European Arrest Warrant execution: mandatory detention for surrender and rejection of alternative preventive measures

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în baza art. 104 alin. (6), (7) şi (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23.03.2022 şi până la data de 21.04.2022 inclusiv şi predarea acestei persoane autorităţii judiciare emitente.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritatea solicitantă şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară din Franţa, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul comiterii a 5 infracţiuni.

A luat act că persoana solicitată a fost reţinută pe data de 22 martie 2022, pe o durată de 24 de ore şi a dispus ca predarea sa să se va efectueze cu respectarea dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut că prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la data de 23.03.2022, în dosarul nr. x/2022, s-a solicitat să aprecieze cu privire la dispunerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., faţă de care autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10 martie 2022, mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie).

Conform referatului, măsura poate fi necesară în vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaţionale în materie penală şi a unei juste aplicări a legii, având în vedere gravitatea faptei săvârşite, pedeapsa maximă prevăzută de lege, precum şi pentru a asigura împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.

Mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului şi decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 şi, respectiv, 3 ani închisoare.

O parte dintre infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi a fost emis mandatul european de arestare au corespondenţă în legea penală română.

Persoana solicitată nu şi-a dat acordul pentru a fi predat autorităţilor emitente. Nu s-a constatat niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate înscris în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În urma verificărilor efectuate la parchete şi instanţe, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidenţe cu dosare penale aflate pe rol.

În susţinerea referatului, au fost ataşate următoarele înscrisuri: mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie) emis la data de 10.03.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia în limba franceză şi traducerea acestuia în limba română; mandatul de aducere emis de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Ploieşti; procesul-verbal de depistare ale I.PJ. Prahova; adrese, verificare ECRIS; proces-verbal de prezentare drepturi şi obligaţii persoană reţinută în baza unui mandat european de arestare; procesul-verbal de identificare nr. x/1175/2022 din 23.03.2022; declaraţia persoanei solicitate; ordonanţa de reţinere nr. 44/II/5/2022 din 22.03.2022; fisa personală, copie extras cazier; copie de pe delegaţia pentru asistenţa judiciară obligatorie.

Persoana solicitată a fost prezentată instanţei cu propunerea de luare a măsurii arestării, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 23 martie 2022, ora 12:30

În cursul judecării solicitării formulate nu au fost administrate alte mijloace de probă, iar asistenţa juridică a persoanei solicitate a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales, cu împuternicire avocaţială la dosar.

În cursul procedurii derulate în faţa instanţei, persoana solicitată nu a făcut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, arătând că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare franceze, deoarece este condamnată în regim de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, nu cunoaşte pe nimeni în Franţa şi este diagnosticat cu diabet fiind dependent de insulină

În apărare, după audierea persoanei solicitate şi consemnarea declaraţiei acesteia, s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puţin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, în opinia apărării fiind necesară verificarea modului în care măsura preventivă a fost dispusă, în condiţiile în care persoana solicitată nu a fost niciodată notificată sau citată despre această procedură desfăşurată în Franţa.

Examinând actele şi lucrările cauzei prin raportare la solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Franţa, privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie) emis la data de 10.03.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, privind persoana solicitată A., Curtea a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului şi că decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni.

În fapt, conform mandatului european de arestare, s-a reţinut că autorităţile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate, pe data de 09 martie 2020, că mai multe persoane conduceau o vastă reţea de prostituate originare din România ce acţiona pe teritoriul francez, în oraşele Marsilia, Cannes, Nisa şi Montpellier precum şi în România. Implicarea numitului A. şi a fratelui său, B. a fost descoperită în timpul anchetei, în timp ce era urmărită activitatea unor victime pe reţelele de socializare, această activitate fiind confirmată şi de supravegherile fizice şi tehnice. Toţi cei implicaţi în actele infracţionale care formează obiectul investigaţiei trăiau împreună într-un apartament din Barcelona până la începutul verii 2021, întorcându-se după aceea în România şi revenind sporadic pe teritoriul Franţei.

Investigaţiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime şi proxeneţi, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franţa către România (circa un milion de euro pentru şase victime în patru ani)

Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni.

Conform art. 103 alin. (3) şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile sale în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, prevăzute de art. 115, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este urmărită şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Franţa, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în şedinţa publică din 23 martie 2022, persoana solicitată nu şi-a exprimat acordul de a fi predată autorităţilor judiciare din Franţa în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă. În esenţă, ca şi motive de refuz au fost invocate existenţa unei condamnări în regim de suspendare a executării sub supraveghere, existenţa unei afecţiuni medicale, precum şi faptul că nu cunoaşte pe nimeni în Franţa.

În raport cu situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut că:

- autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis un mandat european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucţie) emis la data de 10.03.2022, în vederea predării a persoanei solicitate A.

- mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului şi decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni;

- trei dintre infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv cele prevăzute la pct. 1, pct. 3 şi pct. 9), care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare intre statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări;

- infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată şi a fost emis mandatul european de arestare au corespondenţă în legea penală română.

S-a arătat că, în cauză nu s-a invocat şi nici nu s-a constat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004. Faptul că persoana solicitată se află în termenul de supraveghere a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, fiind obligată să respecte măsurile stabilite de legea penală română pentru acest gen de situaţii, nu poate justifica refuzul predării către autorităţile judiciare franceze sau amânarea predării, cât timp în faţa instanţelor române nu există în curs de judecată o altă cauză iar consilierul de probaţiune responsabil de caz va fi informat cu privire la necesitatea continuării investigaţiilor de către autorităţile franceze.

De asemenea, faptul că în opinia apărării, persoana solicitată nu a avut cunoştinţă de existenţa investigaţiilor desfăşurate de organele judiciare franceze, nefiind ataşată la dosar nici hotărârea în baza căreia a fost dispusă măsura arestării preventive de către instanţa din Franţa, nu reprezintă aspecte care să poată fi cenzurate de instanţa română, fiind vorba de o modalitate în care a fost aplicată legea de procedură a statului solicitant, aspect care excede competenţei instanţei române.

În egală măsură, s-a menţionat că, deşi lapidară, descrierea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, permite verificarea în esenţă a activităţilor infracţionale, a perioadei în care acestea ar fi avut loc, a unei încadrări juridice prin raportare inclusiv la legea penală română şi a beneficiilor de ordin financiar care au fost obţinute de membrii grupării. Contrar susţinerilor apărării, instanţa română are totuşi la dispoziţie toate criteriile necesare pentru a verifica respectarea normelor privind punerea în executare a unui mandat european de arestare, nefiind necesară solicitarea unor lămuriri suplimentare de la autoritatea emitentă. Faptul că persoana solicitată nu ar fi fost în Franţa decât în mod sporadic, fiind de profesie comerciant cu autoturisme, nefiind implicat în activităţile infracţionale menţionate în mandat, nu reprezint un aspect care să conducă la refuzul de predare sau la efectuarea unor verificări suplimentare de către instanţa din România, aceste chestiuni formând obiectul cercetărilor care se efectuează de către autorităţile franceze.

Pentru asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaţionale în materie penală şi a unei juste aplicări a legii, văzând că mandatul european conţine informaţiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi regimul sancţionator al acestora, pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate, Curtea a apreciat că se impune dispunerea măsurii arestării preventive pentru un interval de 30 de zile, interval minim necesar pentru transferul către autorităţile judiciare din statul solicitant.

Deşi în apărare s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puţin restrictive, cum ar fi măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, chiar în ipoteza în persoana solicitată ar prezenta suficiente garanţii că nu se va sustrage procedurii de predare şi nici nu va influenţa în vreun fel aflarea adevărului, instanţa va reţine că Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu permite dispunerea unei măsuri preventive alternative în situaţia în care nu există temei pentru efectuarea verificărilor solicitate de apărare.

S-a arătat că, faţă de faptul că la dosar a fost depus mandatul european de arestare, tradus în limba română, în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului, arestarea persoanei solicitate este obligatorie. Prin măsura arestării se asigură predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine. Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, aşa cum s-a arătat, punerea în executare a predării.

