Maintenance of preventive arrest for surrender under European Arrest Warrant execution regime
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the requested person and upheld the Court of Appeal’s decision to maintain the preventive arrest for surrender for an additional 30-day period, confirming that the detention remains in force until effective surrender to the issuing state. The dispute centered on the periodic review of the execution of a European Arrest Warrant issued by Bulgarian authorities for the execution of a prison sentence related to cruelty to an animal and threats of death, where the appellant argued that his personal circumstances and residence status justified a less restrictive preventive measure such as judicial control. Applying Article 104(9) and (10) of Law No. 302/2004, the court held that the risk of absconding persisted due to the lack of proven legal residence in Romania, the nature and gravity of the underlying offenses, and the unclarified optional grounds for refusal, thereby ruling that only continued deprivation of liberty could ensure the proper and expeditious conduct of the surrender procedure within the statutory maximum duration of 180 days.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen; Maintenance of preventive arrest for surrender under European Arrest Warrant execution regime: The dispute centered on the periodic review of the execution of a European Arrest Warrant issued by Bulgarian authorities for the execution of a prison sentence related to cruelty to an animal and threats of death, where the appellant argued that his personal circumstances and residence status justified a less restrictive preventive measure such as judicial control. Applying Article 104(9) and (10) of Law No. 302/2004, the court held that the risk of absconding persisted due to the lack of proven legal residence in Romania, the nature and gravity of the underlying offenses, and the unclarified optional grounds for refusal, thereby ruling that only continued deprivation of liberty could ensure the proper and expeditious conduct of the surrender procedure within the statutory maximum duration of 180 days.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative section to dismiss the appeal as unfounded.
Provision cited to impose judicial costs on the contestator.
Provision cited to determine that the fee for the appointed defense counsel is borne by the state.
Provision cited to determine that the interpreter's fees are paid from the High Court's fund.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menţinut măsura arestării în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 02.03.2022 până la data de 31.03.2022, inclusiv.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a controlului judiciar, formulată de persoana solicitată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 15/F/31. I.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16.11.2021, emis de autorităţile judiciare bulgare faţă de persoana solicitată A., cu respectarea regulii specialităţii, şi arestarea acesteia în vederea predării pe o durată de 30 zile, respectiv de la data de 31.01.2022 la data de 01.03.2022, inclusiv, notând, deopotrivă, durata reţinerii de la data de 05.12.2021 la data de 06.12.2021.
S-a mai arătat că prin decizia penală nr. 97/22.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţia formulată de persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 15/F/31. I.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată numai cu privire la soluţia de punere în executare a mandatului european de arestare şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, menţinând măsura arestării în vederea predării pe perioada 31.01.2022 - 01.03.2022, inclusiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că potrivit informaţiilor suplimentare comunicate de autorităţile judiciare bulgare, prin adresa nr. x/31.12.2021, emisă de Procuratura Republicii Bulgaria - Procuratura Raională Blagoevgrad - Unitatea teritorială oraş Razlog, persoana solicitată, după ce a indicat adrese la care nu a fost găsită şi un număr de telefon la care a răspuns un necunoscut sau la care nu a mai răspuns nimeni, a părăsit, definitiv, teritoriul Bulgariei, la data de 23.10.2019, ora 03:04, prin Punctul de Trecere Frontieră Durankulak - Vama Veche.
Având în vedere aceste date, a apreciat că există riscul ca persoana solicitată, care, de altfel, nu a prezentat nicio dovadă a şederii sale legale şi a unei locuinţe în România, să se sustragă procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare.
Împotriva încheierii din data de 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 03.03.2022, sub nr. x/2022.
Concluziile reprezentatului Ministerului Public, precum şi ale apărării contestatorului de la termenul de dezbateri sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă verificarea, în procedura de executare a mandatului european de arestare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a îndeplinirii condiţiilor pentru menţinerea arestării în vederea predării a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Bulgaria.
Din actele dosarului rezultă că autorităţile judiciare din Bulgaria au emis, la data de 16.11.2021, un mandat european de arestare pe numele cetăţeanului englez A. în vederea executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni: o infracţiune de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morţii unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă şi două infracţiuni de ameninţare a unei persoane cu moartea, prev. de art. 325 b (2) lit. 2, art. 144 (3) din C. pen. bulgar şi art. 144 (3) din C. pen. bulgar.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că, la data de 01.10.2019, în camera de hotel 30, apartamentul 3, hotelul B., aceasta a manifestat cruzime împotriva unei vertebrate (un câine de o rasă neidentificată), cauzându-i moartea în mod ilegal, într-o manieră extrem de dureroasă sau cu o cruzime de o intensitate extremă.
S-a mai reţinut că, la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în clădirea C. din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cuţit, persoana solicitată a ameninţat cu moartea pe D., care s-a apărat cu un scaun, iar la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în Restaurantul din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cuţit, persoana solicitată i-a ameninţat cu moartea pe E. şi pe F., fluturând un cuţit şi ameninţând că îi va omorî pe toţi.
Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.".
Ca atare, se constată că prima instanţă a fost sesizată cu respectarea regulilor de competenţă şi a dispus în conformitate cu dispoziţiile legale menţinerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în procedura de executare a mandatului european de arestare, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 02.03.2022 până la data de 31.03.2022, inclusiv.
Astfel, reevaluând toate împrejurările pe care s-a fundamentat măsura arestării în vederea predării, în contextul particularităţilor procedurii, Înalta Curte constată că se menţin neschimbate, prima instanţă constatând în mod just că această măsură este singura aptă, în contextul particular al cauzei, să asigure desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autorităţile judiciare din Bulgaria.
Circumstanţele personale invocate de contestator, prin apărător desemnat din oficiu, în sensul că acesta este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere, nu justifică, prin ele însele, o concluzie contrară şi nu legitimează dispunerea unei măsuri preventive mai puţin restrictive, respectiv dispunerea măsurii controlului judiciar, de vreme ce nu au caracter de noutate, fiind avute în vedere de instanţă la luarea măsurii arestării în vederea predării acestuia către autorităţile judiciare din Bulgaria prin sentinţa penală nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă sub acest aspect prin decizia penală nr. 97/22.02.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Relativ la presupusul domiciliu în România, Înalta Curte constată că, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că persoana solicitată are cetăţenie britanică, fiind născut în Regatul Unit al Marii Britanii, în Petersburg, se legitimează cu paşaport seria x nr. x, eliberat la data de 14.01.2021 de către autorităţile competente din Regatul Unit al Marii Britanii, iar din cuprinsul mandatului european de arestare reiese că nu are o reşedinţă sau o adresă cunoscută.
Mai mult, din procesul-verbal încheiat la data de 05.12.2021 de către organele de cercetare penală din cadrul secţiei 6 Poliţie, Biroul Investigaţii Criminale, Bucureşti, rezultă că persoana solicitată s-a prezentat la sediul acestei subunităţi de poliţie fără a avea asupra sa vreun act de identitate şi era, deopotrivă, sub influenţa băuturilor alcoolice.
Or, toate aceste aspecte, precum şi natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile judiciare din Bulgaria, circumstanţiază un anumit grad de risc al sustragerii sale de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, care nu poate fi combătut în mod eficace decât prin menţinerea, faţă de aceasta, a măsurii privative de libertate supusă evaluării.
De altfel, nici împrejurarea că nu este clarificată incidenţa în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ la predare nu este nu este aptă a justifica, doar prin ea însăşi, dispunerea faţă de parte a măsurii controlului judiciar, în contextul particular al cauzei aceasta din urmă nefiind în măsură a asigura finalitatea urmărită prin menţinerea măsurii prev. de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Pe cale de consecinţă, în considerarea tuturor motivelor anterior expuse, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că se menţine în continuare riscul de sustragere a contestatorului şi de afectare a bunei desfăşurări a procedurii de faţă.
Se mai reţine că art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, se completează sub aspectul duratei măsurii preventive cu dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din aceeaşi lege, potrivit cărora:
"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, prin ordonanţa nr. 116 din 05.12.2021, emisă în dosarul nr. x/2021, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, începând cu data de 05.12.2021, ora 21:45, până la data de 06.12.2021, ora 21:45, iar la data de 31.01.2022 a intrat sub incidenţa măsurii arestării în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, măsură menţinută prin încheierea atacată pentru o nouă perioadă de 30 de zile, respectiv de la 02.03.2022 până la 31.03.2022, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Bulgaria.
În consecinţă, în considerarea aspectele de fapt şi de drept învederate, instanţa de control judiciar constată că încheierea atacată este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea.
Prin urmare, menţinerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate constituie o măsură privativă de libertate temporară care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21, 23, 129, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi Cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) raportat la art. 273 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2022.
Procesat de GGC - LM