Enforcement objection to foreign criminal sentence inadmissible for re-litigating substantive merits of recognized conviction

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 98/PI din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi plata onorariului apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin adresa din 18 octombrie 2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a trimis Curţii de apel Oradea contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2021.

În cererea formulată, condamnatul a invocat cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care ar putea duce la o diminuare a pedepsei. Totodată, a solicitat să se anuleze pedeapsa şi să se efectueze în cauză cercetarea judecătorească, pentru a se afla adevărul, susţinând că în dosarul în care a fost condamnat de autorităţile judiciare din Belgia nu i s-a respectat dreptul la apărare şi că există contradicţii între declaraţiile date de persoanele vătămate.

Astfel învestită, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 2019/247 pronunţată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani (echivalentul a 5475 zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 375 C. pen. belgian şi a infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 399 din acelaşi cod (acuzaţiile de la pct. B şi D), respectiv a infracţiunii de viol, prevăzută de art. 375 C. pen. belgian, cu referire la art. 376 din acelaşi cod şi a infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 400 din acelaşi C. pen. (acuzaţiile de la pct. A şi C), infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (2) C. pen. şi lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. (acuzaţiile de la pct. B şi D), precum şi a infracţiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. (acuzaţiile de la pct. A şi C).

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Belgia, în sensul reducerii acesteia la pedeapsa de 12 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român.

S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autorităţile belgiene la data de 24 octombrie 2019 şi perioada executată de la 24 octombrie 2019 la zi.

În considerentele hotărârii s-a reţinut, în esenţă, că autorităţile judiciare din Belgia l-au condamnat pe A. pentru comiterea a patru infracţiuni, două infracţiuni de viol şi două infracţiuni de vătămare corporală, reţinând că, în noaptea de 22/23 decembrie 2017, acesta a sechestrat-o pe persoana vătămată B. şi, după ce i-a administrat o substanţă care cauzează inconştienţa, a întreţinut cu aceasta un raport sexual neconsimţit şi că, în noaptea de 4/5 februarie 2017, a sechestrat-o pe persoana vătămată C., iar după ce i-a administrat o substanţă care cauzează inconştienţa, a întreţinut cu aceasta un raport sexual neconsimţit. Totodată, s-a reţinut că, în noaptea de 22/23 decembrie 2017, persoana condamnată A. i-a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri, cu intenţie, care au avut drept rezultat o incapacitate de muncă a acesteia pe o perioadă mai lungă de 4 luni şi că, în noaptea de 4/5 februarie 2017, i-a aplicat persoanei vătămate C. mai multe lovituri, care au avut drept consecinţă o incapacitate de muncă a acesteia.

Prin decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, care a fost desfiinţată, în parte, iar în rejudecare: s-a înlăturat dispoziţia privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Belgia; s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare; s-a dedus din pedeapsa recunoscută perioada executată de 669 zile închisoare, calculată de autorităţile belgiene la data de 24 octombrie 2019 şi cea executată în continuare până la zi.

Persoana condamnată A. a formulat o contestaţie împotriva deciziei penale anterior menţionate, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 159 din 5 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2020.

Condamnatul A. a formulat contestaţie şi împotriva acestei ultime hotărâri, aceasta fiind respinsă prin decizia penală nr. 135 din 24 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021.

Contestaţia formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 135 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători prin decizia penală nr. 345 din 18 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Ulterior, persoana condamnată a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta făcând obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, soluţionat prin sentinţa penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia.

Prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 68/PI din 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021.

După respingerea cererii astfel formulate, contestatorul a încercat obţinerea aceluiaşi rezultat pe calea contestaţiei la executare ce face obiectul cauzei de faţă, prin care a invocat cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciind că în speţă există o cauză de micşorare a pedepsei.

În acest context, evaluând contestaţia la executare cu care a fost învestită, Curtea a reţinut că aceasta este inadmisibilă, având în vedere faptul că în cuprinsul ei se invocă aceleaşi temeiuri legale, motive şi apărări invocate anterior în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, soluţionat prin sentinţa penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, definitivă prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

Totodată, a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., reţinând că, raportat la natura şi obiectul procedurii judiciare cu care a fost învestită Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 - recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare belgiene şi punerea în executare a acesteia în România, instanţa nu putea pune în discuţie temeinicia hotărârii străine şi nici nu putea dispune rejudecarea cauzei în care a fost pronunţată aceasta. Scopul procedurii de transfer al executării pedepsei este cel al facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate, executarea condamnării în statul al cărui cetăţean este persoana condamnată sporind şansele de reabilitare ale acesteia.

Pentru argumentele prezentate, constatând că există identitate de persoană, temei legal, motive şi apărări, Curtea, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., arătând, în esenţă, că instanţele româneşti nu puteau pronunţa, în lipsa sa, o hotărâre de punere în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în Bruxelles pentru fapte nerecunoscute, în lipsa dosarului în care a fost cercetat de autorităţile judiciare străine şi a unor probe certe de vinovăţie în acest sens, motiv pentru care a solicitat anularea pedepsei de 15 ani închisoare şi rejudecarea cauzei în care a fost condamnat în statul străin.

A mai arătat că organele judiciare străine i-ai încălcat dreptul la apărare, neîncuviinţându-i rejudecarea cauzei, ci doar transferul în România, la solicitarea sa.

Deopotrivă, a susţinut că în cauză există, în mod evident, nelămuriri cu privire la hotărârea pe care o execută şi care impun o diminuare a pedepsei în executarea căreia se află, întrucât a fost judecat de două ori, în România şi Belgia, pentru aceeaşi faptă, în ţara natală chiar în lipsa rechizitoriului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 decembrie 2021, sub nr. x/2021, cu termen fixat la data de 8 februarie 2022.

Prin memoriul depus la data de 12 ianuarie 2022, contestatorul a invocat, suplimentar, următoarele aspecte: dosarul instrumentat de autorităţile belgiene a fost înscenat, iar acestea i-au încălcat dreptul la apărare; autorităţile belgiene nu au evaluat corect probele administrate în cauză, urmărind, prin acuzarea sa, pe nedrept, de săvârşirea unor fapte pe care nu le-a comis, scoaterea sa de pe teritoriul Belgiei; nu a declarat apel împotriva hotărârii de recunoaştere, cel exercitat în cauză neaparţinându-i; a exercitat căi de atac împotriva hotărârilor Curţii de Apel Oradea şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar după ce a fost transferat în România; instanţa care a recunoscut hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare belgiene a judecat cauza, în mod nelegal, respectiv în lipsa sa şi a dosarului de anchetă.

La termenul fixat, 8 februarie 2022, la solicitarea contestatorului condamnat, instanţa a amânat cauza pentru a-i acorda posibilitatea de a-şi pregăti apărarea.

La noul termenul acordat, 22 martie 2022, apărarea şi reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul cauzei, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

*

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A. pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 2019/247, pronunţată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de viol şi vătămare corporală prevăzute de art. 375 şi art. 392 C. pen. belgian.

Totodată, s-a dispus adaptarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la cuantumul de 12 ani închisoare (limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român) şi transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării acesteia, deducându-se perioada executată de aceasta la zi.

II. Prin decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, care a fost desfiinţată, în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Belgia şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare, deducându-se perioada executată la zi.

III. Condamnatul A. a formulat contestaţii împotriva executării sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, după cum urmează:

- contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a susţinut că există o nelămurire sau împiedicare în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, arătând, în esenţă, că: pedeapsa, care este mult prea mare, i-a fost aplicată fără a exista probe care să susţină vinovăţia sa, în realitate, fiind victima unei înscenări, motiv pentru care se impune anularea hotărârii de condamnare; autorităţile judiciare belgiene nu i-au respectat dreptul la apărare şi i-au respins cererea de rejudecare a cauzei; a fost arestat şi judecat fără probe, iar autorităţile judiciare străine nu au transmis instanţei române rechizitoriul împreună cu tot dosarul în care a fost cercetat.

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 68/PI din 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul anterior menţionat, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 816 din 6 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

- contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de faţă, prin care invocă nelămuriri sau împiedicări cu privire la hotărârea ce se execută, "care ar putea duce la o diminuare a pedepsei", solicitând anularea acesteia şi rejudecarea cauzei, susţinând, în esenţă, că în dosarul în care a fost condamnat de autorităţile judiciare din Belgia nu i s-a respectat dreptul la apărare, fiind condamnat în lipsa unor probe certe de vinovăţie.

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală ce face obiectul prezentei contestaţii, pentru argumentele prezentate în preambulul prezentelor considerente.

În acest context, evaluând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 C. proc. pen.

Ca urmare, în situaţia speţei, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicarea la executare - cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, concordant instanţei de fond, că acestea sunt similare celor invocate de condamnatul A., în baza aceluiaşi temei legal - art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - în contestaţia la executare anterioară formulată împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti (sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019).

Acestea vizează, în esenţă, pe de o parte, modul pretins defectuos de efectuare a anchetei şi de judecare a cauzei sale de către autorităţile judiciare belgiene, ca urmare a încălcării dreptului său la apărare, a pronunţării unei hotărâri de condamnare în lipsa unor probe certe de vinovăţie, într-un dosar înscenat, şi a respingerii cererii sale de rejudecare a cauzei, iar pe de altă parte, cuantumul nejustificat de mare al pedepsei ce i-a fost aplicată în statul străin, circumscriindu-se unor veritabile critici privind temeinicia şi legalitatea hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare belgiene, recunoscută de autorităţile judiciare române prin hotărârea contestată, în baza căreia se face executarea.

Or, aceleaşi împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedura judiciară similară demarată de condamnatul A. în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa astfel învestită statuând că ele nu pot constitui motive de contestare a executării sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, considerente pentru care a respins, cu titlu definitiv, respectiva contestaţie la executare.

În acest context, constatând îndeplinite condiţiile de identitate de persoană, temei legal, motive şi apărări care caracterizează cele două contestaţii la executare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., care atrage inadmisibilitatea celui din urmă demers judiciar al condamnatului A.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică şi legală soluţia primei instanţe, notând că, în prezenta contestaţie, condamnatul A. nu a formulat veritabile critici cu privire la aceasta, limitându-se la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond şi la invocarea unor elemente noi de critică aduse hotărârii care a făcut obiectul contestaţiei la executare, care, nefiind supuse cenzurii Curţii de Apel Oradea, nu pot face obiectul analizei instanţei supreme direct în calea de atac.

Ca urmare, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 98/PI din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 98/PI din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2022.

Procesat de GGC - LM