2014 a Judecătoriei Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2014, definitivă la 12.02.2015 prin decizia penală nr. 167/A/2015 a Curţii de Apel Timişoara şi dispoziţia privind repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, după cum urmează:

- 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de "punere în circulaţie şi conducere a unui vehicul neînmatriculat" prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de "punere în circulaţie şi conducere a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare" prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-au menţinut dispoziţiile primei instanţe privind anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului II. prin sentinţa penală nr. 521/PI/05.11.2020 a Tribunalului Timiş pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 25.11.2020 prin neapelare şi dispoziţia privind repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, şi b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.

În condiţiile art. 40 alin. (1), art. 44 şi art. 97 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi HP 7/2020, s-au contopit după regulile concursului de infracţiuni pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. cu cele două pedepse principale individuale din sentinţa penală nr. 2605/12.11.2014 a Judecătoriei Arad, aplicate inculpatului; şi cu cele două pedepse principale individuale din sentinţa penală nr. 521/PI/05.11.2020 a Tribunalului Timiş aplicate inculpatului, după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni şi 20 de zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 20 (douăzeci) de zile, închisoare în regim de detenţie.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 422, art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumelor de bani cu titlu de onorariu avocat din oficiu, sume ce vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, care în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului.

În baza art. 422, art. 275 alin. (2),(4) C. proc. pen., a obligat în mod individual inculpaţii: CC., DD., FF. şi JJ. să plătească statului suma de 500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale au formulat cereri de recurs în casaţie inculpaţii B., C., JJ., EE., BB. şi AA.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2018

I. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul B. a solicitat în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulat şi pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei penale nr. 1439/21.12.2021 pronunţate în apel de către Curtea de Apel Timişoara, cât şi hotărârea primei instanţe.

De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală şi reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi prin urmare reducerea pedepselor aplicate inculpatului B. de către instanţa de apel, în cazurile în care acestea depăşesc jumătate din maximul special.

Referitor la admisibilitatea în principiu, recurentul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 440 C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie este formulată de inculpat, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, fiind indicate motivele de recurs incidente, respectiv cele prevăzute de art. 438 pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a prezentat starea de fapt reţinută de instanţă prin raportare la condiţiile de tipicitate ale infracţiunii susţinând neîntrunirea acestora.

Astfel, s-a arătat în ce constă acuzaţia adusă inculpatului conform rechizitoriului: începând cu anul 2013 ar fi constituit un grup infracţional organizat împreună cu C. şi A., care a acţionat în perioada 2013 - 2017 şi ar fi fost specializat în săvârşirea unor infracţiuni de furt. La grupul infracţional organizat ar mai fi aderat: AA., BB., JJ., FF. şi GG. Prima infracţiune care ar fi fost săvârşită de membrii grupului ar fi fost cea din 29.01.2013, persoane vătămate D. şi E., deci conform acuzării grupul infracţional organizat ar fi fost constituit anterior acestei date; Împrejurări relevante reţinute de prima instanţă, în cuprinsul hotărârii pronunţate: spre finele anului 2012 inculpatul ar fi constituit un grup infracţional organizat împreună cu C. şi A., care ar fi fost specializat în săvârşirea de furturi. Prin urmare, momentul constituirii grupului a fost modificat de către prima instanţă fiind plasat la finele anului 2012, cu toate că potrivit descrierii din rechizitoriu acesta ar, fi fost constituit la începutul anul 2013. De asemenea, lecturând considerentele hotărârii vom observa că nu există nicio descriere a structurii, care să urmeze coordonatele de tipicitate prevăzute de art. 367 alin. (6) C. pen., lipsind o prezentare: a structurii ierarhice, a modului în care s-ar fi luat deciziile în cadrul grupului, a atribuţiilor specifice fiecărui membru.

Considerentele pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea Infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat. Starea de fapt reţinută.

Curtea de Apel Timişoara a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, reducând pedeapsa de 8 ani stabilită de prima instanţă şi modificând starea de fapt reţinută de instanţa de fond. Astfel, sintetizând, instanţa de apel a reţinut că, în raport cu probatoriul administrat nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că grupul infracţional organizat care ar fi fost constituit de către inculpaţii B., A. şi C. ar fi fost constituit anterior datei de 22.03.2013, deoarece până la această dată inculpatul C. a fost privat de libertate în Italia. Prin urmare şi instanţa de apel a modificat momentul constituirii grupului infracţional organizat şi, implicit, acuzaţia prin "mutarea" datei ulterior momentului săvârşirii primei sustrageri - furtul din 22/24.01.2013 - care conform acuzării ar fi intrat în scopul grupului infracţional. Ca şi consecinţă, instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor EE., BB. şi AA. trimişi în judecată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat în modalitatea normativă a aderării sau a sprijinirii, inculpaţi care ar fi participat şi la sustragerea din 22/24.01.2013.

Recurentul a arătat că în considerentele hotărârii atacate nu sunt descrise acţiunile concrete care se circumscriu elementului obiectiv al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat. În acest context, s-a invocat lipsa corespondenţei între argumentele reţinute de instanţă şi normele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen.

S-a considerat că dovada existenţei grupului ar rezulta din implicarea organizată a celor trei inculpaţi în furturi extrem de laborioase şi pe o întindere îndelungată (pagina 186, penultimul paragraf).

Deopotrivă, a arătat că în considerentele hotărârii instanţei nu sunt descrise acţiunile concrete care se circumscriu elementului obiectiv al infracţiunii, nefiind indicate actele din care ar rezulta constituirea şi organizarea efectivă a grupului.

În susţinerea aceluiaşi motiv de recurs în casaţie, s-a considerat că lipseşte corespondenţa între argumentele reţinute de instanţă şi normele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen.

În primul rând, s-a arătat că instanţa de apel modifică acuzaţia, respectiv data constituirii grupului, ulterior datei primei sustrageri, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, cât timp inculpaţii au luat cunoştinţă de "modificarea" acuzaţiei, doar în momentul comunicării deciziei pronunţate în apel, fiind lipsiţi de orice posibilitate de a formula apărări şi de a solicita administrarea de probe prin care să combată, această modificare, care vizează un aspect esenţial, data constituirii grupului infracţional organizat, care reprezintă şi momentul consumării infracţiunii. De asemenea, s-a arătat că această schimbare a momentului constituirii grupului a fost determinată de împrejurarea că inculpatul C. a fost arestat preventiv în Italia în perioada 02.04.2011 şi până în data de 22.03.2013, neputând participa la constituirea unui grup în momentul şi cu participanţii descrişi de acuzare, respectiv de prima instanţă, aşa încât pentru a evita o soluţie de achitare justificată de împrejurarea că la acţiunea de constituire a grupului nu au participat cel puţin trei persoane, instanţa de apel a susţinut că grupul s-ar fi constituit ulterior datei de 22.03.2013.

Pe de altă parte, enunţarea acţiunilor concrete din care ar rezulta înţelegerea inculpaţilor în sensul constituirii unui grup infracţional organizat, care să se grefeze pe condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, care ar fi fost săvârşită în modalitatea constituirii, lipseşte, instanţa de apel limitându-se la a considera că existenţa grupului ar rezulta din "implicarea celor trei inculpaţi în furturi extrem de laborioase şi pe o durată îndelungată de timp".

După cum a arătat şi I.C.C.J. în jurisprudenţa sa "Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurilor şi planul de activitate". Tot instanţa supremă a mai reţinut în jurisprudenţa sa că: Pentru existenţa pluralităţii constituite se cer îndeplinite mai multe condiţii, printre care, înţelegerea care presupune existenţa, sub aspect subiectiv, a unui acord între membrii asociaţiei sau grupării, în sensul voinţei lor de a coopera în cadrul asocierii în vederea realizării scopului pentru care aceasta a fost creată, respectiv pactum sceleris cu referire la gruparea infracţională şi affectio societatis cu privire la conştiinţa şi voinţa subiecţilor de a face parte dintr-o organizaţie interzisă; programul, care vizează scopul înfiinţării grupării, respectiv cel al săvârşirii unor infracţiuni grave, acestea purtând denumirea de infracţiuni program; durata. Pentru a exista pluralitatea constituită, asocierea trebuie să aibă o anumită durată, respectiv să aibă o alcătuire durabilă, iar membrii grupului să fie legaţi între ei pe un timp oarecare." (decizia nr. 157/2020, ICCJ, s.pen., Buletinul Casaţiei nr. 2/2020, p.175 - 179).

În acelaşi sens, a arătat că instanţa de contencios constituţional în paragraful 19 din decizia nr. 35/2021 a statuat că "acţiunea de constituire presupune asocierea efectivă a trei sau a mai multor persoane, prin realizarea acordului de voinţă pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni".

Prin urmare, recurentul a concluzionat că atât timp cât în cuprinsul hotărârii atacate nu sunt descrise acţiunile din care rezultă acordul de voinţă/înţelegerea dintre inculpaţii care ar fi constituit grupul infracţional organizat, prin raportare la starea de fapt reţinută în hotărâre nu pot fi reţinute condiţiile de tipicitate prevăzute de art. 367 C. pen., fiind incident motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În al doilea rând, recurentul a considerat că instanţa de apel deşi reţine o altă stare de fapt decât instanţa de fond, nu este descrisă o structură a presupusului grup infracţional, care să urmeze coordonatele condiţiilor de tipicitate sub aspectul elementului obiectiv a laturii materiale a infracţiunii, lipsind o prezentare: a structurii ierarhice, a modului în care s-ar fi luat deciziile în cadrul grupului, a caracterului coordonat al acţiunilor şi a atribuţiilor specifice fiecărui membru. De altfel, s-a arătat că o analiză a acuzaţiilor care au fost formulate împotriva inculpaţilor relevă că cei trei inculpaţi presupuşi a fi constituit grupul ar fi avut o participare comună doar la sustragerile care ar fi fost săvârşite în toamna anului 2013.

Prin urmare, recurentul a apreciat că întrucât din hotărârea atacată lipseşte o descriere minimă a acţiunilor concrete din care să rezulte nu doar constituirea grupului, ci structura acestuia, modul de organizare, modul de luare al deciziilor şi de coordonare a presupuşilor membri, regulile stabilite şi urmate, rolul fiecăruia dintre membri în condiţiile în care infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. este o infracţiune distinctă de infracţiunea scop, este incident motivul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., lipsind o corespondenţă între fapta descrisă de către instanţă şi descrierea din norma de incriminare, ceea ce determină incidenţa motivului de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Urmare a admiterii recursului în casaţie şi achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, a solicitat ca instanţa să aplice tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni cu privire la celelalte fapte pentru care a fost condamnat şi să stabilească pedeapsa rezultantă.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., recurentul a precizat că acesta vizează cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În primul rând, a apreciat că acest motiv poate face obiectul analizei de instanţă în cadrul unui recurs în casaţie întrucât nu vizează o reanalizare a situaţiei de fapt ori o reapreciere sub aspectul individualizării judiciare, fiind un motiv de nelegalitate.

În al doilea rând, în raport de considerentele hotărârii atacate, la pagina 188 din decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că inculpatul B. nu ar beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 deoarece inculpatul ar fi refuzat să sprijine după denunţ "facilitarea tragerii la răspundere penală a celor faţă de care a făcut denunţul, refuzând colaborarea cu organele de urmărire penală".

Din încheierea nr. 114/UP/11.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 a Judecătoriei Timişoara, prin care s-a soluţionat propunerea de arestare preventivă a persoanei faţă de care s-a formulat denunţul, respectiv XX., s-a reţinut că, în data de 03.11.2021, numitul B. a sesizat faptul că în cursul lunii octombrie 2021 a fost abordat de către XX. cu scopul de a-i vinde o armă letală de vânătoare; fiind audiat în calitate de martor, denunţătorul a oferit detalii privind persoana denunţată şi arma deţinută de acesta, precizând că este de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală; în urma denunţului formulat, a fost încuviinţată efectuarea unor percheziţii domiciliare, la domiciliul inculpatului XX. fiind găsită arma de foc indicată în denunţ; inculpatul XX. a recunoscut săvârşirea faptei ... a fost continuată urmărire penală in personam, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost formulată propunere de arestare preventivă.

În ce priveşte adresa care a fost comunicată instanţei de apel de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a apreciat că aceasta nu poate sta la baza unei concluzii în sensul că inculpatul nu ar beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, această analiză reprezentând atributul instanţei de judecată. Astfel, refuzul inculpatului B. de a participa la efectuarea unei confruntări ar prezenta importanţă, doar dacă acest refuz ar îngreuna identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate. Însă, în urma denunţului formulat persoana indicată a fost identificată, acţiunea penală a fost pusă în mişcare, iar persoana denunţată a recunoscut săvârşirea faptei.

În acest context, recurentul a considerat că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile legale considerând că refuzul participării la confruntare ar reprezenta o condiţie pentru reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condiţiile în care consecinţa directă a denunţului a fost identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate.

Sub un al treilea rând, în condiţiile reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a reducerii limitelor de pedeapsă cu jumătate, pedeapsa aplicată de instanţa de apel este situată în afara limitelor pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele reduse fiind cuprinse între 1 an şi 6 luni - 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de instanţă este de 6 ani închisoare.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune admiterea recursului în casaţie şi pentru motivul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii de către instanţa de apel cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. la limita maxim specială redusă, care este de 5 ani închisoare.

II. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul C. a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casaţie, iar pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii pronunţate în apel de către Curtea de Apel Timişoara, cât şi a hotărârii primei instanţe şi achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 C. pen. şi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la condiţiile prevăzute de art. 440 C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că este formulată de inculpat, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, fiind indicate motivele de recurs incidente, respectiv cele prevăzute de art. 438 pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

În ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a prezentat starea de fapt reţinută de instanţă prin raportare la condiţiile de tipicitate ale infracţiunii susţinând neîntrunirea acestora.

Astfel, s-a arătat în ce constă acuzaţia adusă inculpatului conform rechizitoriului: Începând cu anul 2013 ar fi constituit un grup infracţional organizat împreună cu B. şi A., care a acţionat în perioada 2013 - 2017 şi ar fi fost specializat în săvârşirea unor infracţiuni de furt. La grupul infracţional organizat ar mai fi aderat: AA., BB., JJ., FF. şi GG. Prima infracţiune care ar fi fost săvârşită de membrii grupului ar fi fost cea din 29.01.2013, persoane vătămate D. şi E., deci conform acuzării grupul infracţional organizat ar fi fost constituit anterior acestei date.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, reducând pedeapsa de 8 ani stabilită de prima instanţă şi modificând starea de fapt reţinută de instanţa de fond. Sub acest aspect, s-a arătat că, în raport cu probatoriul administrat nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că grupul infracţional organizat care ar fi fost constituit de către inculpaţii B., A. şi C. ar fi fost constituit anterior datei de 22.03.2013, deoarece până la această dată inculpatul C. a fost privat de libertate în Italia. Prin urmare, instanţa de apel a modificat momentul constituirii grupului infracţional organizat şi, implicit, acuzaţia prin "mutarea" datei ulterior momentului săvârşirii primei sustrageri - furtul din 22/24.01.2013 - care conform acuzării ar fi intrat în scopul grupului infracţional. Ca şi consecinţă, instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor EE., BB. şi AA. trimişi în judecată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat în modalitatea normativă a aderării sau a sprijinirii, inculpaţi care ar fi participat şi la sustragerea din 22/24.01.2013.

