Tardiness of appeal against refusal to refer unconstitutionality of magistrate disciplinary statute of limitations

Deliberând asupra recursului declarat de petenta A. pentru B. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, formulată de petenta B. prin A.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de persoana condamnată C. şi petenta B. prin A. împotriva sentinţei penale nr. 116/25.10.2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. x/2021 În baza art. 275 alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen., a fost obligată persoana condamnată C. şi petenta B. prin A., fiecare, la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de apel, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată-apelantă,avocat D., în cuantum de 627 RON (conform delegaţiei nr. 2282/19.11.2021-fila x) se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie şi rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, formulată de petenta B. prin A., Curtea a constatat că textul a cărui neconstituţionalitate a fost invocată este art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi are următorul conţinut:

"Acţiunea disciplinară (împotriva unui magistrat, subl. inst.) poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.

În esenţă, s-a susţinut că acest text legal încalcă prevederile art. 1 din Constituţia României (care la alin. (3) statuează că "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate"), art. 16 alin. (1) din Constituţia României ("Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări"), susţinându-se că un magistrat nu trebuie să aibă în vedere doar prescripţia de 2 ani, dacă prescripţia generală prevăzută de C. civ. este de 3 ani, art. 20 alin. (2) din Constituţie ("Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile"), art. 21 alin. (2) din Constituţia României ("Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept - accesul la justiţie, subl. inst.), precum şi art. 13 şi 16 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. S-a susţinut că nu se poate îngrădi, printr-o lege specială dreptul de a trage la răspundere o persoană care face parte dintr-o anumită clasă socială.

S-a constatat, în primul rând, că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în raport de cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., şi anume "când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză".

În al doilea rând, s-a arătat că textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată priveşte termenul de prescripţie a exercitării acţiunii disciplinare împotriva unui magistrat, fără a avea vreo legătură cu săvârşirea vreunei infracţiuni de către magistrat, acţiunea disciplinară neavând caracterul unei acţiuni penale. Or, textul art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., are în vedere exclusiv săvârşirea vreunei infracţiuni de către un membru al completului de judecată sau de către un procuror.

Prin urmare, s-a reţinut că rezultă în mod incontestabil faptul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. d) din C. pen., astfel că, în lumina prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din aceeaşi lege, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Suplimentar, Curtea a mai reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă şi pe considerentul că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost invocat pentru prima dată în faţa instanţei de apel, nefăcând obiectul analizei primei instanţe cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, însuşi reprezentantul A. menţionând expres, cu ocazia dezbaterilor din apel după repunerea pe rol a cauzei, că înţelege să completeze apelul şi cu temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Or, s-a constatat că nu este posibilă o modificare în sensul suplimentării cazurilor de revizuire invocate în cererea de revizuire exclusiv în calea de atac a apelului, deoarece aceasta ar însemna ca instanţa de control judiciar să se substituie primei instanţe şi să examineze pentru prima dată incidenţa cazului de revizuire, ceea ce contravine în mod flagrant prevederilor art. 459 din C. proc. pen. care stabileşte competenţa primei instanţe de a examina admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, inclusiv prin prisma cazului de revizuire invocat.

Constatând că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în baza art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, formulată de petenta B. prin A.

Împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, a declarat recurs petenta A. pentru B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 aprilie 2022, sub nr. x/2021/a1, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat tardivitatea declarării recursului, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine că potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile anterior menţionate, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, poate fi atacată la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

În incidenţa dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte constată că decizia penală recurată nr. 64 prin care Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A. pentru B., a fost pronunţată la data de 08 februarie 2022, iar recursul a fost declarat la data de 28 martie 2022, mult peste termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care petenta, putea formula recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia, sub aspectul soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a început să curgă la sfârşitul zilei de 08 februarie 2022, ora 24:00, şi s-a împlinit la data de 11 februarie 2022 ora 02:00.

Aşadar, contrar susţinerilor petentei, Înalta Curte notează că, în lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei instanţei penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte, în virtutea art. 24 din Legea nr. 255/2013. Conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".

În consecinţă, recursul declarat de petentă, după comunicarea deciziei, respectiv la data de 28 martie 2022, data poştei, a fost exercitat mult după expirarea termenului legal, întrucât termenul în interiorul căruia petenta avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 11 februarie 2022, ora 02:00.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de petenta A. pentru B. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Susţinerea petentei în sensul că rezultă din înregistrarea audio a şedinţei de judecată din data de 25 ianuarie 2022, data la care au avut loc dezbaterile, că în şedinţă publică, instanţa s-a pronunţat în sensul că se admite sesizarea Curţii Constituţionale a României, sunt simple alegaţii, având în vedere că rezultă, în mod evident, soluţia dispusă prin decizia nr. 64 din 08 februarie 2022, prin care instanţa, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, formulată de petenta, dispoziţie ce a fost recurată în prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, constatând întemeiată excepţia tardivităţii recursului invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta A. pentru B. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta A. pentru B. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 64 din data de 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM