Attempted aggravated murder conviction upheld as cassation challenge to legal classification inadmissible.

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., (...), la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi h) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 399 alin. (9) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării la domiciliu începând cu data 18.10.2018 şi până la data de 05.02.2019.

În baza art. 399 raportat la art. 362 C. proc. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 zile.

În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen. dispoziţiile referitoare la măsurile preventive sunt executorii.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. şi art. 320 alin. (1) teza a I din Legea nr. 95/2006 s-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 6.845,04 RON, cu titlu de prejudiciu patrimonial rezultat din contravaloarea cheltuielilor medicale acordate victimei B. şi la plata sumei de 9.483,34 RON, cu titlu de prejudiciu patrimonial rezultat din contravaloarea cheltuielilor medicale acordate victimei C., precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, scadenţa fiind raportată la data externării victimei B. (26.10.2018) şi la data externării victimei C. (29.10.2018).

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi a obligat inculpatul A. la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenţii, ca nefondate.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenţii, ca nefondate.

În baza art. 249 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului A., până la concurenţa valorii totale stabilite cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţilor civile B. şi C., respectiv până la concurenţa sumei de 95.000 RON şi până la concurenţa sumei de 4.000 RON stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 397 alin. (4) dispoziţiile privind măsurile asigurătorii sunt executorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 RON în cursul UP şi 3.000 RON în cursul judecăţii).

Prin decizia penală nr. 536/A/2021 din 08 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bihor împotriva sentinţei penale nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost desfiinţată în parte, exclusiv în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra acţiunii civile a părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bihor şi s-a dispus rejudecarea acestei acţiuni civile, ţinând cont de considerentele prezentei decizii.

S-au menţinut în rest toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 08 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că, s-a dispus în mod nelegal o pedeapsă unică de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în condiţiile în care ar fi trebuit să să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. (având ca limite de pedeapsă 5 - 10 ani închisoare), iar ulterior să se facă aplicarea obligatorie a art. 38 alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă rezultantă unică.

S-a apreciat că se impunea reţinerea a două infracţiuni de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 188 C. pen., şi nu o singură infracţiune de omor calificat comis asupra a două sau mai multe persoane în formă tentată, considerându-se ca fiind aplicabilă în speţă decizia din data de 20 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor simplu, calificat sau deosebit de grav - comis asupra unei singure persoane, cât şi tentativă de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate".

Ca atare, apreciindu-se că s-a dispus o pedeapsă care nu se înscrise în sfera limitelor prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în vederea aplicării unei pedepse în limitele legale.

Prin încheierea din 3 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că pedeapsa unică de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. este nelegală, considerând că trebuia să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., iar ulterior să se facă aplicarea obligatorie a art. 38 alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă rezultantă unică.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin decizia recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

Potrivit art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat sunt de la 15 la 25 ani.

Conform art. 33 alin. (2) C. pen., tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate, în cauză, limitele pedepsei cu închisoare devenind, astfel, de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.

Prin urmare, examinând motivele recurentului inculpat, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile acestuia, în condiţiile în care pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. este stabilită în limitele prevăzute de lege.

Relativ la susţinerea recurentului inculpat, conform căreia, în raport de starea de fapt reţinută în sarcina sa trebuia să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., acesta vizând încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, Înalta Curte învederează că nu poate face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.

Procesat de GGC - LM