S-a precizat că dovada existenţei grupului ar rezulta din implicarea organizată a celor trei inculpaţi în furturi extrem de laborioase şi pe o întindere îndelungată (pagina 186, penultimul paragraf).

Mai mult, s-a arătat că în considerentele hotărârii instanţei nu sunt descrise acţiunile concrete care se circumscriu elementului obiectiv al infracţiunii, nefiind indicate actele din care ar rezulta constituirea şi organizarea efectivă a grupului.

În susţinerea aceluiaşi motiv de recurs în casaţie, s-a considerat că lipseşte corespondenţa între argumentele reţinute de instanţă şi normele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen.

Recurentul a arătat că instanţa de apel a modificat acuzaţia, respectiv data constituirii grupului, ulterior datei primei sustrageri, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, cât timp inculpaţii au luat cunoştinţă de "modificarea" acuzaţiei, doar în momentul comunicării deciziei pronunţate în apel, fiind lipsiţi de orice posibilitate de a formula apărări şi de a solicita administrarea de probe prin care să combată, această modificare, care vizează un aspect esenţial, data constituirii grupului infracţional organizat, care reprezintă şi momentul consumării infracţiunii. S-a mai arătat că această schimbare a momentului constituirii grupului a fost determinată de împrejurarea că inculpatul C. a fost arestat preventiv în Italia în perioada 02.04.2011 şi până în data de 22.03.2013, neputând participa la constituirea unui grup în momentul şi cu participanţii descrişi de acuzare, respectiv de prima instanţă aşa încât pentru a evita o soluţie de achitare justificată de împrejurarea că la acţiunea de constituire a grupului nu au participat cel puţin trei persoane, instanţa de apel a susţinut că grupul s-ar fi constituit ulterior datei de 22.03.2013, fără a fixa exact momentul în timp. În fapt, această privare de libertate a sa a infirmat teza acuzării privind momentul constituirii grupului şi ar fi trebuit să conducă la o soluţie de achitare atât timp cât nu mai era întrunită condiţia de tipicitate a constituirii grupului infracţional organizat din cel puţin 3 persoane şi cât timp prin actul de sesizare al instanţei sunt stabilite limitele obiectului judecăţii, acestea neputând fi modificate de către instanţa de judecată.

Pe de altă parte, recurentul a considerat că lipseşte descrierea modului de constituire a grupului instanţa de apel limitându-se la a considera că existenţa grupului ar rezulta din "implicarea celor trei inculpaţi în furturi extrem de laborioase şi pe o durată îndelungată de timp". Din considerentele instanţei de apel nu rezultă când a avut loc momentul presupusului acord de voinţă dintre persoanele care ar fi constituit grupul infracţional organizat, lipsind orice repere concrete în acest sens. În realitate, s-a susţinut că nu există o acţiune de constituire a unui grup infracţional organizat descrisă, nu există descrisă o acţiune de asociere între persoanele indicate în rechizitoriu, nu sunt descrise presupuse acţiuni coordonare sau împrejurări din care să rezulte vreo structură cu o ierarhie şi roluri concrete şi prestabilite.

După cum a arătat şi I.C.C.J. în jurisprudenţa sa "Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurilor şi planul de activitate". Tot instanţa supremă a mai reţinut în jurisprudenţa sa că: Pentru existenţa pluralităţii constituite se cer îndeplinite mai multe condiţii printre care:

"înţelegerea. Această condiţie presupune existenţa, sub aspect subiectiv, a unui acord între membrii asociaţiei sau grupării, în sensul voinţei lor de a coopera în cadrul asocierii în vederea realizării scopului pentru care aceasta a fost creată, respectiv pactum sceleris cu referire la gruparea infracţională şi affectio societatis cu privire la conştiinţa şi voinţa subiecţilor de a face parte dintr-o organizaţie interzisă; Programul. Această condiţie vizează scopul înfiinţării grupării, respectiv cel al săvârşirii unor infracţiuni grave, acestea purtând denumirea de infracţiuni program. Durata. Pentru a exista pluralitatea constituită, asocierea trebuie să aibă o anumită durată, respectiv să aibă o alcătuire durabilă, iar membrii grupului să fie legaţi între ei pe un timp oarecare." (decizia nr. 157/2020, ICCJ, s.pen., Buletinul Casaţiei nr. 2/2020, p.175 - 179).

În acelaşi sens, a arătat că instanţa de contencios constituţional în paragraful 19 din decizia nr. 35/2021 a statuat că "acţiunea de constituire presupune asocierea efectivă a trei sau a mai multor persoane, prin realizarea acordului de voinţă pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni".

Prin urmare, recurentul a considerat că atât timp cât în cuprinsul hotărârii atacate nu sunt descrise acţiunile din care rezultă acordul de voinţă/înţelegerea dintre inculpaţii care ar fi constituit grupul infracţional organizat nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind incident motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a susţinut că nici în decizia instanţei de apel care deşi reţine o altă stare de fapt decât instanţa de fond, nu se regăseşte descrisă o structură a presupusului grup infracţional, care să urmeze coordonatele condiţiilor de tipicitate sub aspectul elementului obiectiv a laturii materiale a infracţiunii, lipsind o prezentare: a structurii ierarhice, a modului în care s-ar fi luat deciziile în cadrul grupului, a caracterului coordonat al acţiunilor şi a atribuţiilor specifice fiecărui membru. De altfel, o analiză a acuzaţiilor care au fost formulate împotriva inculpaţilor relevă că cei trei inculpaţi presupuşi a fi constituit grupul ar fi avut o participare comună doar la sustragerile care ar fi fost săvârşite în toamna anului 2013.

Prin urmare, recurentul a considerat că atât timp cât în hotărârea atacată lipseşte o descriere minimă a acţiunilor concrete din care să rezulte nu doar constituirea grupului, ci: structura acestuia, modul de organizare, modul de luare al deciziilor şi de coordonare a presupuşilor membri, regulile stabilite şi urmate, rolul fiecăruia dintre membri în condiţiile în care infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. este o infracţiune distinctă de infracţiunea scop, a apreciat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., lipsind o corespondenţă între fapta descrisă de către instanţă şi descrierea din norma de incriminare, ceea ce determină incidenţa motivului de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Ca urmare a admiterii recursului în casaţie şi a achitării sale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat instanţa să aplice tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni cu privire la celelalte fapte pentru are a fost condamnat şi să stabilească pedeapsa rezultantă.

III. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul JJ. a solicitat în temeiul prevederilor art. 440 C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie. Pe fond, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi hotărârea primei instanţe şi, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen. în ce priveşte constituirea de grup infracţional organizat, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală. De asemenea, a solicitat reţinerea cauzei de reducere a pedepsei penale aplicate, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reducerea pedepsei aplicate.

Referitor la admisibilitatea în principiu a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 440 C. proc. pen. fiind depusă cererea în termen de maxim 30 zile de la comunicarea deciziei pronunţată de instanţa de apel şi fiind indicate motivele de recurs în casaţie incidente, respectiv art. 438 pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

În ce priveşte primul motiv de recurs în casaţie, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că instanţa a reţinut o stare de fapt în contradicţie cu realitatea, raportarea la condiţiile de tipicitate ale infracţiunii nefiind întrunite.

Din probele administrate nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că ar fi făcut parte din grupul infracţional constituit. De asemenea, s-a precizat că nu sunt descrise acţiunile concrete care se circumscriu elementului obiectiv al infracţiunii, nu sunt indicate actele din care rezultă constituirea şi organizarea efectivă a grupului infracţional organizat. Astfel, atâta timp cât în cuprinsul hotărârii atacate nu sunt descrise acţiuni din care să rezulte acordul de voinţă şi înţelegerea făcută de inculpaţii care ar fi constituit grupul infracţional organizat prin raportare la starea de fapt reţinută în hotărârea atacată, nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind incident în cauză motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ce priveşte motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-a apreciat incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce constituie motiv de nelegalitate care poate face obiectul analizei în cadrul unei cereri recurs în casaţie. Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 condiţionează beneficierea de cauza de reducere de denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane.

Curtea de Apel Timişoara a reţinut depunerea prin avocat a răspunsului de la DIICOT Oradea în care se menţiona că există denunţ formulat, însă nu făcea referire la aplicarea sau nu a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca şi cum înscrisul depus nu ar fi existat la dosarul cauzei, avându-se în vedere doar răspunsul existent la dosar şi în care se menţiona că nu ar fi fost făcut vreun denunţ care vine în contradicţie cu răspunsul depus de acesta ulterior rămânerii în pronunţare asupra apelului formulat.

A solicitat să fie avut în vedere răspunsul ataşat de la DIICOT - Oradea, din data de 09.12.2021 prin care se aduce la cunoştinţă faptul ca a fost formulat denunţ şi dosarul format are nr. x/2021

În acest context, a considerat că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii de către instanţa de apel cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., chiar sub minimul special prevăzut.

A considerat că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure şi certe, fără echivoc şi care să nu lase loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei şi a solicitat a se da eficienţă regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).

IV. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul EE. a solicitat admiterea recursului în casaţie, apreciind că nu a comis nicio infracţiune. A precizat că martorul YY. a declarat cu mulţi ani în urmă că se va răzbuna pe actuala sa soţie, cu care a avut o relaţie înainte de a pleca aceasta la facultate. Pe de altă parte, a arătat că o cunoaşte şi pe persoana vătămată atât el, cât şi familia soţiei sale. Recurentul a făcut trimitere şi la martorul ZZ. despre care a afirmat că paza la firmele familiei sale, respectiv spălătorie auto şi vulcanizare, este asigurată de o altă persoană sau chiar de membrii familiei.

Astfel, a concluzionat că probele dosarului nu fac dovada că acesta se face vinovat de săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt, întrucât a circula cu maşina de acasă, din centrul localităţii Oţelu Roşu la sediul firmei care este situată la limita oraşului, la ieşirea spre Caransebeş, şi înapoi, nu poate fi considerată infracţiune, indiferent de ora, explicând de ce se deplasa noaptea de acasă la firmă, în zeci şi sute de nopţi.

V. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul BB. a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, apreciind că cererea întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admisă în principiu, respectiv, este îndreptată împotriva unei hotărâri ce poate fi supusă recursului în casaţie, conform art. 434 C. proc. pen., a fost introdusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., este formulată de o persoană îndreptăţită potrivit art. 436 C. proc. pen., cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 437 C. proc. pen. şi este întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Ca urmare a admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie, a solicitat, în temeiul art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării deciziei atacate, având în vedere că se află în executarea pedepsei dispuse prin decizia atacată în regim de detenţie.

Pe fond, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei penale nr. 1439/A din 21.12.2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât instanţa de casare nu poate aprecia decât asupra conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, pentru o corectă apreciere asupra stării de fapt şi de drept incidente, precum şi a individualizării pedepsei şi a regimului de executare a acesteia. Instanţa de apel urmează să pronunţe o soluţie mai blândă, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la forma de participaţie penală pe care trebuie să o aibă în vedere, respectiv complicitatea, şi la contribuţia efectivă la comiterea infracţiunii reţinute.

Recurentul a reţinut că pentru a pronunţa soluţia de condamnare pentru infracţiunea de furt calificat, instanţele au reţinut ca situaţie de fapt că ar fi condus microbuzul de culoare albă marca x cu numărul de înmatriculare x, cu ajutorul căruia s-a transportat seiful sustras de la locuinţa părţilor civile AAA., apreciind că fapta pentru care a fost condamnat se subsumează formei de participaţie penală a complicităţii, iar nu autoratului.

În acest context, recurentul a precizat că în cadrul deciziei recurate se reţine următoarea stare de fapt:

"la ora 03:27, camerele de supraveghere de la firma "BBB." au surprins microbuzul de culoare albă, marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de către inc. BB., care a intrat în oraş din direcţia Caransebeş, pentru a prelua seiful sustras de către coinculpaţi. Imediat cum a intrat în localitate, inculpatul nu a oprit lângă locuinţa părţilor civile, ci şi~a continuat deplasarea până în zona benzinăriei, apoi a revenit la locuinţa părţilor civile unde a oprit şi a stins luminile. După câteva minute, inculpatul a pus în mişcare microbuzul şi a ieşit din oraş, mergând în direcţia Caransebeş.

Potrivit filmărilor camerelor de supraveghere de BBB. şi din benzinărie, în intervalele orare 04.23 - 04.26 şi 04.33 - 04.38, inculpatul BB. a repetat de două ori această manevră, intrând în oraş şi parcând lângă locuinţa părţii civile, unde de fiecare data a stins farurile. [...]

Seiful astfel sustras, a fost încărcat în microbuzul alb marca x, cu numărul de înmatriculare x condus de inculpatul BB. şi transportat în localitatea Cerneteaz pe str. x, la locuinţa inculpatului B. unde fost descărcat şi spart, iar banii şi bunurile conţinute de acesta împărţite de către inculpaţi".

Din această stare de fapt nu reiese decât că acesta ar fi condus autoturismul în care s-a încărcat seiful sustras, acţiunea de "a conduce" (un autovehicul - microbus) neregăsindu-se, însă, în verbum regens al infracţiunii de furt. Nu reiese că ar fi intrat în interiorul locuinţei părţilor civile (s-a reţinut că a parcat "lângă locuinţa părţii civile"), sau măcar că i-ar fi ajutat pe ceilalţi participanţi la infracţiune să încarce seiful în autovehicul. Tot ce i se impută este faptul de a fi condus autovehiculul, iar această acţiune a apreciat recurentul că este specifică complicităţii la infracţiune, iar nu autoratului. Or, în aceste condiţii, a precizat că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală în modalitatea în care a fost reţinută în sarcina sa, adică a autoratului la infracţiune, fiind vorba de fapt despre o simplă complicitate.

Potrivit art. 46 alin. (1) C. pen., "Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală", iar potrivit art. 48 C. pen.," (1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită ".

Conform doctrinei de drept penal, spre deosebire de autor, complicele nu intervine cu acte de executare, limitându-se la a furniza un ajutor de natură materială sau intelectuală autorului sau coautorilor.

S-a arătat că, în primul rând, o contribuţie care doar înlesneşte unei alte persoane săvârşirea faptei tipice este ab initio un act de complicitate, potrivit art. 48 C. pen., iar în al doilea rând, măsura determinantă în care o acţiune sau inacţiune a altei persoane contribuie la comiterea faptei tipice nu este relevantă pentru calificarea acelei acţiuni drept act de coautorat. În practică sunt multe situaţii în care aportul unei persoane se dovedeşte indispensabil pentru comiterea faptei şi totuşi acest aport rămâne în sfera complicităţii.

În practica judiciară s-a reţinut complicitatea la infracţiunea de furt "în sarcina celui care, în înţelegere cu alţi făptuitori, îi transportă pe aceştia cu autoturismul la locul sustragerii, după care asigură transportarea bunurilor furate şi, în final, primeşte o parte din respectivele bunuri.

