Accessory penalties restored in corruption sentencing; partial cassation quashes appellate decision

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 71 din 12 august 2021, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare a funcţiei ca infracţiune asimilată celor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 11 luni închisoare, la care a fost adăugat 1/3 din pedepsele care nu se mai execută, respectiv 11 luni închisoare, astfel, că, în final, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen., raportat la art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un program de reintegrare socială.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 100 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în domeniul serviciilor publice (întreţinere locuri de agrement, parcuri şi drumuri, salubrizarea localităţii, activităţi în folosul unităţilor şcolare, educative sau socio-culturale) în cadrul Primăriei Municipiului Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută, ca fiind legală şi temeinică, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi la domiciliu în perioada 09.06.2020 - 13.09.2020.

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă şi obligat inculpatul să plătească părţii civile B. suma de 2.400 RON, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa nr. 57/P/2020 din 22.06.2020, prin instituirea popririi asigurătorii asupra sumei de 2.400 RON aflată în contul IBAN x deschis la C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1639/A din 22.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, doar cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei finale aplicate inculpatului A. şi la omisiunea instanţei de fond de a dispune restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii şi, în rejudecare:

A fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei finale de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A., dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de liberate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii prin ordonanţa nr. 57/P/2020 din 22.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Cluj.

A fost respins apelul declarat în cauză de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 10 ianuarie 2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În argumentare, s-a arătat că, instanţa de apel, în mod greşit, a procedat la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. inculpatului A., pe perioadă de 2 ani, fără a aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi (atât pe lângă fiecare pedeapsă principală, cât şi pe lângă pedeapsa rezultantă).

În condiţiile în care, instanţa de apel nu a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este nelegală.

Prin urmare, s-a solicitat, admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., atât pe lângă cele două pedepse principale, cât şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

Prin încheierea din 03 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj ca fiind fondat, pentru motivele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prevede că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unor pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 şi nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Verificând, în acest context, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a menţinut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare şi cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare şi cea complementară constând în interzicerea aceloraşi drepturi pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum şi la pedeapsa principală de 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare a funcţiei ca infracţiune asimilată celor de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu prilejul contopirii acestora fiind stabilită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Astfel, sentinţa penală atacată a fost desfiinţată doar cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei finale aplicate inculpatului A. şi la omisiunea instanţei de fond de a dispune restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii şi, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziţia primei instanţe privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei finale de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului, dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de liberate.

În aceste condiţii, se observă că, instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond care a aplicat, pe lângă pedepsele principale de 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an şi 11 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., precum şi pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare doar pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, nu şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Totodată, conform art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) C. pen., pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.

Concluzia are în vedere dependenţa pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii şi, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între 1 şi 5 ani, stabilită de instanţă ca durată a pedepsei complementare conform art. 66 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, stabilirea pedepsei complementare reprezintă o condiţie sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea acelaşi conţinut, astfel încât, pronunţarea unei soluţii legale este posibilă direct în calea de atac a recursului în casaţie, întrucât nu priveşte individualizarea pedepsei, ci înlăturarea unei nelegalităţi a acesteia, nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

În consecinţă, pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat A., pe care o va casa, în parte, şi, rejudecând:

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an şi 11 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj vor rămâne în sarcina statului, iar, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat A..

Casează, în parte, decizia atacată, şi înlătură greşita aplicare a legii sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Rejudecând, în aceste limite:

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an şi 11 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM