Scope of cassation review for excessive sentence: statutory limits versus individualized sentencing

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 605 din 9 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt comise în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 257/23.09.2019 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, definitivă prin decizia penală nr. 1322/A/18.11.2019 a Curţii de Apel Cluj, precum şi cu infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare şi cu infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019, în componentele de:

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt în scop de folosinţă, prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016;

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019;

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 44 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 9 închisoare, la care s-au adăugat 3 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă parţială de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa parţială de 2 ani închisoare cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile aflate în concurs, astfel: la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din celelalte pedepse, adică 1 an şi 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani şi 2 luni închisoare, ce se execută în regim de detenţie, conform art. 71 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, de 3 ani şi 2 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 19.11.2019, la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior în baza sentinţei penale nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

Onorariul avocaţial, în sumă de 868 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, B., s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pronunţându-se o soluţie de condamnare, în temeiul art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON, cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON, cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2020, s-au decis următoarele:

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei împotriva sentinţei penale nr. 605 din 9 iulie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, care a fost desfiinţată sub aspectul operaţiunilor de contopire efectuate în cauză şi, pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost menţinută pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată de instanţa de fond pentru fapta dedusă judecăţii, precum şi dispoziţia de constatare a pluralităţii intermediare în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 289 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuş.

Au fost menţinute dispoziţiile privind constatarea concursului de infracţiuni cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 257/2019, definitivă la 8 octombrie 2010, a Judecătoriei Târgu Lăpuş, sentinţa penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, definitivă la 7 ianuarie 2020, a Judecătoriei Baia Mare, precum şi cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 35 din 10 februarie 2020, definitivă la 9 aprilie 2020, a Judecătoriei Târgu Lăpuş, precum şi dispoziţiile privind descontopirea pedepselor rezultante din sentinţele penale menţionate.

Au fost contopite pedepsele aplicate pentru fapta dedusă judecăţii şi prin sentinţele penale nr. 257/2019, 4453/2019 şi 35/2020, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 3 ani şi 11 luni închisoare.

A fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 289/2016, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni şi 300 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu data de 19 noiembrie 2019, la zi

A fost anulat mandatul de executare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a stabilit onorariu avocaţial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 868 RON.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Ulterior, prin încheierea din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în acelaşi dosar, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia penală anterior menţionată, în sensul de a se trece:

- în dispozitiv, în loc de menţiunea "Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAŢIEI împotriva sentinţei penale nr. 605/9 iulie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei", următoarea menţiune:

"Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi de inculpatul A."

- în considerente, în loc de menţiunea "Se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 289/2016 rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni şi 300 zile închisoare", următoarea menţiune:

"Se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 289/2016, se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani şi 11 luni, se va adăuga sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 3 luni şi 300 zile închisoare"

- în dispozitiv, în loc de menţiunea "Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 289/2016 rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni şi 300 zile închisoare", următoarea menţiune:

"Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 289/2016, contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani şi 11 luni, adaugă sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 3 luni şi 300 zile închisoare".

Hotărârea instanţei de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 februarie 2022, iar inculpatului A., la data de 8 februarie 2022, la locul de detenţie.

La data de 9 februarie 2022 (data poştei), inculpatul A. a transmis la dosar o cerere prin care a arătat că înţelege să formuleze, în temeiul art. 427 C. proc. pen., contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, învederând că a fost condamnat la o pedeapsă mult prea mare.

Potrivit vizei judecătorului delegat din cadrul Curţii de Apel Cluj, calea de atac exercitată de inculpatul A. a fost calificată ca fiind o cerere de recurs în casaţie, procedându-se la comunicarea acesteia către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 februarie 2022.

Cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 martie 2022, la înregistrarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen. fiind îndeplinită.

Având în vedere aspectele invocate de inculpatul A. în cuprinsul cererii formulate, pentru stabilirea corectă a obiectului judecăţii, Înalta Curte a dispus citarea acestuia pentru data de 14 aprilie 2022, în vederea precizării cererii.

Astfel, la termenul menţionat, Înalta Curte a pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu părţii să precizeze natura căii de atac exercitate împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

După ce a luat legătura cu recurentul inculpat, prin intermediul sistemului de videoconferinţă, apărătorul desemnat din oficiu a învederat instanţei că intenţia acestuia a fost aceea de a formula o cerere de recurs în casaţie, iar nu o contestaţie în anulare, aspect confirmat personal de către recurent.

Prin încheierea din 14 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul cu acelaşi număr, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinându-se cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, s-a constatat că decizia penală atacată face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată în termenul legal, de către inculpatul A., personal, fiind respectate dispoziţiile art. 434 - 436 C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele şi locul de detenţie al recurentului, hotărârea care se atacă şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte condiţia impusă de dispoziţiile art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că, deşi recurentul nu a indicat în cuprinsul cererii niciunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de lege, motivele invocate relevă împrejurarea că se face trimitere la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Ca atare, s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi cerinţele prevăzute de art. 437 - 438 C. proc. pen.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În speţă, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din acelaşi cod.

În prezenta cale extraordinară de atac, recurentul a criticat, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cuantumul pedepsei închisorii, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel pentru infracţiunea dedusă judecăţii, apreciind că acesta este prea mare în raport cu circumstanţele sale personale.

Înalta Curte reţine însă că, în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casaţie se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.

Astfel, criticile apărării vizând cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanţele anterioare nu pot face obiectul analizei instanţei supreme în soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, faţă de criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie invocat, pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat A., prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2022.

Procesat de GGC - LM