Abuse of office trial terminated by defendant's death; appeal against refusal to refer constitutional challenge on statutory unconstitutionality dismissed as unfounded

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1069/F/24.09.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

Totodată, prin această decizie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de apărătorul inculpatului A.

În esenţă, pentru a dispune astfel cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că apărătorul inculpatului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea 78/2000, a dispoziţiilor art. 248 din C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) din C. pen. în măsura în care se interpretează că:

"atribuţiile de serviciu îşi au izvorul în lege", "că sunt încălcate atribuţiile de serviciu prin încălcarea procedurii de semnare a actelor juridice reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2000 sau prin încălcarea Legii arendării nr. 16/1994", chiar dacă atribuţiile de serviciu nu sunt prevăzute în mod concret în aceste norme primare, aşa cum sunt menţionate în considerentele Deciziei de neconstituţionalitate nr. 405 din 15 iunie 2016 şi a Deciziei a neconstituţionalitate nr. 392 din 06 iunie 2017, deoarece se încalcă dispoziţiile art. 131 - 132 din Constituţia României, prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţia României şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţia României, iar aceste dispoziţii sunt în mod evident neprevizibile şi nepredictibile, conducând la incidenţa lor cu privire la unele situaţii ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea lor, cu consecinţa directă a emiterii unor rechizitorii abuzive, fiind posibile chiar condamnări, pe criterii neobiective, arbitrarii, iar prin imprevizibilitatea şi neclaritatea acestora, dispoziţiile criticate contravin art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărare drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York şi, implicit, art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie.

În cauză s-a reţinut că în timpul judecării apelului în cauză a intervenit decesul inculpatului la data de 10.10.2021, fiind depus la dosarul cauzei, în copie, certificatul de deces al acestuia .

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, instanţa de apel a constatat că, odată cu decesul inculpatului, aceasta este inadmisibilă.

În esenţă, având în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte legătura dintre excepţia invocată şi soluţionarea cauzei este necesar ca, în cazul în care Curtea Constituţională ar proceda la admiterea excepţiei, decizia pronunţată să influenţeze în mod favorabil părţii care a invocat excepţia modul de soluţionare a cauzei.

S-a apreciat că indiferent de admiterea sau respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia care se va pronunţa în cauză şi modul de desfăşurare a procedurii vor rămâne identice, excepţia de neconstituţionalitate nu poate avea legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată.

Aplicând acest principiu în prezenta cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că excepţia invocată de apărătorul inculpatului vizează textul care incriminează infracţiunea reţinută în sarcina clientului său, însă, având în vedere evenimentul nefast care a survenit pe parcursul judecăţii în apel (decesul inculpatului), soluţia ce se va pronunţa în cauză (încetarea procesului penal) nu poate fi afectată în nici un fel de o decizie a Curţii Constituţionale privind dispoziţiile legale care reglementează infracţiunea de abuz în serviciu.

În acest context, s-a precizat şi că în situaţia decesului inculpatului, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea continuării procesului penal.

Practic, s-a menţionat că o excepţie de neconstituţionalitate ar fi fost admisibilă în cauza de faţă doar dacă ar fi vizat dispoziţiile legale referitoare la desfăşurarea procesului penal sau soluţiile care s-ar putea pronunţa în cazul decesului inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa a respins cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de apărătorul inculpatului, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs recurentul A., prin avocat B.

Calea de atac a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.04.2022, sub nr. x/2022, când s-a stabilit termen în cauză în vederea soluţionării recursului la data de 12.04.2022.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A., prin apărător, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd următoarele:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Similar primei instanţe, instanţa de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă şi a cerinţei ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificaţie cu privire la soluţia ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

În cauza de faţă, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În raport cu soluţia dispusă, analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat, prin apărător ales, ce vizează textul care incriminează infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului, instanţa de apel a constat că aceasta în mod evident nu are legătură cu soluţionarea cauzei câtă vreme soluţia pronunţată în cauză (încetarea procesului penal) nu poate fi afectată în niciun fel de o decizie a Curţii Constituţionale privind dispoziţiile legale care reglementează infracţiunea de abuz în serviciu.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, o eventuală constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 248 din C. pen. din 1969 şi art. 297 alin. (1) din C. pen., criticate prin excepţia invocată în cauză, nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra soluţiei din prezentul dosar având în vedere cele reţinute prin decizia nr. 378/A/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, privind incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., ca urmare a decesului inculpatului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă, examinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză de inculpat, prin apărător, a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţia privind legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM