Scope of Cassation Review: Exclusion of Factual Re-evaluation and Non-Interference with First-Instance Mitior Lex Application in Criminal Sentencing

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 pronunţată la data de 21 noiembrie 2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul art. 5 din noul C. pen., a stabilit legea penală mai favorabilă ca fiind noul C. pen.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 308 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă simplă (în relaţia cu S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (5 acte materiale, în relaţia cu S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, S.C. "C." GmbH, Germania, S.C. D., E., Austria, S.C. "F." S.A., Luxemburg, S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în forma infracţiunii simple (disimularea provenienţei sumei de 98.100 euro).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele principale şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 60 din C. pen., a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. şi art. 67 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele complementare şi a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66, alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., a contopit pedepsele accesorii şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus perioada reţinerii, din ziua de 2.07.2012.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 999 din vechiul C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, astfel cum aceasta a fost precizată, şi a obligat pe inculpata A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. "H." S.A. (cu sediul în Vaslui, judeţul Vaslui), la plata accesoriilor prejudiciului de 6.006.298,93 RON, produs prin săvârşirea infracţiunii, numai în raport cu sumele de bani obţinute pe nedrept în relaţiile cu societăţile S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, S.C. "C." GmbH, Germania, S.C. D., E., Austria, S.C. "F." S.A., Luxemburg, S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia.

În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 98.100 euro, primită cu titlu de mită.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Structura Teritorială Iaşi, din datele de 6.III.2012 şi 18.VII.2012, din dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, intimaţii inculpaţi A. şi I., precum şi partea responsabilă civilmente S.C. "H." S.A.

Prin decizia penală nr. 904/A din data de 16 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 punctul 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul, astfel cum a fost formulat şi precizat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi apelurile formulate de apelanta-intimată-inculpată A. şi de apelantul-parte responsabilă civilmente S.C. "H." S.A. Vaslui, cu extinderea efectelor apelurilor formulate de apelantul-intimat-inculpat şi de apelantul-parte responsabilă civilmente asupra intimatului-inculpat defunct J., conform art. 419 din C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 1/21.XI.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, din Dosarul nr. x/2012.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând pe fond, printre altele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.XII.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, din dosarul nr. x/2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale faţă de inculpaţii A., I. şi K.

I. A descontopit pedepsele rezultante principală de 4 ani şi 4 luni închisoare, complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata de 2 ani, şi accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., stabilite faţă de inculpata A., repunând, în individualitatea lor, pedepsele închisorii, pedepsele complementare şi pedepsele accesorii.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (în legătură cu S.C. "B." S.R.L., Italia).

În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 închisoare, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (în legătură cu S.C. "G." S.R.L., Italia).

În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată (în raport cu S.C. "B." S.R.L., Italia, S.C. "C." GmbH, Germania, S.C. "L." S.R.L., Vaslui, S.C. "G." S.R.L., Italia, S.C. D., E., Austria, şi S.C. "F." S.A., Luxemburg).

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată (două acte materiale, cu privire la S.C. "B." S.R.L., Italia).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen., şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor (cu privire la S.C. "G." S.R.L., Italia).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele închisorii, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 3 ani şi 2 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi administrator) din C. pen., pe durata de 5 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interdicţiei exerciţiului aceloraşi drepturi.

IV. În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), constatând că prejudiciul material a fost acoperit în integralitate.

V. În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpata A. a sumelor de 175.600 euro, cu titlu de mită de la S.C. S.C. "B." S.R.L., Italia, şi de 9.950 euro, cu titlu de mită de la S.C. "G." S.R.L., Italia.

VI. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut, faţă de inculpaţii A., I. şi K., măsurile sechestrului asigurător, luate prin ordonanţele din data de 6. III.2012 şi din data de 18. VII.2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, din Dosarul nr. x/2020, până la concurenţa sumei de 185.550 euro faţă de inculpata A., şi până la concurenţa sumelor cu titlu de cheltuieli judiciare către stat faţă de inculpaţii A., I. şi K.

VII. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea, în totalitate, a următoarelor înscrisuri:

- contractul nr. x/31.III.2006, încheiat între S.C. "B." S.R.L., Italia şi S.C. H., în limba română şi în limba engleză,

- factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 1.VI.2006, factura externă (invoice) nr. 101/31.V.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 1.VI.2006, factura externă (invoice) nr. 102/31. V.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 1.VI.2006, factura externă (invoice) nr. 103/31. V.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 3.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/3.VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 5.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/5.VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 12. VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/12. VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 14.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/14.VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 19.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/19.VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 24.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/24.VII.2006 şi situaţia de lucrări; factura fiscală internă seria x, nr. x, din data de 26.VII.2006, factura externă (invoice) nr. x/26.VII.2006 şi situaţia de lucrări;

- factura nr. x din data de 21.VI.2006 şi din data de 8.VIII.2006; factura nr. x din data de 23.VI.2006 şi din data de 8.VIII.2006; factura nr. x din data de 26.VI.2006 şi din data de 8.VIII.2006; factura nr. x din data de 28.VI.2006 şi din data de 8.VIII.2006; factura nr. x din data de 3.VII.2006 şi din data de 21.VIII.2006; factura nr. x din data de 6.VII.2006 şi din data de 23.VIII.2006; factura nr. x din data de 10.VII.2006 şi din data de 25.VIII.2006; factura nr. x din data de 14.VII.2006 şi din data de 28.VIII.2006;

- ofertă, înregistrată sub nr. x/13.XII.2005, emisă de S.C. "M." S.R.L.;

- contractul nr. x/31. I.2006, încheiat între S.C. "G." S.R.L., Italia şi S.C. H., cu factura internă seria x, nr. x/5.VII.2006, factura externă nr. x/5.VII.2006 şi situaţia de lucrări;

- oferta, înregistrată sub nr. x/12.XII.2005, emisă de S.C. "M." S.R.L.;

- oferta, înregistrată sub nr. x/18. I.2006, emisă de S.C. "M." S.R. L.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, privind deducerea reţinerii pentru inculpata A. şi soluţia, pe latură penală, faţă de inculpatul defunct J..

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., a dedus, cu privire la apelanta-intimată-inculpată A., reţinerea de la data de 2.VII.2012 la data de 3.VII.2012.

În fapt, referitor la inculpata A., s-a reţinut, în legătură cu derularea proiectului nr. C1.10201513900059, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de predare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) - România, că, în perioada 28 noiembrie 2005 - 4 decembrie 2005, a pretins de la reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, cu ocazia discuţiilor purtate în sala de protocol din incinta sediului societăţii italiene, creşterea preţului unei linii de fabricare a conservelor cu un procent de 20% şi remiterea diferenţei, pentru a atribui acestei societăţi, în cadrul procedurii de selecţie de oferte şi a încheia cu aceasta contractul nr. x/29. V.2006, privind achiziţia unei linii de fabricare a conservelor, precum şi că a primit, în baza înţelegerii anterioare, suma totală de 175.600 euro, din care suma de 77.500 euro în două tranşe, prin intermediul inculpatului N., în municipiul Bucureşti, în lunile august şi septembrie 2006, iar suma de 98.100 Euro în 10 tranşe, în contul bancar al S.C. H., care îi aparţinea, în totalitate, inculpatului şi soţului acesteia.

Inculpata a pretins de la reprezentanţii S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, cu ocazia discuţiilor purtate în incinta sediului din Maranello al societăţii italiene, în perioada 28 noiembrie 2005 - 4 decembrie 2005, şi a primit, în data de 26.VII.2006, în contul bancar al S.C. "H." S.R.L. Vaslui, în baza înţelegerii prealabile, suma de 9.950 euro, pentru a atribui acestei societăţi, în cadrul procedurii de selecţie de oferte, şi a încheia cu aceasta contractul nr. x/29. V.2006, privind achiziţia unor utilaje pentru tratament termic, în cadrul proiectului finanţat prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development).

În baza unei rezoluţii infracţionale unice, prealabile, care s-a menţinut pe tot parcursul activităţii infracţionale, pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C."C." GmbH, Germania, inculpata A. a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit o ofertă falsă, fără număr de înregistrare la emitent, nedatată, înregistrată la beneficiar cu nr. 115/13.XII.2005, în valoare de 619.670 euro, fără TVA, aparent emisă de către S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, în cadrul procedurii de achiziţie a unor utilaje tehnologice şi a unor echipamente de igienizare, precum şi o declaraţie pe propria răspundere, din data de 13.XII.2005, prin care a atestat, în mod nereal, inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 1.076.899,32 RON (807.674,49 RON de la bugetul comunitar şi 269.224,83 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, inculpata a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit două oferte inexacte emise de către reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., nr. 560/C/05 AB/ab din data de 1.XII.2005, în limba romană, şi nr. 560/E/05 AB/ab din data de 27. II.2006, în limba engleză (ambele cu un conţinut identic), cuprinzând preţul sporit cu 20 %, procent care urma să se întoarcă la inculpat, contractul nr. x/29. V.2006, care, de asemenea, cuprindea preţul de 1.044.696 Euro, fapt ce îi conferea caracter inexact, creând aparenta unui preţ sincer, pe care părţile intenţionau să-l plătească/primească în mod real, şi nu doar pentru a obţine cât mai mulţi bani de la autoritatea contractantă, declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care a declarat că "achiziţia a fost efectuată în mod corect şi nu există un conflict de interese care să influenţeze decizia de atribuire a contractului de achiziţii de bunuri prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development)", în condiţiile în care aspectele declarate sunt în mod vădit mincinoase, întrucât se stabilise în prealabil ce societate va câştiga, inculpatul având promisiunea remiterii mitei în forma stabilită, existând interesul său clar şi bine reliefat de a atribui contractul S.C. "B." S.R.L., declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care a declarat că "nu are interese de orice natură cu firma ofertantă câştigătoare", deşi interesul său legat de S.C. "B." S.R.L. era evident, în condiţiile în care a mers de două ori înainte de selecţie la această companie, a pretins mita şi a stabilit să o primească, garantând atribuirea contractului acestei societăţi, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 1.809.337,70 RON (1.357.003,27 RON de la bugetul comunitar şi 452.334,43 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "L." S.R.L. Vaslui, inculpata a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit declaraţiile pe propria răspundere din datele de 20.IV.2006 (o declaraţie) şi de 25. IV.2006 (două declaraţii), prin care a atestat faptul că "nu a existat un conflict de interese şi achiziţiile câştigate de S.C. "L." S.R.L. Vaslui s-au desfăşurat în mod corect", în baza cărora a obţinut, pe nedrept, suma de 134.038,28 RON (100.528,71 RON de la bugetul comunitar şi 33.509,57 RON de la bugetul naţional), precum şi declaraţia pe propria răspundere din data de 14.IV.2006, prin care a atestat faptul că "nu a existat un conflict de interese şi achiziţia s-a desfăşurat în mod corect", precum şi contractul nr. x/26. V.2006 şi toate facturile şi situaţiile de lucrări false, semnate de către inculpatul J., care atestau, în mod nereal, că S.C. "L." S.R.L. ar fi executat lucrări de construcţii şi instalaţii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 470.098,80 RON (352.574,10 RON de la bugetul comunitar şi 117.524,70 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta inexactă depusă de S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, care conţinea un preţ mai mare decât cel pe care părţile intenţionau efectiv să-l plătească/primească, contractul inexact nr. 234/29.V.2006, încheiat cu aceasta societate, declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care atesta că nu a existat un conflict de interese şi că procedura s-a derulat corect, cu consecinţa obţinerii, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 473.009,53 RON (din care 354.757,15 RON din bugetul comunitar şi 118.252,38 RON din bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. D. E., Austria, a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta falsă emisă în cadrul S.C. "O." S.R.L., la solicitarea inculpatului I., în numele S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, ca justificare a legalităţii procedurii de achiziţie câştigată de S.C. D. E., Austria, declaraţia pe propria răspundere din data de 12.XII.2005 cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii către această societate şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 501.562,81 RON (376.172,11 RON din bugetul comunitar şi 125.390,70 RON din bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "F." S.A., Luxemburg a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta falsă emisă în cadrul S.C. "O." S.R.L., la solicitarea inculpatului I., în numele S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, ca justificare a legalităţii procedurii de achiziţie câştigată de S.C. "F." S.A., Luxemburg, declaraţia pe propria răspundere din data de 18. I.2006 cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii către aceasta societate şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 60.605,12 RON (45.453,84 RON din bugetul comunitar Şi 15.151,28 RON din bugetul naţional).

