Enforcement challenge barred from modifying final penalty where foreign sentence fits domestic statutory limits

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 1/F/CC, din data de 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1/F/CC din 28.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria - Tribunalul Landului Viena, nr. 034 Hv 8/19x, înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 04.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost recunoscută hotărârea nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunţată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare (3837 zile) pentru săvârşirea unei infracţiunii de viol, faptă prevăzută în art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen. austriac, având corespondent în legislaţia penală română, în infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. e) C. pen.

În temeiul art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

S-a dedus perioada executată de 504 zile până la data de 13.12.2019 şi, în continuare, la zi şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a sesizat, la data de 04 ianuarie 2021, instanţa de judecată în vederea recunoaşterii hotărârii de condamnare nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunţată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin care condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, precum şi a transferării acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei menţionate, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în acest sens.

Curtea a reţinut că, prin hotărârea nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunţată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 201 alin. (1) şi (2), primul şi al treilea caz din C. pen. austriac, cu aplicarea prevederilor art. 31 şi 40 din acelaşi cod, prin luarea în considerare a sentinţei Tribunalului Landului Korneuburg nr. Az 501 Hv 66/18y din 13.07.2018, cu corespondent în infracţiunea de viol care a avut ca urmare vătămarea corporală, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 7 la 12 ani.

Instanţa de fond a mai observat că, din înscrisurile de la dosar, rezultă că persoana condamnată A. nu este cercetată penal pe teritoriul României pentru infracţiunile la care se referă hotărârea străină de condamnare, este cetăţean român şi figurează cu ultimul domiciliul cunoscut în jud. Vâlcea.

În raport cu aspectele anterior menţionate, Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 (republicată), hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile austriece fiind definitivă şi executorie, faptele reţinute prin aceasta în sarcina persoanei condamnate A. (cetăţean român) ar fi constituit infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României (acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol în formă calificată, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. e) C. pen., şi pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani), aceasta a consimţit la executarea pedepsei într-un penitenciar din ţara de origine, iar, în speţă, nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare dintre cele prevăzute în art. 163 sau art. 167 alin. (2) din Legea 302/2004, executarea în România a pedepsei închisorii fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Raportându-se la dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că natura şi durata pedepsei aplicate persoanei condamnate A. de către instanţa străină corespund cu cele prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea similară reţinută în sarcina acestuia, pedeapsa stabilită încadrându-se în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de viol în formă calificată, incriminată de art. 218 alin. 1şi 3 lit. e) C. pen., nefiind necesară adaptarea acesteia.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, s-a recunoscut hotărârea nr. 034 Hv 8/19x pronunţată la data de 23.05.2019 de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, privind pe persoana condamnată A., la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare (3837 zile) pentru săvârşirea unei infracţiunii de viol, faptă prevăzută în § 201 alin. (1) şi (2) C. pen. austriac, cu corespondent în legislaţia penală română, în infr. prev. şi ped. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. e) C. pen. român şi dispune executarea restului de pedeapsă în România.

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare perioada executată, de 504 zile până la data de 13.12.2019 şi în continuare la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 3837 zile închisoare, conform C. proc. pen. român şi în condiţiile Convenţiei.

Curtea a constatat că raportat la criticile petentului condamnat, contestaţia la executare promovată este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor Art. 218 C. pen., infracţiunea de viol este definită astfel:

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima este un minor;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa victimei în orice alt mod;

f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.

Astfel, în cuprinsul hotărârii de condamnare nr. 034 Hv 8/19x pronunţată la data de 23.05.2019 de către Tribunalul Landului Viena, definitivă la 19.11.2019, a rezultat că intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol conform art. 201 alin. (1) şi (2), primul şi al treilea caz din C. pen. austriac, cu aplicarea prevederilor art. 31 şi 40 din acelaşi cod, prin luarea în considerare a sentinţei Tribunalului Landului Korneuburg nr. Az 501 Hv 66/18y din data de 13.07.2018, cu corespondent în infracţiunea de viol care a avut ca urmare vătămarea corporală, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) C. pen. (a cărei pedeapsă prevăzută de legea română este închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi).

Prin urmare, alegaţiile petentului sunt total nefondate, pedeapsa stabilită şi recunoscută ca atare de autorităţile judiciare române încadrându-se în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Curtea de apel a constatat că în certificatul menţionat de Decizia Cadru 2008/909/JAI (la pagina 9 a certificatului) s-a menţionat că persoana privată de libertate executase, din pedeapsa totală de 3837 zile, un număr de 504 zile până la data de 13.12.2019, situaţie care a fost avută în vedere pentru deducerea perioadei executate în sentinţa de recunoaştere a hotărârii străine.

Prin urmare, Curtea de Apel Piteşti a respins, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 1/F/CC, din data de 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinţei penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie, contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 15 aprilie 2022, fiind acordat termen la data de 01 martie 2022.

Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului condamnat a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi să se dispună admiterea contestaţiei la executare şi ca urmare, să se dispună adaptarea pedepsei dispusă de autorităţile străine, conform C. pen. român.

Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

În speţa de faţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care cuprinde situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile privind legalitatea pedepsei au fost examinate în cadrul apelului declarat de persoana condamnată împotriva hotărârii de recunoaştere şi punere în executare a sentinţei penale nr. 034 Hv 8/19x din 23.05.2019 pronunţată de către Tribunalul de Cauze Penale Viena, rămasă definitivă la data de 19.11.2019. S-a reţinut că persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani şi 6 închisoare pentru săvârşirea unei infracţiunii de viol, faptă prevăzută în art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen. austriac, având corespondent în legislaţia penală română, în infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. e) C. pen., infracţiune pentru care maximul special al pedepsei este de 12 ani închisoare, astfel că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece este compatibilă ca durată şi natură cu legislaţia română (decizia penală nr. 48/A/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2022.

Procesat de GGC - LM