În acest sens, Curtea a mai reţinut că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant. Or, contrar aprecierilor apărării, prin punerea în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a mai reţinut că, deşi autorităţile judiciare franceze nu au stabilit o dată de preluare, neputând avea cunoştinţă de soluţia pronunţată de instanţa română, dispoziţiile legale în materie prevăd în sarcina statului solicitat doar posibilitatea dispunerii măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate până la predarea efectivă sau până la împlinirea celor 180 de zile de detenţie, motiv pentru care că este necesară continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate.

Instanţa a reţinut că nu există o dispoziţie normativă incidentă care să permită analiza pe fond a solicitării de dispunere a unei alte măsuri preventive mai puţin restrictive.

Împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În susţinerea contestaţiei a invocat faptul că infracţiunile pentru care s-a emis mandatul de arestare sunt cercetate şi de autorităţile române, nu se afla pe teritoriul Spaniei la momentul săvârşirii faptelor şi insuficienta descriere a faptelor. De asemenea, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând cauza în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

De asemenea, art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracţiunilor de "proxenetism agravat comis în grup infracţional organizat", prevăzută de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prevăzută de art. 450-1 alin. (1) şi (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez, "trafic de persoane comis în grup infracţional organizat", prevăzută de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "spălare de bani agravată", prevăzută de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez, "violenţă asupra unei persoane care practică prostituţia, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depăşit 8 zile", prevăzută de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracţiunile reţinute de autorităţile franceze au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) din C. pen., 2) constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., 3) trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) din C. pen., 4) spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, 5) lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen.

De asemenea, trei dintre infracţiunile pentru care se efectuează cercetări fac parte dintre infracţiunile pentru care, fiind sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu este incident niciunul din motivele opţionale de refuz.

În ce priveşte critica persoanei solicitate conform căreia în cuprinsul mandatului nu au fost descrise suficient faptele imputate şi cercetate, Înalta Curte constată că actul transmis de autorităţile franceze cuprinde o descriere a faptelor pentru care s-a dispus emiterea sa, informaţiile cuprinse în mandat fiind suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative. Descrierea faptelor (din cuprinsul mandatului european de arestare) a fost realizată într-un mod care conferă persoanei solicitate posibilitatea înţelegerii acuzaţiei.

Investigaţia autorităţilor franceze vizează stabilirea implicării fiecărei persoane cercetate.

Susţinerea contestatorului, conform căreia nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei la momentul săvârşirii faptelor, constituie o apărare pe fondul acuzaţiei şi verificarea sa incumbă chiar emitentului acesteia. Elementele de fapt ori de drept ce ţin de acuzaţia emisă vor fi evaluate numai de organul judiciar ce instrumentează cercetarea penală, iar nu în prezentul cadru procesual, care are alt obiect, astfel cum s-a arătat deja.

În ceea ce priveşte apărarea conform căreia faptele pentru care s-a emis mandatul de arestare fac obiectul cercetărilor autorităţilor române, pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală aflându-se dosarul nr. x/2021 în care au fost citate şi audiate persoane vătămate ce au legătură cu persoana solicitată A., se constată că faza procesuală în care se află cercetarea nu susţine cele evocate de parte. Astfel cum s-a arătat de către instanţa de fond, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidenţe cu dosare penale aflate pe rol, respectiv nu s-a identificat niciun dosar în care să se realizeze vreo cercetare penală faţă de persoana solicitată, în calitate de suspect ori de inculpat. Contestatorul nu a prezentat nicio probă din care să rezulte faptul că ar fi cercetat de autorităţile române pentru aceleaşi fapte. Mai mult, avocatul ales al contestatorului a menţionat că, în dosarul indicat şi evocat în susţinerea tezei apărării, persoanei solicitate nu i-a fost adusă la cunoştinţă implicarea sa ca parte.

Ca urmare, se va reţine că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia şi măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsură preventivă dispusă astfel se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.

Procesat de GGC - LM