Limits of cassation review: factual sufficiency and interpretation of evidence excluded from extraordinary remedy

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 209 din data de 06.10.2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor (faţă de persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen. (faţă de persoana vătămată C.).

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv 2 luni), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii inculpatului A. din perioada 05.05.2015 - 06.05.2015.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. şi introducerea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faţă de persoana vătămată C.).

În temeiul art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faţă de persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din totalul celorlalte pedepse (respectiv 6 luni), urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi cu martora D. şi de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare, pe un termen de 2 ani, fixat în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. şi care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Merişani, judeţul Argeş sau în cadrul Primăriei Bascov, judeţul Argeş, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii inculpatului E. din perioada 05.05.2015 - 06.05.2015.

În temeiul art. 114 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F., măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, prev. de art. 120 C. pen., pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 113 şi următoarele C. pen. (faţă de persoana vătămată C.), lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 113 şi următoarele C. pen. (faţă de persoana vătămată B.) şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 113 şi următoarele C. pen. şi cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice, inculpatul F. a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie şi să nu comunice cu persoanele vătămate C. şi B. şi cu martora D.;

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, la datele fixate de această instituţie.

S-a atras atenţia inculpatului F. că, dacă nu va respecta, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau obligaţiile impuse, se va dispune înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice cu internarea într-un centru educativ, conform art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de 2 ani, fixat în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. şi care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Merişani, judeţul Argeş sau în cadrul Primăriei Bascov, judeţul Argeş, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. şi la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul E. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale şi inculpatul F. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul F. la plata către aceasta a sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale, inculpatul E. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale şi inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 40.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., E. şi F. la plata sumei de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 600 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală şi inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat G., în cuantum de 1.736 RON, reprezentând 1/2 din suma de 3.472 RON, conform împuternicirii avocaţiale nr. 1996/27.07.2020, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii E., A., F. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de inculpaţii A., E., F., şi A., împotriva sentinţei penale nr. 209 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., E., F. şi A., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În procedura de filtru, din examinarea conţinutului cererii, sub aspectul motivării cazului de casare invocat, Înalta Curte a constatat că solicitările şi motivele privesc exclusiv pe inculpaţii A. şi A.

Astfel, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a solicitat achitarea sa, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă pentru care a fost condamnat, neexistând forma de vinovăţie cerută de lege. Acesta a arătat că a fost audiat în calitate de martor, fără să i se aducă la cunoştinţă că are dreptul de a refuza să dea declaraţii, iar audierea a avut loc la o perioadă lungă de timp de la data faptei, astfel încât nu şi-a amintit cu exactitate cele întâmplate.

Recurentul inculpat A. a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tentativă de omor în cea de loviri sau alte violenţe.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., din probe reieşind că, într-o primă fază, inculpaţii au fost provocaţi de către persoanele vătămate.

A arătat că fapta nu există în materialitatea ei, nefiind suficiente probe pentru a se dispune, în ceea ce îl priveşte, o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, subliniind că persoanei vătămate nu i-a fost pusă în primejdie viaţa, iar afirmaţiile instanţei cu privire la zona vizată nu sunt susţinute de nicio probă. De asemenea, a apreciat că nu se poate reţine că ar fi acceptat producerea unui rezultat grav, şi anume suprimarea vieţii.

Totodată, a mai arătat recurentul că instanţa nu poate să ţină seama de concluziile certificatului medico-legal, în sensul că leziunile provocate în urma lovirii i-au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate, în condiţiile în care reiese din probe că persoana vătămată şi-a reluat ulterior altercaţiei viaţa obişnuită, neavând nevoie de nicio zi de spitalizare.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, constatându-se că doar cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpaţii anterior menţionaţi.

În privinţa cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii E. şi F., s-a constatat, prin aceeaşi încheiere, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., faţă de împrejurarea că motivarea cererii nu cuprinde nicio referire la aceştia.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenţii inculpaţi în susţinerea căii de atac - acesta se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susţinute oral în faţa instanţei, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie menţionat.

Recurenţii inculpaţi A. şi A., prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, au făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care au fost condamnaţi, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor şi, respectiv, mărturie mincinoasă.

Criticile invocate de recurenţii inculpaţi nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestora în săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, faţă de persoana vătămată B. (în cazul inculpatului A.) şi mărturie mincinoasă (în cazul inculpatului A.).

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Prin recursul în casaţie promovat, recurenţii inculpaţi au urmărit, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţele anterioare, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Astfel, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care recurenţii inculpaţi au fost condamnaţi.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2022.

Procesat de GGC - LM