În total, inculpata A. a obţinut, pe nedrept, finanţare nerambursabilă, prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development), în cuantum de 4.525.551,56 RON (aproximativ 1,4 milioane euro, la un curs mediu, în anul 2007, în care s-au efectuat decontările, de 1 euro - aproximativ 3,33 RON), din care suma de 3.394.163,67 RON contribuţie comunitară şi suma de 1.131.387,89 contribuţie de la bugetul naţional.

S-a mai reţinut, în sarcina inculpatei A., că a disimulat primirea sumei de 98.100 euro, reprezentând mita solicitată de inculpată şi primită prin intermediul S.C. "H." S.R.L. Vaslui de la reprezentanţii S.C. "B." S.R.L. Parma, Italia, într-o plată rezultând dintr-o operaţiune comercială aparent licită, ascunzându-i astfel provenienţa infracţională, prin încheierea între cele două societăţi a contractelor: contractul fără număr din data de 20. X.2005, în valoare de 176.329 euro, fără TVA, contractul nr. x/3.XI.2005, în valoare de 30.000 euro, fără TVA, contractul nr. x/31.III.2006, în valoare de 146.329 euro, fără TVA şi emiterea celor 10 facturi externe şi a celor 10 situaţii de lucrări, necesare pentru înregistrarea în evidentele contabile a facturilor, emise de către S.C. "H." S.R.L. Vaslui către societatea italiană, care a efectuat plata sumei respective în baza acestor facturi şi a contractului, în contul societăţii aparţinând inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că a disimulat primirea sumei de 9.959 euro, reprezentând mita solicitată de inculpată şi primită prin intermediul S.C. "H." S.R.L. Vaslui de la reprezentanţii S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, într-o plată rezultând dintr-o operaţiune comercială aparent licită, ascunzându-i astfel provenienţa infracţională, prin încheierea între cele doua societăţi a contractului nr. x/31.I.2006 şi emiterea facturii externe şi a situaţiei de lucrări, necesară pentru înregistrarea în evidentele contabile a facturilor emise de către S.C. "H." S.R.L. Vaslui către societatea italiană, care a efectuat plata sumei respective în baza acestor facturi şi a contractului, în contul societăţii aparţinând inculpatului.

Inculpata l-a ajutat, de asemenea, pe inculpatul N., în baza unei înţelegeri prealabile, pentru a disimula provenienţa ilicită a sumei de 78.250 euro, într-o sumă de bani rezultând dintr-o plată aparent licită prin emiterea şi trimiterea către reprezentanţii societăţii italiene a unui număr de opt facturi care atestau, în mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenţa că sumele reprezintă un "avans asupra comisionului" datorat inculpatului de S.C. "B." S.R.L. Parma, Italia, în baza cărora acesta a primit plata sumei respective în contul său bancar, remiţând-o apoi, în numerar, inculpatei A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 şi 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, apărarea inculpatei A. a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind admisibilitatea în principiu.

În ceea ce priveşte motivele invocate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apărarea inculpatei a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru faptele de luare de mită, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, precum şi cu încălcarea principiului non bis in idem, întrucât aceleaşi acte materiale au fost considerate ca fiind incluse în conţinutul constitutiv al infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, pentru care s-a dispus, de asemenea, o soluţie de condamnare distinctă de soluţiile de condamnare pentru fapta de luare de mită.

În fapt, apărarea a arătat că au fost reţinute ca realizând elementul material al infracţiunilor de luare de mită operaţiunile prin care, s-a procedat la denaturarea procedurii de achiziţii derulate de S.C. H. S.A. pentru achiziţia liniei de conserve (de la S.C. B. SRL) şi a unor utilaje de tratament termic (de la S.C. G. SRL), proceduri despre care se reţine că au avut un caracter simulat încă de la momentul emiterii invitaţiilor de participare, inculpata A. convenind cu reprezentanţii firmelor străine condiţiile contractuale.

S-a reţinut, astfel, înţelegerea care ar fi intervenit între potenţialul cumpărător şi potenţialul vânzător/ofertant, ce purta asupra majorării artificiale a valorii ofertei şi a contractului de achiziţie ce urmau a fi depuse la autoritatea de management, APDRP, în vederea obţinerii finanţării şi, ulterior, a valorii contractului finanţat din fonduri europene, în scopul de a obţine sume de bani din fonduri europene respectiv, o înţelegere ca majorarea artificială să fie remisă inculpatei A., direct sau indirect.

În concret, elementele acestor înţelegeri, reţinute în decizia recurată, au constat în:

- Pe relaţia B. S.R.L.: a) refacerea ofertelor de către S.C. B. S.R.L., în sensul includerii unei valori artificiale, majorate cu 20%, şi transmiterea acestora de către reprezentanţii societăţii italiene către S.C. H. S.A.; b) crearea, la nivelul S.C. H. S.A., a aparenţei derulării unei proceduri competitive; c) încheierea contractului de achiziţie a liniei de conserve între S.C. H. S.A. şi S.C. B. S.R.L. şi plata unor sume cu titlul de avans; d) restituirea unei părţi din aceste sume, în mod indirect, inculpatei A., prin încheierea unui contract între S.C. H. S.A., în calitate de prestator, şi B. S.R.L., în calitate de beneficiar, respectiv, emiterea şi plata facturilor în baza acestui contract; precum şi prin remiterea sumelor de bani încasate în contul său personal, în baza unor facturi emise de către inculpatul-condamnat N., de către acesta din urmă recurentei.

- Pe relaţia S.C. G. S.R.L.: a) emiterea unei oferte majorate artificial cu suma de 9.950 euro; b) crearea, la nivelul S.C. H. S.A., a aparenţei derulării unei proceduri de licitaţie competitive; c) încheierea contractului de achiziţie pentru utilaje de tratament termic între S.C. H. S.A. şi S.C. G. S.R.L., la o valoare majorată artificial cu suma de 9.950 euro; d) restituirea sumei de 9.950 euro de către S.C. G. S.R.L., în mod indirect, către inculpata A., prin încheierea unui contract între S.C. H. S.A., în calitate de prestator, şi G. S.R.L., în calitate de beneficiar, respectiv, emiterea şi plata facturilor în baza acestui contract.

Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969, elementul material al infracţiunii de luare de mită constă în pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii unor sume de bani sau alte foloase, de către un funcţionar, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, în scopul de a îndeplini sau a nu îndeplini (în mod conform) un act în sau în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Astfel, laturii subiective îi este asociată o cerinţă specifică şi anume, scopul urmărit, scop care trebuie să aibă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Dimpotrivă, apărarea a susţinut că hotărârea recurată a reţinut o înţelegere între participanţii la săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene (inculpata A., în calitate de autor şi reprezentanţii furnizorilor din Italia, în calitate de complici) în sensul de a pretinde granturi majorate artificial din fonduri europene, în baza unor înscrisuri care prezintă date neconforme cu realitatea, emiterea şi, ulterior, folosirea acestora în vederea obţinerii pe nedrept de fonduri europene şi împărţirea sumelor astfel obţinute pe nedrept de la bugetul comunitar.

De altfel, în considerarea stării de fapt stabilite de instanţa de apel, în care, în realitate, nu a existat nicio procedură competitivă de licitaţie ci, dimpotrivă, s-a generat numai aparenţa ei, nici S.C. B. S.R.L. şi nici S.C. G. S.R.L. nu s-ar fi aflat, ca şi premisă, în ipoteza de a concura cu alte persoane pentru atribuirea contractului şi în care ar fi căutat să îşi asigure atribuirea contractelor prin săvârşirea unor fapte corupţie.

Este, dimpotrivă, de natura evidenţei că faptele de luare de mită pentru care s-a dispus soluţia de condamnare se circumscriu exclusiv elementului material al infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reprezentând modalităţi normative şi faptice ale acestei infracţiuni, respectiv, acte preparatorii asimilate tentativei şi, în consecinţă, absorbite în infracţiunea consumată, comise în scopul de a crea, în mod artificial, aparenţa unor cheltuieli eligibile la decontare din fonduri nerambursabile, în scopul obţinerii fără drept de sume din această finanţare, sume care, ulterior, au fost dobândite de către beneficiarul fondurilor.

Aşadar, demersurile reţinute de judecătorii apelului, respectiv, înţelegerile intervenite între inculpata A. şi reprezentanţii S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. se circumscriu unor acte preparatorii asimilate tentativei şi absorbite în infracţiunea consumată, situate în perioada externă a activităţii infracţionale imputate, şi care se caracterizează prin desfăşurarea unor acţiuni de pregătire a executării propriu -zise a activităţii de fraudare a fondurilor europene.

Un alt argument în acest sens rezidă în împrejurarea că sumele reţinut a fi primite cu titlul de mită au corespondent în valoarea majorată a contractului de finanţare din fonduri nerambursabile, acestea reprezentând majorări artificiale ale sumelor decontate din fonduri europene. În acest sens, la f. x din decizie s-a reţinut că "atât cele două oferte emise de reprezentanţii S.C. B. S.R.L. (...), cât şi contractul nr. x/29.05.2006, încheiat între S.C. H. S.A. şi S.C. B. S.R.L., care creau aparenţa unui preţ sincer dar, de fapt, cuprindeau preţul sporit cu mita în procent de 20% care trebuia să se întoarcă la inculpata A., au caracter inexact. Or, toate aceste documente au fost depuse de inculpata A. la autoritatea contractantă şi au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, aşa cum solicită conţinutul constitutiv al infracţiunii de fraudarea fondurilor europene".

Similar, instanţa de apel a dispus soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani şi, respectiv, de 2 ani, pentru două infracţiuni de spălare a banilor provenind din infracţiunile de luare de mită, în varianta normativă a disimulării originii infracţionale a sumelor spălate, deşi nu erau întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor (altele decât vinovăţia).

Sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor reţinută pe relaţia B., instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei, reţinând că disimularea mitei s-ar fi realizat prin încheierea contractelor fără număr din 20.10.2005, nr. 5/03.11.2005 şi nr. 48/31.03.2005, între S.C. H. S.R.L., pe de o parte, şi S.C. B. S.A., pe de altă parte.

Cu privire la primele două contracte, chiar instanţa de apel a reţinut că au fost încheiate anterior derulării procedurii de atribuire a contractului, dar a reţinut caracterul fictiv al ultimului contract, nr. x/31.03.2005. precum şi al facturilor fiscale emise în executarea acestuia în perioada 31.05.2006 - 26.07.2006, "scopul fiind disimularea mitei provenite de la S.C. B." SRL" . De asemenea, au fost reţinute un număr de 8 facturi emise în nume propriu de inculpatul N. în perioada 21.06.2006 - 14.07.2006, faptă care nu fusese reţinută de către instanţa de fond.

Pe relaţia S.C. G. S.R.L., instanţa de apel a stabilit că disimularea mitei s-ar fi realizat prin încheierea contractului nr. x/31.01.2006, încheiat cu S.C. H. S.R.L., reţinând caracterul fictiv al acestui contract, precum şi al facturii din 7.07.2006, în valoare de 9.500 euro, emise în executarea contractului.

Or, contractul Cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil dintre S.C. H. S.A. şi autoritatea contractantă, APDRP, a fost încheiat abia la data de 24.05.2006, iar S.C. H. S.A. a primit prima tranşă din sumele provenind din fonduri europene la peste şase luni de la finalizarea achiziţiei utilajelor, când facturile emise de către B. au fost incluse în deconturile aferente cererii de finanţare, fiind reţinut că prima decontare din fonduri europene a avut loc la 18.10.2006 .

De asemenea, starea de fapt reţinută de către instanţa de apel este aceea că toate decontările privind sumele ce ar reprezenta mită au avut loc în perioada 1.06.2006 - 5.00.2006, aşadar, anterior decontării oricăror sume din fondurile europene, ele provenind din fondurile proprii ale S.C. H. S.A., care achitase din surse proprii facturile emise de către B. S.R.L.

Or, apărarea a susţinut că pentru a se reţine varianta normativă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, este necesar să existe situaţia premisă ca banii sau bunurile să provină din săvârşirea unei infracţiuni, precum şi acte materiale distincte de actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii-predicat. Din acest motiv, infracţiunea de spălare de bani se poate comite doar după săvârşirea infracţiunii predicat din care provin bunurile "spălate" şi niciodată nu se poate comite anterior şi nici concomitent cu săvârşirea infracţiunii predicat, în concurs ideal, ci numai în concurs real.

Această interpretare a fost statuată în decizia CCR nr. 418/2018, în care Curtea a analizat comparativ varianta normativă de la lit. c) raportat la variantele de la lit. a) şi b) ale normei de incriminare şi a reţinut expres, în considerentele obligatorii ale deciziei menţionate:

"faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare (...) prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunii din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat". Analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni (...)" (par. 25); "primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) - b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni (...) analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare, sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare întotdeauna, acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat". (par. 26).

Contrar acestei jurisprudenţe obligatorii, în speţă, s-a reţinut că actele de disimulare ar fi fost săvârşite anterior sau cel mult concomitent cu infracţiunea predicat de luare de mită, aşadar, s-a reţinut comiterea infracţiunii-predicat în concurs ideal cu infracţiunea de spălare a banilor, deşi, conform considerentelor instanţei de contencios constituţional, infracţiunea de spălare a banilor poate fi reţinută numai în concurs real, ulterior infracţiunii din care provin bunurile, fiind necesar să se identifice acte materiale distincte de infracţiunea predicat şi comise ulterior consumării infracţiunii predicat.

Aşadar, încheierea contractului nr. x/31.03.2006 şi executarea acestuia, respectiv, emiterea, plata şi încasarea celor 10 facturi, în perioada 31.05.2006 - 26.07.2006, precum şi emiterea facturilor de către inculpatul N., în perioada iunie - septembrie 2006, sunt acte materiale incluse în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită în varianta pretinderii şi primirii şi nu pot face obiectul unei încadrări juridice distincte, ca infracţiuni de spălare a banilor, întrucât nu sunt nici acte materiale distincte şi, cu atât mai puţin, acte materiale ulterioare comiterii infracţiunii predicat.

Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte încheierea contractului cu S.C. G. S.R.L., la data de 31.01.2006, şi emiterea facturii din 5.07.2006, în valoare de 9500 euro, achitată la 26.07.2006, fapta încadrată drept spălare a banilor în varianta normativă a disimulării originii infracţionale fiind identică faptei încadrate drept luare de mită sub aspectul conţinutului constitutiv.

În cauză, nu se identifică, aşadar, acţiuni de sine stătătoare, diferite de infracţiunile predicat şi situate, în succesiune temporală, ulterior consumării acesteia din urmă, acte materiale care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii autonome de spălare a banilor, în forma disimulării originii infracţionale.

Dimpotrivă, aceleaşi acte materiale pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, sub încadrarea juridică de luare de mită au fost reţinute concomitent şi sub încadrarea de spălare a banilor, atât pe relaţia S.C. B. S.R.L., cât şi pe relaţia S.C. G. S.R.L., în condiţiile în care, după cum a precizat anterior, aceleaşi actele materiale încadrate drept infracţiunile-predicat de luare de mită sunt, la rândul lor, incluse în elementul constitutiv al infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată şi în contextul în care considerentele obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2018 exclud posibilitatea concursul ideal între infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă a ascunderii/disimulării originii infracţionale şi infracţiunea predicat. Astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în decizia nr. 418/2018 (par. 24), în modalitatea normativă de la alin. (1) lit. b) al infracţiunii de spălare a banilor, "faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare (...) prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunii din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat".

De altfel, sumele de bani plătite în temeiul acestor contracte dintre societăţile implicate nu aveau o provenienţă ilicită, ci ele proveneau, după caz, din fondurile societăţilor furnizoare, respectiv, din sumele achitate ca avans de S.C. H. S.A., din surse proprii sau finanţare bancară (surse licite), ele fiind, în realitate, acte preparatorii ale infracţiunii de la art. 181 din Legea nr. 78/2000, asimilate tentativei şi incluse în conţinutul infracţiunii consumate.

Pentru aceste considerente, nici faptele de spălare a banilor în varianta normativă a disimulării originii infracţionale, pentru care s-a dispus soluţia de condamnare, nu sunt prevăzute de legea penală, ele situându-se, în succesiune temporală anterior sau concomitent comiterii infracţiunii predicat (de luare de mită), iar nu ulterior, după cum impune jurisprudenţa constituţională.

Pe cale de consecinţă, apărarea inculpatei a solicitat să se constate că, instanţa de apel a dispus trei soluţii de condamnare a inculpatei pentru aceleaşi acte materiale despre care s-a reţinut, în mod nelegal, că ar întruni condiţiile constitutive a trei infracţiuni diferite, deşi unica încadrare juridică fiabilă era dată de prevederile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, existând o incompatibilitate vădită între respectivele acte materiale şi condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită şi de spălare a banilor reţinute în sarcina acesteia în speţă.

În ceea ce priveşte motivele invocate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea inculpatei a susţinut că decizia recurată este nelegală, întrucât instanţa de apel a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin aceea că a aplicat, în mod nelegal, sporul obligatoriu prevăzut de dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu încălcarea principiului fundamental mitior lex, a principiului proporţionalităţii pedepselor şi a principiului non reformatio in pejus.

Astfel, în cauză, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei A. cu încălcarea principiului fundamental mitior lex, iar prin aplicarea legii penale mai puţin favorabile inculpatei s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă nelegală, întrucât, alegându-se, cu încălcarea normelor legale, constituţionale şi supraconstituţionale aplicabile, legea nouă drept lege penală mai favorabilă, instanţa de apel a fost obligată să facă aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., aşadar, a sporului obligatoriu, care a avut ca efect o pedeapsă rezultantă peste limitele prevăzute de lege.

În primul rând, apărarea a subliniat că nici una dintre faptele reţinute în sarcina inculpatei A. nu a fost săvârşită ulterior datei de 1 februarie 2014. Dimpotrivă, toate faptele reţinute în sarcina sa datează din perioada 2006 - 2007, fiind consumate şi epuizate, aşadar sub imperiul vechiul C. pen.

În acest sens, la fila x din decizia recurată, Curtea de Apel a reţinut, ca momente ale epuizării infracţiunilor imputate, următoarele:

a) 5 septembrie 2006 cu privire la fapta de luare de mită (2 acte materiale) imputată pe relaţia B.;

b) 26 iulie 2006, cu privire la fapta de luare de mită imputată pe relaţia G. S.R.L. Italia;

c) Luna iunie 2007, în ceea ce priveşte fapta prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată);

d) 5.09.2006, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor (pe relaţia B.)

e) 26.07.2006, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor (pe relaţia S.C. G. S.R.L. Italia).

Pentru infracţiunile de luare de mită (pe relaţia S.C. G. SRL), precum şi de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, instanţa de apel a reţinut, în cauză, şi circumstanţe atenuante judiciare, respectiv, atingerea mică adusă valorilor sociale protejate, în cazul primei infracţiuni, respectiv, repararea integrală a prejudiciului, în cazul ultimei infracţiuni, dând acestora efectele prev. de art. 76 din C. pen., şi care determină reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă aplicabile.

Analizând decizia recurată, apărarea a solicitat să se constate că instanţa de apel nu a efectuat operaţiunea impusă de considerentele obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (par. 40), şi anume, stabilirea in concreto a pedepselor pentru fiecare faptă reţinută, atât sub imperiul legii vechi, cât şi sub imperiul legii noi, după care să se determine în concret legea mai favorabilă inculpatei.

Din această perspectivă, în considerentele deciziei recurate se regăseşte doar o analiză comparativă a incidenţei prescripţiei răspunderii penale, realizată de instanţa de apel, în mod incomplet, întrucât, în ceea ce priveşte faptele de luare de mită imputate, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că, sub imperiul legii vechi, pedeapsa aplicabilă ar fi fost închisoarea de la 3 la 12 ani, iar termenul de prescripţie specială a răspunderii penale ar fi fost de 15 ani, deoarece instanţa de apel nu a avut în vedere că inculpata A. nu are calitatea de funcţionar public ori de funcţionar public asimilat, astfel încât era ţinută să facă aplicarea şi a dispoziţiilor art. 258 din vechiul C. pen., la fel cum, atunci când, cu încălcarea principiului mitior lex, a încadrat fapta sub actualul C. pen., a reţinut şi dispoziţiile art. 308 din C. pen.

Or, dacă instanţa de apel ar fi procedat conform jurisprudenţei obligatorii a instanţelor de contencios constituţional şi de contencios al drepturilor omului, ar fi constatat că, sub imperiul legii penale în vigoare la data reţinută a comiterii faptelor imputate, infracţiunea de luare de mită, reţinută pe relaţia B. intervenise prescripţia specială a răspunderii penale cel mai târziu la data de 5.09.2018, iar cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută pe relaţia G. S.R.L. Italia, cel mai târziu la data de 26.07.2018.

De asemenea, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că, din perspectiva circumstanţelor atenuante reţinute, acestea aveau corespondent şi sub imperiul vechii legi penale, respectiv, în dispoziţiile vechiul C. pen., la art. 74, care enumera circumstanţele atenuante facultative numai cu titlu exemplificativ, iar nu limitativ, astfel încât faţă de circumstanţele atenuante pe care instanţa de apel le-a considerat aplicabile, erau incidente dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. 1969, potrivit cu care pedeapsa aplicabilă cobora sub minimul special, dar nu mai jos de minimul general.

Astfel, instanţa de apel ar fi trebuit să constate, pe de o parte, că sub imperiul legii penale vechi, cu privire la infracţiunile de luare de mită reţinute, exista un impediment de procedibilitate care împiedica tragerea inculpatei la răspundere penală, respectiv intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, fiind împlinit termenul de prescripţie special de 12 ani; iar, pe de altă parte, că, sub aspectul infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, limita minimă a pedepsei aplicabile era de 3 ani, prin efectul circumstanţelor atenuante reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, care reglementează coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul special; şi, respectiv, că, în ceea ce priveşte infracţiunile de spălare de bani reţinute, minimul special al pedepsei aplicabile era acelaşi sub imperiul legilor penale succesive, în condiţiile în care instanţa de apel s-a orientat, la individualizarea pedepselor, către minimul special, iar nu către maxim şi nici măcar către mediu.

Dând efect, în cauză, principiului esenţial al proporţionalităţii pedepselor, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel în cadrul operaţiunii de individualizare, apărarea a susţinut că aceleaşi pedepse rezultate din operaţiunea de individualizare şi aplicate sub imperiul legii penale noi, respectiv, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, pedepsele de 3 ani şi, respectiv, 1,5 ani pentru infracţiunile de luare de mită şi pedepsele de 2 şi, respectiv, 3 ani, aplicate pentru infracţiunile de spălare a banilor, puteau fi aplicate şi sub imperiul legii penale vechi (chiar abstracţie făcând de împrejurarea că, şi, mai mult, că sub imperiul acesteia din urma, pentru două infracţiuni de luare de mită intervenise şi prescripţia specială a răspunderii penale), fără să se impună aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă. Astfel, în condiţiile în care instanţa de apel a individualizat şi aplicat pedepse orientate către minimul special, cu respectarea principiului proporţionalităţii, pedeapsa rezultantă sub imperiul legii vechi era închisoarea de 3 ani şi 6 luni.

Dimpotrivă, în cauză, prin aplicarea greşită a legii penale mai defavorabile inculpatei, cu încălcarea principiului mitior lex, instanţa de apel a fost obligată să aplice sporul obligatoriu, faţă de care pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 8 luni, apare ca nelegală, sporul fiind aplicat peste limitele de pedeapsă prevăzută de lege, care a fost majorată în mod nelegal cu durata de 3 ani şi 2 luni.

Mai mult, cu privire la infracţiunea de luare de mită pe relaţia B., instanţa de apel a procedat la agravarea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, deşi în apelul formulat, inculpata solicitase achitarea sa, iar în apelul Ministerului Public, cu privire la această infracţiune, în mod specific, nu s-a solicitat agravarea răspunderii penale. În aceste condiţii, instanţa de apel a agravat din oficiu pedeapsa principală aplicată la fond, de la închisoare de 2 ani la închisoare de 3 ani, realizând o veritabilă reformatio in pejus.

Cu privire la infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, reţinerea, în calea de atac, a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, în cauză, circumstanţele atenuante constând în repararea integrală a prejudiciului asociat infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, trebuie să conducă la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate de către instanţa de fond, iar nu, astfel cum instanţa de fond a procedat, la o creştere a pedepsei (de la 3 ani, reţinuţi de către instanţa de fond, la 3 ani şi 6 luni închisoare), întrucât numai astfel poate fi asigurată respectarea principiului non reformatio in pejus, cât şi a principiului proporţionalităţii pedepselor, fiind menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă, care nu poate fi agravată.

Potrivit art. 43 paragraful (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, "pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiuni", iar în dreptul intern, principiul proporţionalităţii are rang constituţional, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională statuând că nerespectarea principiului proporţionalităţii atrage chiar neconstituţionalitatea normei de incriminare:

"protecţia penală, deşi adecvată sub aspectul finalităţii, aceea a protejării unor valori sociale chiar şi private, nu este necesară şi nu respectă un raport just de proporţionalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată şi interesul individual al persoanelor" (Decizia 603/2015).

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte motivele invocate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., apărarea inculpatei a făcut trimitere la considerentele anterior arătate cu referire la intervenţia, sub imperiul legii vechi, în vigoare la data comiterii faptelor, a prescripţiei speciale a răspunderii penale cu privire la infracţiunea de luare de mita în formă continuată, reţinută pe relaţia B., pentru care intervenise prescripţia specială a răspunderii penale cel mai târziu la data de 5.09.2018 şi, respectiv, cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută pe relaţia G. S.R.L. Italia, pentru care prescripţia răspunderii penale a intervenit cel mai târziu la data de 26.07.2018.

Totodată, a solicitat să se constate că, prin efectul jurisprudenţei constituţionale obligatorii (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 649/2010 şi, respectiv, 783/2009), menţinerea în ordinea de drept a unei hotărâri definitive de condamnare în materie penală pronunţate cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, sub toate aspectele incidente, contravine ordinii constituţionale.

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, şi pe fond admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi sentinţei recurate, ca nelegale, şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatei, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele de tipicitate impuse de norma de incriminare, fiind dat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. referitor la infracţiunile de: luare de mită şi spălare a banilor pentru care s-a dispus soluţia de condamnare; iar, în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal, referitor la infracţiunile de luare de mită pentru care s-a dispus soluţia de condamnare, precum şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate peste limitele prevăzute de lege.

II. Prin cererea formulată la data de 05.08.2021 şi depusă la dosarul cauzei, recurenta inculpată A., prin avocat, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 şi pct. 12 din C. proc. pen., respectiv a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 255/2013 (referitoare numai la abrogarea dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 171 C. proc. pen. 1969).

Astfel, s-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2012 în cadrul căruia va fi soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de recurenta inculpată A., fiind totodată stabilit termen în acest sens pentru data de 14.12.2021, cu citarea inculpatei şi asigurarea apărării.

Drept urmare, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 14 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 15.02.2022, s-au luat concluziile apărării recurentei inculpate şi ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 15 februarie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată.

În cauza pendinte, recurenta inculpată A. a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", respectiv motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cu privire la sfera de incidenţă a cazului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În sensul consideraţiilor teoretice de mai sus este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 206/RC din 30 mai 2019, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 353/RC din 08 octombrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Întrucât prin prisma art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., instanţa de casare stabileşte doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menţionat nu poate fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel (deciziile nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 434/RC din 19 noiembrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, în ceea ce priveşte limitele examinării recursului în casaţie conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a reţinut în jurisprudenţă că acest caz de casare nu permite o analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, instanţa de recurs în casaţie neavând în competenţa prevăzută de lege administrarea în mod nemijlocit de probe cu privire la faptele reţinute de către instanţa de apel. Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate. În consecinţă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu poate fi cenzurate de instanţa de recurs în casaţie (în acest sens este jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021, Decizia nr. 471/RC din 26 octombrie 2021).

În cauză, se constată că inculpata A. a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât faptele de luare de mită (în relaţia cu S.C. B. S.R.L. şi S.C. G. SRL), pentru care s-a dispus condamnarea sa, nu sunt distincte de infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, pentru care s-a dispus o altă soluţie de condamnare.

Similar, s-a mai arătat că, instanţa de apel a dispus soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii pentru două infracţiuni de spălare a banilor provenind din infracţiunile de luare de mită, în varianta normativă a disimulării originii infracţionale a sumelor spălate, deşi nu erau întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor. Astfel, s-a susţinut că nu s-au identificat acţiuni de sine stătătoare, diferite de infracţiunile predicat şi situate în succesiune temporală ulterior consumării acesteia din urmă, acte materiale care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii autonome de spălare a banilor, în forma disimulării originii infracţionale.

Verificând, din perspectiva criticilor formulate, actele dosarului, se constată că, în speţă, prin rechizitoriul nr. x/2010 din data de 06 august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000; a unei infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., a unei infracţiuni de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., a două infracţiuni de spălarea banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi a unei infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 26 din vechiul C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33, lit. a) şi lit.

b) din vechiul C. pen. constând în aceea că, "în legătură cu derularea proiectului nr. C1.xxx, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de predare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) - România, în perioada 28 noiembrie 2005 - 4 decembrie 2005, a pretins de la reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, cu ocazia discuţiilor purtate în sala de protocol din incinta sediului societăţii italiene, creşterea preţului unei linii de fabricare a conservelor cu un procent de 20% şi remiterea diferenţei, pentru a atribui acestei societăţi, în cadrul procedurii de selecţie de oferte şi a încheia cu aceasta contractul nr. x/29.V.2006, privind achiziţia unei linii de fabricare a conservelor, precum şi că a primit, în baza înţelegerii anterioare, suma totală de 175.600 euro, din care suma de 77.500 euro în două tranşe, prin intermediul inculpatului N., în municipiul Bucureşti, în lunile august şi septembrie 2006, iar suma de 98.100 Euro în 10 tranşe, în contul bancar al S.C.

