Recognition and execution of foreign penal sentences: limitations on challenging foreign conviction legality via execution appeal

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în prezent aflat în Penitenciarul Timişoara cu privire la sentinţa penală nr. 151/PI din 01 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul x/2021, ca nefondată.

S-a dispus virarea sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la 100 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 20 decembrie 2021, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 151/PI pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi reducerea pedepsei.

În motivele contestaţiei consemnate în scris, s-a arătat de către petent că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni şi 3 săptămâni de Curtea de Apel din Roma, iar, în final, a fost achitat. Acesta a arătat că la 01 iulie 2021 a fost arestat pe aeroportul din Cluj-Napoca timp de 24 de ore, pentru verificarea mandatului european şi i s-a adus la cunoştinţă că a fost scos de sub urmărirea penală. După scurt timp petentul a fost arestat în baza aceluiaşi mandat european de arestare, însă, pedeapsa este de 2 ani, 11 luni şi 21 de zile, dar pentru acest mandat a fost achitat. S-a constatat că cererea nu a fost motivată în drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 151/PI pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia, de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Curtea de apel a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunţată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la infracţiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. şi a sentinţei penale nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 213 alin. (1), (2), (31) lit. a) din C. pen.

A dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România, astfel cum a fost stabilită prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a scăzut din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, durata reţinerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 223 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 01 iulie 2021 şi până la 30 iulie 2021 faţă de persoana condamnată A., faţă de care autorităţile judiciare din Republica Italia au formulat cererea recunoaşte a hotărârilor penale de condamnare şi executarea în România a unei pedepse rezultante de 1081 de zile (2 ani 11 luni şi 21 de zile) închisoare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 313 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, către Baroul Timiş.

Prin încheierea penală pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, la 02 iulie 2021 în cameră de consiliu, s-a dispus, în baza art. 279 C. proc. pen., înlăturarea omisiunii vădite din minuta sentinţei penale nr. 151/PI din 01 iulie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, în sensul că s-a completat în dispozitivul acesteia "În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, scade din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, durata reţinerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020."

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 28 iunie 2021 sub număr de dosar x/2021, s-a solicitat recunoaşterea sentinţelor penale străine şi executarea în România a pedepsei rezultante de 1081 de zile (2 ani 11 luni şi 21 de zile) aplicată faţă de persoana condamnată A.

În cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia s-a arătat că din totalul pedepsei 5 ani şi 4 luni închisoare, persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni şi 9 zile) de închisoare, conform calculului efectuat la 08 noiembrie 2018, precum şi faptul că, persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesele în urma căruia au fost pronunţate sentinţele de condamnare. Totodată, autorităţile judiciare italiene, au solicitat statului de executare să dispună arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunţarea unei hotărâri privind recunoaşterea şi executarea pedepsei. De asemenea, autorităţile judiciare italiene au precizat că împotriva sus-numitului a fost emis un mandat european de arestare, în urma căruia acesta a fost arestat în România.

În urma verificărilor efectuate cu privire la emiterea unui mandat european de arestare, s-a arătat că la 24 februarie 2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost înregistrată lucrarea nr. x/2020, având ca obiect emiterea de către autorităţile judiciare din Italia a unui mandat european de arestare, privind pe persoana condamnată, în vederea executării de către acesta a unui rest de pedeapsă de 2 ani, 11 luni şi 21 zile de închisoare. Ulterior, prin ordonanţa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, din 10 martie 2020, s-a dispus clasarea lucrării, întrucât mandatul european de arestare emis pe numele sus-numitului a fost revocat, deoarece a fost iniţiată procedura de recunoaştere şi executare în România a hotărârii judecătoreşti pronunţată în străinătate. La 22 aprilie 2020, prin adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să transmită copia lucrării nr. x/2020, întrucât la 21 aprilie 2020, persoana solicitată a fost depistată pe Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca, fiind reţinută pe o durată de 24 de ore, până la 22 aprilie 2020, orele 21:05. La 22 aprilie 2020, prin ordonanţa nr. 296/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus revocarea măsurii reţinerii persoanei solicitate.

Cu privire la sentinţele penale şi la pedeapsa aplicată persoanei condamnate, din cuprinsul certificatului s-a reţinut prin sentinţa penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunţată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la infracţiune de furt calificat în coautorat, conform C. pen. italian.

Prin sentinţa penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian. S-a arătat că, potrivit cazierului judiciar, persoana condamnată are antecedente penale.

La 25 iunie 2021, au fost efectuate verificări în baza de date B., cu privire la condiţiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatându-se că nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând temeinicia solicitării de recunoaştere în vederea executării pedepselor, Curtea de apel a constatat că, în raport cu faptele reţinute în hotărârea definitivă şi executorie de condamnare, s-a constatat îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, faptele condamnatului au corespondent şi în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de dispoziţiile art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, s-a dispus condamnarea persoanei condamnate la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian. Astfel, faptele condamnatului au corespondent şi în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (2), (3), (31) lit. a) din C. pen.

Prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de executat de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare.

Din certificat a rezultat că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni şi 9 zile) de arestare preventivă de la 29 iulie 2015 până la 06 decembrie 2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare. De asemenea, din certificat a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesele în urma căruia au fost pronunţate sentinţele de condamnare.

Curtea de apel a constatat că persoana condamnată este cetăţean român, aşa cum reiese din actele dosarului, astfel, este îndeplinită şi condiţia prevăzută în art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În cauză, Curtea de apel a constatat nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută în art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru fiecare infracţiune. De asemenea, durata pedepsei rezultante aplicate pentru concurs de infracţiuni nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente, nici limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, astfel, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia, de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A. şi a s-a dispus recunoaşterea hotărârilor penale de condamnare, astfel cum s-a arătat mai sus.

S-a constatat că sentinţa penală 151/PI din 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 13 iulie 2021 prin decizia nr. 191/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de faţă, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 151 din 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea contestaţiei la executare, arătând că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni şi 3 săptămâni închisoare de Curtea de Apel din Roma, în final a fost achitat. La 01 iulie 2021 a fost arestat pe Aeroportul Cluj-Napoca 24 de ore pentru verificarea mandatului european, fiindu-i adus la cunoştinţă că a fost scos de sub urmărire penală, iar după scurt timp a fost arestat în baza aceluiaşi mandat european dar că pedeapsa nu mai era de 2 ani, 6 luni şi 3 săptămâni închisoare, ci de 2 ani, 9 luni şi 21 zile închisoare, mandat în care a fost achitat.

Analizând actele dosarului, prima instanţă a constatat că motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. Astfel, hotărârea ce a fost pusă în executare, respectiv sentinţa penală 151/PI din 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 13 iulie 2021; persoana condamnată prevăzută în sentinţă este petentul A.; nu există nicio nelămurire cu privire la dispozitivul sentinţei ce se execută, prin sentinţa penală nr. 151/PI din 02 iulie 2021, Curtea de Apel Timişoara Curtea a dispus recunoaşterea hotărârilor penale de condamnare pronunţate în străinătate faţă de petent, şi anume, sentinţa penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunţată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la infracţiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. şi sentinţa penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen.

De asemenea, a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile adică 2 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare (şi nu 2 ani, 6 luni şi 3 săptămâni închisoare cât susţine petentul) de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România, astfel cum a fost stabilită prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma; totodată s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020, dispusă de Parchetul de lângă Curtea de Apel Cluj.

Cu privire la măsura reţinerii de 24 de ore şi emiterea unui mandat european de arestare pe numele petentului, s-a reţinut că, potrivit înscrisurilor existente în dosarul nr. x/2021, la 24 februarie 2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost înregistrată lucrarea nr. x/2020, având ca obiect emiterea de către autorităţile judiciare din Italia a unui mandat european de arestare, privind pe persoana condamnată A., în vederea executării de către acesta a unui rest de pedeapsă de 2 ani, 11 luni şi 21 zile de închisoare. Ulterior, prin ordonanţa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, din 10 martie 2020, s-a dispus clasarea lucrării, întrucât mandatul european de arestare emis pe numele sus-numitului a fost revocat, deoarece a fost iniţiată procedura de recunoaştere şi executare în România a hotărârii judecătoreşti pronunţată în străinătate. La 22 aprilie 2020, prin adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să transmită copia lucrării nr. x/2020, întrucât la 21 aprilie 2020, persoana solicitată A. a fost depistată pe Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca, fiind reţinută pe o durată de 24 de ore, până la 22 aprilie 2020, orele 21:05. La 22 aprilie 2020, prin ordonanţa nr. 296/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus revocarea măsurii reţinerii persoanei solicitate.

S-a constatat că revocarea măsurii reţinerii, dispusă prin ordonanţa nr. 296/II/5/2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a luat ca urmare a revocării mandatului european de arestare emis pe numele petentului. Însă, acel mandat european de arestare a fost revocat de autorităţile judiciare din Italia deoarece a fost iniţiată procedura de recunoaştere şi executare în România a hotărârilor judecătoreşti de condamnare pronunţate în străinătate pe numele petentului A. şi nu că acesta ar fi fost achitat, aşa cum eronat a susţinut prin cererea de contestaţie la executare. Prin urmare, prima instanţă a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 C. proc. pen. şi a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

Împotriva sentinţei penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală condamnatul A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 februarie 2022, stabilindu-se termen de judecată la 22 martie 2022.

În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, întrucât pedeapsa a fost executată în întregime în statul italian, motiv pentru care nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat. Mai mult, contestatorul a susţinut că nu a săvârşit fapta de exploatare sexuală a copiilor, faptă pentru care a fost condamnat de către statul italian la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. a solicitat reducerea pedepsei, susţinând că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni şi 3 săptămâni de Curtea de Apel din Roma, iar, în final, a fost achitat. Acesta a arătat că la 01 iulie 2021 a fost arestat pe aeroportul din Cluj-Napoca timp de 24 de ore, pentru verificarea mandatului european şi i s-a adus la cunoştinţă că a fost scos de sub urmărirea penală. După scurt timp petentul a fost arestat în baza aceluiaşi mandat european de arestare, însă, pedeapsa este de 2 ani, 11 luni şi 21 de zile. Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 151 din 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare italiene au solicitat recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine şi executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, care prin sentinţa penală nr. 151 din 02 iulie 2021 (rămasă definitivă la 13 iulie 2021 prin decizia nr. 191/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) a recunoscut sentinţa penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunţată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la infracţiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. şi sentinţa penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen. S-a constatat că din certificat a rezultat că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni şi 9 zile) de arestare preventivă de la 29 iulie 2015 până la 06 decembrie 2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare. Prin urmare, prin această sentinţă s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare) într-un penitenciar din România şi s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore, din perioada 21- 22 aprilie 2020, dispusă de Parchetul de lângă Curtea de Apel Cluj.

Se constată că verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condiţiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaştere, drept de care condamnatul a uzat în cauză. Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

În speţă, Înalta Curte este învestită cu soluţionarea căii de atac formulate împotriva contestaţiei la executare prin care verifică dacă solicitările iniţiale ale condamnatului A. au fost legal soluţionate de către instanţa de fond. Se constată că în absenţa unor informaţii concrete care să permită instanţei să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile art. 589 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect Curtea de apel a respins, prin sentinţa penală nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022, contestaţia la executare, întrucât nu s-au adus relaţii noi cu privire la alte perioade executate în statul de condamnare care să impună reducerea pedepsei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2022.

Procesat de GGC - LM