În concret, recurentul a apreciat că nu se poate considera că ar fi contribuit în mod nemijlocit la săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, iar acţiunea de conducere a autovehiculului, cu care s-a reţinut că ar fi transportat seiful sustras, nu este una aflată într-o unitate indivizibilă cu actul prin care a fost scos seiful din sfera de stăpânire a părţilor civile, astfel încât să se poată reţine un eventual coautorat. A precizat faptul că instanţele nu au reţinut coautoratul la infracţiunea de furt calificat, ci autoratul la infracţiunea de furt calificat, iar nu coautoratul, cum ar fi fost corect. În ceea ce îl priveşte însă, nu a executat acţiunea de luare a seifului, ci doar a condus autoturismul cu care s-a realizat transportul acestuia de la domiciliul părţilor civile.

Pe de altă parte, a precizat că, în cazul infracţiunilor de pluralitate constituită, cum este constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen., nu este posibilă reţinerea formei de participaţie a complicităţii, deoarece orice ajutor oferit grupării este convertit de norma de incriminare în act de executare a infracţiunii. Recurentul a arătat că instanţa de apel când a dispus achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., nu s-a mai aplecat şi asupra formei de participaţie cu care a fost comisă infracţiunea de furt calificat, reţinând în mod eronat autoratul, la fel ca prima instanţă.

În acest context, a considerat că asupra comiterii de către acesta a infracţiunii de furt calificat în calitate de autor planează un dubiu semnificativ, având în vedere starea de fapt reţinută de instanţele care au dispus condamnarea, luând în considerare ansamblul probator.

Standardul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă" poate fi pe deplin înţeles doar prin raportare la standardul in dubio pro reo, care, la rândul său, constituie o garanţie a prezumţiei de nevinovăţie şi reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat la art. 5 C. proc. pen., este aplicat în materia probaţiunii. El se referă la aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică cu privire la fapta imputată, instanţele judecătoreşti nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei inculpatului şi să îl achite. Acest standard probator este consacrat de dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., trebuind a fi coroborate cu art. 4 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că:

"orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului"', precum şi cu prevederile 103 alin. (2), fraza a II-a C. proc. pen., care prevăd că:

"instanţa va dispune condamnarea doar atunci când are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

Or, din moment ce nu reiese din nicio probă implicarea sa dincolo de acţiunea de conducere a autovehiculului cu care a transportat seiful sustras, a apreciat că fapta se circumscrie complicităţii la infracţiunea de furt calificat. Pe cale de consecinţă, fapta pentru care a fost condamnat nu este tipică în modalitatea reţinută de instanţă, respectiv a autoratului la infracţiune, fiind în prezenţa motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

VI. Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul AA. a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi suspendarea executării pedepsei până la momentul soluţionării pe fond a recursului în casaţie. Pe fond, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi desfiinţarea în parte a deciziei atacate sub aspectul pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.

Recurentul a considerat că decizia penală nr. 1439/A/2021 este nelegală, instanţa de apel depăşind limitele învestirii, pronunţând o soluţie nemotivată şi cu încălcarea limitelor legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus.

În concret, acesta a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la inexistenţa unor probe care să susţină acuzaţia penală, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale: părţi civile D. şi E.

Niciuna din probele administrate în cauză nu relevă faptul că ar fi aderat la grupul infracţional în scopul săvârşirii de infracţiuni, scopul fiind determinant în reţinerea acestui tip de infracţiune. Faptul cunoaşterii unei persoane dintre inculpaţii trimişi în judecată a apreciat recurentul că nu poate conduce la concluzia temeinică şi legală că a aderat la grup în scopul de a săvârşi infracţiuni şi implicit că a săvârşit infracţiunea.

Probele administrate nu relevă dincolo de orice îndoială rezonabilă că a participat în cadrul grupului la săvârşirea infracţiunii de furt reţinută în sarcina sa.

Referitor la declaraţiile martorului cu identitate protejată, a arătat că potrivit art. 103 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi. A mai arătat că instanţa de apel a ignorat atât obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti prin prisma propriilor motive şi argumente, cât şi limitele învestirii stabilite prin calea de atac declarată de Ministerul Public, respectiv cu privire la modalitatea de individualizare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, referitor la neîndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.

Astfel cum se poate observa din cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de apel a arătat că în cauză nu se poate face aplicarea instituţiei suspendării sub supraveghere a executării pedepsei deoarece nu era îndeplinită condiţia legală imperativă de la art. 91 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Raportat la aceste aspecte, instanţa de apel a depăşit limitele învestirii stabilite prin calea de atac exercitată de Ministerul Public. Pentru satisfacerea exigenţelor dreptului la un proces echitabil, hotărârea trebuie să analizeze probele administrate, să răspundă argumentat apărărilor părţilor şi să prezinte, motivele de fapt şi de drept care au condus la pronunţarea soluţiei în cauză.

Sub acest aspect, recurentul a precizat că instanţa de apel nu a analizat probele administrate prin prisma standardului probator în materie penală, nu a analizat contradicţiile care rezultau între teza acuzării şi probele administrate, considerând a fi dovedite împrejurări care nu rezultă cu certitudine din ansamblul probator, şi omiţând a lămuri care sunt considerentele pentru care au fost înlăturate motivele prezentate de apărare.

În concret, a invocat nemotivarea hotărârii judecătoreşti, instanţa de apel preluând toate considerentele instanţei de fond, astfel că pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea de Apel avea obligaţia de a realiza o analiză, proprie asupra stării de fapt deduse judecăţii prin raportare la limitele învestirii, în concret, de a pronunţa o hotărâre judecătorească motivată. În aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, nu poate agrava situaţia acesteia. Or, Curtea de Apel Timişoara i-a creat o situaţie mai grea sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, în regim de detenţie. Astfel, recurentul a considerat că instanţa de apel a încălcat atât principiul non reformatio in pejus, cât şi limitele de pedeapsă, analizate inclusiv sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi, fără a fi învestită cu o astfel de solicitare sau cu analiza condiţiilor pentru suspendarea executării sub supraveghere, aceasta a dispus executarea unei pedepse cu privire la care instanţa de fond dispusese suspendarea executării sub supraveghere.

Recurentul a considerat că instanţa de apel a încălcat atât limitele învestirii, cât şi limitele în care, în etapa procesuală a apelului, putea aplica o pedeapsă. Prin apelul declarat de Ministerul Public, nu s-a solicitat reanalizarea condiţiilor pentru suspendarea pedepsei sub supraveghere, ci s-a susţinut că prin raportare la o altă pedeapsă rezultantă, respectiv 3 ani şi o lună, nu s-ar mai putea dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere (pag. 32 din decizia recurată) şi nici prin propriul său apel declarat nu s-a solicitat reanalizarea acestor condiţii, solicitând în mod expres achitarea prin raportare la lipsa probelor care să ateste săvârşirea faptelor care i se imputau (pag. 46 din Decizia recurată).

Prin încheierea de admitere în principiu nr. 198/RC din 27 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii B., C., JJ., BB. şi AA. şi a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 8 iunie 2022 şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul EE.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpaţi prin motivele de recurs în casaţie referitoare la tipicitatea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în sensul că nu sunt descrise acţiunile concrete care se circumscriu elementului obiectiv al laturii materiale a infracţiunii şi din care să rezulte o prezentare a structurii ierarhice, a modului în care s-ar fi luat deciziile în cadrul grupului, a caracterului coordonat al acţiunilor şi a atribuţiilor specifice fiecărui membru, lipsind o corespondenţă între fapta descrisă de către instanţă şi descrierea din norma de incriminare, precum şi aspectele invocate de recurentul BB. referitoare la tipicitatea infracţiunii de furt calificat în calitate de autor, în modalitatea reţinută de instanţă, prin raportare la standardul in dubio pro reo, având în vedere starea de fapt reţinută de instanţele care au dispus condamnarea, prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Încheierea de admitere în principiu a tranşat motivele referitoare la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă, verificarea existenţei ori a suficienţei probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare, încadrarea juridică ori modalitatea de individualizare a pedepsei, în sensul că acestea nu se încadrează în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici a vreunui alt caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, recurenţii B. şi JJ. au invocat şi incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., consecinţă a reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a reducerii limitelor de pedeapsă cu jumătate.

În ceea ce priveşte recurentul AA. acesta a susţinut că instanţa de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, analizate inclusiv sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi, fără a fi învestită cu o astfel de solicitare.

În consecinţă, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererile formulate de recurenţii B., C., JJ., BB. şi AA. îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., recursurile în casaţie urmând a fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen. pentru recurenţii B. şi JJ.; prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. pentru recurenţii C. şi BB. şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pentru recurentul AA., în limitele precizate prin încheiere.

Cât priveşte cererile privind suspendarea executării hotărârii recurate formulate de recurenţii BB. şi AA., potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., în raport de motivele invocate în susţinerea cererii de recurs în casaţie, împrejurările concrete ale cauzei şi stadiul procesual când se analizează doar îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., instanţa a apreciat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul EE. nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) din C. proc. pen. şi art. 438 din C. proc. pen., în raport de argumentele expuse de recurent în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat. S-a reţinut că admisibilitatea recursului în casaţie nu presupune doar îndeplinirea unei condiţii formale a indicării unuia dintre cazurile prevăzute de lege care, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie. În esenţă, s-a precizat că motive precum concordanţa stării de fapt reţinute în cauză cu probele administrate, insuficienţa probelor care să justifice condamnarea sa ori reindividualizarea pedepsei nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei în recurs în casaţie care verifică doar legalitatea hotărârii pronunţate, şi nu temeinicia acesteia.

Examinând recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., AA., JJ., C. şi BB. împotriva deciziei penale nr. 1439/A din data de 21.12.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în limitele prevăzute de art. 447 şi art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, fără posibilitatea de a proceda la reaprecierea situaţiei de fapt ori la reevaluarea materialului probator. În calea de atac a recursului în casaţie, verificarea hotărârii atacate se face doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019).

Sub un prim aspect, se constată că analiza motivelor de recurs în casaţie urmează a se face doar din perspectiva cazului de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Acest caz de casare are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se regăseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune. Potrivit art. 15 din C. pen., infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, încadrarea juridică ori modalitatea de executare a pedepsei; în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate de recurenţi în cadrul cererilor de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost decelate prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte urmează să analizeze situaţia recurenţilor din prezenta cauză:

Recurenţii inculpaţi B., C., BB. şi AA. au fost condamnaţi, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, iar recurentul inculpat JJ., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi pentru care prin decizia penală pronunţată de instanţa de apel s-a dispus soluţia definitivă de condamnare, întrunesc elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.

Potrivit dispoziţiilor art. 367 din C. pen.: "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi ... (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni."

Elementul material al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat se poate realiza prin modalităţi normative alternative, prin iniţiere sau constituire (pregătire/organizare) ori prin aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, dobândind calitatea de membru al grupului prin manifestarea şi ajutorul acordat.

Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege o activitate anterioară menită să determine şi să pregătească constituirea grupului infracţional. Varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare şi un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-şi alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege. Aderarea presupune manifestarea de voinţă a unei persoane de a face parte dintr-un grup deja constituit, de a se integra şi de a activa în cadrul acestuia. Sprijinirea este activitatea de contribuţie a unei persoane care priveşte existenţa ori organizarea grupului, fie pregătirea acestuia ori pregătirea infracţiunilor.

Grupul infracţional trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă şi să acţioneze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine, în mod direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Textul în discuţie reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, care definesc noţiunea de "grup structurat" ca fiind "grupul care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi", rolul său fiind acela de a distinge pluralitatea constituită de cea ocazională (participaţia penală).

Referitor la modul coordonat de funcţionare, în jurisprudenţă s-a arătat că, în cadrul grupului este nevoie să existe o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracţiunilor să fie dinainte cunoscut. De asemenea, caracterul coordonat presupune şi planificare, organizare, control, procurare de instrumente, mijloace, folosirea de combinaţii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 82 din 11 martie 2015, www.x.ro).

Definiţia grupului organizat este corespondentă definiţiei date de art. 1 din Decizia-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva criminalităţii organizate asociaţiei criminale - o asociaţie structurată stabilită în timp, de mai mult de două persoane, care acţionează concertat în vederea comiterii de infracţiuni (...) pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau de altă natură material (pct. 1); asociaţie care nu este formată la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracţiuni şi care nu prezintă în mod necesar roluri definite formal pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau o structură dezvoltată (pct. 2) (http://eur-lex.europa.eu/).

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că în cadrul grupului fiecare inculpat are un rol prestabilit, există şi o ierarhie, trăsăturile legale ale grupului organizat, respectiv continuitatea activităţii infracţionale, ierarhizarea membrilor grupului sunt îndeplinite. Caracterul organizat al grupului rezultă şi din complexitatea activităţilor desfăşurate prin implicarea mai multor persoane pe paliere diferite (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2243 din 3 iulie 2014, www.x.ro).

Nu se poate reţine existenţa grupului infracţional organizat atât timp cât principala caracteristică a modului de acţionare era sporadicitatea, că se apela individual şi ocazional la inculpaţi şi la celelalte persoane presupuse a face parte din grup, fără a se putea stabili o conexiune între acţiunile acestora (www.x.ro, decizia nr. 160/A din 30 noiembrie 2010, CA Cluj, secţia penală).

Potrivit deciziei nr. 35/2021 a Curţii Constituţionale, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen.: prin "iniţiere" se înţelege punerea în aplicare a planului de organizare a unui grup infracţional, ceea ce presupune planificarea acţiunii şi contactarea unor persoane care trebuie convinse de avantajele pe care le poate produce activitatea ilicită concertată, sancţionarea efectivă a iniţiatorului fiind posibilă doar dacă acţiunile acestuia conduc la constituirea grupului. Acţiunea de "constituire" presupune asocierea efectivă a trei sau mai multor persoane, prin realizarea acordului de voinţă pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni. "Aderarea" presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaşte în detaliu planul acestuia. Aderarea poate fi şi tacită, aceasta putând reieşi din activităţile desfăşurate în cadrul grupului. "Sprijinirea" presupune un ajutor dat grupului de către o persoană din afara acestuia.

Pentru existenţa infracţiunii sub forma constituirii nu este necesar ca obiectivele grupului să se realizeze şi nu interesează contribuţia concretă a fiecărei persoane la constituirea grupului.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional este o infracţiune de pericol.

Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni.

Înalta Curte va analiza incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpaţii B., C., BB. şi JJ. exclusiv în limitele în care calea de atac a fost admisă în principiu reamintind că statuarea asupra chestiunilor care implică reevaluarea materialului probator nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Verificând hotărârea din această perspectivă, în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi apreciată de instanţa de apel ca fiind corectă, cu anumite observaţii, s-au avut în vedere, în esenţă, faptele inculpaţilor B., C. şi A., care, la finele anului 2012 au constituit un grup infracţional organizat, specializat în săvârşirea unor furturi în dauna mai multor persoane fizice şi juridice unora dintre acestea fiindu-le produse consecinţe deosebit de grave, gruparea fiind specializată în intrarea prin efracţie şi sustragerea seifurilor în care erau depozitate bunurile vizate, la care în anul 2013, au aderat inculpaţii AA. şi BB., iar în anul 2017 au aderat inculpaţii JJ., FF. şi GG., care au participat la săvârşirea mai multor sustrageri, în anul 2013 grupul fiind sprijinit de inculpaţii EE., CC. şi DD., prin culegere şi oferire de informaţii despre bunurile victimelor sau prin oferirea de suport logistic şi asigurarea pazei în timpul sustragerilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen.

Curtea a reţinut că inculpaţii B. şi C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen. în modalitatea constituirii grupului; pe considerentul că au constituit în zona de vest a ţării un grup specializat în săvârşirea unor furturi în dauna mai multor persoane fizice şi juridice despre care aveau certitudinea că deţin sume mari de bani (de ordinul zecilor şi sutelor de mii de euro) sau obiecte de mare valoare (bijuterii, arme), gruparea fiind specializată în intrarea prin efracţie şi sustragerea seifurilor în care erau depozitate bunurile vizate.

În prezenta cauză, s-a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că grupul infracţional, alcătuit din inculpaţii B., A. şi C. şi care au planificat infracţiunile de furt calificat ce urmau a fi realizate de membrii grupării infracţionale, nu s-a constituit anterior datei de 22.03.2013, dat fiind că inculpatul C., până la acea dată a fost privat de libertate în Italia şi nu rezultă participaţia inculpatului C. în săvârşirea furtului în dauna părţilor civile D. şi E.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor B. şi C. că instanţa de apel a modificat reperele temporare plasând astfel momentul constituirii grupului infracţional organizat ulterior datei de 22.03.2013 şi nu începând cu 22 şi 24.01.2013, lipsind descrierea minimă a acţiunilor concrete din care să rezulte nu doar momentul creării grupului infracţional, ci şi modul de organizare a acestuia, de luare a deciziilor şi coordonarea presupuşilor membrii de către liderii lor, regulile stabilite, rolul fiecăruia dintre membrii, instanţa de apel a reţinut că dovada existenţei grupului rezultă elocvent numai după eliberarea inculpatului C. din Italia şi din implicarea organizată a celor trei inculpaţi în furturi extrem de laborioase şi pe o întindere îndelungată în timp.

De altfel, aşa cum s-a reţinut în hotărârea atacată, nu se reliefează că inculpatul C. în Italia a întreprins vreo activitate concretă prin care ideea sa de a constitui un grup specializat în furturi a fost comunicată inculpaţilor B., A. cu propunerea către aceştia de a adera la ideea constituirii grupului infracţional. Pe de altă parte în cauză nu sunt probe din care să rezulte în mod cert că inculpaţii B., A. şi C., anterior eliberării inculpatului C. din Italia au realizat un consens pentru ca împreună să alcătuiască un grup cu existenţă în timp, înfiinţat cu scopul de a săvârşi mai multe infracţiuni de furt.

Despre inculpaţii AA., BB. şi JJ., s-a arătat că aceştia au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen. în modalitatea aderării la grupul infracţional, pe considerentul că au participat la mai multe spargeri ... furturi din locuinţă ... B. pregătea şi deschidea uşile, HH. şi C. intrau ulterior, iar A. supraveghea exteriorul ... dintr-o dată au avut bani, au avut maşini şi au început să dea bani cu camăta.

Având în vedere aspectele faptice şi elementele reţinute în circumstanţierea activităţii infracţionale, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv prin decizia instanţei de apel, instanţa de recurs în casaţie constată că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 367 C. pen., astfel că sunt neîntemeiate criticile inculpaţilor că activitatea infracţională a fost afectată de modificarea datei constituirii grupului.

Înalta Curte constată că există elementul material al faptei, şi anume, acţiunea inculpatului B. de constituire a grupului infracţional organizat, alături de inculpaţii A. şi C. planificând, alături de aceştia, pluralitatea infracţiunilor de furt calificat ce urmau a fi realizate de membrii grupării infracţionale, structura internă specifică, prevăzută în norma de incriminare şi scopul prevăzut de lege, obţinerea de beneficii prin săvârşirea faptelor de furt calificat, ca element constitutiv al grupului.

Prin urmare, analiza ce s-a solicitat a fi efectuată de către instanţa de recurs în casaţie sub aspectul lipsei tipicităţii infracţiunii în discuţie nu vizează nelegalitatea hotărârii, urmărindu-se o rejudecare în fond a acuzaţiei (a acestei infracţiuni).

Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută în cauză de instanţa de apel prin decizia pronunţată reflectă elementele ce caracterizează infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat.

Or, sub acest aspect, solicitarea recurenţilor inculpaţi privind reaprecierea stării de fapt şi reinterpretarea probelor dosarului, nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs în casaţie.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenţii inculpaţi nu au evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, acţiunile acestora întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care au fost condamnaţi.

În prezenta cauză, s-a reţinut activitatea inculpatului BB. care, în noaptea de 24.01.2013, a contribuit la încărcarea şi transportul unor bunuri în valoare de 31.200 euro şi 1.751.449 RON sustrase pe timpul nopţii, prin folosirea de chei mincinoase şi prin violare de domiciliu din locuinţa persoanelor vătămate D. şi E. din Oţelu Roşu, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1), lit. b), d) C. pen. şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin raportare la activitatea concretă, Înalta Curte constată că ceea ce recurentul BB. critică se referă la tipicitatea infracţiunii de furt calificat în calitate de autor, în modalitatea reţinută de instanţă, având în vedere starea de fapt reţinută de instanţele care au dispus condamnarea.

De altfel, aşa cum s-a reţinut în hotărârea atacată ... în timpul activităţilor infracţionale din data de 23.01.2013, inculpatul B . . . . . . . . . .a purtat ... convorbiri telefonice ... cu inculpatul BB . . . . . . . . . .apelat pentru a parca maşina în apropierea imobilului părţilor civile în vederea încărcării seifului.

Doctrina şi practica judiciară au confirmat, în mod constant, că actele de coautorat, ca acte de executare a infracţiunii, nu cuprind numai actele ce aparţin în mod strict activităţii incriminate, ci toate acele acte care, fără a fi specifice acesteia, în condiţiile în care a fost concepută şi efectuată executarea, apar ca indispensabile realizării infracţiunii şi sunt inseparabil unite, sunt indivizibile cu actele de executare propriu-zisă.

În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele, completându-le. (ICCJ, s. pen., dec. pen. nr. 950 din 17 martie 2014, www.x.ro).

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material e constituit pe de o parte din fapta inculpatului C constând în mascarea de privirile călătorilor din autobuz a acţiunii inculpatului G de sustragere a telefonului mobil, precum şi de primirea imediată, pe baza unei înţelegeri anterioare a telefonului sustras de către C. În concluzie, se constată că inculpatul C a comis atât acte de coautorat (primirea bunului aproape concomitentă), cât şi acte de complicitate (mascarea privirii trecătorilor), acestea din urmă fiind însă absorbite de actele realizate în calitate de coautor (C. Ap. Bucureşti, s. I pen., dec. pen. nr. 974 din 17 iulie 2015).

Suplimentar faţă de criticile deja analizate, Înalta Curte constată că forma participaţiei penale reţinute nu poate fi evaluată prin schimbare de încadrare juridică în cadrul recursului în casaţie.

În cadrul recursului în casaţie, în contextul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de recurentul AA. în sensul că instanţa de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, analizate inclusiv sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.

Instanţa analizează plasarea cuantumului pedepsei în intervalul prevăzut în norma de incriminare sau în intervalul dictat de cauzele ori stările de agravare sau de reducere a pedepsei şi efectele principiului non reformatio in pejus asupra pedepsei.