H., care îi aparţinea, în totalitate, inculpatului şi soţului acesteia.

Aceeaşi inculpată a pretins de la reprezentanţii S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, cu ocazia discuţiilor purtate în incinta sediului din Maranello al societăţii italiene, în perioada 28 noiembrie 2005 - 4 decembrie 2005, şi a primit, în data de 26.VII.2006, în contul bancar al S.C. "H." S.R.L. Vaslui, în baza înţelegerii prealabile, suma de 9.950 euro, pentru a atribui acestei societăţi, în cadrul procedurii de selecţie de oferte, şi a încheia cu aceasta contractul nr. x/29. V.2006, privind achiziţia unor utilaje pentru tratament termic, în cadrul proiectului finanţat prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development).

În baza unei rezoluţii infracţionale unice, prealabile, care s-a menţinut pe tot parcursul activităţii infracţionale, pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "C." GmbH, Germania, inculpata A. a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit o ofertă falsă, fără număr de înregistrare la emitent, nedatată, înregistrată la beneficiar cu nr. 115/13.XII.2005, în valoare de 619.670 euro, fără TVA, aparent emisă de către S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, în cadrul procedurii de achiziţie a unor utilaje tehnologice şi a unor echipamente de igienizare, precum şi o declaraţie pe propria răspundere, din data de 13.XII.2005, prin care a atestat, în mod nereal, inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 1.076.899,32 RON (807.674,49 RON de la bugetul comunitar şi 269.224,83 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, inculpata a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit două oferte inexacte emise de către reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., nr. 560/C/05 AB/ab din data de 1.XII.2005, în limba romană, şi nr. 560/E/05 AB/ab din data de 27. II.2006, în limba engleză (ambele cu un conţinut identic), cuprinzând preţul sporit cu 20 %, procent care urma să se întoarcă la inculpat, contractul nr. x/29.V.2006, care, de asemenea, cuprindea preţul de 1.044.696 Euro, fapt ce îi conferea caracter inexact, creând aparenta unui preţ sincer, pe care părţile intenţionau să-l plătească/primească în mod real, şi nu doar pentru a obţine cât mai mulţi bani de la autoritatea contractantă, declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care a declarat că "achiziţia a fost efectuată în mod corect şi nu există un conflict de interese care să influenţeze decizia de atribuire a contractului de achiziţii de bunuri prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development)", în condiţiile în care aspectele declarate sunt în mod vădit mincinoase, întrucât se stabilise în prealabil ce societate va câştiga, inculpatul având promisiunea remiterii mitei în forma stabilită, existând interesul său clar şi bine reliefat de a atribui contractul S.C. "B." S.R.L., declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care a declarat că "nu are interese de orice natură cu firma ofertantă câştigătoare", deşi interesul său legat de S.C. "B." S.R.L. era evident, în condiţiile în care a mers de două ori înainte de selecţie la această companie, a pretins mita şi a stabilit să o primească, garantând atribuirea contractului acestei societăţi, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 1.809.337,70 RON (1.357.003,27 RON de la bugetul comunitar şi 452.334,43 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "L." S.R.L. Vaslui, inculpata a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit declaraţiile pe propria răspundere din datele de 20. IV.2006 (o declaraţie) şi de 25. IV.2006 (două declaraţii), prin care a atestat faptul că "nu a existat un conflict de interese şi achiziţiile câştigate de S.C. "L." S.R.L. Vaslui s-au desfăşurat în mod corect", în baza cărora a obţinut, pe nedrept, suma de 134.038,28 RON (100.528,71 RON de la bugetul comunitar şi 33.509,57 RON de la bugetul naţional), precum şi declaraţia pe propria răspundere din data de 14. IV.2006, prin care a atestat faptul că "nu a existat un conflict de interese şi achiziţia s-a desfăşurat în mod corect", precum şi contractul nr. x/26. V.2006 şi toate facturile şi situaţiile de lucrări false, semnate de către inculpatul J., care atestau, în mod nereal, că S.C. "L." S.R.L. ar fi executat lucrări de construcţii şi instalaţii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 470.098,80 RON (352.574,10 RON de la bugetul comunitar şi 117.524,70 RON de la bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta inexactă depusă de S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, care conţinea un preţ mai mare decât cel pe care părţile intenţionau efectiv să-l plătească/primească, contractul inexact nr. 234/29. V.2006, încheiat cu aceasta societate, declaraţia pe propria răspundere din data de 10.XII.2005, prin care atesta că nu a existat un conflict de interese şi că procedura s-a derulat corect, cu consecinţa obţinerii, pe nedrept, a finanţării nerambursabile în sumă de 473.009,53 RON (din care 354.757,15 RON din bugetul comunitar şi 118.252,38 RON din bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. D. E., Austria, a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta falsă emisă în cadrul S.C. "O." S.R.L., la solicitarea inculpatului I., în numele S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, ca justificare a legalităţii procedurii de achiziţie câştigată de S.C. D. E., Austria, declaraţia pe propria răspundere din data de 12.XII.2005 cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii către această societate şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 501.562,81 RON (376.172,11 RON din bugetul comunitar şi 125.390,70 RON din bugetul naţional).

Pentru a crea aparenţa eligibilităţii cheltuielilor constând în plăţile efectuate către S.C. "F." S.A., Luxemburg a prezentat Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit oferta falsă emisă în cadrul S.C. "O." S.R.L., la solicitarea inculpatului I., în numele S.C. "M." S.R.L., Rimini, Italia, ca justificare a legalităţii procedurii de achiziţie câştigată de S.C. "F." S.A., Luxemburg, declaraţia pe propria răspundere din data de 18. I.2006 cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii către aceasta societate şi corectitudinea derulării procedurii, având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, a sumei de 60.605,12 RON (45.453,84 RON din bugetul comunitar şi 15.151,28 RON din bugetul naţional).

În total, inculpata A. a obţinut, pe nedrept, finanţare nerambursabilă, prin programul S.A.P.A.R.D. (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development), în cuantum de 4.525.551,56 RON (aproximativ 1,4 milioane euro, la un curs mediu, în anul 2007, în care s-au efectuat decontările, de 1 euro - aproximativ 3,33 RON), din care suma de 3.394.163,67 RON contribuţie comunitară şi suma de 1.131.387,89 contribuţie de la bugetul naţional.

S-a mai reţinut, în sarcina inculpatei A., că a disimulat primirea sumei de 98.100 euro, reprezentând mita solicitată de inculpat şi primită prin intermediul S.C. "H." S.R.L. Vaslui de la reprezentanţii S.C. "B." S.R.L. Parma, Italia, într-o plată rezultând dintr-o operaţiune comercială aparent licită, ascunzându-i astfel provenienţa infracţională, prin încheierea între cele două societăţi a contractelor: contractul fără număr din data de 20. X.2005, în valoare de 176.329 euro, fără TVA, contractul nr. x/3.XI.2005, în valoare de 30.000 euro, fără TVA, contractul nr. x/31. III.2006, în valoare de 146.329 euro, fără TVA şi emiterea celor 10 facturi externe şi a celor 10 situaţii de lucrări, necesare pentru înregistrarea în evidentele contabile a facturilor, emise de către S.C. "H." S.R.L. Vaslui către societatea italiană, care a efectuat plata sumei respective în baza acestor facturi şi a contractului, în contul societăţii aparţinând inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că a disimulat primirea sumei de 9.959 euro, reprezentând mita solicitată de inculpat şi primită prin intermediul S.C. "H." S.R.L. Vaslui de la reprezentanţii S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, într-o plată rezultând dintr-o operaţiune comercială aparent licită, ascunzându-i astfel provenienţa infracţională, prin încheierea între cele doua societăţi a contractului nr. x/31. I.2006 şi emiterea facturii externe şi a situaţiei de lucrări, necesară pentru înregistrarea în evidentele contabile a facturilor emise de către S.C. "H." S.R.L. Vaslui către societatea italiană, care a efectuat plata sumei respective în baza acestor facturi şi a contractului, în contul societăţii aparţinând inculpatei.

Inculpata l-a ajutat, de asemenea, pe inculpatul N., în baza unei înţelegeri prealabile, pentru a disimula provenienţa ilicită a sumei de 78.250 euro, într-o sumă de bani rezultând dintr-o plată aparent licită prin emiterea şi trimiterea către reprezentanţii societăţii italiene a unui număr de opt facturi care atestau, în mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenţa că sumele reprezintă un "avans asupra comisionului" datorat inculpatei de S.C. "B." S.R.L. Parma, Italia, în baza cărora acesta a primit plata sumei respective în contul său bancar, remiţând-o apoi, în numerar, inculpata A."

În fapt, prin decizia recurată, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a examinat, în mod defectuos, cauza şi nu a reţinut, în mod propriu situaţia de fapt, respectiv, nu a analizat, în mod efectiv şi complet, materialul probator, constatând în legătură cu faptele recurentei inculpate A., printre alte elemente factuale, că:

În legătură cu încheierea contractului dintre S.C. "H." S.A. şi S.C. "B." S.R.L., Parma, Italia, "inculpata A. a luat legătura cu reprezentanţii societăţii italiene, încă din data de 12.VII.2005, când i-a contactat, prin e-mail, şi le-a solicitat informaţii despre utilajele produse de această societate .

(...) din modalitatea în care s-a derulat întreaga procedură de achiziţie, Curtea a constatat că aceasta a avut un caracter simulat, încă de la momentul emiterii invitaţiilor de participare la licitaţie, inculpata A. convenind cu reprezentanţii S.C. "B." S.R.L. condiţiile contractuale.

Totodată, prin simpla examinare comparativă vizuală a ofertelor emise, în mod succesiv, de S.C. "B." S.R.L. şi a caietului de sarcini întocmit de S.C. "H." S.A., s-a constatat că acesta din urmă a fost creat prin modificarea sumară a unei oferte a societăţii italiene, fără modificări în privinţa caracterelor şi a fonturilor utilizate şi fără eliminarea menţiunilor finale privind poziţionarea şi punerea în funcţiune a liniei de fabricare a conservelor, care urmau să fie făcute de "doi tehnicieni ai noştri, ajutaţi de muncitori locali", iar "costurile de transport, cazare şi întreţinere sunt în sarcina clientului".

Astfel, (...) "fiind audiat de către echipa de control a Departamentului de Luptă Antifraudă şi, ulterior, de către organele de urmărire penală, inculpatul N. a arătat că a fost contactat de reprezentanţii S.C. "H." S.A. şi i s-a solicitat o ofertă pentru o linie de fabricare a conservelor din carne şi pate, din partea S.C. "B." S.R.L., cu care inculpatul avea încheiat, ca persoană fizică, un contract de reprezentare pe piaţa din România, iar, în urma vizitei efectuate în vara anului 2005, la S.C. "B." S.R.L., împreună cu inculpata A.

şi cu inculpatul K., în calitate de inginer şef la S.C. "H." S.A., au fost emise ofertele tehnice şi economice, preţul final al ofertei fiind convenit în timpul vizitei ulterioare, din decembrie 2005. Referitor la diferenţele de preţ dintre oferta iniţială, în valoare de 868.367 euro, şi oferta depusă ulterior, în valoare de 1.044.696 euro, inculpatul N. a declarat că preţul a fost majorat la solicitarea inculpatei A., urmând ca o parte din bani să se întoarcă sub forma unui contract care se va încheia între S.C. "B." S.R.L.

şi S.C. "H." S.R.L., iar altă parte să îi revină sub formă de comision, în baza unui contract de prestări servicii cu societatea italiană, aceasta fiind condiţia pentru încheierea contractului. Inculpatul N. a mai arătat că, din sumele încasate în conturi, conform înţelegerii dintre inculpata A. şi reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., în baza a opt facturi emise ca persoană fizică, i-a remis inculpatei A., în calitate de reprezentant al S.C. "H." S.A., în numerar, suma de 78.250 euro, mai puţin comisionul bancar de retragere, în două tranşe: prima tranşă, în sumă de 39.000 euro, în zona magazinului "Obor" din municipiul Bucureşti, la o zi sau două după ce a retras banii din cont, iar cea de-a doua tranşă, în sumă de 38.500 euro, în zona "Cotroceni" din municipiul Bucureşti, la statuia "Leu", a doua zi după ce a retras banii din cont.

Inculpatul N. a confirmat toate aceste aspecte inclusiv în faţa instanţei de fond, motiv pentru care a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 din vechiul C. proc. pen., fiind condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 858/10.XII.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală, din Dosarul nr. x/2012, modificată prin decizia penală nr. 130/A/25. IV.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2012 şi modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3958/R/11.XII.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2012, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani ."

Deopotrivă, Curtea a mai constatat că "declaraţiile inculpatului N. sunt confirmate de e-mail-ul transmis, pe data de 17.VIII.2006, de către S.C. "B." S.R.L., de la adresa de e-mail x@x.com, către inculpatul N., la adresa de e-mail x@X.RO, şi către inculpata A., la adresa de e-mail x@x.ro, pus la dispoziţia echipei de control a Departamentului de Luptă Antifraudă de către inculpatul N., în copie, din conţinutul căruia reies tranşele de bani plătite şi care se vor plăti în viitor inculpatei A. prin intermediul inculpatului N., şi anume sumele de 9.900 euro, 9.850 euro, 9.790 euro, 9.880 euro şi, respectiv, de 9.920 euro, 9.110 euro, 9.870 euro şi 9.930 euro, precum şi solicitarea societăţii italiene de remitere a sumei totale de 78.250 euro de către inculpatul N. către inculpata A.:

"Te rog să efectuezi transferul P. pentru partea pe care deja ţi-am trimis-o" ."

De asemenea, s-a arătat că "declaraţiile inculpatului N. privind tranşele de mită sunt confirmate de cele 8 facturi, emise în nume propriu de inculpat, (...) precum şi de extrasele de cont bancar puse la dispoziţia echipei de control a Departamentului de Luptă Antifraudă de către inculpatul N., potrivit cărora, pe de o parte, S.C. "B." S.R.L. a trimis în contul bancar al S.C. "Q." S.R.L., al cărui reprezentant legal era inculpatul N., deschis la R..

În fine, s-a reţinut că, "contravaloarea acestor facturi fiscale a fost plătită integral de S.C. "B." S.R.L. către S.C. "H." S.R.L., fapt confirmat de extrasele de cont .

Deşi, aparent, sunt reale, neconcordanţele din documentele de la dosar confirmă caracterul fictiv al contractului încheiat între S.C. "B." S.R.L. şi S.C. "H." S.R.L., precum şi al tuturor facturilor emise de către S.C. "H." S.R.L. către S.C. "B." S.R.L., scopul fiind disimularea mitei provenite de la S.C. "B." S.R.L."

Prin urmare, realizând o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunilor, prin raportare la apărările inculpatei, curtea de apel a menţionat că înscrisurile administrate pe situaţia de fapt, precum şi declaraţiile constante ale inculpatului N. şi ale martorului S. au constituit probe clare, neechivoce că inculpata A. a pretins suma de 176.329 euro şi a primit suma de 175.600 euro, cu titlu de mită, pentru facilitarea câştigării şi derulării contractului cu S.C. "B." S.R.L.

De asemenea, s-a arătat că toate activităţile ulterioare derulate de către inculpata A., astfel cum au rezultat din aceste mijloace de probă şi, în plus, din Nota de constatare întocmită pe data de 20.IX.2010, de Ministerul Finanţelor Publice, Garda Financiară, secţia judeţului Vaslui şi din Raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi din declaraţiile martorilor muncitori, angajaţi ai S.C. "H." S.A., au confirmat atât pretinderea şi primirea mitei de către inculpată, mai puţin comisionul bancar de retragere, dar şi eforturile sale de ascundere a provenienţei acesteia.

În plus, s-a mai constatat că atât cele două oferte emise de reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., şi anume nr. 560C/05 AB/ab, din data de 1.XII.2005, în limba română, şi nr. 560E/05 AB/ab, datată 27.II.2006, în limba engleză, cât şi contractul nr. x/29. V.2006 încheiat între S.C. "H." S.A. şi S.C. "B." S.R.L., care au creat aparenţa unui preţ sincer, dar, de fapt, au cuprins preţul sporit cu mita în procent de 20%, care trebuia să se întoarcă la inculpata A., au avut caracter inexact. Or, în mod evident, aşa cum s-a arătat, toate aceste documente au fost depuse de inculpata A. la autoritatea contractantă şi au avut, ca rezultat, obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene.

În continuare, Curtea a constatat că, "în mod similar contractului încheiat cu reprezentanţii S.C. "B." S.R.L., în vederea încheierii contractului dintre S.C. "H." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., Maranello, Italia, între inculpata A. şi reprezentanţii S.C. "G." S.R.L. s-au efectuat vizite reciproce, la sediul societăţii italiene din Maranello, respectiv la sediul S.C. "H." S.A. din Vaslui, anterioare declanşării procedurii de selecţie a ofertelor, în care s-au discutat detaliile tehnice ale ofertei şi s-a convenit preţul de 269.800 euro.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, similar contractului cu S.C. "B." S.R.L., pentru atribuirea, în cadrul procedurii de selecţie de oferte, şi pentru încheierea contractului nr. x/29. V.2006, privind achiziţia unor utilaje de tratament termic, cu S.C. "G." S.R.L., inculpata A. a pretins şi a primit de la reprezentanţii societăţii italiene suma de 9.950 euro, cu titlu de mită, prin intermediul S.C. "H." S.R.L.

Asemenea facturilor emise către S.C. "B." S.R.L., factura externă nr. x/5.VII.2006 avea înscrisă în cuprinsul său o sumă puţin mai mică de 10.000 euro, pentru a se evita raportarea tranzacţiilor bancare la Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

Contravaloarea acestei facturi a fost achitată integral de S.C. "G." S.R.L. către S.C. "H." S.R.L., în data de 26.VII.2006, fapt confirmat de extrasul de cont .

În mod similar relaţiei cu S.C. "B." S.R.L., constată că neconcordanţele din documentele de la dosar confirmă caracterul fictiv al contractului încheiat între S.C. "G." S.R.L. şi S.C. "H." S.R.L., precum şi al facturilor emise de către S.C. "H." S.R.L., scopul fiind disimularea mitei provenite de la S.C. "G." S.R.L.

Ca atare, instanţa de apel a constatat că înscrisurile administrate pe situaţia de fapt, precum şi declaraţiile constante ale inculpatului N. şi ale martorilor T., U. şi V. au constituit probe clare, neechivoce că inculpata A. a pretins şi primit suma de 9.950 euro, cu titlu de mită, pentru facilitarea câştigării şi derulării contractului cu S.C. "G." S.R.L.

De asemenea, s-a menţionat că toate activităţile ulterioare derulate de către inculpata A., în mod similar relaţiei cu S.C. "B." S.R.L., respectiv faptul că a încheiat unui contract fictiv cu S.C. "H." S.R.L., prin intermediul căruia s-au efectuat anumite lucrări de pregătire a montajului şi punerii în funcţiune a utilajelor pentru tratament termic, de către muncitori, care, aparent, şi-au desfăşurat activitatea pentru S.C. "H." S.R.L., dar erau, în fapt, angajaţi ai S.C. "H." S.A., fiind plătiţi tot de către această societate, au confirmat atât pretinderea şi primirea mitei de către inculpată, dar şi eforturile sale de ascundere a provenienţei acesteia.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că atât oferta emisă de reprezentanţii S.C. "G." S.R.L., cât şi contractul nr. x/29.V.2006 încheiat între S.C. "H." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., care au creat aparenţa unui preţ sincer, dar, de fapt, au cuprins preţul sporit cu mita în sumă de 9.950 euro, care trebuia să se întoarcă la inculpatul A., au caracter inexact. În final, s-a arătat ca în precedent că, toate aceste documente au fost depuse de inculpata A. la autoritatea contractantă şi au avut, ca rezultat, obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene.

În ceea ce priveşte fraudele legate de procedurile de atribuire a contractelor încheiate cu S.C. "L." S.R.L. Vaslui, al cărei unic asociat şi administrator era inculpatul K., acţionar al S.C. "H." S.A, Curtea de Apel Bucureşti, la fila x din decizia recurată a reţinut următoarele:

"Cu privire la contractul nr. x/26.V.2006, încheiat între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C. "L." S.R.L., prin director J., având ca obiect realizarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii, în valoare de 940.197,59 RON, la care se adaugă TVA, Curtea reţine, pe situaţia de fapt, că, potrivit dosarului de achiziţii depus la autoritatea contractantă, beneficiarul S.C. "H." S.A. a organizat, în data de 4.IV.2006, o selecţie de oferte, fiind transmise invitaţii de participare, însoţite de caietul de sarcini, către următorii agenţi economici:

- S.C. "L." S.R.L., Vaslui - invitaţia nr. 171/4.IV.2006;

- S.C. "W." S.A., Vaslui - invitaţia nr. 172/4.IV.2006;

- S.C. "X." S.R.L., Vaslui - invitaţia nr. 173/4.IV.2006 .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/14. IV.2006, s-a hotărât că este câştigătoare oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic-economic depusă de S.C. "L." S.R.L., cu o propunere financiară de 940.197,59 RON, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit declaraţia pe propria răspundere din data de 14.IV.2006, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, precum şi declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 14.IV.2006, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii .

Ulterior, între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C. "L." S.R.L., prin director J., s-a încheiat Actul adiţional nr. x VII.2006 la Contractul nr. x/26.V.2006, privind modalitatea de realizare a plăţilor .

Autoritatea contractantă a decontat suma de 470.098,80 RON, din care suma de 352.574,10 RON reprezintă contribuţia comunităţii, iar suma de 117.524,70 RON reprezintă cofinanţare naţională, astfel cum reiese din raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi .

Cu privire la contractul nr. x/29.V.2006, încheiat între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C. "L." S.R.L., prin director J., având ca obiect livrarea, montajul şi asistenţa tehnică a unor bunuri, respectiv: cuve inox, platforme inox, suport melci, navete, căruţe, beţe aluminiu, pompe inox, compresor, în valoare de 75.752 euro, la care se adaugă TVA, Curtea reţine, pe situaţia de fapt, că, potrivit dosarului de achiziţii depus la autoritatea contractantă, beneficiarul S.C. "H." S.A. a organizat două proceduri de achiziţie:

1. În data de 17. IV.2006, a organizat o selecţie de oferte, pentru achiziţia de cuve inox, platforme inox, suport melci, navete, căruţe, beţe aluminiu, fiind transmise invitaţii de participare, însoţite de caietul de sarcini, către următorii agenţi economici:

- S.C. "L." S.R.L., Vaslui - invitaţia nr. 186/17.IV.2006;

- S.C. "Y." S.R.L., Vaslui - invitaţia nr. 187/17.IV.2006;

- S.C. "Z." S.R.L., Vaslui - invitaţia nr. 188/17.IV.2006 .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/20.IV.2006, s-a hotărât că este câştigătoare oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic-economic depusă de S.C. "L." S.R.L., cu o propunere financiară de 64.802 euro, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit declaraţia pe propria răspundere din data de 20. IV.2006, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, precum şi declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 20.IV.2006, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii .

2. În data de 20.IV.2006, a organizat o procedură de achiziţie directă, fiind transmise invitaţii de participare doar către S.C. "L." S.R.L., Vaslui, pentru pompe - invitaţia nr. 190/20.IV.2006, însoţită de caietul de sarcini, şi pentru compresor - invitaţia nr. 191/20.IV.2006, însoţită de caietul de sarcini .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/25.IV.2006, s-a hotărât adjudecarea ofertei nr. 39/25.IV.2006, depusă de S.C. "L." S.R.L., care a îndeplinit toate condiţiile din caietul de sarcini, cu o propunere financiară de 4.000 euro, fără TVA, iar prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/25.IV.2006, s-a hotărât adjudecarea ofertei nr. 40/25.IV.2006, depusă de S.C. "L." S.R.L., care a îndeplinit toate condiţiile din caietul de sarcini, cu o propunere financiară de 6.950 euro, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit două declaraţii pe propria răspundere din data de 25.IV.2006, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, câte una pentru fiecare din cele două oferte, precum şi două declaraţii de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 25.IV.2006, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii, câte una pentru fiecare din cele două oferte .

Autoritatea contractantă a decontat suma de 134.038,28 RON, din care suma de 100.528,71 RON reprezintă contribuţia comunităţii, iar suma de 33.509,57 RON reprezintă cofinanţare naţională, astfel cum reiese din raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi ."

Analizând probele administrate, instanţa de apel a constatat că, toate facturile fiscale şi situaţiile de lucrări care au stat la baza acestora, emise de S.C. "L." S.R.L. şi decontate de beneficiar, au fost false, întrucât conţineau date nereale, în sensul că lucrările de construcţii şi instalaţii prevăzute în Contractul nr. x/26. V.2006 au fost realizate de S.C. "L." S.R.L.

Prin urmare, s-a constatat că contractul nr. x/26. V.2006 şi toate facturile şi situaţiile de lucrări emise cu complicitatea inculpatului K., asociat unic şi administrator al S.C. "L." S.R.L., care au atestat, în mod nereal, că lucrările de construcţii şi instalaţii au fost executate de S.C. "L." S.R.L., aveau caracter fals, fiind utilizate de inculpata A. şi având ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene.

Referitor la fraudele legate de procedurile de atribuire a contractelor încheiate cu S.C. "C." GmbH, Germania, cu S.C. D., E., Austria, şi cu S.C. "F." S.A., Luxemburg, cu complicitatea inculpatului I., instanţa de apel a reţinut următoarele:

"Cu privire la contractul nr. x/25.V.2006, încheiat între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C. "C." GmbH, Germania, prin director general C., având ca obiect furnizarea de utilaje tehnologice şi echipamente de igienizare, în valoare de 613.020 euro, fără TVA, Curtea reţine, pe situaţia de fapt, că, potrivit dosarului de achiziţii depus la autoritatea contractantă, beneficiarul S.C. "H." S.A. a organizat, în data de 23.XI.2005, o selecţie de oferte, fiind transmise invitaţii de participare, însoţite de caietul de sarcini, către următorii agenţi economici:

- S.C. "C." GmbH, Germania - invitaţia nr. 17/23.XI.2005;

- S.C. "M." S.R.L., Italia - invitaţia nr. 18/23.XI.2005;

- S.C. "AA." S.R.L., Glina, judeţul Ilfov - invitaţia nr. 19/23.XI.2005 .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/13.XII.2005, s-a hotărât că este câştigătoare oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic-economic depusă de S.C. "C." GmbH, Germania, cu o propunere financiară de 605.300 euro, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit declaraţia pe propria răspundere din data de 13.XII.2005, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, precum şi declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 13.XII.2005, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii .

Autoritatea contractantă a decontat suma de 1.076.899,32 RON, din care suma de 807.674,49 RON reprezintă contribuţia comunităţii, iar suma de 269.224,83 RON reprezintă cofinanţare naţională, astfel cum reiese din raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi .

Cu privire la contractul nr. x/25.V.2006, încheiat între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C.D., E., Austria, prin administrator BB., având ca obiect furnizarea de utilaje tehnologice conservă, în valoare de 284.500 euro, fără TVA, Curtea reţine, pe situaţia de fapt, că, potrivit dosarului de achiziţii depus la autoritatea contractantă, beneficiarul S.C. "H." S.A. a organizat, în data de 23.XI.2005, o selecţie de oferte, fiind transmise invitaţii de participare, însoţite de caietul de sarcini, către următorii agenţi economici:

- S.C. "C." GmbH, Germania - invitaţia nr. 15/23.XI.2005;

- S.C. "M." S.R.L., Italia - invitaţia nr. 14/23.XI.2005;

- S.C.D., E., Austria - invitaţia nr. 16/23.XI.2005 .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/12.XII.2005, s-a hotărât că este câştigătoare oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic-economic depusă de S.C.D., E., Austria, cu o propunere financiară de 284.500 euro, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit declaraţia pe propria răspundere din data de 12.XII.2005, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, precum şi declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 12.XII.2005, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii .

Autoritatea contractantă a decontat suma de 501.562,81 RON, din care suma de 376.172,11 RON reprezintă contribuţia comunităţii, iar suma de 125.390,70 RON reprezintă cofinanţare naţională, astfel cum reiese din raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi .

Cu privire la contractul nr. x/26. V.2006, încheiat între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C."F." S.A., Luxemburg, prin responsabil comercial CC., având ca obiect cumpărarea a trei transpaleţi electrici, în valoare de 34.500 euro, fără TVA, Curtea reţine, pe situaţia de fapt, că, potrivit dosarului de achiziţii depus la autoritatea contractantă, beneficiarul S.C. "H." S.A. a organizat, în data de 13.XII.2005, o selecţie de oferte, fiind transmise invitaţii de participare, însoţite de caietul de sarcini, către următorii agenţi economici:

- S.C. "F." S.A., Luxemburg - invitaţia nr. 121/13.XII.2005;

- S.C. "O." S.R.L., România - invitaţia nr. 122/13.XII.2005;

- S.C. "M." S.R.L., Italia - invitaţia nr. 123/13.XII.2005 .

Prin Procesul-verbal de adjudecare nr. x/18.I.2006, s-a hotărât că este câştigătoare oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic-economic depusă de S.C."F." S.A., Luxemburg, cu o propunere financiară de 34.500 euro, fără TVA .

În vederea obţinerii finanţării, inculpatul A. a întocmit declaraţia pe propria răspundere din data de 18. I.2006, cu privire la inexistenţa conflictului de interese în atribuirea contractului de achiziţii, precum şi declaraţia de confidenţialitate şi obiectivitate din data de 18.I.2006, privitoare la atribuirea contractului de achiziţii .

Ulterior, între S.C. "H." S.A., prin director general A., şi S.C. "F." S.A., Luxemburg, prin responsabil comercial CC., s-a încheiat Actul adiţional nr. x IX.2006 la Contractul nr. x/26. V.2006, privind condiţiile de efectuare a plăţilor .

Autoritatea contractantă a decontat suma de 66.605,12 RON, din care suma de 45.453,84 RON reprezintă contribuţia comunităţii, iar suma de 15.151,28 RON reprezintă cofinanţare naţională, astfel cum reiese din raportul de constatare întocmit în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010, de specialiştii din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi ."

Ca atare, curtea de apel a reţinut că, prin faptul că inculpata A. a trucat, pur şi simplu, cu ajutorul inculpatului I., procedurile de achiziţii şi a prezentat autorităţii contractante ofertele fictive întocmite în numele S.C. "M." S.R.L., pentru a crea aparenţa legalităţii procedurii de selecţie de oferte şi, prin urmare, a eligibilităţii cheltuielilor, pentru ca acestea să fie apoi decontate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, este evidentă fraudarea fondurilor europene de către ambii inculpaţi.

Astfel, potrivit normei de incriminare, infracţiunea de luare de mită prevăzut de art. 289 alin. (1) din C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul. Pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Art. 308 din C. pen. prevede că, dispoziţiile art. 289 - 292, art. 295, art. 297 - 300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

De asemenea, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, constituire infracţiune.

Nu în ultimul rând, infracţiunea prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Raportat la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpatei A., astfel cum au fost reţinute cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi cu art. 5 din C. pen., de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen. şi infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 5 C. pen. (constatându-se, în acord cu prima instanţă, că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior), neputând fi primite criticile formulate sub acest aspect de către recurentă.

Mai mult, din modul de descriere a faptelor prin decizia recurată rezultă că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, respectiv de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave, prev de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În concluzie, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpată, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Mai mult, prin susţinerile sale, recurenta tinde la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, lucru nepermis din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la neprevederea faptei în legea penală şi nu la greşita reţinere a textului de lege care o incriminează.

De altfel, aceste critici au fost reiterate de către inculpată şi în calea de atac a apelului care au fost examinate de către instanţa de apel, propria analiză a probelor, efectuată în devoluţia integrală a apelului şi care a concluzionat sunt lipsite de raţionament juridic, fiind vorba de infracţiuni distincte, ce pot fi comise în concurs formal sau ideal. Totodată, s-a arătat că rezoluţii infracţionale diferite, în raport cu fiecare dintre cele două societăţi italiene, S.C. "B." S.R.L., Italia şi S.C. "G." S.R.L., în ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită şi de spălarea banilor.

Cât priveşte reţinerea infracţiunii de spălarea banilor în modalitatea normativă prev. de art. 49, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 129/2019, contrar apărărilor inculpatei, curtea de apel a apreciat că, din modalitatea de descriere a situaţiei de fapt, prin rechizitoriu, a rezultat că infracţiunile de spălarea banilor s-au comis în modalitatea normativă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, reţinându-se că sumele de bani primite cu titlu de mită de la S.C. "B." S.R.L., Italia şi de la S.C. "G." S.R.L. au fost disimulate în plăţi rezultând din operaţiuni comerciale aparent licite, ascunzându-i astfel provenienţa infracţională, prin încheierea de contracte între societăţile italiene şi S.C. "H." S.R.L. Vaslui.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenta inculpată nu a evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care a fost condamnată nu sunt prevăzute de legea penală, fiind neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Cât priveşte cel de-al doilea caz de recurs în casaţie invocat de recurenta A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, se precizează că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică, cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, circumstanţele atenuante ori agravante a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Recurenta inculpată A. a invocat, în cadrul acestui caz de casare, greşita aplicare a legii penale mai favorabile, cât şi nerespectarea principiului non reformatio in peius.

Critica privind modalitatea în care instanţa de apel a evaluat şi stabilit legea penală mai favorabilă a fost argumentată pe aspectul că instanţa de apel s-a raportat limitelor de pedeapsă aferente infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 308 din C. pen., deşi nu a avut în vedere că inculpata A. nu are calitatea de funcţionar public ori de funcţionar public asimilat.

Deopotrivă, s-a mai invocat că instanţa de apel trebuia să constate că, la data de 05.09.2018, respectiv 26.07.2018, s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunile de luare de mită, împrejurare care implica o soluţie de încetare a procesului penal pentru aceste fapte.

Mai mult, s-a precizat că, prin aplicarea greşită a legii penale, cu încălcarea principiului mitior lex, instanţa de apel a fost obligată să aplice sporul obligatoriu, faţă de care pedeapsa rezultantă, de 6 ani şi 8 luni, apare ca nelegală, sporul fiind aplicat peste limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care a fost majorată în mod nelegal cu durat de 3 ani şi 2 luni.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită pe relaţia B., instanţa de apel, din oficiu, a procedat la agravarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, iar în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a procedat tot la o creştere a pedepsei, deşi au fost reţinute circumstanţele atenuante, încălcându-se în acest fel principiul proporţionalităţii pedepselor.

Sub un prim aspect, Înalta Curte notează că, în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă şi la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).

În consecinţă, în incidenţa cazului de casare prev. de de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică şi la legea penală mai favorabilă stabilite prin hotărârea atacată, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a legii penale mai favorabile şi cele referitoare la influenţa prescripţiei răspunderii penale asupra alegerii unei legi ca fiind mai blândă, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Aplicarea principiului mitior lex este o operaţiune complexă, indisolubil legată de fapta comisă şi autorul ei, prin care, în urma comparării atât a condiţiilor legale de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi a celor referitoare la pedeapsă, reglementate în legile penale succesive, instanţa determină care dintre respectivele legi conduce, în cauza dedusă judecăţii, la un tratament sancţionator mai favorabil.

Drept urmare, implicând o evaluare a unor chestiuni de temeinicie, privitoare la individualizarea tratamentului sancţionator, stabilirea legii penale mai favorabile constituie atributul exclusiv al instanţelor învestite cu judecarea cauzei - în fond sau în apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept - iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Pe cale de consecinţă, modalitatea de evaluare şi determinare a legii penale mai favorabile într-o cauză dată nu poate fi, în sine, cenzurată de instanţa de casaţie, prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Or, critica recurentei inculpate A. prin care se invocă, punctual şi interdependent, greşita apreciere a limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. în vigoare pentru faptele reţinute în sarcina sa, raportat la încadrarea juridică dată faptelor, urmată de calculul eronat al termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru aceste fapte şi de aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă, vizează mecanismul prin care instanţa de apel a evaluat şi stabilit legea penală mai favorabilă în cauză, aspect ce nu poate fi supus cenzurii instanţei în prezentul cadru procesual.

În mod asemănător, susţinerea recurentei referitoare la stabilirea pedepselor, în procesul de comparare teoretică a legilor penale succesive, urmare a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, respectiv a circumstanţelor atenuante constând în atingerea scăzută adusă valorilor sociale protejate şi repararea integrală a pagubei, este nefondată. Sub acest aspect, concluzia instanţei de recurs în casaţie privind neincidenţa în speţă a prevederilor art. 5 din C. pen. face superfluă o evaluarea detaliată a acestor ultime critici ale recurentei.

În fine, raportat la nemulţumirile exprimate de recurentă cu privire la majorarea pedepsei în apel, Înalta Curte constată că individualizarea judiciară a pedepsei nu poate fi cenzurată în procedura extraordinară a recursului în casaţie întrucât, presupunând evaluarea unor elemente de fapt, această operaţiune nu aduce în discuţie legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă, ci doar a temeiniciei acestuia.

În acest context, evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentei A. prin hotărârea atacată, prin raportare la limitele de pedeapsă şi la tratamentul sancţionator prevăzut de C. pen., stabilit de instanţa de apel ca fiind lege penală mai favorabilă şi, deci, aplicabil în speţă, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedepsele de 3 ani închisoare, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., de 2 ani, respectiv de 3 ani închisoare, pentru infracţiunile de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, şi de 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave, prev de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, se plasează în interiorul limitelor legale prevăzute de legea penală reţinută în mod definitiv ca fiind incidentă.

Ca urmare, evaluarea legalităţii acestor pedepse presupune verificarea aplicării principiului instituit prin art. 418 alin. (1) din C. proc. pen. În contextul prezentat, Înalta Curte constată că şi evaluarea legalităţii pedepsei rezultante aplicate recurentei în apel este condiţionată de verificarea prealabilă a aplicării în cauză a principiului non reformatio in peius.

Constituind un principiu legal care guvernează tratamentul sancţionator, principiul non reformatio in peius permite verificarea aplicării lui prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., însă numai în măsura în care a influenţat asupra pedepsei concret aplicate.

Procedând la verificarea criticilor recurentei inculpate A. privind nerespectarea principiului non reformatio in peius, care au fost invocate distinct şi independent de nemulţumirile exprimate cu privire la modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente.

Principiul non reformatio in peius, reglementat prin dispoziţiile art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., instituie dreptul părţii de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional, fără a i se crea o situaţie mai grea în propria cale de atac.

În cauză, apărarea susţine că instanţa de apel a încălcat principiul prev. de art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât, deşi în apelul inculpatei, a solicitat achitarea acesteia pentru infracţiunea de luare de mită, iar în apelul Ministerului Public, nu s-a solicitat agravarea răspunderii penale, instanţa de apel a agravat din oficiu pedeapsa principală aplicată de instanţa de fond, de la 2 ani la 3 ani închisoare, situaţie care ar constitui o veritabilă agravare în concret a situaţiei juridice a inculpatei în propria cale de atac.

De asemenea, cu privire la infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii europene, în formă continuată, s-a arătat că reţinerea, în cale de atac, a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, în cauză, a circumstanţei atenuante constând în repararea integrală a prejudiciului, trebuia să conducă la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate de către instanţa de fond, iar nu la o creştere (de la 3 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare).

Motivându-şi decizia, Curtea de Apel Bucureşti a reconfigurat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei A., prin rechizitoriu, dispunând schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de luare de mită, fiecare prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen., raportat la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de folosire sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunea de înşelăciune în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., două infracţiuni de spălarea banilor, fiecare prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, prev. de art. 26 din vechiul C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17, lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen., în infracţiunile de:

- luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime, prin reţinerea art. 308 alin. (2) din C. pen.

- luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.

- folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate;

- spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale, cu privire la S.C. "B." S.R.L., Italia), care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani;

- spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (cu privire la S.C. "G." S.R.L.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere că au fost săvârşite în formă continuată infracţiunile de folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave şi spălarea banilor, în cauză devin incidente prevederile art. 36 din C. pen., care stabilesc că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

În acest fel, practic instanţa de apel a reconfigurat conţinutul acuzaţiilor, reţinând varianta atenuantă a infracţiunii de luare de mită, dată fiind calitatea deţinută de inculpată la momentul săvârşirii faptelor penale, de director general la S.C. "H." S.A. Vaslui, societate comercială cu capital integral privat, care a fost înfiinţată prin reorganizarea fostei "Întreprinderi de Industrializare a Cărnii Vaslui", în al cărei proces de privatizare, inculpatul A. a dobândit pachetul majoritar de acţiuni şi stabilind că actul material vizând relaţia cu S.C. G. S.R.L. constituie o infracţiune distinctă de luare de mită.

În baza aceloraşi argumente, instanţa de apel a reţinut infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., având în vedere Decizia în recurs în interesul legii nr. 4/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Nu în ultimul rând, a reţinut forma continuată a infracţiunii de spălare a banilor ca urmare a rezoluţiei unice în raport cu cele două acte materiale de disimulare a banilor primiţi cu titlu de mită de la S.C. "B." S.R.L., Italia, atât prin intermediul S.C. "H." S.R.L. Vaslui, cât şi prin intermediul inculpatului N., şi corelativ o altă infracţiune de spălare a banilor ce se circumscrie actului material vizând S.C. G. S.R.L..

În speţă, aşa cum s-a arătat, curtea de apel a respectat algoritmul legal, prin stabilirea unor sancţiuni penale, cuprinse între limitele speciale stabilite în urma procesului de individualizare efectuat în devoluţia integrală a apelurilor formulate în cauză, şi constituie, deopotrivă, expresia unei corecte aplicări în cauză a principiului non reformatio in pejus şi a deplinei respectări a principiului legalităţii pedepsei.

Ca atare, susţinerile apărării sunt vădit neîntemeiate, Înalta Curte constatând, în acest sens, că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bacău în apelul inculpatei A., s-a făcut cu deplina respectare a principiului non reformatio in peius.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 904/A din data de 16 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 904/A din data de 16 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 martie 2022.

Procesat de GGC - LM