Deduction of pre-trial detention in separate case assigned to detention-location court; Argeș Tribunal prevails in jurisdictional conflict.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21.02.2022, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând deducerea arestului preventiv executat, respectiv de la data de 23.09.2018 la data de 30.12.2018 (98 de zile), aşa cum rezultă din adeverinţa nr. x/02.02.2022 emisă de Penitenciarul Spital Jilava, în condiţiile în care, prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, acesta a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/23.09.2018, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la data de 23.09.2018, iar prin sentinţa penală nr. 15 din 10.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de A., ca urmare a intervenirii medierii, constatându-se că a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 23.09.2018 - 30.12.2018 (98 de zile).

Totodată, petentul a susţinut că, în prezent, se află în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani şi 4 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa penală nr. 162 din 13 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, în urma recalificării cererii petentului ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş a reţinut, în esenţă, că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât deducerea perioadelor executate reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care atrage competenţa de soluţionare a instanţei care a pronunţat această hotărâre, în speţă, Tribunalul Bucureşti, iar dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. stabilesc că se poate formula contestaţie la executare dacă se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei apărute ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat a hotărârii de condamnare, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării, context în care s-a apreciat că petentul nu invocă o cauză de micşorare a pedepsei reglementată de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, chiar şi în cazul în care s-ar deduce perioada executată, pedeapsa aplicată contestatorului condamnat ar rămâne aceeaşi, respectiv 5 ani şi 4 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 487/F din 10 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Argeş, constatându-se, totodată, intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Argeş, fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în cauză nu se poate reţine ca fiind aplicabil cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât de esenţa acestui caz este ca solicitarea privind deducerea unei durate executate să vizeze ipoteza în care aceasta priveşte chiar durata pedepsei în care s-a pronunţat hotărârea contestată, iar nu o altă condamnare, însă petentul A. a solicitat deducerea unei perioade de reţinere şi arest preventiv dispuse într-o altă cauză decât cea în care s-a pronunţat hotărârea ce se execută, situaţie în care este incident art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi care atrage competenţa instanţei de executare sau a instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Tribunalul Argeş, dat fiind că, la momentul formulării cererii, petentul A. era încarcerat în Penitenciarul Mioveni.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul A., constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. privind deducerea perioadei arestului preventiv executat de la data de 23.09.2018 la data de 30.12.2018 (98 de zile), în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/23.09.2018 şi reţinută prin sentinţa penală nr. 15 din data de 10.01.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul x/2018, prin care, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de petent, ca urmare a intervenirii medierii.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni de închisoare, în regim de detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., iar în baza art. 72 C. pen. s-a dedus durata măsurilor preventive luate faţă de inculpat de la 01.05.2019 la zi.

Din analiza sentinţei penale nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 184/A din 05.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti reiese că, la deducerea duratei măsurilor preventive, instanţa nu a avut în vedere măsurile preventive luate faţă de inculpat în alte cauze penale.

Prin urmare, solicitarea petentului de a fi dedusă din durata pedepsei în executarea căreia se află perioada în care s-a aflat sub măsuri preventive dispuse în altă cauză reprezintă o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., nu o nelămurire la executarea sentinţei penale nr. 1940 din 23.12.2019 a Tribunalului Bucureşti.

În cauză nu este aplicabilă opinia expusă de către Tribunalul Argeş, în sensul că temeiul de drept al cererii îl reprezintă cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât ipoteza avută în vedere în aplicarea acestuia priveşte situaţia în care măsurile preventive au fost luate chiar în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce se execută.

Astfel, conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6)".

În speţă, dat fiind faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Aşadar, se constată că, la data formulării cererii, respectiv 21.02.2022, petentul A. se afla în Penitenciarul Mioveni, situat în raza de competenţă a Tribunalului Argeş, împrejurare ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Argeş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Argeş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2022.

Procesat de GGC - LM