Recurentul a invocat în susţinere principiul non reformatio in pejus, în sensul că nu i se putea agrava situaţia în propria cale de atac prin schimbarea modalităţii de executare dintr-o pedeapsă cu suspendare într-o pedeapsă cu executare.

Înalta Curte reţine că ignorarea limitelor de pedeapsă ori a modalităţii de executare, determinate de textele de lege sau de incidenţa principiului non reformatio in pejus, în defavoarea inculpatului, prin stabilirea unui tratament sancţionator mai sever, se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015).

Evaluând tratamentul sancţionator aplicat recurentului AA., Înalta Curte reţine că nu există niciun viciu care să se subsumeze noţiunii de pedeapsă nelegală atât în ceea ce priveşte conţinutul principiului non reformatio in pejus, cât şi raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare.

În acest sens, raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cuantum de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. şi art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., se află între limitele minime şi maxime, de la 2 la 7 ani închisoare.

Concluzionând, se constată că pedeapsa stabilită recurentului inculpat AA. prin decizia penală atacată este legală, sub aspectul cuantumului care se circumscrie în limitele prevăzute în lege.

Referitor la criticile recurentului privind încălcarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate de instanţa de fond, se consideră că instanţa de apel nu este ţinută de maniera individualizării judiciare realizate de instanţa de fond.

Deopotrivă, se reţine că împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel, printre alţii, Parchetul, apreciind că aceasta este nelegală raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor AA., GG. şi II., precum şi cu privire la modalitatea de executare a acestora. Aşadar, întrucât apelul procurorului nu a fost declarat în favoarea inculpatului AA., Înalta Curte consideră că nu este întemeiată critica recurentului inculpat că instanţa de apel ar fi agravat situaţia sa prin pedeapsa aplicată ori prin modalitatea de executare şi astfel ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus care este aplicabil în situaţia în care doar inculpatul AA. ar fi declarat apel sau dacă apelul formulat de parchet era în favoarea inculpatului.

În continuare, Înalta Curte urmează să analizeze motivele de recurs în casaţie formulate de recurenţii B. şi JJ. din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală", relativ la cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută la art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecţia martorilor stabileşte:

"Persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

În ceea ce priveşte critica recurenţilor inculpaţi B. şi JJ. care au susţinut că, în mod greşit, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a conturat în sensul că, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză de reducere a pedepsei, decizia instanţei de apel poate fi cenzurată dacă pedeapsa aplicată nu se situează între limitele de pedeapsă rezultate ca efect al incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în acest sens, decizia penală nr. 23/RC din 19.01.2017 a ICCJ, secţia penală, decizia penală nr. 155/RC din 02.05.2018 a ICCJ, secţia penală, decizia penală nr. 92/RC din 14.03.2019 a ICCJ, secţia penală, decizia penală nr. 219/RC din 09 iulie 2020 a ICCJ, secţia penală, decizia penală nr. 426/R din 13 noiembrie 2020 a ICCJ, secţia penală).

Dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că nu se confirmă susţinerile recurenţilor inculpaţi B. şi JJ. cu privire la întrunirea condiţiilor de incidenţă a dispoziţiilor legale invocate, întrucât acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.

În acest sens, raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, evaluând tratamentul sancţionator pentru fiecare dintre recurenţi, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă finală de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată recurentului B. prin decizia recurată, este legală, pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, furt calificat în formă continuată pe care le-a comis în calitate de autor şi complice.

Astfel, pedeapsa aplicată aceluiaşi recurent inculpat în cuantum de 6 (şase) ani închisoare pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., este situată în limitele prevăzute de lege, de la 3 la 10 ani închisoare.

De asemenea, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b), d), e), alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 2561 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este situată în limitele prevăzute de lege, de la 2 la 7 ani închisoare. Deopotrivă, pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate de instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., sunt situate în limitele prevăzute de lege, de la 2 la 7 ani închisoare. Totodată, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., fiind situată în limitele prevăzute de lege, de la unu la 5 ani închisoare.

Stabilindu-se ca pedeapsă principală rezultantă pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, la care s-au adăugat 5 ani închisoare, reprezentând un spor de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an închisoare, în temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cuantumul final de 11 ani închisoare respectă dispoziţiile legale.

Totodată, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului inculpat B. cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu se confirmă din moment ce, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, din referatul din 27.10.2021 emis de DIICOT - Structura Centrală, secţia de combatere a criminalităţii organizate a rezultat că inculpatul B. a formulat un denunţ, dar aspectele relatate erau cunoscute deja de organele judiciare şi din adresa din 19.11.2921 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, a rezultat refuzul de a participa la activităţi de urmărire penală necesare facilitării tragerii la răspundere penală a persoanei denunţate, situaţie în care s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de incidenţă a dispoziţiilor legale invocate.

Evaluând tratamentul sancţionator pentru recurentul inculpat JJ., Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă finală de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată recurentului prin decizia recurată, este legală, pentru infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat, furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, furt calificat în formă continuată pe care le-a comis în calitate de autor şi complice.

Astfel, pedeapsa aplicată în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., este situată în limitele prevăzute de lege, de la unu la 5 ani închisoare.

De asemenea, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată de instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., este situată în limitele prevăzute de lege, de la 2 la 7 ani închisoare. Totodată, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., este situată în limitele prevăzute de lege, de la unu la 5 ani închisoare.

Analizând antecedenţa penală, s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză [aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., complicitate la punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen.], au fost comise ulterior săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) şi (4), art. 193 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 4280/11.12.2014 a Judecătoriei Timişoara, la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare, pe care a executat-o, în perioada 24.09.2014 - 10.06.2015, când a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 135 zile.

De asemenea, se constată că inculpatul JJ. a comis infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat, furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, furt calificat în formă continuată pentru care a fost condamnat prin prezenta în concurs real cu infracţiunea prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 3051/15.10.2018 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 06.11.2018, iar pedeapsa principală a executat-o în perioada 14.04.2018 - 07.02.2020 când a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 311 zile închisoare.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală sus menţionată.

În mod corect s-au aplicat regulile privind concursul real de infracţiuni, în temeiul art. 40 alin. (1) cu referire la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., şi s-au contopit pedepsele. Pedeapsa finală de executat de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare a fost stabilită în mod corect cu aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, în raport de datele concrete prezentate anterior.

Înalta Curte constată că inculpatul JJ. a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii, începând cu anul 2017, în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea din sentinţa penală nr. 4280/11.12.2014 a Judecătoriei Timişoara, corect valorificată în raport de data săvârşirii faptelor şi de cuantumul pedepselor aplicate.

Astfel, pedeapsa finală rezultantă de executat, de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare respectă dispoziţiile legale, prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare a unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor concursului real de infracţiuni şi a recidivei postexecutorii.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, prin hotărârea atacată s-a constatat în mod legal că această cauză legală de reducere a pedepsei nu este aplicabilă în cazul inculpatului JJ., întrucât deşi la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea a fost formulat un denunţ în baza căruia s-a început urmărirea penală in rem, astfel cum rezultă din referatul din 18.11.2021 nu s-a dispus continuarea cercetărilor in personam faţă de vreo persoană.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru infracţiunile cercetate în cauză, astfel cum s-a statuat şi prin decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală, este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., AA., JJ., C. şi BB. împotriva deciziei penale nr. 1439/A din data de 21.12.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul JJ., în sumă de 627 RON, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul AA., în sumă de 200 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., AA., JJ., C. şi BB. împotriva deciziei penale nr. 1439/A din data de 21.12.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul JJ., în sumă de 627 RON, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul AA., în sumă de 200 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM