Concurrence between high-risk drug importation and trafficking charges; rejection of absorption of purchase into cross-border import

Asupra cauzei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 212 din 10.05.2021 Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

1. În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 76 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

2. În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă principală de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de "introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc", prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 76 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

3. În temeiul disp. art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A., pentru concursul de infracţiuni reţinut în sarcina sa, care face obiectul prezentei cauze, pedeapsa principală cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani închisoare.

Potrivit disp. art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Potrivit disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă în prezenta cauză faţă de inculpatul A. şi a menţinut măsura controlului judiciar iar, în baza disp. art. 72 alin. (1) din C. pen., a scăzut din durata pedepsei principale de 6 (şase) ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate în prezenta cauză (reţinut şi, ulterior, arestat preventiv), respectiv de la data de 21.08.2019, până la data de 06.12.2019.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 republicată şi art. 112 alin. (1) lit. b), e) şi f) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri:

- 5 grame cristale care conţin MDMA şi 5 grame pulbere care conţine Amfetamină cu Cofeină-contraprobele nr. 2 şi 3;

- 2 comprimate care conţin ca substanţă activă MDMA (proba nr. 1), 44,35 grame cristale care conţin MDMA (proba nr. 2) şi 3,29 grame pulbere care conţine Amfetamină cu Cofeină (proba nr. 3), x 13.08.2019;

- trei dispozitive de mărunţit şi un cântar electronic.

Potrivit disp. art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 162 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri care nu au legătură cu prezenta cauză:

- un laptop marca x având seria x;

- un telefon mobil marca x.

S-a luat act că, în cursul urmăririi penale, au fost restituite inculpatului, prin intermediul apărătorului ales, următoarele bunuri:

- un microSIM x cu seria x;

- un micro card SD marca x, capacitate 1 GB.

Potrivit disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea, după rămânerea definitivă a hotărârii, în condiţiile prev. de art. 574 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a cantităţilor de droguri de mare risc confiscate de la inculpat prin prezenta sentinţă, aflate în prezent în custodia organului de urmărire penală, cu păstrarea de contraprobe.

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. şi, în baza disp. art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ, informează inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

A luat act că inculpatul a fost asistat de către apărătorul ales în prezenta cauză.

II. Prin decizia penală nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 212 din 10 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o.

În baza art. 241 din C. proc. pen. s-a apreciat că măsura controlului judiciar dispusă împotriva inculpatului încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a judecat cauza conform procedurii de drept comun, având în vedere că inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este acuzat, astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu.

Instanţa de fond, în soluţionarea cauzei, nu a depăşit limitele sesizării prin rechizitoriu şi nu l-a condamnat pe inculpat pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată, fapte comise în iulie 2019 şi august 2019.

Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată şi de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că fapta inculpatului A. care, în cursul lunii iulie 2019, a comandat de pe piaţa neagră prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poştei Române către mun. Iaşi, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă, cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poştale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conţine MDMA şi 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAŞI - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar în data de 21.08.2019, în jurul orei 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 4 situat pe strada x din cartier Tătăraşi, mun. Iaşi, de unde a ridicat coletul ce conţinea substanţele substituite, iar, după ce s-a deplasat câţiva metri, a fost depistat de organele de poliţie judiciară în mun. Iaşi, în zona Oficiului Poştal anterior precizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de "introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc", faptă prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată şi de "trafic de droguri de mare risc", faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat pentru faptele sale, constând în faptul că, în cursul lunii iulie 2019, cu intenţie directă, cunoscând urmările acţiunilor sale şi urmărind în mod expres acest lucru, a comandat de pe piaţa neagră, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poştei Române către mun. Iaşi, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poştale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conţine MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAŞI - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar, la data de 21.08.2019, în jurul orelor 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 4, situat pe strada x din cartierul Tătăraşi, mun. Iaşi, de unde a ridicat coletul care conţinea substanţele substituite, iar după ce s-a deplasat câţiva metri, a fost depistat de către organele de poliţie judiciară, în mun. Iaşi, în zona Oficiului Poştal anterior precizat.

Curtea a constatat că nici în rechizitoriu şi nici în sentinţa penală supusă prezentei analize nu sunt descrise fapte de deţinere sau transport de droguri de mare risc.

Instanţa de fond nu l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în modalitatea normativă a oferirii drogurilor de mare risc la petrecerile la care acesta participa anterior datei săvârşirii infracţiunilor pentru care este trimis în judecată şi care este expusă în rechizitoriu, dar şi în hotărârea atacată şi este dovedită prin proba testimonială, fiind dovedite sub acest aspect doar preocupările anterioare constante şi continui ale inculpatului, anterior comiterii infracţiunilor pentru care este judecat, dovedind scopul achiziţiei drogurilor pe piaţa neagră, fără drept, fără autorizaţie şi fără vreo legitimare legală, scop pe care l-a urmărit şi prin introducerea în ţară a drogurilor de mare risc în iulie 2019 şi august 2019, când a comis infracţiunile pentru care este judecat în prezenta cauză.

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărului, fără să depăşească limitele sesizării, inculpatul cunoscând în detaliu cauza şi natura acuzaţiei, prin aducerea la cunoştinţă a rechizitoriului şi în tot cursul procesului penal la care a participat.

Cu privire la infracţiunea de "introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc", inculpatul susţine că introducerea în ţară a drogurilor de mare risc a fost realizată fără vinovăţie de angajaţii serviciilor poştale şi că nu este dovedită vinovăţia sa, întrucât, în momentul plasării comenzii, nu a cunoscut provenienţa drogurilor care urmau să îi fie livrate, având reprezentarea că acestea provin de pe teritoriul României, comanda fiind efectuată în limba română. Totodată, inculpatul pretinde că drogurile de mare risc erau destinate consumului propriu.

Infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată este comisă de inculpat prin plasarea comenzii în iulie 2019, prin intermediul internetului, prin platforma darknet, de droguri de mare risc, introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet expediat din Germania, prin intermediul Poştei Române, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, pe care este lipit un autocolant de culoare albă, având ca date de identificare ale destinatarului "B.", autocolant folosit de serviciile poştale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conţine MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină.

Provenienţa drogurilor din Germania este menţionată pe autocolantul lipit pe plic, pe care este scris, în mod evident, localitatea Germania (conform planşelor fotografice de la dosarul de urmărire penală), aşa încât provenienţa din străinătate a drogurilor este certă.

Este dovedit în cauză faptul că inculpatul, anterior comiterii infracţiunilor, avea preocupări infracţionale de aceeaşi natură, fiind în anturaj cu martorii C., D., E. şi F., aceştia ocupându-se de efectuarea de comenzi de droguri de mare risc de pe site-uri de tip darknet şi de comercializarea acestor droguri, fiind cercetaţi şi, ulterior, condamnaţi pentru aceste infracţiuni, martori cu care a şi participat la petreceri de muzică tehno, unde se consumau şi se ofereau droguri spre consum.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că drogurile provin din Germania. Revenirea asupra propriilor declaraţii în faza cercetării judecătoreşti din faţa primei instanţe nu este justificată, motivaţia oferită fiind pro causa şi nereală, pe de-o parte pentru că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală şi cu organele judiciare, fiind anterior cercetat şi condamnat pentru o faptă similară, iar pe de altă parte, faptul că s-ar fi aflat într-o stare de stres emoţional şi că a resimţit presiunea exercitată de implicarea sa într-o procedură judiciară nu ar fi fost de natură să îl determine să prezinte versiunea cea mai nefavorabilă pentru sine, ci dimpotrivă o versiune cât mai convenabilă pentru atenuarea răspunderii sale penale. În mod just instanţa de fond a reţinut ca fiind reală declaraţia inculpatului dată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu toate celelalte probe, analizate în detaliu prin hotărârea atacată.

Martora G. a declarat că inculpatul are cunoştinţă despre faptul că cei care ofereau/vindeau droguri în alte ocazii se aprovizionau prin platforma darknet în mod obişnuit, astfel că este clar că fiecare dintre cei care participau la astfel de petreceri cu droguri, inclusiv inculpatul, cunoştea provenienţa drogurilor comandate.

Inculpatul pretinde, în apărare, că la dosarul cauzei nu se regăseşte plicul cu autocolant care ar aparţine unei localităţi din Germania. Din probele cauzei, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal întocmit la data de 13.08.2019, după reţinerea şi predarea plicului respectiv, planşa fotografică aferentă, procesele-verbale întocmite la datele de 14.08.2019, 19.08.2019 şi 20.08.2019, de punere în executare a ordonanţei procurorului nr. 232D/P/2019 din data de 13.08.2019, de livrare supravegheată cu substituire totală de bunuri, adresa nr. x/15.10.2018 emisă de IGPR-DCCO - Serviciul Antidrog, adresa nr. x/29.10.2018 emisă de BCCO Iaşi, precum şi din coroborarea declaraţiei inculpatului A., dată în cursul urmăririi penale, cu cea a martorei G., rezultă că pe coletul transmis inculpatului şi predat acestuia, după substituirea drogurilor comandate, este aplicat un autocolant de culoare albă, care cuprindea datele de identificare ale destinatarului, respectiv numitul B., autocolant pe care sunt menţionate serviciile poştale din Germania. Autocolantul respectiv dovedeşte că acel colet destinat inculpatului provenea din Germania.

În concluzie, susţinerile inculpatului cu privire la faptul că nu cunoştea provenienţa drogurilor sunt contrazise de probele cauzei.

În ce priveşte caracterul purtativ al infracţiunii comise, în mod just instanţa de fond a reţinut că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în ţară, prin comanda efectuată şi ridicarea coletului, după substituirea autorizată a acestora, nefiind relevant că acţiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poştale internaţionale şi române sau în mod direct de inculpat. Acesta nu a comis nicio acţiune de determinare a angajaţilor serviciilor poştale pentru introducerea în ţară a respectivului colet şi a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, toate probele cauzei, analizate în detaliu prin hotărârea atacată, dovedesc fără dubiu acţiunea inculpatului de trafic de droguri, în modalitatea normativă a cumpărării drogurilor, în mod just reţinută de instanţa de fond.

Inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în modalitatea normativă a oferirii, deţinerii sau transportului de droguri, nefiind descrisă în actul de sesizare vreuna dintre aceste acţiuni cu privire la infracţiunile comise în iulie 2019, când a efectuat comanda prin platforma darknet, şi în 21 august 2019, când a preluat de la oficiul poştal coletul cu substanţe substituite de organele judiciare.

În mod just instanţa de fond a reţinut declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în cursul urmăririi penale, motivând acest fapt, motivaţie pe care Curtea a reţinut-o ca fiind convingătoare, declaraţii de martori care dovedesc locuri, ocazii şi droguri folosite, acestea dovedind în mod cert că, anterior săvârşirii infracţiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză, inculpatul avea preocupări constante în sfera traficului şi consumului de droguri, situaţie de fapt care a justificat măsura dispusă, a livrării supravegheate cu substituire totală de droguri, pe de-o parte, precum şi scopul cumpărării acestor droguri de inculpat, acela al comercializării lor şi nu pentru consumul propriu, cum susţine acesta.

Pe de altă parte, cantitatea de droguri comandată de inculpat, de 50,29 grame cristale MDMA, 4 comprimate MDMA şi 9,29 grame amfetamină, nu este destinată consumului propriu, fiind o cantitate foarte mare de droguri de mare risc, care nu poate fi considerată ca necesară exclusiv consumului propriu.

Faptul că la data de 19 iulie 2017, a fost confiscată o altă expediţie la Aeroportul din Frankfurt auf Main, respectiv un plic poştal care conţinea cantitatea de 160 de grame de amfetamină adresată numitului H., cu adresa indicată, pachet comandat prin reţeaua darknet, rezultă din activitatea de cooperarea poliţienească consemnată în adresele de comunicare între organele de poliţie(dosar de urmărire penală), care au valoarea unui indiciu şi care nu este preluat în rechizitoriu şi nu este esenţial sau determinant în acuzaţia penală formulată, nu are valoare probatorie, scopul cumpărării drogurilor de mare risc, introduse fără drept în ţară, fiind dovedită în cauză de celelalte mijloace de probă analizate prin hotărâre.

În consecinţă, s-a menţionat că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică sub aspectul stabilirii existenţei faptelor, a vinovăţiei inculpatului şi a încadrării juridice reţinute.

În apel, ca şi la instanţa de fond, a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile reţinute în sarcina sa în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată.

Toate criticile formulate de inculpat cu privire la deţinerea cantităţii de drog şi transportul drogurilor nu vor fi analizate, întrucât nu acestea sunt modalităţile normative de săvârşire pentru care inculpatul este trimis în judecată în cauză. Despre modalitatea normativă privind oferirea, nici aceasta nu a fost realizată după iulie - august 2019, drogurile fiind interceptate şi substituite, prin operaţiunea de livrare supravegheată.

Instanţa de fond a reţinut în mod expres că operaţiunile de comercializare/oferire a cantităţilor de droguri comandate nu au mai fost realizate din acest motiv, însă este dovedit faptul că achiziţionarea lor era destinată punerii în vânzare ori oferirii acestora persoanelor care intrau în anturajul inculpatului şi care frecventau petrecerile de muzică tehno sau after-party-urile ulterioare, cel puţin.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea a reţinut că pedepsele au fost individualizate în limitele prevăzute de lege, în favoarea inculpatului reţinându-se circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., căreia instanţa de fond i-a dat efect prin pedepsele aplicate, cu două luni peste limita minimă admisă de lege, prin reţinerea acestei circumstanţe atenuante, în contextul evaluării tuturor criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen., în favoarea inculpatului.

Pedepsele sunt just individualizate, sub limita minimă a pedepselor prevăzute de lege şi, ca efect al reducerii limitelor speciale cu o treime, în baza art. 76 alin. (1) din C. pen., nu pot fi în niciun caz reduse sub aceste limite.

Nu există vreun motiv care să conducă la reducerea pedepselor la nivelul minimului special prevăzut de lege după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă şi, chiar în condiţiile reducerii pedepselor la aceste limite minime, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este permisă de lege, pedepsele depăşind nivelul de 3 ani închisoare.

Aşa fiind, criticile formulate în apel sunt nefondate, iar sentinţa penală atacată este legală şi temeinică.

C. Împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 01 aprilie 2022, când s-a stabilit termen la data de 05 mai 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menţionat că inculpatul A., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulate, a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cadrul motivelor de recurs în casaţie s-a arătat că fapta imputată inculpatului A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, susţinând că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată reprezintă o infracţiune putativă, deoarece inculpatul nu a deţinut şi transportat droguri de mare risc, lipsind obiectul material al infracţiunii, fapt care impune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

A mai arătat că instanţa de apel a schimbat obiectul judecăţii, condamnând inculpatul pentru o modalitate normativă pentru care nu a fost trimis în judecată, fără a fi pusă în discuţie de prima instanţă.

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-a arătat că elementul material al infracţiunii de trafic de droguri, constă în faptul că inculpatul a ridicat coletul ce conţinea substanţele substituite şi s-a deplasat cu acestea, până în momentul în care a fost depistat de organele de poliţie, activitate ce nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, fiind o infracţiune putativă.

În subsidiar, a susţinut că, în situaţia în care s-ar aprecia contrar jurisprudenţei referitoare la art. 6 par. 3 din CEDO şi încheierii de cameră preliminară (care a stabilit cu autoritate de lucru judecat obiectul judecăţii), că a făcut obiectul acuzaţiei şi această modalitate normativă a cumpărării prin plasarea comenzii prin intermediul internetului (darknet), în situaţia concretă dedusă judecăţii, aceasta era absorbită natural de infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, contrar celor sugerate de către apărare, referitoare la aspectul că faptele descrise ar întruni elementele constitutive ale unei participaţii improprii în forma instigării la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a reţinut că, în mod just instanţa de fond a apreciat că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în ţară, prin comanda efectuată şi ridicarea coletului, după substituirea, autorizată a acestora, nefiind relevant că acţiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poştale internaţionale şi române sau în mod direct de inculpat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 mai 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru data de 02 iunie 2022.

D. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În esenţă, criticile inculpatului A. vizează faptul că fapta imputată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; infracţiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată reprezintă o infracţiune putativă; modalitate normativă reţinută de instanţe, a cumpărării prin plasarea comenzii prin intermediul internetului (darknet) este absorbită natural de infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că inculpatul a fost condamnat în mod nelegal pentru comiterea a două infracţiuni distincte, respectiv infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs real, prin acelaşi act de conduită, respectiv plasarea comenzii pentru droguri de mare risc.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Înalta Curte reţine că motivele invocate de inculpat în cererea de recurs în casaţie au fost susţinute cu titlu de apărări de fond şi în faţa instanţei de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză şi le-a apreciat, ca netemeinice.

Ambele instanţe au reţinut ca situaţie de fapt, că în cursul lunii iulie 2019, cu intenţie directă, cunoscând urmările acţiunilor sale şi urmărind în mod expres acest lucru, a comandat de pe piaţa neagră, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poştei Române către mun. Iaşi, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poştale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conţine MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAŞI - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor), iar, la data de 21.08.2019, în jurul orelor 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poştal nr. 4, situat pe strada x din cartierul Tătăraşi, mun. Iaşi, de unde a ridicat coletul care conţinea substanţele substituite, iar după ce s-a deplasat câţiva metri, a fost depistat de către organele de poliţie judiciară, în mun. Iaşi, în zona Oficiului Poştal anterior precizat.

În ceea ce priveşte critica că fapta imputată inculpatului A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, analizând în ansamblu probele cauzei a conchis că acestea dovedesc fără dubiu acţiunea inculpatului de trafic de droguri, în modalitatea normativă a cumpărării drogurilor, astfel că fapta pentru care a fost condamnat întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte caracterul purtativ al infracţiunii comise, instanţa de apel a reţinut că, în mod just instanţa de fond a constatat că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în ţară, prin comanda efectuată şi ridicarea coletului, după substituirea autorizată a acestora, nefiind relevant că acţiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poştale internaţionale şi române sau în mod direct de inculpat.

Înalta Curte reţine că fapta putativă este fapta săvârşită de o persoană care, pe planul conştiinţei, are reprezentarea că a comis o infracţiune, deşi în realitate fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală şi deci nu este considerată infracţiune, fiind o reprezentare şi apreciere greşită a realităţii.

În cauză, fapta comisă de inculpat este prevăzută de legea penală, inculpatul a comandat de pe piaţa neagră, din Germania, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc care au ajuns în România prin intermediul Poştei Române. Or, faptul că aceste droguri au fost substituite de organele de urmărire penală care au acţionat în temeiul art. 151 din C. proc. pen., nu conferă faptei caracter purtativ, obiectul material al infracţiunii constând în droguri de mare risc, aspect ce a fost stabilit în urma analizelor de laborator a substanţelor cumpărate din Germania.

Referitor la absorbţia infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte reţine, pe de-o parte că, în apel, ca şi la instanţa de fond, a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile reţinute în sarcina sa în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, iar, pe de altă parte, are în vedere şi decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte, Completul pentru pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, unde s-a menţionat că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu este absorbită în infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, s-a menţionat că: "Astfel, în prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000 este incriminată cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, fără drept.

În art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt incriminate introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri, fără drept.

Nu se poate reţine că traficul intern de droguri este absorbit de infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc/mare risc, întrucât este vorba despre texte normative diferite, de modalităţi diferite de săvârşire, respectiv o acţiune complexă de introducere în ţară de droguri, în ipoteza traficului internaţional, iar, în cazul traficului intern de droguri, o acţiune distinctă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre aceste două infracţiuni se constată existenţa lor de-sine-stătătoare. Fapta de a introduce droguri în ţară şi aceea de a transporta astfel de substanţe pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, chiar săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, constituie infracţiuni distincte, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs.

Având în vedere modalitatea prin care legiuitorul a incriminat traficul de droguri, reiese că, în articolele sus-menţionate s-au avut în vedere operaţiuni distincte privind circulaţia drogurilor, cele privind tranzitarea limitelor teritoriale ale ţării fiind considerate cu un grad de pericol social mai ridicat, rezultat din limitele speciale de pedeapsă, atât minime, cât şi maxime.

În sensul acestei opinii, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, soluţia absorbţiei infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea transportului) în infracţiunea prevăzută în art. 3 din acelaşi act normativ a fost respinsă prin Decizia nr. 4.150 din 11 decembrie 2009, în considerentele căreia s-a reţinut că fapta de introducere în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri constituie infracţiuni distincte, prevăzute în art. 3 şi art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă. (...)" .

Înalta Curte reţine că, în ansamblul lor, motivele invocate de inculpat sunt similare criticilor susţinute de acesta în faţa instanţei de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză şi le-a apreciat, ca netemeinice.

Astfel, constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, inculpatul nu a evidenţiat elemente de nelegalitate, ci a solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond şi cu titlu de motive de apel. Or, această situaţie implică o reanalizare a situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM